FOR: Guvernul trebuie să renunţe la ordonanţa de urgenţă privind introducerea cardului de sănătate

Ministerul Sănătăţii a făcut publică nota de fundamentare prin care intenţionează să modifice, prin Ordonanţă de Urgenţă, legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Scopul modificării este introducerea cardului de sănătate ce va înlocui documentele justificative de până acum ce atestau calitatea de asigurat al sistemului. Deşi apreciem ideea unei reforme a sistemului de sănătate din România, considerăm că măsurile luate trebuie să fie eficiente şi adresate acolo unde sunt problemele majore (plata corespunzătoare a cadrelor medicale, asigurarea aprovizionării cu medicamente a spitalelor, buna şi continua funcţionare a sistemului de medicamente compensate) şi nu într-o zonă unde nu există nici o dovadă că ar fi utile, ridicând, în schimb, probleme majore în domeniul respectării libertăţilor fundamentale aşa cum sunt prevăzute de Constituţia României.

Lectura acestei note de fundamentare scoate în evidenţă următoarele puncte controversate:

1. Scopul generic al introducerii cardului de sănătate pare a fi un mai bun control al furnizării de servicii medicale asiguraţilor. Controversă: nu există nici un studiu, dovadă, sau evidenţă statistică prin care Ministerul să arate în ce măsură acest scop nu era îndeplinit de actualele metode de atestare a calităţii de asigurat. Nu există nici o dovadă că de aceste servicii ar fi beneficiat în mod abuziv persoane care nu îşi achitau obligaţiile de asigurat. Este aceasta problema principală a sistemului românesc de asigurări ?

2. Despre costurile acestui sistem de carduri de sănătate aflăm, din nota de fundamentare, următoarele: „Fondul naţional unic de asigurări de sănătate nu ar putea susţine nici lansarea şi nici întreţinerea unui sistem de carduri”, soluţia oficialilor fiind introducerea coplăţii. Controversă: de ce nu există nici o estimare transparentă a costurilor implicate de introducerea acestui sistem? Cum justifică Ministerul introducerea unei măsuri contestabile pe care nu este în stare să o finanţeze singur, în condiţiile unei crize dramatice care zguduie sistemul sanitar, făcând ca serviciile să fie din ce în ce mai precare?

3. Tot în nota de fundamentare se regăsesc şi contradicţii flagrante referitoare la aspectele ce ţin de datele personale conţinute pe card. Astfel, citim la p. 2 a notei: „nu sunt introduse elemente de identificare a persoanei în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”. În paragraful imediat următor, însă, citim: „informaţiile adiacente vor face referire la situaţia asiguratului în relaţia cu medicul de familie sau cu familia”. La p. 9 găsim aceste informaţii adiacente: numele, prenumele şi datele de contact ale medicului de familie şi situaţia co-asiguraţilor (relaţia cu familia). Controversă: deşi informaţiile adiacente sunt presupuse a nu fi expuse accesării, ele sunt totuşi inserate în card. Care este justificarea pentru introducerea acestor date personale? Care este garanţia că ele nu pot fi citite, copiate (clonate), însuşite fraudulos şi/sau folosite împotriva persoanei ce deţine cardul? În ce măsură a evaluat Ministerul dacă acest proiect respectă drepturile la intimitate şi protecţia datelor personale (menţionăm că datele incluse pe card par a include două categorii de date ce au un statut special în legea 677/2001 – date cu funcţie de identificare (CNP) şi date privind starea de sănătate) ?

4. Refuzul consultării cu organizaţiile non-guvernamentale: În nota de fundamentare Ministerul afirmă că „nu este cazul” consultării cu organizaţiile non-guvernamentale şi cu institute de cercetare sau alte organisme (un astfel de organism ar fi, in opinia noastră, Biserica Ortodoxă Romană). Informăm pe această cale Ministerul că organizaţiile de protecţie a drepturilor civile cu care FOR a intrat deja în contact consideră extrem de necesar un astfel de proces de consultare şi vor lua, de altfel, atitudine faţă de acest proiect legislativ. Este absolut regretabil că Ministerul a ales calea politicii faptului împlinit, abuzivă în sine şi complet nedemocratică.

5. Menţionarea, printre informaţiile adiacente disponibile pe card, a statutului de donor de organe în vederea transplanturilor. Controversă: Ministerul Sănătăţii era obligat să ceară un aviz etic de la BOR măcar pe această temă. Transplantul de organe este o temă bioetică asupra căreia Biserica şi-a exprimat punctul de vedere, subliniind faptul că „se impune solicitarea si obţinerea consimţământului în scris prealabil, expres şi liber al donatorului sau al persoanei terţe căreia legea îi permite acest fapt; de asemenea, se va solicita şi acordul scris al primitorului”. Aşadar, transplantul de organe nu poate face obiectul unor instrumentări generale de către stat, impersonale, lărgite la o întreagă populaţie, ci este o practică medicală între persoane concrete, punctuală şi circumscrisă în cadre specifice, negeneralizabile.

Pe lângă aceste puncte controversate, enumerate foarte sintetic, neepuizând probleme puse de OUG a MS, FOR consideră că Ministerul trebuie să renunţe la ideea implementării cardurilor de sănătate prin ordonanţă de urgenţă pentru următoarele trei motive principale:

1. Problema securităţii cardurilor: Este inadmisibil ca Ministerul să introducă astfel de carduri electronice fără cea mai mică grijă manifestată pentru securitatea datelor personale expuse în aceste dispozitive. Prezentul proiect nu conţine nici o referire la aspecte cheie legate de securitatea datelor personale stocate (cum ar fi existenţa sau nu a unei baze de date unice cu toate aceste informaţii, drepturi de scriere sau modificare a datelor, cine are dreptul de acces la date etc.), aşa cum prevede legea 677/2001. Organizaţiile civice care au contestat maniera de introducere a cărţilor de identitate electronice au arătat că e necesar un audit de securitate public, extern şi independent care să ateste cât de fiabile sunt dispozitivele electronice în cauză. Acesta este cu atât mai necesar cu cât cardurile de sănatate pot conţine şi date personale extrem de sensibile.

2. Problema protecţiei datelor cu caracter personal, a dreptului la intimitate şi a libertăţii de conştiinţă: Fiind vorba despre datele personale, este vădit necesară o profundă analiză a modului în care aceste măsuri respectă drepturile civice enumerate mai sus. Este inadmisibil să se meargă înainte cu acest proiect care va interzice accesul la serviciile medicale celor care nu deţin carduri de sănătate sau care nu le au asupra lor în momentul ajungerii la spital, în condiţiile în care probabil vor exista cetăţeni ce nu le vor dori datorită implicaţiilor asupra siguranţei datelor personale, intimităţii şi libertăţii de conştiinţă. Care este avantajul înscrierii datelor pe un cip şi de ce, în condiţiile în care s-ar stabili că ar fi date utile, nu s-ar proceda mai degrabă la inscripţionarea lor direct pe cardul de sănătate ?

3. Problemele etice: din punct de vedere creştin, FOR nu poate accepta instrumentalizarea persoanei umane prin metode sofisticate de control şi evidenţă a populaţiei şi expunerea electronică a intimităţii sale. În mod evident, introducerea cardului de sănătate depăşeşte o limită etică dincolo de care funcţiile de supraveghere şi identificare a persoanelor ce beneficiază de politici publice devine nelegitimă.

Pe baza acestor observaţii, FOR cere Ministerului să asigure organizarea unei dezbateri publice pe marginea acestei legi, pe care normele unei bune guvernări şi ale respectului faţă de statul de drept îl cer a fi suspendată.

9 noiembrie 2010

Forul Ortodox Român

e-mail: forul.ortodox@gmail.com

Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Secretar General

Iulian Capsali

tel: +40 722 593 033

O statuie de pixeli

Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat şi ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun şi eu cîteva cuvinte legate de dispariţia poetului. Căci înainte de toate a fost poet şi încă nu unul minor.

Cred că din prea vasta (ca să fie şi integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori.

Dar nu absenţa talentului i s-a reproşat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît şi atitudinea politică. În prima parte a vieţii sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obţine favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generaţie întreagă, dîndu-i un sentiment de libertate cu termen redus, şi oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potenţial de revoltă. În acelaşi legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naţionalism de paradă, dînd o pojghiţă intelectuală şi artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ţinte false prin mesaje naţionaliste, pentru a abate atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii şi pentru a oferi un paliativ celor opresaţi.

Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra şi magnetism asupra maselor, pe care ştia să le manevreze.

Evident, ce a făcut la revista Flacăra şi la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci şi pentru gloria sa personală.

Sigur că în felul ăsta a făcut şi lucruri bune uneori, ajutînd diverşi oameni sau lansînd talente autentice.

Totuşi, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestaţiei sale publice era însuşi Ceauşescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puţin naivi.

De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuşi, folosindu-şi calităţile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) şi în acţiuni politice detestabile şi după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceauşescu şi a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeţ. Apoi, cu rămăşiţele acestei formaţiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt.

După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduşi de Păunescu în aceeaşi măsură, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuşi, iubirea, n-a avut succesul scontat, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mişcat mulţimile, ci i-a mai înşelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frăţească pentru a mai cîntări bine între vorbele şi faptele lui Păunescu.

Totuşi, ceva i-a reuşit: să capete funcţii publice şi colaborări bine plătite la cîteva ziare şi televiziuni.

S-a crezut genial şi, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaşte geniul. Ce revanşă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de şeful statului (care a declarat ritos regimul comunist drept ilegitim şi criminal şi care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viaţă, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate şi să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrşit mai glorios.

Însă toate acestea nu sînt semnele unei preţuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoţii cum a fost şi Păunescu însuşi. 

UPDATE (23 nov. 2010)

Pe acelaşi subiect, mai explicit, cu mai multe exemple şi cu o concluzie de mare bun simţ, se pronunţă, cu o întîrziere justificată, criticul Dan C. Mihăilescu: Fără voia mea, despre Adrian Păunescu.

Revista Puncte Cardinale, la final

Cea mai longevivă revistă de dreapta de la noi, Puncte Cardinale, îşi încetează apariţia, după 20 de ani de la întemeiere. Ultimul număr, pe noiembrie şi decembrie a.c., va apărea pe piaţă în cîteva zile.
Mă încearcă nostalgia, pentru că m-am format intelectual şi duhovniceşte şi cu această publicaţie, şi un sentiment de neputinţă, căci este nedrept ca o astfel de lucrare să moară. Despărţirea de Puncte Cardinale este despărţirea de o întreagă lume, dar, sper eu, nu şi de o generaţie jertfelnică. Revista aceasta rămîne un model, aşa cum a fost şi fondatorul ei, Gabriel Constantinescu, şi cum este întreaga sa generaţie.
Chiar dacă nu va putea umple golul lăsat de Puncte Cardinale, mai tînăra revistă Rost duce mai departe aceeaşi misiune.
Citiţi pe blogul prietenului Răzvan Codrescu cîteva articole dedicate acestui ceas trist.

Pelerinaj la mormîntul părintelui Calciu

În perioada 19 – 21 noiembrie a.c., un grup de creştini organizează un pelerinaj la mormîntul părintelui Gheorghe calciu Dumitreasa, de la Mănăstirea Petru Vodă (Neamţ). Masa şi cazarea sînt asigurate la mănăstire. În limita timpului disponibil vor fi vizitate şi mănăstirile Neamţ, Sihăstria şi Secu. Cost: 150 lei. Relaţii la telefon: 0734.940.483, 0745.124.083, 021.324.26.61.

Inca o diversiune contra Rost

De citeva zile, sint plecat intr-o documentare in Muntii Apuseni si n-am acces la internet. Insa, azi am primit telefoane de la citiva prieteni care mi-au spus ca revista Rost este acuzata pe vreo doua bloguri ca a instrumentat o diversiune impotriva parintelui Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda (Neamt).

Am cautat o conexiune la internet, ca sa vad si eu motivul de scandal. Si gasesc necesar sa postez aici o precizare.

Pe scurt, e vorba despre o emisiune de televiziune facuta de jurnalistul Silviu Alupei la OTV ieri seara. N-am vazut emisiunea, deci nu stiu ce s-a discutat, dar am inteles ca un fost jurnalist, dat afara de peste tot din pricina lipsei de profesionalism, a intervenit telefonic la OTV, spunind ca Silviu Alupei il ataca, la ordinul meu, pe parintele Iustin, pentru a strica sarbatoarea de hramul manastirii sfintiei sale. Silviu Alupei a fost "demascat" drept colaborator al revistei Rost si membru al Gruparii Rost.

Chiar nu stiu daca Silviu a atacat sau nu pe cineva, dar in privinta asocierii sale cu Rost, trebuie sa spun ca e falsa.

Silviu Alupei nu mai scrie la revista Rost de citiva ani, si tot de atunci nu mai face parte, fireste, din Gruparea publicatiei. Lucrurile sint usor de verificat pentru oricine, nu mai spun de catre cineva care isi aroga calitatea de jurnalist.

N-am avut ceva anume sa-i reprosez lui Silviu atita vreme cit a scris si pentru Rost, si presupun ca nici el mie, dar am urmat drumuri diferite. Silviu Alupei n-a fost membru al Asociatiei Rost, ci doar al Gruparii publicatiei, care e altceva.

Calitatea de membru al Gruparii publicatiei ti-o da o colaborare sustinuta pe un timp mai indelungat si inceteaza odata cu acea colaborare. Calitatea de membru al Asociatiei Rost este conferita dupa parcurgerea unui complex program de selectie, este o calitate oficiala, in care drepturile si obligatiile sint foarte limpede stipulate, iar aceasta calitate este pierduta in cazurile prevazute de statul organizatiei.

Nu am avut niciodata autoritatea de a-i dicta lui Silviu Alupei ce sa scrie in alte publicatii la care a fost angajat sau colaborator in vremea cit a colaborat si la Rost. Nu am aceasta autoritate nici fata de alti colaboratori. Si mi se pare foarte normal.

Ma intereseaza in mod expres ce scrie o persoana pentru Rost: e bun sau nu articolul? Si i-l accept sau nu. Daca persoana e dubioasa sau scrie prost, n-are acces in Rost. In orice caz, odata ce a publicat un articol in Rost, nu inseamna ca eu raspund pentru tot ce va scrie cineva de aici inainte in alte publicatii sau ce va declara pe un post de televiziune.

Am avut colaboratori la Rost si nume mult mai notorii decit cel al lui Silviu Alupei, colaboratori de care ne-am despartit si fata de ale caror scrieri de astazi ne situam pe pozitii diametral opuse. Si n-am ezitat sa polemizam cu acele persoane.

In fine, ca sa banuiesti un aranjament intre Rost - o revista care l-a cinstit tot timpul pe pr. Iustin Parvu asa cum se cuvine - si OTV - un canal tv de care ne desparte totul - trebuie sa fii deformat sufleteste si mental. Cum nu ma indoiesc ca sint cei care ne acuza si care, pina de curind, isi desfasurau ei insisi diversiunile pe OTV.

PS:

Citiva nefericiti incearca de vreo doi ani sa il intoarca pe parintele Iustin Parvu impotriva revistei Rost, ori macar sa-i stirneasca in contra noastra pe crestinii care au evlavie la batrinul duhovnic. Parintele a inteles demult manevrele lor si dovada sta scurtul interviu cu sfintia sa despre Rost, pe care il gasiti si pe acest blog, si pe site-ul Rost.

Fata de crestinii care sint otraviti in fel si chip de tot felul de "aparatori" ai ortodoxiei, nadajduiesc doar ca se vor lasa mai mult insufletiti de iubire decit de ura, si-atunci vor deosebi duhurile.

Marin Preda n-a murit

Trăieşte în amintirile prietenilor săi.
Astăzi vă îndemn să citiţi o evocare emoţionantă marca Sînziana Pop, provocată de scriitorul şi jurnalistul Sorin Preda.

Sunt bucuroasa ca eu am avut acces la fata "nevazuta" a personajului, extrem de blanda si de afectuoasa. Poate fiindca eram femeie. In orice caz, eu stiu un alt Marin Preda decat il stiu "povestitorii" sai. Cu totul si cu totul altul. Toate amintirile mele despre el sunt de o trandrete indescriptibila. Dincolo de "coaja" lui oficiala, de scriitor mare si important, era un om foarte bland, care se deschidea in fata oricui stia sa se apropie de el si sa-i acorde incredere... Mi-e dor de el, uneori.

Restul, în Formula As.

Pe cine mai deranjează Forul Ortodox Român

Aşchia nu sare departe de trunchi. Şi feciorului lui Niki Manolescu îi pute ortodoxia. Dar nu-i dă mîna s-o spună pe şleau. Şi-atunci pretinde să ne facă el agenda, căci pe noi nu ne-ar duce capul. Andrei Manolescu pedalează în gol aici: "Indiferent ce hram poartă acest FOR apărut în urmă cu vreo doi ani, e destul de evident că printr-un astfel de comunicat el nu face altceva decît să încerce să pună într-un ambalaj civic tehnnofobiile unor bigoţi."

De fapt, altceva e evident: că nu de tehnologie ne temem noi - după cum se şi vede, de vreme ce folosim telefoanele mobile, computerele, internetul, autoturismele etc.

Andrei Manolescu derapează în continuare. De ce să ne preocupe actele de identitate electronice - adică un pas decisiv spre noul totalitarism - şi nu corupţia din Biserică? Dar uite că ne preocupă amîndouă. Iar care e prioritară cred că putem hotărî noi.

În fine, Manolescu jr. se preface că nu ştie că poziţia FOR este împărtăşită şi de organizaţii civice mai demne de crezare pentru el, pentru că nu sînt creştine (APDOR-CH, ActiveWatch Amp. etc). Dacă n-ar mima ignoranţa în această chestiune, n-ar mai putea înfiera "prostia ortodoxă". Şi dacă o face, se mai poate numi jurnalist? Iată o dilemă din care Andrei Manolescu a ieşit prost.