joi, 10 ianuarie 2008

Scrisoare catre PF Patriarh si Sf. Sinod

Autorii scrisorii deschise de mai jos m-au rugat sa le public apelul pe acest blog, avnd in vedere audienta de care se bucura in mediile ortodoxe.
Cred ca apelul lor merita un raspuns, de ceea il public integral, fara comentarii.
Astept reactii, cu maxima deschidere, gata sa le fac publice.
M-as bucura daca textul de mai jos n-ar fi luat drept un atac la adresa ierarhiei noastre ortodoxe - caci nu este - si daca am invata putin din cultura dialogului cu acest prilej.

Prea Fericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Sfinţiţilor Membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române


Prea Fericirea Voastră,
Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,

Vă adresăm acest mesaj ştiind că episcopii sunt cei cărora le revine cu deosebire misiunea, dar şi incomensurabila răspundere de a veghea asupra liniştii întru Adevăr a Bisericii. Un fapt trist pentru noi toţi, în calitate de creştini ortodocşi s-a petrecut şi apelăm la păstorii noştri cu speranţa că, prin purtarea lor de grijă, răul deja făcut se va îndrepta şi că astfel de lucruri dureroase nu se vor mai întâmpla.
Este ştiut faptul că în biserica Sfânta Ecaterina, paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti au slujit membri ai bisericii copte [1], biserică necalcedoniană, cu care nu ne aflăm în comuniune.
Avem cunoştinţă de dialogul dintre Biserica ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale (necalcedoniene), dar şi de faptul că acest dialog nu a condus, cel puţin până în prezent, la dezicerea vechi-orientalilor de hristologia eretică pe care o mărturisesc, în contradicţie cu învăţătura Sinodului de la Calcedon [2], despre cele două firi ale Mântuitorului. La ora actuală există, se pare, un fel de falsă pudoare întemeiată pe ideea unei bune înţelegeri care eludează, în fapt, responsabilitatea faţă de mântuirea aproapelui şi care pe unii îi determină să ocolească termenul „eretic”. Acest termen nu este o insultă, ci un indicator al condiţiei celor abătuţi de la învăţătura de credinţă ortodoxă (condiţie în care se găsesc, spre exemplu, şi bisericile necalcedoniene) şi îl vom utiliza ca atare pe mai departe.
Avem cunoştinţă şi de aceea că Bisericile Vechi-Orientale nu se consideră monofizite, ci miafizite, susţinând că cele două firi ale Mântuitorului ar fi unite într-una, dar fără schimbare, fără amestecare, fără confuzie, prin aceste precizări deosebindu-se de monofizitismul „clasic” [3]. Această hristologie este, însă, de asemenea, eretică , la fel ca şi monofizitismul în sens clasic. Aşadar, dat fiind că membrii bisericii copte nu sunt ortodocşi, ci se găsesc într-o condiţie eretică, faptul care ne preocupă este acela că într-o biserică ortodoxă au slujit ereticii.
Or, în conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe, aceştia nu pot intra, măcar, precum credincioşii, în bisericile ortodoxe [4] şi cu atât mai puţin pot fi primiţi să slujească. În cazul în care, totuşi, ereticii ajung într-un locaş de cult ortodox şi slujesc acolo, aceasta constituie profanare a locaşului ortodox şi în acesta nu se mai poate intra şi sluji de către ortodocşi decât după îndeplinirea prescripţiilor canonice adecvate situaţiei [5].
Apelăm, aşadar, prin prezenta, la păstorii noştri cu rugămintea de a se lua măsurile adecvate situaţiei date, anume urmarea rânduielii pentru curăţirea locaşului profanat, în cazul bisericii Sfânta Ecaterina şi prevenirea, pe viitor, a unor astfel de situaţii, eventual prin ajutorarea comunităţii copte în sensul atribuirii acesteia a unui spaţiu adecvat în care să-şi poată desfăşura viaţa liturgică proprie, spaţiu care să nu fi fost, însă, afierosit ca lăcaş de cult ortodox.
Susţinem această expunere, poziţia şi solicitările noastre cu argumentele din notele care urmează mesajului propriu-zis. Elementele teologice care apar în acestea sunt, fără îndoială, familiare sfinţiţilor slujitori, dar, având în vedere caracterul public al prezentului mesaj, au fost redate spre lămurirea eventualilor cititori care nu le cunosc, spre a arăta că demersul nostru se întemeiază nu pe sentimente sau sentimentalisme, nici pe judecata egoistă a unor persoane, ci pe Tradiţia aşezată de Unul şi Acelaşi Duh Sfânt Care ne-a lăsat Scripturile.
Nutrind convingerea că apelul nostru nu va rămâne fără un răspuns, ca din partea unor slujitori iubitori de Dumnezeu cărora ne-am adresat, încheiem cu urările noastre de viaţă lungă, întru Adevăr, spre dreaptă şi înţeleaptă cârmuire a Bisericii.

Semnează:

Oana Iftime, bioetician, autor de lucrări în domeniul dialogului ştiinţă- teologie
Alexandru Iftime, biolog, autor de lucrări în domeniul dialogului ştiinţă- teologie

PS: Cei care vor sa sustina acest apel o pot face la rubrica de comentarii.


Note:

[1] Un articol relevant se găseşte la adresa: http://www.gardianul.ro/2005/01/08/religie-c22/joi_noaptea_crestinii_arabi_din_romania_au_sarbatorit_craciunul-s53704.html
[2] "Urmând aşadar Sfinţilor Părinţi, noi învăţăm într-un glas că mărturisim pe Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat din suflet raţional şi din trup, de-o-fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de-o-fiinţă cu noi după omenitate, întru toate asemenea nouă afară de păcat, născut din Tatăl mai înainte de veci după dumnezeire şi, la plinirea vremii, Acelaşi născut pentru noi şi pentru a noastră mântuire din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, după omenitate, Unul şi Acelaşi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Născut, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas, nu împărţindu-se sau despărţindu-se în două feţe, ci Unul şi Acelaşi Fiu, Unul Născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la început proorocii, precum El însuşi ne-a învăţat despre Sine şi precum ne-a predanisit nouă Crezul Părinţilor." (Hotărârea Sinodului al Patrulea Ecumenic, de la Calcedon, "Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice", Ed. Sfântul Nectarie, Bucureşti, 2003, pag. 20, în ediţia electronică disponibilă la http://www.scribd.com/doc/32637/Hotararile-Sfintelor-Sinoade-ecumenice). Menţionăm că, faţă de doctrina expusă de către patriarhul Shenouda au o deosebită relevanţă şi Hotărârile Sinodului al V-lea Ecumenic, Despre unirea firilor în Hristos, Împotriva defăimătorilor învăţăturii Sfântului Chiril. Totodată, dat fiind că patriarhul Shenouda susţine şi o poziţie monotelită, devin relevante hotărârile Sinodului al Şaselea Ecumenic, Despre cele două lucrări ale lui Hristos, Împotriva monoteliţilor.
[3] Patriarhul copt Shenouda afirmă: The Lord Jesus Christ is God Himself, the Incarnate Logos. Who took to Himself a perfect manhood. His Divine nature is one with his human nature yet without mingling, confusion or alteration; a complete Hypostatic Union. Words are inadequate to describe this union.“ (Shenouda III, “The Nature of Christ”). “Domnul Iisus Hristos este Însuşi Dumnezeu, Cuvântul Întrupat. Care a luat o deplină omenitate. Firea Sa Divină este una cu firea sa omenească, însă fără de amestecare, fără a se confunda şi fără schimbare; o completă unire Ipostatică. Nu există cuvinte adecvate pentru a descrie această unire.” (Shenouda al III-lea, The Nature of Christ ).. Admiţând că această poziţie poate induce în eroare pe unii ortodocşi, care ar putea crede că recunosc, aici, perspectiva calcedoniană, cităm pe mai departe din scrierile patriarhului copt Shenouda, pentru a vedea care este, de fapt, hristologia bisericii sale: The Divine nature (God the Word) was united with the human nature which He took of the Virgin Mary by the action of the Holy Spirit. The Holy Spirit purified and sanctified the Virgin's womb so that the Child to whom she gave birth would inherit nothing of the original sin; the flesh formed of her blood was united with the Only-Begotten Son. This unity took place from the first moment of the Holy Pregnancy in the Virgin's womb. As a result of the unity of both natures-the Divine and the human-inside the Virgin's womb, one nature was formed out of both: "The One Nature of God the Incarnate Logos"as St. Cyril called it. “Natura Divină (Dumnezeu Cuvântul) s-a unit cu cea omenească, pe care a luat-o din Fecioara Maria, cu lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a curăţit şi sfinţit pântecele Fecioarei, astfel încât Pruncul căruia i-a dat naştere să nu moştenească nimic din păcatul originar; carnea formată din sângele ei [al Fecioarei, n. trad.] a fost unită cu Fiul Cel Unul Născut. Această unitate s-a realizat încă din primul moment al purtării în pântece de către Fecioară a Sarcinii Sfinte. Ca rezultat al acestei uniri a ambelor firi- cea Divină şi cea umană- în pântecele Fecioarei, s-a format din cele două [firi] o fire: ‘Firea lui Dumnezeu Cuvântul Întrupat’ cum a numit-o Sfântul Chiril.” (Shenouda III, The Nature of Christ)..
Miafiziţii se revendică, în eroare, de la Sf. Chiril al Alexandriei, a cărui expresie "mia physis tou Theou Logou sesarkomenee" o interpetează în sens eretic, apărând o hristologie necalcedoniană. Împotriva poziţiei copte vom invoca, aici, un singur argument, mai mult decât relevant, însă, al Sfântului Maxim Mărturisitorul. Acesta arată, simplu şi concis, că acceptarea unei firi a Mântuitorului, fie aceasta rezultatul fuziunii, al absorbirii firii omeneşti de către cea divină, conform poziţiei monofizite clasice, fie al unirii fără de amestecare, schimbare sau confuzie, aşa cum susţin miafiziţii, neagă deofiinţarea: "E vădit apoi tuturor că dacă Hristos e o fire unică, nu e nici de o fiinţă cu Dumnezeu Tatăl, nici cu oamenii. Iar dacă după ei Hristos e după fire străin cu totul de toate cele ce sunt, îi vom îndemna şi pe aceşti noi dogmatişti să spună ce este după fire Hristos în care cred şi pentru care motiv Îl slăvesc pe El, Care e hulit de ei ca nefiind nimic după presupunerile cuvintelor lor" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşi, în colecţia PSB, vol. 81, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 105-106) . Or, negarea deofiinţării face inutile Întruparea, Răstignirea şi Învierea, numai Cel Care este Dumnezeu şi om deplin putând restaura firea omenească.
De asemenea, patriarhul Shenouda expune şi o poziţie monergist- monotelită: Has the Lord Christ two wills and two actions, that is a Divine will and a human will, as well as two actions, that is, a divine act and a human act? As we believe in the One Nature of the Incarnate Logos, as St. Cyril the Great called it, likewise: We believe in One Will and One Act: Naturally, as long as we consider that this Nature is One, the Will and the Act must also each be one. “Are Domnul Hristos două voinţe şi două lucrări, adică voinţa Divină şi pe cea omenească, precum şi două lucrări, adică o lucrare duvină şi una omenească? Întrucât noi credem în Firea cea Una a Cuvântului Întrupat, după cum a numit-o Sfântul Chiril, în mod similar: Credem într-o [singură] Lucrare şi într-o [singură] Voinţă: în mod firesc, atâta vreme cât considerăm că Firea este Una, Voinţa şi Lucrarea trebuie să fie, de asemenea, unice.”
[4] Canonul 6 al Sinodului din Laodiceea opreşte pe eretici până şi de la a intra în biserică (de slujire, este clar că nu se poate vorbi, cu atât mai mult): “Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”
[5] Iată, spre lămurire asupra condiţiei bisericilor ortodoxe în care ajung să slujească ereticii, canonul 46 al Sf. Nechifor şi răspunsurile Sf. Teodor Studitul la întrebări adresate sfintiei sale prin intermediar de catre Ilarie si Eustatie (apud Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Dreptul canonic ortodox, Sibiu, 2005):
Canonul 46 al Sf Nichifor Marturisitorul se referă la biserici în care nu doar că au slujit ereticii, dar au şi fost luate în stăpânire de către aceştia (trecute la cultul lor) : "Va sfatuim ca in bisericile luate in stapanire de eretici sa se intre ca intr-o casa simpla si sa se cante numai de nevoie, asezandu-se cruce la mijloc, iar in altar nici sa nu se intre, nici sa se tamaieze, nici sa se savarseasca rugaciune, nici sa nu se aprinda candele si lumanare si este simfonic cu Răspunsul Sf. Teodor la Întrebarea 3: Cuvine-se a intra pentru rugaciune si cantare in bisericile pangarite si detinute de preotii care au fost partasi eresului? Raspuns: Nicidecum nu se cuvine a intra in astfel de biserici, din motivele mentionate; caci scris este: ‘iata casa voastra ramane pustie’ (Mt. 23, 38); fiindca indata ce s-a introdus eresul, a disparut superiorul celor de acolo, ingerul, dupa cuvintele marelui Vasile (Scrisoarea 191) si acea biserica s-a prefacut in casa comuna; si regele David zice: ‘Nu voi intra in biserica celor rai’ (Ps. 25, 5), si Apostolul intreaba: 'Ce unire are Biserica lui Dumnezeu cu idolii?' (II Cor. 6, 16).”
Biserica Sfânta Ecaterina nu a fost trecută la cultul copt, ci a rămas ortodoxă, gen de situaţie la care face referire Răspunsul Sf. Teodor Studitul la întrebarea 4: "Cuvine-se a canta si a se ruga in biserici pangarite de aceiasi preoti, dar care nu le-au detinut? Raspuns: Negresit ca se poate intra in astfel de biserici, spre a se canta si a se ruga, anume daca nu se mai pangaresc de acei eretici, ci se detin de ortodocsi pana acum. Si in privinta aceasta s-a hotarat ca un episcop sau presbiter, care sunt de credinta cea mantuitoare, sa faca deschiderea bisericii prin rugaciunea cuvenita; astfel ca, daca s-a facut aceasta, nimic nu se mai opune ca intr-insa sa se savarseasca chiar liturghie; drept pilda serveasca imprejurarea in care Sfantul Atanasie, rugat fiind de catre imparatul Constantin sa acorde o singura favoare, de a da arienilor in Alexandria o biserica in care sa se adune pentru rugaciune, s-a invoit numai daca si lui i se va da in Constantinopol aceeasi favoare, ca ortodocsii sa se adune la rugaciune intr-o biserica detinuta mai inainte de arieni". Pentru "Rugăciunea la deschiderea bisericii profanate de catre pagani sau eretici" vezi Molitfelnicul.
Desigur, cele de mai sus nu presupun, nicidecum, ca ortodocsii le pot permite ereticilor sa slujeasca in biserica ortodoxa, in nadejdea ca dupa aceea vor face rugaciunea pentru biserica profanata si cu aceasta lucrurile revin la normal. Canoanele 45 si 46 Apostolice prevad caterisirea clericilor care consimt la slujirea eretica si/sau o considera slujire adevarata: “Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca si clerici, sa se cateriseasca.” (Ap 45); “Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau prezbiterul care a primit botezul ori jertfa ereticilor. Caci ce fel de impartasire are Hristos cu veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6, 15).” (Ap. 46). În nici un caz nu se poate da acord, respectiv binecuvântare pentru slujirea de către eretici în biserică ortodoxă- nu se poate binecuvânta păcatul, şi cu atţt mai puţin cel împotriva Duhului Sfânt, cum este "slujirea" de acest fel.
Dupa cum se cunoaste, Sf Vasile s-a rugat impreuna cu poporul si usile bisericii nu s-au deschis pentru arieni, ci numai pentru ortodocsi. Sf Ioan Hrisostomul nu a ingaduit sa se dea arienilor biserica, raspunzandu-i generalului arian Gaina, care ceruse aceasta favoare in numele serviciilor aduse de el Imperiului ca si-a luat, deja, rasplata lumeasca, anume onorurile si averile cuvenite, si sa nu cuteze sa ceara “daruri dumnezeiesti pentru slujire lumeasca” (Viaţa Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Bizantina, 2007). Cand s-a aflat Bizantul sub latini, “rasaritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, de nu ar fi facut mai-nainte apa sfanta, spre curatire." (vezi notele de subsol de la Pidalion, editia 2004, pag. 88).

43 Comentários:

Anonim spunea...

Semnez si eu!

23vsank$ spunea...

Bravo autorilor scrisorii pentru curajul de a marturisi adevarata credinta. Dumnezeu sa ii ajute!
Cat despre raspuns din partea destinatarilor, eu cred ca nu vor primi. Adica nu pe fata. Eu ma simt solidara cu initiativa autorilor scrisorii si ma astept si imi doresc ca multi crestini adevarati sa adere la cele scrise. Acesta este un moment pentru care vom da raspuns daca tacem.
Dumnezeu sa ne ajute!

Ioana Popescu spunea...

Semnez si eu

Anonim spunea...

Sunt solidara cu autorii si semnez aceasta scrisoare! Doamne ajuta!

Anonim spunea...

Semnez pentru Adevar !

Am creat o petitie publica, usor de semnat: http://www.petitiononline.com/SPFSD/petition.html

Doamne ajuta !

Razboi intru Cuvant spunea...

Subscriem integral! Dumnezeu sa-i ajute pe Oana si Alexandru!

Anonim spunea...

De acord. Semnez alaturi de dv.

Pr. Vasile

Anonim spunea...

Cu fiiasca dragoste, indraznim a cere lamuriri in ceea ce priveste pozitia intregii Biserici Ortodoxe, nu doar cea Romana, fata de eterodocsii (catolici, protestanti, monofiziti, nestorieni, arieni, s.am.d.) care nu si-au schimbat deloc invatatura eretica, desi au participat la muulte comisii mixte de dialog teologic "fructificat" si in injositoarele si ingrijoratoarele tratate de la Balamand si Chambesy din 1993 (cu catolicii si cu monofizitii). Se cuvine sa tinem mai mult la unitatea Bisericii Ortodoxe decat la dialoguri si rugaciuni dubioase cu ereticii. De asemenea, trebuie sa depasim orice complex de inferioritate fata de apusenii secularizati, catolici sau protestanti, care au pierdut de multa vreme busola Adevarului (de cand s-au rupt de Biserica lui Hristos = Biserica Ortodoxa) si ratacesc intr-o confuzie disperata si morbida. Ne rugam Preabunului nostru Dumnezeu sa ne lumineze pe toti sa-L cunoastem pe Hristos-Adevarul si prin unirea cu El in Biserica Sa sa ne mantuim. Arca lui Noe reprezinta profetia cea mai concisa despre Biserica lui Hristos: a fost facuta la indemnul lui Dumnezeu ca singura cale de salvare din potop, a fost condusa de omul lui Dumnezeu pana la incetarea pedepsei lui Dumnezeu. Chiar daca oamenii neascultatori de Dumnezeu si de Noe si-au facut barci sau plute ca sa reziste urgiei potopului, toate s-au scufundat, oricum erau ele, fie mai mari, fie mai mici, fie mai aproape, fie mai departe de arca lui Noe. Asa este situatia tuturor confesiunilor-barci eterodoxe si neascultatoare de Dumnezeu, oricum ar fi ele, mai mari (catolicism, grupuri protestante, monofizite) sau mai mici (secte de tot felul), mai aproape de ortodoxie sau mai departe... Toate constructiile omenesti care se vor a fi "biserici" fara a fi conduse de Hristos-Adevarul, Capul si Mirele Bisericii Sale, se scufunda in marea patimilor, rasturnate de valurile mandriei si ale minciunii mai intai de toate. Asa ca noi trebuie sa avem constiinta apartenentei la Trupul Unic al lui Hristos - Biserica Ortodoxa, pastrand neschimbata dar mereu actualizata predania Parintilor. Vorba Poetului nostru national: "Iar noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem." Cu har si pace de la Hristos Domnul nostru.

Stefan spunea...

Subscriu si sustin intru totul cele ce, foarte inspirat si bine argumentat teologic, autorii scrisorii deschise le adreseaza Sfantului Sinod al BOR precum si patriarhului Daniel !

Stefan spunea...

subscriu!
Copti sunt copti!
Adica in afara Calcedonului!
restul e vorbarie.

Anonim spunea...

count on me

Anonim spunea...

Semnez si eu.Si Doamne Ajuta ca cei raspunzatori sa-si recunoasca pacatul si sa se andrepte pe calea cea buna.

Anonim spunea...

Semnez si eu!

Anonim spunea...

Semnez si eu.

Ronchi Sante spunea...

Mai este si asta:

Liturghie ortodoxa rusa, in premiera, in catedrala copta din capitala Namibiei
(http://www.noutati-ortodoxe.ro/2008/01/12/liturghie-ortodoxa-rusa-in-premiera-in-catedrala-copta-din-capitala-namibiei/)
January 12, 2008

In data de 9 ianuarie 2008, o liturghie ortodoxa rusa a fost oficiata, in premiera, in capitala Namibiei, Windhoek, informeaza egliserusse.typepad.fr. Ea a fost oficiata de catre pr. Jean Lapidus, parohul bisericii ortodoxe ruse din Johannesbourg, cu binecuvantarea mitropolitului Serge de Cape Town, din cadrul Patriarhiei Ortodoxe a Alexandriei si a toata Africa. Liturghia a fost oficiata in catedrala copta ‘Sf. Marcu’ la invitatia episcopului local, Abba Antoine-Marc.

ionescu simona spunea...

Semnez si eu!

Anonim spunea...

Si cum vor fi semnati cei de aici pe petitie, "anonimul numarul 8 de pe blogul lui Claudiu Tarziu, anonimul numarul 9 de pe blogul lui Claudiu Tarziu?" :)

Valentin Petre Lica spunea...

Semnez si eu alaturi de voi!

Unknown spunea...

Am pretentia ca acest blog este citit de oameni inteligenti. Prin urmare, e de la sine inteles ca vor fi semnati pe scrisoare doar cei care isi dau numele complet, eventual functia, ocupatia sau alte date de identificare. Cei care s-au jucat caragelian, "semnindu-se" anonim, inseamna ca n-au vrut sa le apara numele pe un document ca acesta. Si e de inteles, pentru ca e foarte greu sa marturisesti adevarul!
Daca am lasat sa apara si astfel de reactii la comentarii, am facut-o pentru a le vedea si altii si, poate, pentru a invata ceva.

Anonim spunea...

Semnez.

Anonim spunea...

Semnez.

Anonim spunea...

Pentru!

Anonim spunea...

Dle Tarziu, in replica la mesajul dv. de mai sus: atat eu cat si sotia mea Rosu Luciana-Catalina suntem avocati, cu sediul activitatii profesionale in Bucuresti.

Anonim spunea...

Bravo pentru curaj! Semnez si eu Pr. Suciu Petru.

Unknown spunea...

Claudiu,
Nu te cunosc, dar dupa activitatea pe care o desfasori inclin sa cred ca esti un om cerebral.
Mai intai sa inteleg ca autorii acestei scrisori sunt Oana Iftime si Alexandru Iftime.

Te rog sa iei aminte: nu oricine deschide cartea de canoane, este si canonist.
Apoi, sincer, cred ca problemele Bisericii noastre nu sunt cele mentionate cu atata ravna in scrisoare. As recomanda autorilor, de exemplu, sa-si foloseasca influenta pentru a semnala situatia dezastroasa a preotimii ortodoxe nevoita sa stea cu mana intinsa de parca ortodoxia in sutana a devenit un ordin cersetor al societatii romanesti. Acestea sunt adevaratele probleme ale Ortodoxiei Romanesti, nu "intinari" de locasuri ca cel de pe Sfanta Ecaterina. In acest sens Sfantul Apostol Pavel a aratat ca a manca din ofrandele inchinate idolilor nu te poate intina, caci acei idoli nu au vreo putere de a intina, dar pentru a nu sminti pe cei neinitiati prefera sa nu manance.
Haide sa nu ne luam dupa smintiti !

Iar daca este sa vorbim de dogme, m-ar interesa daca autorii scrisorilor si ai notelor au cunoscut indeaproape (la fata locului in Egipt) viata cultica si dogmatica a coptilor?
Banuiesc ca nu ! I-as invita sa faca acest lucru si dupa aceea sa se laude ca stiu sa citeze din teologumene de la nivel inalt.

Din punct de vedere canonic, scrisoarea are o totala lipsa de cercetare in acest sens.
Nu poti sa argumentezi canonic dezlipind niste texte de canoane dintr-o culegere cu explicatii prea putine(Canoanele Bisericii Ortodoxe - de I N Floca) pentru astfel de minti iscoditoare si dornice de pricilnicie. In acest sens recomand autorilor o cura de Nicodim Milas, pentru a intelege cercetarea canonica, si aceasta pentru a evita conducerea in eroare a cititorilor si ispitirea cu revolta patimitoare.

Florin Tudor
Absolvent Master Drept Canonic - Fac. de Teologie Bucuresti

Anonim spunea...

Florin, ca absolvent de teologie ma mir ca nu ai citit pe Sf. Ioan Damaschin: "Despre cele două firi contra monofiziţilor."

Pentru cei care i-ai smintit prin comentariul tau si ai incercat sa le induci falsa opinie ca coptii ne-ar fi frati, le recomand sa citeasca urmatorul articol:

http://www.credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article194

Unknown spunea...

Domnule Chiazna, teologia pe care am absolvit-o m-a invatat sa deosebesc duhurile: Duhul pacalitilor de propria religiozitate exaltanta, de duhul oamenilor cerebrali si cu bun simt duhonicesc (daca l-ai fi cunoscut pe regretatul prof diacon PI David ai fi inteles despre ce vorbesc).
Se pare ca nu prea ai inteles pozitia mea fata de scrisoarea in discutie. Mai mult, ma acuzi ca am smintit pe cineva... doar smintitii se smintesc.
Teologia hristologica a Bisericii Ortodoxe o cunsoc foarte bine si apreciez ca esti in cunostinta de cauza in privinta titlurilor. Cel ce nu cunoaste hristologia actuala a coptilor esti tu.
Din toata lista aceasta de comentarii, mi-am permis sa am o cu totul alta opinie si sunt catalogat “smintitor”. Si mai mult, te erijezi in aparatorul celor pe care i-as fi smintit in vreun fel cu ideea ca si coptii ne-ar putea fi frati. Asculta-ma bine, daca nu esti capabil sa-l vezi pe copt ca frate al tau, doar dracu-ti mai ramane de frate. Si cine esti tu, sau altii care sustin aceasta scrisoare, sa stiti sau sa stabiliti pana unde se intinde Biserica lui Hristos? Ai curajul sa-i numesti pe Romano-Catolici “eretici”? (ca doar au si ei un Filioque de toata frumusetea) Daca da, atunci scrie o scrisoare Sfantului Sinod si propune aceasta etichetare. Ai sa fii surprins de raspuns!
Sa-ti amintesc oare ca multe din vechile temple pagane au servit drept altare de Jertfe Euharistice? S-a intinat Biserica de ceva?
As vrea sa nu fiu etichetat ecumenist, pentru ca nu sunt, dar daca iti propui sa practici ortodoxia urmand litera unor inva taturi (fie si ale sfintilor parinti) si nu duhul lor, risti sa te scuturi de atingerea celor de alta invatatura decat tine, ori daca ai ajuns sa te simti intinat de atingerea apropelui, esti mai bolnav decat el - de rautate, de mandria unei pazitor al dreptei credinte; si crede-ma ca despre mantuirea acelui eretic nu stiu.. doar Dumnezeu stie, dar de mantuirea unui astfel de suflet ce-si respinge apropele doar pentru niste reflectii scolastico-teologice, banuiesc ca nu are parte de viata buna (viitoare).
Nu mi-a placut in aceasta scrisoare nici erijarea in pazitorii adevaratei credinte nealterate, o vanitate bizantina (boala veche rasariteana).
Inva tatura de credinta adevarata nu este nici cea scrisa sau vorbita, ci cea traita in duhovinicie (lectura obligatorie pentru domnul Gigel - Pseudo-Dionisie Areopagitul )... restul e vorbarie – asa cum spunea un semnatar anterior. Asa ca stati blanzi si nu va ambalati.

Cu speranta ca am smintit suficient cat sa va treziti la o Realitate a credintei in duh si nu in vorba,
va cer sa va rugati si pentru mine.

Florin Tudor

gheorghe fedorovici spunea...

Daca in Iisus Hristos nu sunt doua firi (cea divina si cea umana), fiecare cu vointa ei, unite „fara amestecare si fara despartire” intr-o singura persoana care este ipostasul cel vesnic al Fiului, omul nu poate fi mintuit. Este exact ce se intimpla in cazul monofizitilor, care marturisesc o singura fire; ca atare, ei sunt eretici (si nu schismatici, precum catolicii). Pe vremea Sfintului Maxim Marturisitorul, interesul pentru monofiziti era pur politic, fiind legat de pastrarea Siriei si Egiptului smulse de imparatul Heraclius de la persani in 630. Pentru a-si asigura fidelitatea acestor provincii, bizantinii, cu exceptia Sfintului Maxim, a Sf. papa Martin si a unei minoritati infime, erau gata sa renunte la Hristos. Se stie ca Patriarhul Serghie al Constantinopolului a formulat de altfel o definitie dogmatica compatibila cu gindirea monofizita.

Probabil ca apropierea actuala de copti are in vedere presiunea islamica si posibilitatea formularii unei hristologii care sa nu-i incomodeze pe musulmani. Islamul ar privi favorabil un Hristos care este fie Dumnezeu, fie om (un mare profet, desigur), dar nu si una si alta. Hristologia copta explica de altfel de ce aceasta versiune eretica de crestinism a putut supravietui atita timp in teritoriile islamice, in timp ce marturisitorii hristologiei ortodoxe in aceste teritorii au fost decimati (vezi grecii in Cipru ori sirbii in Kosovo).

Doua lucruri sunt clare:
- asemenea ortodocsilor de rit vechi care idolatrizeaza calendarul, nici coptii, idolatrii ai propriei traditii, nu vor ceda o iota din pozitia lor;
- apelul sotilor Iftime va ramine fara raspuns. Cred de altfel ca ei o stiu foarte bine si nu si-au facut nici o iluzie in aceasta privinta. Ce au incercat, si au reusit, a fost sa faca public un fapt deosebit de grav. Sper, in incheiere, ca autorii apelului sunt familiarizati cu principiul de gindire al ierarhiei, potrivit caruia „este mai bine sa piara un singur om decit sa piara tot neamul”. Cu alte cuvinte, eventualii Maximi ai unor timpuri grele vor fi sacrificati, din nou, fara nici o ezitare.

Multumirile mele sotilor Iftime pentru trezvia lor curajoasa si mobilizatoare, cit si dlui Claudiu Tarziu pentru initiativa la fel de curajoasa si de inspirata de a le gazdui apelul pe site-ul domniei sale.

Gheorghe Fedorovici

Anonim spunea...

Buna seara.

Urmarim, desigur, comentariile relative la initiativa noastra.

Daca tot s-a ajuns la acest punct, poate ca lucrul cel mai important care ar putea decurge din apelul nostru este sa se lamureasca, odata, pozitia BOR fata de ecumenismul confundat cu ecumenicitatea. Atat pozitia oficiala, cat si pozitia pe care o avem, fiecare, ca si membri ai Bisericii. Am semnalat, prin scrisoare, o situatie punctuala, la care ne putem raporta, ramane de facut actul raportarii. Tensiunea tot creste (vezi Boboteaza ecumenista- nu "ecumenica", si "promisiunea" unei Invieri la fel). Asadar, incotro o luam?

Vom urma calea oficiala a solicitarilor catre BOR si vom vedea ce se intampla. In orice caz, va vom tine la curent, cel putin prin intermediul paginii mele personale.

Nu am de gand sa mai postez alte comentarii, asa ca voi aduce, tot aici, niste observatii la comentariul d-lui Florin Tudor. Imi voi permit si sa va citez, domnule Tudor, pentru ca argumentul meu sa fie clar.

Asadar, intr-unul si acelasi mesaj spuneti: "Cel ce nu cunoaste hristologia actuala a coptilor esti tu.", respectiv: "Si cine esti tu, sau altii care sustin aceasta scrisoare, sa stiti sau sa stabiliti pana unde se intinde Biserica lui Hristos?" (sa facem abstractie de aspectul polemic, polemica este polemica, nu este cazul sa elaboram pe marginea tonului scrierii).

Ce v-as ruga, pe mai departe, este sa-mi spuneti daca ma insel afirmand ca va falsificati singur demonstratia. Daca Biserica nu este limitata la cei care admit hristologia doar in formularea sa ortodoxa, atunci de unde aceasta necesitate de a vorbi despre o hristologie ACTUALA a coptilor? Hristologia “cea veche” a lor nu era "la fel de buna" precum cea ortodoxa si ca oricare alta, daca Biserica nu are limite, si oricine vorbeste, intr-un fel sau altul, despre Hristos, face parte din Biserica? (trecem peste faptul ca acea hristologie actuala la care faceti referire este, de fapt, tot din genul “monofizit”, si anume specia “miafizit”- aici a aparut reflexul meu de biolog).

Lucrand in bioetica, am ajuns la concluzia ca nu are sens sa ma “confrunt” cu cineva in referinte, cel putin nu de la inceput. Cea mai facila cale de a purta o polemica imi pare a fi sa nu te agiti prea tare si sa te bazezi pe argumente pe care ti le ofera chiar cel cu care polemizezi. Spre exemplu, prin erori de logica, precum contradictia pe care am evidentiat-o mai sus.

Bun…ideea era ca, daca ar fi sa polemizam, o putem face la nesfarsit. Hai, insa, sa ne calmam si, eventual, sa ne pastram fortele pentru un cadru de dezbatere mai larg. Poate ca n-ar fi rau sa avem o dezbatere publica, eventual televizata. Nu am nimic de ascuns, si nu ma feresc de discutii in contradictoriu. Cu scrisoarea, n-am aruncat bomba si mai apoi sa fug, dar chiar nu mi se pare util pentru nimeni sa pierdem vremea cu dispute pe net, in conditiile in care problemele din lumea reala tind sa ne sufoce.

Chiar si dezbaterea, as privi-o ca pe o informare a celor care nu sunt familiarizati cu elementele distinctiei ortodox/neortodox, pentru a-si putea face alegerile in cunostinta de cauza. In rest, nu mai avem ce inventa, termenii discutiei au fost stabiliti demult.

Bref, dupa cum arata cele ce se petrec in jur, se pare ca trebuie sa reflectam serios daca suntem sau nu de acord cu sincretismul religios si relativizarea marturisirii de credinta.

Gresesc eu, sau, de fapt, intrebarea este simpla, dificil fiind, ca intotdeauna, raspunsul?

Toate cele bune! Oana Iftime

Unknown spunea...

Mai intai multumesc domului Claudiu Tarziu pentru gazduirea acestor comentarii.

Doamna Oana, “polemica”, daca o putem numi asa, deschisa de mine a venit ca urmare a unor lucruri total nelalocul lor din punctul meu de vedere prezente in aceasta Scrisoare. Este drept, aceasta polemica s-a accentuat pentru ca in loc sa primesc niste raspunsuri concrete la problemele ridicate de mine, primesc definitii ale monofizitismului, dar fara sa-mi spuna cineva daca a trait macar o perioada in mijlocul coptilor din Egipt ca sa confirme ca viata lor dogmatica si cultica este una eretica ! Singurul raspuns este ca am smintit pe cine stie cine? M-as bucura sa se fi intamplat asa, desi nu cred pentru ca nu am vazut si altfel de pozitii. Si in legatura cu acest aspect, Doamna Oana, nu vi se pare ciudat ca nimeni in afara de mine nu v-a contestat pozitia din acea scrisoare?(astazi am intrat si pe celelalte adrese unde se posteaza comentariile si asa cum m-am asteptat, nimeni nu a parut “nelamurit”); de asemenea, as fi fost mai increzator in argumentele de catalogare a coptilor ( fac inca o data precizarea - actualii copti ) drept eretici, daca aparea si parearea unui dogmatist, sau a unui teolog ce a luat parte la discutiile cu Bisericile Vechi Orientale. Nu credeti ca unul ca acesta este mai in masura sa exprime o astfel de opinie decat sunteti dumneavoastra?
In acest sens, sustin in continuare ca nu m-ati lamurit, prin argumentele prezentate ca la ACTUALII COPTI hristologia este una atinsa de erezie, si prin urmare nu m-ati lamurit ca acestia sunt in afara Bisericii (si am dezlegat si taina contradictiei).
In fapt, dincolo de problematica dogmatica pe care nu cred ca o cunoasteti in realitatea ei, este in Scrisoare o problema de atitudine pe care au preluat-o unii sustinatori care cred cu tarie ca acesti copti, pe care Prea Fericitul Teoctist i-a primit cu caldura, nu au cum sa fie frati. Ca sa nu mai vorbesc de isteria intinarii lacasului...

O sa va spun deschis ce cred eu: cred ca aici este vorba nu numai de pozitia a doi crestini ortodocsi care isi exprima o parere fata de un fapt din Biserica, ci este vorba de un grup. Acest grup cere luarea unei pozitii oficiale (etichetarea coptilor ca fiind eretici ) de catre Patriarh si Sinodali. Dumneavoastra ati stiut foarte bine de la inceput ca nu se va pune niciodata problema unei astfel de catalogari a coptilor. Dar lipsa unui raspuns la aceasta scrisoare, sau primirea unui raspuns negativ ar putea fi un instrument foarte bun de acuzatie...
Continuand ideea de mai sus, mi se mai pare ciudat si faptul ca aceasta scrisoare nu a fost elaborata pe vremea Prea Fericitului Teoctist (care, inteleg din articolul din Gardianul, a fost cel care a dat acordul pentru tinerea acestei slujbe, l-a primit calduros Episcopul copt si mai mult, a delegat pe Decanul Facultatii de Teologie Bucuresti), ci dupa doi ani, la scurt timp dupa instalarea Prea Fericitului Daniel.
Gresesc oare?

Florin Tudor
P.S. Avand in vedere ca acesta este ultimul comentariu p ecare il fac pe aceasta tema, sper ca aceste discutii sa fie spre zidire intru adevar fata de o parere teologica exprimata, si nu un motiv de invrajbire interioara a Bisericii.

Eleutherios spunea...

Nu am studiat îndeajuns problema monofiziţilor ca să pot să exprim o părere bine fundamentată. Înclin să-i dau lui florin dreptate, dar probabil aceasta doar din cauze exclusiv subiective, felul lui de gândire şi de a pune problema fiind mai apropiat de al meu. Florin, vreau să aflu poziţia ta vis-a-vis de afirmaţiile mai multor teologi, cum că problema rupturii între Bisericile Tradiţionale şi cele monofizite este una care ţine exclusiv de limbaj (cum este de altfel şi problema Filioque-ului), şi nu de credinţă. Îmi spunea cineva care a citit stihuri cuprinse în vecerniile Bisericilor copte şi multe alte texte liturgice, că ei mărturisesc de fapt aceeaşi credinţă, nefiind vorba, cel puţin liturgic vorbind de nici un monofizism. Dacă cunoşti eventual ceva bibliografie îndrumă-mă te rog!

Anonim spunea...

Domnule Florin,

Redau cateva link-uri unde veti putea constata faptul ca membri bisericii copte asuma o hristologie pe care o numesc miafizita, si unde explica deosebirea subtila dintre ei si monofiziti.

Primul link: www.copticchurch.org/Texts/Spirituals/Natofchr.pdf il recomand oricui este interesat de problema. Duce la lucrarea "The Nature (!) of Christ", a papei Shenouda (titlul este relevant, per se). A se remarca faptul ca lucrarea se gaseste pe un site al coptilor, nu cine stie unde, si ca pe pagina de garda scrie "Coptic Orthodox Patriarchate", "See of St. Mark"

In aceasta lucrare, Papa Shenouda vorbeste despre O fire, O vointa si O lucrare ale lui Hristos. Nu stiu, chiar ne lipseste informatia, sau ne facem ca nu pricepem? Nu vreau sa sune agresiv, dar ma intreb, sincer.

Cat despre apelul la autoritate (cum nu sunt eu dogmatist)- ma tem ca arata a "argument" din categoria "altul nu avem" (fie si pe moment, si tot nu se face, mai bine zici "nu stiu, acum, ce sa zic, dar caut si vad cu ce pot raspunde la argumentele tale").

In bioetica, se argumenteza pe tot ce vrei si ce nu vrei, prin insesi natura domeniului- biologie, medicina, drept, filozofie, teologie, nimeni nu sta sa te caute de diplome, ci asculta ceea ce spui si examineaza pe ce anume intemeiezi. Iar eu pe acest principiu lucrez. Cu argumente, cu referinte, nu pretind nimanui sa ma creada pe cuvant (asa am facut si in notele de la scrisoare). Si, daca cineva vine si contra-argumenteaza, la randul sau, sustinut, putin ma intereseaza ce este acela, de profesie.

Uneori, argumentele sunt foarte simple. De exemplu, "incadrarea" coptilor printre eretici se bazeaza pe comparatia elementara "doua firi, doua vointe, doua lucrari" ESTE DIFERIT DE "o fire, o vointa, o lucrare".

Si, hai sa-i lasam, per se, ca sunt coptii sau altii, vorba e, au slujit, in biserica ortodoxa, persoane care nu se afla in comuniune cu Biserica? Pe cand penticostalii, musulmanii, tengrianistii, lamaistii, evreii, shamanii de pretutindeni etc etc etc? De la eretic la eretic, la pagan, la tot ce vrei. Ce mai conteaza? Pentru ce sa facem discriminari, daca tot pot sluji acolo unii dintre neortodocsi, de ce nu si toti ceilalti?

"Isteria" intinarii lacasului se bazeaza, iarasi, pe argumente- daca cei care au emis prescriptiile canonice de curatire a lacaselor unde au slujit ereticii sau paganii, precum si Biserica insesi, unde acestea au fost acceptate, sufereau/sufera de isterie, se cheama ca nu mai avem subiect de discutie. S-a zis cu sfintenia si cu stabilitatea a orice.

In afara de asta, de cand este teologia o ocupatie exclusiva/exclusivista/etc, in spatiul ortodox? Laicii trebuie sa fie ignoranti (si ignorati), sa nu stie in ce cred si de ce si sa se spele mereu pe maini sub pretextul ca ei nu au diploma in teologie? E Biserica lui Hristos, nu un club exclusivist, nu va suparati.

Daca toti clericii care au emis aberatii, de-a lungul secolelor, nu ar fi fost sanctionati de constiinta ecleziala, ci urmati orbeste, in baza argumentului autoritatii lor de clerici, unde eram, acum? Poporul participa la dezbaterile teologice, in Bizant. Poporul a strigat "dati-l afara pe Sever maniheul!". Ce spune Enciclica patriarhilor orientali? Ca la noi nu s-a schimbat invatatura si fiindca poporul a refuzat mereu sa se i schimbe credinta parintilor. Etc, etc, etc. Stiti prea bine, toate acestea, asa ca, pentru ce mai avansati ideea de apel la autoritate? Chiar nu inteleg.

Uite, a propos de studiile in domeniu si eficienta lor...Ati scris intr-un mesaj anterior ca facultatea pe care ati absolvit-o v-a invatat sa deosebiti duhurile...Domnule Florin...de cand se "invata" harismele, la facultate sau oriunde altundeva? Intelegeti, va rog, nu vreau sa va fac nimic altceva, decat o demonstratie simpla de cum nu este cazul sa ne bazam pe accente naive, de genul "tu nu esti de meserie...". O asemenea atitudine unu, ca nu este ortodoxa, doi, ca face impresie proasta.

Link-ul la articol e din 2005 pentru ca pentru acea ocazie este disponibila o imagine relevanta. Am scris acum fiindca acum s-a acutizat, pentru mine, problema. Pana acum, nu ma preocupa suficient, nu mi-era nici mie prea clar ce si cum. Tocmai fiindca ma ocup, in principal, de altceva, si fiindca aveam tendinta de a lasa mai ales pe seama "celor in drept" astfel de lucruri. Cu ocazia asta, am constientizat ca nu e CHIAR deloc o idee buna.

Si, DA, odata cu alegerea PF Daniel am simtit nevoia sa devin mult mai atenta, fiindca, nu va suparati, dar nu a venit cu un renume bun, in privinta atitudinii fata de ecumenism.

Ceea ce nu inteleg este, pentru ce atata agitatie? Avem o problema, hai sa o rezolvam. Ce, suntem donatisti, sa pretindem "lipsa de pacat" a clericilor? Dar exact asta ramane de vazut- daca a fost o eroare, regretabila, si care se poate lesne indrepta, daca exista bunavointa, sau dimpotriva, nu a fost o eroare ci parte din procesul de acceptare a sincretismului si relativizarii marturisirii de credinta.

Sunt lucruri care ne privesc pe toti, si avem dreptul la o discutie cu episcopii nostri, sunt ai nostri si noi poporul pe care il pastoresc, nu doua populatii distincte, care sa se ignore reciproc.

BOR, ca institutie (nu-mi place ideea asat cu "institutia", dar o folosesc, prin forta imprejurarilor) emite semnale confuze, in privinta ecumenismului, asa ca nu puteti sa ne acuzati pentru a fi pretins o clarificare.

Daca nu exista niciun fel de rea intentie la mijloc, ce-i costa sa raspunda, si sa ne lamurim, cu totii. Nu ar fi, oare, mai bine, pentru toata lumea?

Iata link-urile. Nu am avut vreme sa ma mai uit si prin altele, dar, daca veti da cautare dupa termenul "miaphysite" veti gasi mai multe lucruri.

http://www.copticheritage.org/index.php?name=PNphpBB2&file=viewtopic&p=62836
http://www.coptichymns.net/PNphpBB2-viewtopic-t-8210-p-62836.html
http://www.amazon.com/gp/richpub/syltguides/fullview/3LELW3A17S4IH
http://groups.yahoo.com/group/Miaphysite-Study-Group/

Anonim spunea...

Pentru domnul cu nick-ul "amartolomeu" (si pentru oricine doreste sa discute problema) afirmati, cumva, ca aspectele liturgice pot sa nu reflecte dogma, o astfel de "ruptura" nefiind o problema? Si, ca (prin reducere la absurd, din punctul meu de vedere) poti sa ai o dogmatica eretica si o liturgica "ortodoxa", ansamblul rezultat fiind ortodox?

"Problema de limbaj" a neintelegerii dintre ortodocsi si necalcedonieni, asupra hristologiei, consta in confuzia (deloc de limbaj, in fapt) dintre "fire" si "ipostas", care se mentine, la necalcedonienii actuali. De groaza nestorianismului, care afirma doua persoane in Hristos, si confundand firea cu ipostasul (sau persoana) au ajuns la extrema cu "o fire". Si, de aici, logic, la monotelism si monergism, o fire neputand avea doua vointe si doua lucrari (vezi papa Shenouda, The Nature of Christ). Culmea e ca se poate spune, despre copti, cel putin, ca sunt ei insisi (si) nestorieni- cititi ce scrie Papa Shenouda despre unirea Cuvantului cu carnea formata in pantecele Fecioarei- ca si cum ar fi existat un timp oarecare in care trupul format nu era al lui Hristos, si dupa care, de-abia, s-a produs unirea acelui trup cu Logosul.

Haideti, cititi-l pe Shenouda, nu cer sa ma credeti pe mine, ci sa cititi si sa apreciati singuri. Eu va semnalez, cautati si vedeti singuri.

Iar "filioque", de cand a devenit SI ASTA "o problema de limbaj"? Cu aspectul antievanghelic (vezi Ioan, 15, 26, "Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.") cum ramane? Si Mantuitorul avea "probleme de limbaj", nu stia ce spune, despre Sine si despre Sfanta Treime, din Care face parte?

Si cu hotararile Sinoadelor ecumenice, care previn, sub anatema, "inovarea" Crezului niceo-constantinopolitan, cum ramane? De asemenea, toti care au scris despre Persoanele divine, nenastere, nasterea mai inainte de veci si purcedere, Tatal cel nenascut fiind Acelasi care naste pe Fiul si de la care purcede Duhul (nu si de la Fiul), si aceia au avut "probleme de limbaj"? Atunci, unde mai este Revelatia si Traditia? Ce sa mai credem?

smol spunea...

Dezbaterea iscata are de voie de anumite completari:

1) In 1989 si 1990 Comisia comuna de dialog dintre Biserica Ortodoxa si "bisericile ortodoxe orientale" a emis doua "declaratii de acord" care pretind rezolvarea disputei hristologice dintre cele doua parti . (documetele pot - si trebuie! - fi citite, de ex. la http://www.monachos.net/library/Texts_of_the_Agreed_Statements_of_the_Joint_Commission).

In urma acestui acord, s-a hotarat ridicarea reciproca a condamnarilor pronuntate de-a lungul timpului, impreuna cu alte masuri pastorale pentru restabilirea unitatii bisericesti. Printre acestea: "In localities where Churches of the two families co-exist, the congregations should organise participation of one group of people [...] from one congregation of one family to a congregation of the other to attend in the latter's eucharistic worship on Sundays and feast days."

2) Nu toate Bisericile Ortodoxe au participat la lucrarile acestei comisii (de la ultimile lucrari, din nov. 1993, au lipsit Ierusalimul, Serbia, Bulgaria, Georgia si Polonia) si nu este clar daca documentele respective au primit aprobarea tuturor sinoadelor Bisericilor Ortodoxe. BOR a aprobat in mai multe randuri rezultatele comisiei si s-a angajat sa le puna in practica.

3) La intrunirea din 1993 s-a decis ca "totul [ridicarea anatemelor] sa se faca cu multa dicretie, spre a nu soca mentalitatile inca nepregatite pentru schimbari in randul credinciosilor de rand din Rasarit. Evenimentul sa se consume la nivelele de sus si sa se insereze in practica liturgica si pastorala de toate zilele." (V. revista "Ortodoxia", 1/1994, p. 142-43, unde se poate citi comunicatul ultimei intruniri insotita de relatarea reprezentantului BOR, IPS Antonie Plamadeala).

4) Ceea ce s-a petrecut recent la biserica Sf. Ecaterina nu este, asadar, decat unul dintr-un sir de evenimente care urmaresc aplicarea treptata a unor decizii luate la nivel inalt cu 15 ani in urma dar care n-au fost publicate si popularizate din "tact" pastoral.

5) Daca declaratiile comune de acord dizolva, intr-adevar, doua hristologii percepute veacuri de-a randul ca incompatibile in una singura - prin argumente lingvistice si recurgerea la intelegerea distinctiei intre cele doua naturi in Hristos ca fiind "numai prin gandire/theoria" - este o chestiune in sine inca disputata intre ortodocsi, cum o dovedeste reactia comunitati atonite. (v. Sunt anticalcedonienii ortodocsi? Texte ale Sfintei Comunitati a Sfantului Munte si ale altor Parinti athoniti privitoare la dialogul dintre ortodocsi si anticalcedonieni (monofiziti), Editura Evanghelismos, 2007).

Rezerva explicita a necalcedonienilor de a recepta sinoadele ecumenice 4,5,6 si 7 (V. textul declaratiei din 1990, par. 8) duce la situatia unei Ortodoxii cu doua identitati ale traditiei sale dogmatice: una a primelor trei sinoade si alta a tuturor celorlalte (v. "Ortodoxia", p. 143).

6) Discretia fata de "credinciosii de rand" care insoteste de atata timp rezultatele dialogului cu necalcedonienii este contestabila in lumina rolului pe care intreg poporul lui Dumnezu - cler si mireni - il are in marturisirea Adevarului. "La noi n-au putut niciodata nici patriarhii, nici sinoadele sa introduca lucruri noi, pentru ca aparatorul religiei este insusi corpul Bisericii, adica poporul insusi, care vrea ca religia sa-i fie vesnic neschimbata si la fel cu a Parintilor sai..." (Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848; revista "BOR", 11-12/1935, p. 676.)

De remarcat, par. 5 al celei de-a doua declaratii prevedea: "We need to publish, in the various languages of our Churches, the key documents of this Joint Commission with explanatory notes, in small pamphlets to be sold at a reasonable price in all our congregations."

7) Ridicarea anatemelor si comuniunea euharistica presupune si recunoasterea reciproca a sfintilor. Ii vom praznui intr-o buna zi pe Sf. Maxim Marturisitorul impreuna cu Dioscur si Sever? Poate marturisirea sa a fost pur si simplu rezultatul unei inabilitati terminologice?

21 ian. 2008
S. Moldovan

Anonim spunea...

Inca de la inceput, doresc sa-mi cer iertare daca voi gresi cumva... sau daca ma abat de la subiectul propus. Nu am studii de specialitate (teologice), fapt pentru care mi-a fost destul de greu sa urmaresc dialogurile afisate (m-am cam pierdut putin prin explicatiile unora). Ma consider o persoana simpla, care se bucura de darul dat de Bunul Dumnezeu - acela de a ma naste ortodocsa - si sper din tot sufletul sa mor in dreapta credinta. Imi iubesc ORTODOXIA, insa de ceva vreme buna sunt tare nelinistita, deoarece am inteles ca sunt sanse mari ca aceasta sa fie -alterata- sau si mai bine zis, ca este in pericol !!! datorita ereziei secolului ce se cheama Ecumenism !!! Am inteles fenomenul ... insa este revoltator fatul ca desi suntem multi care calcam pragul Sfintelor Biserici f. des, ne temem sa-l tragem de maneca pe Preot cand vorbeste de unirea cat mai grabnica a celor doua Biserici ~surori~, cand - (si mai grav !)- papa Ioan Paul al II-lea a fost pomenit la cinstitele Daruri atunci cand a murit (s-a intamplat la o biserica in Bucuresti), cand auzim ce s-a intamplat la Oradea... si lista ar putea continua , din pacate, si cu alte exemple nefericite... Ii felicit si-i respect pe autorii scrisorii trimise Patriarhului Daniel si Sf. Sinod. Mi-e teama insa, ca nu cumva, aceasta scrisoare sa ramana fara nici un raspuns ! Vom vedea ...Acum va intreb si eu ceva - Ce putem face noi, acesti oameni simpli care dorim sa ne aparam Ortodoxia ? Este deajuns DOAR SA NE RUGAM? Ma inspaimant cand ma uit, de exemplu, la colegii mei (care desi sunt ortodocsi ce merg regulat la Biserica) abia asteapta sa ne unim cu catolicii, si nu numai!!! Cand le-am aratat ce spun Canoanele si Sfintii Parinti sau marii nostri Duhovnici cu privire la ecumenism, m-au luat drept ~inapoiata~, (ca sa nu spun de nebuna!), reprosandu-mi ca exista acelasi Dumnezeu si la protestanti si la evrei e.t.c ~ca nu vreau sa ma trezesc la realitate - ce vin eu cu ce s-a hotarat acum sute de ani~ - si prostioare de genul asta. Mentionez ca absolut toti colegii mei au cel putin o Facultate si unii au chiar doctoratele terminate !!! Daca acesti oameni care merg regulat la Biserica si mai au si studii superioare (deci au un IQ marit) nu inteleg gravitatea situatiei in care se zbate scumpa noastra Ortodoxie, atunci ce putem face noi, o mana de oameni simpli care vrem sa luptam pentru apararea ei? Atunci, va intreb si eu - TREBUIE SA LUPTAM ???, pai daca da, atunci CUM SA LUPTAM, CU CE SA LUPTAM, CU CINE SA LUPTAM (cand, de exemplu, nici un arhiereu nu loveste in ecumenism) cand un mare nr. de Ortodocsi ne fac ~inapoiati~, cand pana acum doar un STARET a avut indrazneala de a cere lamuriri Patriarhului despre NEDORITUL dialog (intre ortodocsi si eterodocsi) desi tara noastra este plina de schituri si manastiri cu vietuitori in ele!!! Fratii mei, credeti-ma ca ma doare sufletul sa vad cat de putini suntem cei care dorim sa ne pastram ORTODOXIA CURATA, ASA CUM AM PRIMIT-O LA SF. BOTEZ. Iertati-mi, va rog indrazneala de a scrie aici, dar chiar am simtit nevoia de-a o face! Este pentru prima data cand scriu pe un blog (probabil ca de aceea m-am si intins atata!) si tin sa-i multumesc dlui Claudiu Tarziu pentru toate... Mult succes incontinuare! Parintelui Mihail Stanciu, ii sarut dreapta cu deosebit respect si pretuire. Cu nevrednicie semneaza Beti G.

Anonim spunea...

Sa speram ca v-om fi auziti si intelesi; daca nu, ne stie Dumnezeu ca ne facem datoria de crestini ortodoxi.

Anonim spunea...

Am citit aceasta scrisoare a sotilor Iftime si imi aduce aminte de perioada de aur a Bisericii Ortodoxe, cand toate madularele Trupului Bisericii, al carei cap este Hristos, luau parte la discutiile provocate de vreun eretic sau de vreo invatatura straina de adevar, astfel ca se participa direct la acuratetea credintei ortodoxe. Se mai spune ca vitalitatea credintei este data si de interesul pe care-l manifesta credinciosii in probleme de credinta. Tonul scrisorii este irenic si denota dorinta de cautare a Adevarului. Adresata intaistatorului Bisericii Ortodoxe din Romania si membrilor Sfantului Sinod, aceasta scrisoare nu trebuie sa supere pe nimeni, caci scopul ei nu este de a scandaliza, ci de a cere ajutorul celor care sunt chemati sa vegheze asupra acuratetii credintei ortodoxe. Pe de alta parte, clerul si poporul formeaza Trupul Bisericii, iar clerul este de multe ori incurajat si ajutat in inalta chemare de ravna si zelul credinciosilor. Iar de sunt neintelegeri, bine este ca Parintii nostri spirituali sa se aplece cu dragoste si sa vina cu grija parinteasca in intampinarea nedumeririlor, astfel incat Adevarul sa fie trait in intreaga lui plinatate!
Cu smerenie,
Marian

Anonim spunea...

Câteva ganduri:

"În înţelegerea teologiei vechi-orientale, noţiunea natura(physis)e mai aproape de noţiunea ipostas(hypostasis. În disputele acute Biserica Ortodoxă biyantină s-a apropiat în mare măsură de poţiţia "monofizită"(Denumirea de "monofizită" pentru teologia Bisericilor Vechi Orientale sau pentru teologi ca Sever al Antiohiei sau Philoxenos din Mabbug este eronată. Ea este folosită aici numai în sensul unei prescurtări comode, pentru că aşa au fost ei consideraţi ei de apărătorii Chacedonului), de fapt neochiriliană, preluându-i preocupările îndreptăţite. Astfel ea accentueayă mai puternic decât s-a făcut la Chalcedon unitatea Persoanei lui Hristos."

Karl Christian Felmy-Dogmatica Experienţei eccleziale-Ed. Deisis, Sibiu 1999

"Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; Care neschimbat Te-ai întrupat. Şi, răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună-slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi!"

Antifonul al Doilea, DUMNEZEIASCA LITURGHIE
A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR
Arhiepiscopul Constantinopolului

"Sfantul Mxim Mărturisitorul zice:" Nimic din cele naturale, precum nici firea însăşi, nu se opune Cauzatorului firii".(Opusc.theol.et polem., P.G., 91,80). Sau: " Dacă Hristos a avut voinţa naturală ca om, a voit totdeauna în esenţă acelea pe care Dumnezeu le-a pus în mod natural în fire când i-a dat existenţa prin creaţie. Căci n-a venit ca să altereze natura, pe care El, ca Dumnezeu şi Cuvântul a făct-o, ci ca să îndumezeiască firea, pe care El a unit-o cu Sine în acelaşi şi unic ipostas, împreună cu toate însuşirile ei naturale, în afară de păcat pe care a unit-o în chip voit cu bunăvoinţa Tatălui şi cu conlucrarea Duhului".

Dumitru Staniloaie-Teologie Dogmatică Ortodoxă

Dar aş mai adauga: Atata ştiu ca nimic nu ştiu.

Unknown spunea...

Domnilor va multumesc pentru primirea mail-ului cu scrisoarea adresata P.F.Daniel. Numele meu: Rancea Ionut, student la Facultatea de Teologie din Sibiu, si sunt de acord sa semnez.

Unknown spunea...

Am urmarit de asemenea comentariile d-lui Florin, absolvent de masterat la Facultatea de Teologie din Bucuresti, si as putea spune ca trecand peste spiritul vulcanic-pedagogic al unui absolvent in domeniu, care totusi depaseste limitele impuse polemicii de bun simt,deprinse prin educatie,se poate observa situatia neplacuta in care ne gasim ca membrii unei Biserici Autocefale, care a incheiat "declaratii de acord" cu alte culte crestine, trecand peste o presupusa problema sinodala. Iata ca ne trezim slujind cu miafiziti, si in consecinta in plin avant ecumenist, si facem sinodalitate pe marginea profunzimii dogmatice si canonice a acestui simplu act aberant. Frate in Hristos, Florin, aprig cunoscator al canoanelor aplicate in duh, precum si al situatiei actuale a coptilor, trebuie sa cobori in asa profunzime intelectuala pentru a intelege ca o astfel de manifestare "frateasca" in Sfintele noastre Biserici tulbura linistea euharistica a aproapelui nostru roman dreptmaritor, asa cum am mostenit noi aceasta dreptamareala de la "vanitosii" bizantini. Parerea d-tale juridico-latina, n-are de-a face cu bunul simt ortodox-roman, sau doreai sa ne convingi de studiile d-tale aprofundate in tulburile plaiuri dambovitene. Daca d-ta cunosti actuala hristologie copta poate ne spui si din ce traditie a rasarit, daca indreptandu-se n-a atins totusi numitorul comun cu traditia noastra hristologica, ca sa nu mai vorbim de aberatia argumentelor lingvistice si recurgerii la intelegerea distinctiei intre cele doua naturi in Hristos ca fiind "numai prin gandire/theoria". Situatia e clara: in avantul ecumenist slujitorii, si reprezentantii nostri, au aprobat in baza unui dialog doua "declaratii de acord" care pretind rezolvarea disputei hristologice dintre cele doua parti. In urma acestui acord, s-a hotarat ridicarea reciproca a condamnarilor pronuntate de-a lungul timpului, impreuna cu alte masuri pastorale pentru restabilirea unitatii bisericesti. Deci de la rezolvarea disputei hristologice pretinse s-a sarit la ridicarea condamnarilor si la alte "masuri pastorale" printre care slujirea reciproca in bisericile coparticipante-hotarare antisinodala si anticanonica la nivel panortodox. Deci actiunea celor care au redactat scrisoarea este cea mai sanatoasa decizie din partea "celorlalti" membri ai Bisericii noastre Ortodoxe. Domnule Claudiu Tarziu va apreciez munca echidistanta si de bun simt ortodox, si va rog sa nu percepeti acest mesaj neaparat ca o prelungire a polemicii inutile purtate de d-l Florin, ci poate ca o intarire si sustinere, si din partea unui student de teologie, a celor care au avut curajul sa ia aceasta initiativa.

Unknown spunea...

Diferenta dintre notiune si felul in care este perceputa constituie distanta intre traditiile hristologice inradacinate in cele doua Biserici. Pentru noi ei sunt adeptii "monophysis"-ului chiar daca pentru bizantini aceasta insemna o apropiere de ideea de ipostas-persoana. Problema nu consta in nuanta termenului (scuzabila de altfel nu?!)ci in traditia dezvoltata ulterior Calcedonului. Pentru noi astazi poate e mai evidenta diferenta intre natura-fire si ipostas-persoana, si atunci suntem indreptatiti sa-i numim monofiziti, iar cel mai corect anticalcedonieni. Nu putem folosi pretextul nuantei lingvistice in sprijinirea ecumenismului pe care-l furisam la nivel oficial in viata Bisericii, fara un acord deplin al acesteia (ma refer desigur la credinciosi). Ma grabesc sa admir interventia d-lui S.Moldovan, atat de bine documentata!AS DORI TOTUSI CA CEI CARE VOR FOLOSI SEMNATURA MEA SA NU ADAUGE SI CELALALT AMANUNT DE IDENTIFICARE, DIN MOTIVE DIVERSE.De altfel sustin initiativa, fara ezitare!

Anonim spunea...

cumin urma unui anunt din partea vaticanului ce sa plins cum peticonstali, baftisti au atacat o persoana de origine catolica va rugam a interveni pentru a o ajuta de a esi din mina acestei secte va multumim

Anonim spunea...

SEMNEZ SI EU - NU ECUMENISMULUI - SA PASTRAM DREAPTA CREDINTA CA FARA EA NU NE PUTEM MANTUI!