Despre viitorul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Patriarhul Daniel le-a cerut ieri sinodalilor şi tuturor creştinilor (inclusiv jurnaliştilor care mai poartă nume de creştin) linişte, pentru 40 de zile, în privinţa succesiunii la Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi a dat asigurări că nu se pune problema desfiinţării acesteia. Puţin cam tîrziu, întrucît ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, apucase deja să declare belicos că aşteaptă să treacă perioada de doliu pentru a se convinge dacă înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului “a fost de la Duhul Sfînt sau nu” şi dacă nu, eparhiile care o compun vor reveni la Mitropolia Ardealului. Asta deşi Înaltpresfinţia Sa a susţinut prin vot, în Sf. Sinod, înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, acum cîţiva ani.

De asemenea, vreo doi ziarişti, care cultivă asiduu dezbinarea şi denigrarea BOR, au pledat pentru “reunificarea Ardealului ortodox” – de parcă n-am fi cu toţii în aceeaşi Biserică. Ba unul susţine că Sibiul este dintotdeauna inima Ardealului şi că numai acolo trebuie să fie mitropolie. Mi-e drag şi mie Sibiul, am prieteni acolo şi amintiri foarte plăcute legate de frumosul oraş, dar, să fim serioşi, Clujul a fost şi rămîne inima Ardealului (cultural, religios, economic, politic). În plus, Clujul este metropolă, de unde şi dorinţa firească de a avea mitropolie.

Mă gîndeam că, după demonstraţia de dragoste pentru vlădica Bartolomeu făcută de peste 10.000 de creştini, joi, la înmormântarea mitropolitului, detractorii acestuia vor avea minima precauţie să tacă o vreme. Destul că l-au înjurat încă din ziua morţii. Dar ţi-ai găsit! Nu-şi pot stăpîni accesele de ură faţă de tot ce ţine de memoria marelui ierarh, deci şi faţă de Mitropolia de la Cluj.

Aşadar, mă tem că îndemnul la pace şi reculegere al PF Daniel nu va fi urmat decît de o parte dintre sinodali.

Desfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului ar fi însă o greşeală şi din punct de vedere pastoral-misionar, tulburînd creştinii din Ardeal, şi de imagine (ar însemna că un întreg Sinod a fost învîrtit pe degete de ÎPS Bartolomeu, în 2005, cînd a fost creată Mitropolia şi că opozanţii săi au aşteptat să moară pentru a face ceva împotriva lui şi a ceea ce a construit el). Şi nu cred că PF Daniel poate permite comiterea unei astfel de greşeli.

Mai bine ne-ar preocupa cine îi va urma în scaunul de mitropolit vlădicăi Bartolomeu, că nu va fi simplu pentru nimeni să se măsoare cu această personalitate a Bisericii.

Ştiu că ÎPS Ioan Selejean, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, este dat ca favorit, şi n-ar fi deloc o alegere rea. Înaltpreasfinţitul are experienţă de misionarism în condiţii foarte dificile, este un patriot autentic şi un apărător al Ortodoxiei şi are realizări importante în arhiepiscopia sa.

Însă, la fel de nimerit, prin calităţile şi lucrarea sa, mi se pare a fi şi ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Alba Iuliei, care are şi o latură duhovnicească mai pronunţată.

Ar mai putea apărea şi alţi candidaţi, dar numai dintre episcopii cu cel puţin şapte ani vechime la cîrma eparhiei lor, din cîte am înţeles.

Oricum, nădejdea ne este că Sinodul va alege persoana cea mai potrivită.