Glume din comunism

Prietenul Laurenţiu Dumitru a postat pe Facebook o scenetă cu Toma Caragiu care readuce în discuţie o chestiune foarte serioasă, în opinia mea. Mă întreb: cei care s-au născut acum 10, 20 sau chiar 25 de ani mai înţeleg ceva din glumele astea? Mai văd ei tragicul din spatele comediei? Pentru noi  sînt clare trimiterile la stupizenia regimului comunist, la lipsurile la care eram supuşi, la improvizaţiile la care eram siliţi (atunci a fost inventată, de pildă, cureaua de transmisie de la Dacie dintr-un ciorap de damă şi amestecul de benzină cu gazolină, pentru că nu se găseau de nici unele în criza pe care am traversat-o aproape zece ani, de la sfîrştiul anilor 70 pînă la sfîrşitul anilor 80) etc. dar mă îndoiesc că lor le mai spun ceva aceste scheciuri. Ce să ne mai mirăm, dacă pînă şi cei care au trăit acele vremuri ca maturi le-au uitat sau şi le amintesc edulcorat? Cred că şi dacă le-am explica mai tinerilor noştri compatrioţi toate dedesubturile "şopîrlicilor", tot nu ar gusta umorul lor şi nici n-ar sesiza curajul celor care le făceau. Dacă nu ar fi aşa, poate că altfel ar fi valorizate evenimentele din decembrie 89 şi n-am mai avea nostalgici comunişti sau tineri idealişti cărora comunismul să li se pară o soluţie. Iată un subiect de dezbatere.