Poemele săptămînii (10)

Sonet

de Ioanid Romanescu

Oricum fiind corabia ce vine

ca însuşi timpul care ne măsoară,

chiar dacă neiertînd – a cîta oară –

a morţii rază ar ţinti spre mine,

de neclintit rămîn, ca Arhimede,

cu numai ale logosului cercuri –

deci viaţa mea o lungă zi de miercuri

se pare că finalul nu-l prevede

...pe cînd la ţărm corabia se-nclină

gemînd ca sub cadavrul unei stele

desprinse brusc de propria lumină,

din locul-n care sînt îmi dau eu seama

că absorbit în cercurile mele

mă apăraţi – Si vis amari, ama!

[vol. Dilatarea timpului, Ed. Minerva, 1993]

Pavană

de Dan Botta

Dans de maree calme pe vesperale astre,

hiperbole, memorii de alunecări albastre,

dans cu linii rare, de trup absolute,

cu melodioase şi clar augurate volute.

Dans cu efemere murinde, cu efemera vie,

dans de extaz şi dans de melancolie,

cu insule pale pe sîni, cu grele lunule,

cu soare culcat în fîntînele coapsei sătule.

[vol. 1 Scrieri, Editura pentru Literatură, 1968]

Cădere în păcat

de Varujan Vosganian

Cobori pe tăişul luminii

intri pe sub canaturi te răsfiri

prin ochiul triunghiular

doamnă în roşu cu glezne subţiri

treci prin oglindă – în urmă rămîn

cîteva cercuri de sunet

inele de argint

doamnă în roşu cu subsiori răcoroase

amirosind a hyacint

o pasăre se roteşte deasupra capului meu

tot mai larg şi mai de demult

lumea se deplasează încet către roşu

din chiar locul în care am căzut

[vol. Ochiul cel alb al reginei, Ed. Cartea Românească, 2001]