luni, 12 ianuarie 2009

Cine şi de ce îl girează pe führer-ul de operetă ?

De-o vreme încoace, numele meu şi al d-lui Răzvan Codrescu s-au adăugat pe lista neagră a unui mic Vadim (fără haz şi fără har), într-o companie onorantă: Andrei Pleşu, H. R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Teodor Baconsky etc. Vă amintiţi că şi Vadim Tudor avea o listă neagră cu intelectuali care, în opinia lui, trebuiau eliminaţi. Surpriză: lista lui Vadim şi cea a nevolnicului său epigon nu diferă prea mult. Şi amîndoi folosesc aceleaşi mijloace de linşaj public.


Nefericitul la care mă refer, ţuţăr al altei mari conştiinţe naţionale dovedit turnător al Securităţii şi năimit al mafiei post-decembriste, se foloseşte de calitatea de jurnalist pentru a declanşa războaie personale; calomniază personalităţi publice în speranţa că astfel va fi remarcat; dă din coadă şi linge mîinile celor despre care crede că l-ar putea ajuta (fără discernămînt, de la compromişii Adrian Păunescu, Gigi Becali, Dinu Săraru şi Iulian Vlad, la onorabilii Dan Puric, Pavel Chirilă, Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu), fiind gata să muşte aceleaşi mîini dacă interesul i-o cere; se autoproclamă promotor al canonizării sfinţilor din închisorile comuniste, nerenunţînd la limbajul de mahala şi cultivînd în paralel memoria unor slugi comuniste; se foloseşte cu neruşinare de bunul renume şi de buna-credinţă a unui mare duhovic ca părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă, pentru a se legitima în faţa naivilor (cu siguranţă, părintele Iustin nu i-a citit nici una dintre producţiile odioase de pe scîrbavnicul blog, că l-ar fi pus la canon); înşală cu nonşalanţa unui escroc sentimental şi bîrfeşte ca o babă frustrată; redă pe blogul său – din memorie, vezi bine – discuţii telefonice private pe care le mistifică în mod abject, după model securist, spre a băga zîzania între prieteni; plăsmuieşte teorii ale conspiraţiei ilare. Şi toate astea cu un patos demolator care ar putea fi încadrat clinic.

Riscul moderaţiei

Nu e prima dată cînd un extremist naţionalist-comunist, care trece drept “extremist de dreapta” din pricini care continuă să-mi scape, ne înjură ca la uşa cortului pe mine şi pe d-l Răzvan Codrescu. Au făcut-o şi alţii, ale căror nume au rămas în mlaştina societăţii, din care pentru o clipă au scos capul agăţîndu-se de noi. Uneori, extremiştii de dreapta şi extremiştii de stînga ne-au înjurat în acelaşi timp.
Cînd de la stînga eşti acuzat de fundamentalism religios, naţionalism şi intoleranţă, iar de la dreapta eşti potopit cu etichete ca “necredincios”, „vîndut” şi „ticălos”, înseamnă că eşti pe calea cea bună a moderaţiei. Aşa că i-am ignorat, cel mai adesea, pe detractorii noştri. De altfel, nu poţi intra în polemică decît cu cei care dovedesc că ştiu regulile polemicii, nu cu mitocanii sau cu oligofrenii.

Nici măruntul Hitler de Dîmboviţa nu mi-a stîrnit, după primele izbucniri nervoase la adresa noastră, decît o profundă scîrbă. Şi am căutat, igienic, să stau deoparte. Nici d-l Codrescu nu i-a răspuns. Dar omuleţul, isteric şi cu pretenţii mesianice, se ţine de poala mea ca un milog pe care l-ai miluit şi de care nu mai scapi pînă nu-ţi întorci buzunarele pe dos. Mai grav, o serie de cunoscuţi de-ai mei consideră că ar trebui să-i răspund, părînd să-l crediteze în continuare pe acest reacţionar cu voie de la miliţie.
Constat, cu o nedumerire tristă, că oameni cinstiţi sufleteşte continuă să se asocieze cu acest individ, consimţind să le apară texte pe blogul său, punînd legături către această cloacă virtuală, citîndu-l ca sursă credibilă (nu mai contează subiectul, pentru că maniera de lucru pune sub semnul suspiciunii orice ar face), curtîndu-l, cu speranţa că îi va ajuta mediatic, sau organizînd împreună diferite acţiuni. Cît de rupt de realitate trebuie să fii ca să-l iei în serios pe acest păcălici mizer? Cît de disperat, ca să-l admiţi ca tovarăş de drum, după ce-şi dă astfel arama pe faţă? Cît de orb, ca să pui în balanţă credibilitatea unor persoane care şi-au cîştigat-o prin fapte, în zeci de ani de trudă, şi „credibilitatea” unui hulitor de profesie, care pînă mai ieri primea burse în America şi se dădea corect politic, iar acum o face pe naţionalistul (îl şi recomandă originea etnică) şi ortodoxul fervent?

Căderea măştii

În acest caz – pe care încep să-l cred patologic –, singura mea mirare (şi totodată reproşul pe care mi-l fac) este că măscăriciul cu ambiţii de Căpitan m-a păcălit prea mult timp.
L-am crezut un om de onoare, un luptător sincer pentru cauza românismului, un apărător al tradiţiei şi un ortodox militant, pe cînd el nu era decît un biet arivist. Desigur, nu i-am gustat niciodată stilul din topor, dar l-am îngăduit, în ideea că se va mai şlefui din mers dacă are de-a face cu oameni subţiri. S-a făcut părtaş la cîteva bătălii civice importante, ca aceea pentru păstrarea icoanelor în şcoli, pentru a se bucura de încrederea mea şi a altora. Însă, un semnal de alarmă a fost pasiunea contestatară, delirul culpabilizator şi limbajul scatofil pe care le-a etalat în asaltul său deznădăjduit asupra „grupului de prestigiu” Pleşu-Liiceanu-Patapievici. Atunci, am avut o întrunire a Consiliului Director al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini – unde se insinuase tot cu intenţia de a deveni credibil şi onorabil –, în care i-am pus în vedere că ori schimbă tonul şi limbajul, ori va fi exclus din AZEC. Polemica o înţelegem, dreptul la liberă exprimare îl protejăm, dar statutul de jurnalist creştin presupune totuşi o atitudine rezonabilă şi, în tot cazul, una de care nu te-ai ruşina în faţa duhovnicului. Ne-a asigurat că va fi mai atent la ce şi cum spune, dar apoi n-a mai dat pe la AZEC. Şi a tot acumulat venin contra noastră. Noi ne-am văzut de treabă. Asociaţia ROST, AZEC, Pro Vita şi Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni au organizat Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român (CALOR), care s-a dovedit un succes, în pofida multelor beţe care ne-au fost puse în roate. Cu acel prilej, am fondat Forul Ortodox Român (FOR), structură federativă fără personalitate juridică, spre o mai bună organizare a mişcării laicatului ortodox. El a început să cîrtească pe la colţuri, inclusiv contra CALOR şi FOR, pe care le-a numit diversiuni. Iar AZEC a început să-i pută pentru că n-are în denumire cuvintele ortodox şi român. Deşi ştia bine, de cînd s-a înscris în organizaţie, că aceasta este o asociaţie profesională, deci are scopuri legate de breaslă; nu e o organizaţie etnică sau confesională, aici sînt şi români, şi maghiari, şi germani, şi polonezi, şi catolici, şi greco-catolici, şi protestanţi (doar cîţiva eterodocşi şi de alte etnii, dar sînt). Iată-i încă o dată rea-credinţa!
Totuşi, nu l-am băgat în seamă. Şi a explodat.

Într-o zi, a devenit duşmanul nostru pe faţă. Dacă e doar un prost agresiv, aşa cum l-am bănuit, va fi fost intoxicat şi asmuţit pe noi de către adversari vechi şi cu putere, inclusiv din serviciile secrete (cu care aud că are niscaiva legături). Dar nu se poate să fie doar prost, căci pretextele atacurilor asupra noastră sînt străvezii, iar acuzaţiile sînt aberante; ca să nu mai spun că vehiculează învinuiri despre care ştie sigur că sînt minciuni ordinare. Deci, e şi de o infamie nemărginită.
Nu cred defel că este întîmplătoare ofensiva acestui führer de operetă împotriva noastră, a liderilor Asociaţiei ROST, taman acum, cînd, mai ales prin eforturile ROST, s-a constituit un important grup de gîndire şi de acţiune la dreapta şi cînd începe să se închege o mişcare a laicatului ortodox. Dacă ar fi doar prost, ar mai avea o scuză, dar modul său de acţiune demonstrează că vrea să discrediteze, să dezbine şi să distrugă. Pe cine slujeşte în acest fel, nu e greu de presupus. Cît despre ce cîştigă, se va vădi mai devreme sau mai tîrziu.

Teoria conspiraţiei

Pe mine i-a căşunat, chipurile, pentru că am scris cîteva rînduri laudative despre talentul de povestitor al lui Andrei Pleşu (pe care altminteri revista ROST l-a criticat cînd a fost cazul) şi pentru că am protestat contra concedierii lui Dan Stanca pe motive ideologice.
Pe d-l Codrescu s-a înfuriat pentru că a ajutat la strîngerea de semnături contra unui abuz care se comitea asupra unui confrate de breaslă, Dan Stanca. Mă rog, un pretext...
"Amicul" ne-a reproşat că îl apărăm pe un om care nu e de dreapta şi nici un bun creştin. Ca şi cum doar oamenii de dreapta şi bunii creştini ar avea drept la opinie. În discuţie se punea faptul că un jurnalist era dat afară de către conducerea unui ziar sub acuzaţia nefondată de antisemitism. Iar poziţia noastră era fundamentată pe dreptul la libertatea de exprimare, nu pe apartenenţa confesională sau ideologică a persoanei căreia i se încălca acest drept.

Hitlerul gîngav a imaginat şi o legătură strînsă între noi şi „grupul de prestigiu” Pleşu-Liiceanu-Patapievici, care am complota contra lui Eminescu, a lui Caragiale, a naţiunii şi a lui Hristos însuşi. Pentru modestul mîzgălitor de porcării la ziar, este un semn de cîrdăşie să recunoşti cînd un om – ca Andrei Pleşu, de pildă – are dreptate (şi nu, nu în cazul lui Dan Puric - cum insinuează mişelul), chiar dacă în alte ocazii nu eşti de acord cu el; iar a observa, după cercetarea temeinică a vieţii şi a operei sale, că Eminescu nu a fost un credincios creştin este crimă de lezmajestate (căci, după mintea boantă a unor nechemaţi apărători ai săi, de care poetul s-ar jena, Eminescu se veştejeşte ca scriitor şi ca simbol naţional dacă nu e canonizat).

Sărmanul sclav al propriului delir îşi încropeşte scenariile abracadabrante trecînd sub tăcere de cîte ori ne-am poziţionat public diferit de cei pe care îi consideră membri ai „grupului de prestigiu” Pleşu-Liiceanu-Patapievici (amintiţi-vă, de pildă, că Teodor Baconsky a primit o ripostă foarte dură cînd cu cazul Corneanu) şi toate polemicile pe care membrii grupării ROST le-au dus cu aceştia. Dar nu mă mir, de vreme ce îl acuză pînă şi pe ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania că s-a făcut frate cu dracul, consimţind să-şi publice cartea de Memorii la editura Polirom, şi că astfel riscă să devină (Doamne, iartă şi păzeşte!) tot un drac. Polirom este în viziunea insului, aţi ghicit, o verigă în lanţul conspiraţiei comunisto-ideo-masonico-anticreştino-anţinaţională, pe care el, şi numai el, este chemat s-o demaşte fioros, s-o facă de rîs şi s-o bage înapoi în turbinca de unde a fost scoasă de cuplul Iliescu-Brucan.

Cît de ticălos trebuie să fii ca să născoceşti că un editor nu e mai mult decît un comerciant, pe care îl interesează să publice cărţi vandabile (ceea ce se şi dovedeşte a fi cea semnată Valeriu Anania)? Că sînt şi editori cu scrupule, e altă poveste, aici e vorba însă de mentalitatea curentă.
Cît de nărod trebuie să fii să nu realizezi că, publicînd la aceeaşi editură unde apar şi cărţile Alinei Mungiu, nici aceasta nu devine credincioasă, nici mitropolitul Bartolomeu nu devine ateu?
Şi iarăşi zic: nici atacul la adresa vlădicăi Bartolomeu nu e întîmplător, ştiută fiind legătura sufletească pe care o avem cu părintele mitropolit.

Deosebirea duhurilor

În fine, ce vreau cu acest text? Nu să-i replic pigmeului care mă înjură. Mă aştept să inventeze încă multe altele pe seama mea şi a d-lui Răzvan Codrescu, poate şi a altora. Dar nu asta mă interesează, ci atitudinea celor care îl cunosc şi care, prin prezenţa lîngă el sau prin simpla tăcere, îl girează. Acest text le este adresat, într-o primă şi ultimă încercare de a-i conştientiza asupra responsabilităţii pe care şi-o asumă.
Chiar nu realizaţi impostura şi ticăloşia acestui om? Chiar nu vă daţi seama că individul compromite orice atinge, că face deservicii imense cauzei pe care spune că o susţine, că murdăreşte memoria sfinţilor pe care îi invocă? Chiar nu vă daţi seama că dvs înşivă loviţi, indirect, în ceea ce iubiţi, prin complicitatea cu el?
Dacă aveţi îndoieli, citiţi cele scrise de neterminatul ăsta despre ÎPS Bartolomeu, despre d-l Codrescu şi despre mine. Apoi revedeţi ce a făcut fiecare dintre noi în ultimii 15 – 20 de ani şi trageţi singuri concluziile.
Vă mai reamintesc – cum a făcut-o, în altă parte, şi d-l Codrescu - că “discernămîntul sau dreapta socotinţă, care ţin de «deosebirea duhurilor», este virtute creştină de căpătîi. Creştineşte vorbind, «mincinos şi tatăl minciunii» este dracul, dar noi avem fiecare în sine, de la Dumnezeu, posibilitatea de a nu ne lăsa manipulaţi impur şi de a nu admite să fim simpli pioni (sau nebuni) pe tabla de şah a Nefratelui”.
În rest, nu-mi cereţi să-i pronunţ numele în public, căci asta şi vrea. Îl voi pomeni doar la rugăciune, ca să-l izbăvească Dumnezeu de demonul din el. Doamne-ajută!

42 Comentários:

Anonim spunea...

Sa nu muriti de gat cu "grupul de prestigiu"!
Ma scuzati, dar faceti o mare gresala preluand teza lui Codrescu, cum ca Eminescu n-a fost un credincios crestin. Parintele Galeriu, Parintele Voicescu sau Parintele Dumitru Staniloae, dar si mari teologi ai Bisericii, dintre care cred ca este suficient sa-l pomenesc pe Nichifor Crainic, au demonstrat cu dovezi indubitabile contrariul celor sustinute de dumneavoastra.

alex spunea...

Draga Claudiu,

Intr-un fel ma bucur ca Roncea a inceput sa va atace pe tine si pe Razvan Codrescu, pentru ca prin asta si-a aratat adevarata fata. Imi pare foarte rau ca trebuie sa suportati laturile pe care vi le toarna acum in cap. Consolati-va insa cu ideea el s-a autodemascat si nu va mai putea amagi lumea.

In ce priveste aceasta polemica, parerea mea este ca nu ar trebui sa-i raspundeti.

Cand un orb vrea sa se bata cu tine te cheama in beci.
Cand Roncea sau Vadim vor sa se bata cu tine te cheama in cocina.

Sa se duca doar el!

Cu prietenie,

alex

sceptik spunea...

"Parintele Galeriu, Parintele Voicescu sau Parintele Dumitru Staniloae, dar si mari teologi ai Bisericii, dintre care cred ca este suficient sa-l pomenesc pe Nichifor Crainic, au demonstrat cu dovezi indubitabile contrariul celor sustinute de dumneavoastra."

As dori sa stiu si eu care sunt aceste dovezi? Imi puteti recomanda niste titluri? Atentie, vorbim de opera lui Eminescu nu de faptul ca a murit ca un mare roman, sau de faptul ca i s-au inscenat multe. Si nici de faptul ca mergea pe la manastire.

Anonim spunea...

Pentru Sceptik
Parintele Galeriu - Chipul Mantuitorului Iisus Hristos in gandirea lui Mihai Eminescu
Nichifor Crainic - Mihai Eminescu (revista Gandirea)
Parintele Voicescu - prin viu grai, in nenumarate randuri

Razboi intru Cuvant spunea...

"Cînd te trădează un prieten parcă îţi moare cineva drag. Te lasă năuc şi pustiit. Este rar şi definitiv.
Mai des se întîmplă ca vreun tovarăş de „baricadă” să te înjunghie pe la spate. Atunci începi să înţelegi semnul lui Iuda şi să cauţi cauza faptei. Dacă e doar prostia, n-ai decît să pleci genunchii la rugăciune, cu nădejdea că-l va lumina Dumnezeu pe necăjitul acela spre a-şi ispăşi păcatul. Dar ce se cuvine să faci cînd trădarea e plătită? Să ierţi. Dacă Hristos a putut ierta ce i-au făcut oamenii, “fraţii Săi mai mici”, s-ar cuveni ca şi noi să ne iertăm unul pe altul. Pentru asta e nevoie de multă, aş spune neomeneşte de multă dragoste (deşi, dacă nu eram capabili de aşa ceva, Dumnezeu nu ne-ar fi cerut-o).

Am ales intenţionat un păcat omenesc la extremă, trădarea, tocmai pentru a înţelege mai bine de ce e foarte greu să ierţi.
Nădăjduim însă ca măcar în preajma Naşterii şi a Învierii Domnului să învie şi sufletele noastre ucise cotidian de păcat (în tot felul de păcate, de la cele pe care le considerăm mici, pînă la cele strigătoare la Cer), să găsim în noi puterea de a iubi şi de a ierta.

Eu unul, vă mărturisesc, mă bucur cel puţin de o mare linişte; nu mi-e sufletul umbrit de nici o aversiune sau duşmănie faţă de vreun semen. I-am iertat pe toţi din chiar momentul în care m-au nedreptăţit, înjurat, lovit sau scuipat. M-a întărit Dumnezeu, pentru rugăciunile numeroşilor preoţi, monahi şi monahii care mă pomenesc.

Am doar un regret, acela că am provocat supărare. Polemistul din mine nu se lasă strunit şi, din fuga condeiului, se poate să mai fi exagerat sau să fi judecat cu mai multă asprime decît s-ar fi cuvenit. Uneori nesocotesc adevărul că vorbele nu cîntăresc mai mult decît faptele. Şi vorbesc cu patimă, pentru a demonstra ceea ce aş putea face doar cu un gest.
Aşadar, le cer iertare tuturor celor pe care i-am supărat, cu voie sau fără de voie, cu dreptate sau fără dreptate, în tot acest an.
Şi sper ca asta îi va ajuta să intre ceva mai despovăraţi în sărbătoarea Naşterii Mîntuitorului, chiar dacă nu mă vor putea ierta".

ERA FOARTE, FOARTE BINE DACA RAMANEAM AICI SI NU RASPUNDEAM RAULUI CU ACEEASI MONEDA SI IN ACELASI STIL... CHIAR DACA AVEM DREPTATE, CHIAR DACA CELALALT A GRESIT MULT MAI MULT :( SMINTEALA ASTA NU FACE BINE NIMANUI, DIMPOTRIVA!

Gheorghe spunea...

Sunt mai multi ca si Roncea pe net, chiar si cei de la razbointrucuvant.ro publica tot felu de materiale fara sa verifice sursa si sa se gandesca ca poate influenteaza negativ. Spre exemplu odata au pus legatura spre un articol din altermedia despre Fratia Ortodoxa de la Cluj si autorul scria ca nu o sa se faca treaba buna, pentru ca conducatorii sunt comunisti. Ce nu i-a convenit autorului (membru noua dreapta) e faptul ca nu au fost lasati sa intre ei in conducere.

Doamne ajuta!

Anonim spunea...

@ Gheorghe:

Sa nu exageram, nu exista termen de comparatie intre Razboi Intru Cuvant si Roncea. Primii sint bine intentionati si urbani.

Mos Guerilla

Gheorghe spunea...

Nu am vrut sa zic ca sunt la fel.

Anonim spunea...

Potrivita "dezbatere". Aia sunt asa, ceilalti sunt pe dincolo.
Dar oamenii sunt interesati de lucruri mult mai concrete si presante: introducerea cipurilor in pasapoarte si permise. Iar cand sunt intrebat despre ce face FOR-ul in aceasta privinta, deoarece oamenii au sperante si asteptari de la aceasta platforma a laicatului, nu fac decat sa tergiversez si sa NU le spun ca sunt ocupati mult prea mult sa raspunda nebuniilor cuiva.
Este dureros ca intram astfel pregatiti in cumpana vremurilor.
Iertati!

blogoforul spunea...

Si eu cred ca trebuie sa ne rugam pentru acest om care si-a pierdut busola. Pare ca este ratacit in propria impostura. Ca argument dau faptul ca, desi il face homosexual pe dl. Codrescu, are pe blog o poza de la conferinta de presa organizata impotriva marsului gay de anul trecut. In prezidiu, si cel care a a avut o pozitie foarte transanta asupra acestui demers scabros este chiar dl. Razvan Codrescu, din partea AZEC. De altfel, aceaste inconsecvente sunt partea amuzanta a acestui personaj care tinde sa devina detestabil. Este spectaculos cum reuseste sa dea sferturi de adevar si sa le combine cu minciuni insidioase dar si odioase. Oare nu stie cine este tatal minciunii? Si daca stie, de ce se lasa folosit ca o papusa legata de sfori? Ceea ce pare destul de evident este faptul ca viata duhovniceasca a acestui personaj este precara (in caz ca exista) iar folosirea duhovnicilor pe blog este facuta asemenea vrajitoarelor care folosesc icoane si crucifixe in ritualurile lor demonice.

S.O.S. spunea...

Daca fratele anonim crede ca intrarea in cumpana vremurilor este cautioneata prin lupta impotrica cipurilor, nu a inteles nimic. Pai si Roncea este un campion al acestei lupte. Vrajmasul este in lupta cu sufletele noastre, iar noi ne fixam mari lupte exterioare. Sa-i lasam pe cei vrednici sa poarte aceste batalii, ca noi nu stim nici cum ne cheama...

alex spunea...

@ "Razboi intru Cuvant"

"ERA FOARTE, FOARTE BINE DACA RAMANEAM AICI SI NU RASPUNDEAM RAULUI CU ACEEASI MONEDA SI IN ACELASI STIL... CHIAR DACA AVEM DREPTATE, CHIAR DACA CELALALT A GRESIT MULT MAI MULT :( SMINTEALA ASTA NU FACE BINE NIMANUI, DIMPOTRIVA!"

Sa intelegem ca in toata aceasta polemica tot Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu sunt raii?

Era necesar ca cei doi sa-si explice pozitiile fata de anumite aspecte ridicate de dl Roncea (Plesu, Eminescu, cazul Dan Stanca etc.) Si mai mult decat atat, toata aceasta dezbatere nu produce sminteala. Eu cred ca ea chiar ne-a adus un castig: ne-a aratat unul din lupii imbracati in oaie. A adus dez-amagire, in sensul ca acum putem sa nu ne mai lasam amagiti de personaje nefrecventabile precum Roncea.

Consider ca si Claudiu si Razvan au reactionat cu maxima decenta si... CUVIINTA.

Nu cumva de dragul unor principii devenim foarte toleranti cu raul (pacatul)?

Ceva ma face sa cred ca atat Claudiu cat si Razvan nu vor mai raspunde atacurile venite dinspre Roncea. Tot acest ceva ma face sa cred ca Roncea va continua sa atace in stilu-i caracteristic.

alex

Anonim spunea...

Cum mai poate cineva sa popularizeze blogul lui Roncea dupa ce au vazut cu toti ce hram poarta si ce limbaj de Romania Mare adopta? Sau poate faptul ca tot posteaza filmulete cu pr Iustin Parvu il fac pe acesta luptator pentru credinta si neam? Nu stiu cati cunosc faptul ca in Germania, acum cativa ani s-a pus in discutie interzicerea partidului considerat de extrema-dreapta NPD din pricina discursului radical, xenofob. Ei bine, s-a dovedit ca acele personae vocale din NPD care indemnau la revolutie si Puritanism nationalist erau de fapt persoane infiltrate in partid pentru a-i compromite, lucru demonstrate in instanta iar cererea Bundestagului de interzicere a partidului a fost respinsa. Nu sunt in niciun caz un fan al NPD-ului, dar e o intamplare care ne arata ca acolo unde poate aparea un current sanatos, considerat periculos de “societatea civila” apar tot felul de extremisti scosi la inaintare de serviciile secrete tocmai pentru a compromite idealul. Aceasta naparlire ultranatiuonalista si taliban-ortodoxa a jurnalistului basescian (care stim cu totii de ce teatru ieftin e in stare, vezi condamnarea comunismului si deconspirarea doar acelor securisti neinregimentati PD-L-ului) care e data recenta, e mai mult decat dubioasa. Evident, Roncea e agreat de multi internauti si administratori de bloguri, caci “vulgul” are nevoie de sange si conspiratii. Pai cine altcineva sa nu potoleasca foamea internautilor de conspiratii “iudeo-masonice” si bilderburgiene, de masoni vazuti peste tot, de la senatorul areligios pana la soferul de taxi daca nu tatuca Roncea? Indemnul lui Gafencu “pastrati adevarul neschimbat, dar evitati fanatismul!” e calcat in picioare tocmai de cei care isi aroga dreptul de a le cinsti memoria.

Adrian spunea...

@alex

"Sa intelegem ca in toata aceasta polemica tot Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu sunt raii?"

Nu. Sa intelegem ca prin acest text fratele Claudiu se coboara din pacate la un nivel comparabil cu cel din textele pe care la blameaza.

E greu sa iertam, intr-adevar. Dar macar sa incercam sa nu raspundem cu aceeasi moneda.

Intr-adevar, fratele Victor Roncea da greseste in unele privinte.
Eu zic sa luam doar parte buna din ce face el.

Anonim spunea...

@ adrian:

ce spun sfintii parinti despre cei care fac binele amestecat cu raul?

gogea mitu

Anonim spunea...

E uluitor nu atat ca Roncea nu dovedeste clar nimic din ce afirma (si cred ca nici n-a dovedit vreodata ceva in viata lui), cat ca nici cei care pleaca urechea la el nu par sa simta vreo nevoie de cine stie ce dovezi: e numai satisfactia impura pe care le-o da la toti jocul de-a murdaria. Spera din toata inima si ei sa fie asa cum zice Roncea si sunt gata-gata sa le sara la gat celor care simt ei ca ar putea le anuleze speranta lor ordinara. Adevarul adevarat nu mai intereseaza de fapt pe nimenea, intereseaza numai aparentele de adevar care excita. Cum e si cu animalul salbatic cand simte el c-ar fi rost de prada: se zburleste, se incordeaza, adulmeca si ii curg balelele.
Are dreptate Alex, cu astfel de indivizi nu poti avea vreo explicatie si nici n-ar avea rost. Si pana la urma cine si i-ar dori pe unii ca astia de partea lui? Lasat-i pe toti lui Roncea, pentru ca sa nu se risipeasca gunoiul!

Anonim spunea...

@ Adrian:

Frate Adrian,

Daca tie ti se par comparabile textele lui V.R. cu cel al lui Claudiu Tarziu inseamna ca ai un defect major la aparatul de receptie. Iertare!

Ion (zice si el, ca si el e om)

Anonim spunea...

Nu va suparati, dar asa cum Razvan Codrescu simtea nevoia, din prietenie mai veche, sa-l apere pe Teodor Baconski cand spunea prostii, poate ca asa sunt si unii care simt nevoia, din prietenie mai veche, sa-l apere pe Victor Roncea cand spune porcarii...

Anonim spunea...

pt ultimul anonim:

In principiu, e corect ce spui. In fapt, lucrurile stau nitel diferit. Razvan Codrescu l-a aparat pe Baconsky, tot principial, dar s-a delimitat de el punctual. Capisci?

Toni

Gheorghe spunea...

Sa ma iertati ca mut discutia spre alte directii. Propun AZEC sa desfinteze homeopatia in cateva articole bine facute. Spre exemplu eu am citit ca aceste "medicamente" sunt defapt descantate in Olanda si spre stupefactia mea am aflat azi ca majoritatea medicilor homeopati din romania fac stagii de pregatire in India si la oameni se prezinta ca buni crestini... Ar trebui atacata aceasta practica vrajitoreasca care prinde tot mai multi adepti.

Doamne ajuta!

alexandru spunea...

Intr-un fel domnul Codrescu isi merita dusul asta rece, si sa va spun de ce: acum un an sau doi, nu mai stiu bine, cand a inceput Victorasul sa traga in "prestigiosul" Liiceanu, l-am intrebat pe domnul Codrescu ce crede despre Roncea, de care habar n-aveam atunci. E adevarat ca mi-a spus ca in "cazul Liiceanu plagiator" Roncea n-are dreptate, dar ca altminteri "nu-i baiat rau", "are condei" si "trage la dreapta, in felul lui". Si mi-a mai spus ca-l stie mai bine si-l simpatizeaza mai mult pe fratele lui, George, desi pe vremuri (?) a polemizat cu el...
Acuma, poate e si pentru domnul Codrescu invatatura de minte, sa nu mai gireze asa, cu usurinta, pe unul si pe altul, ci sa fie mai atent si mai prudent. Magarul nu se uita si da cu copita, dar daca tu nu esti atent, nu-i vina magarului...

Anonim spunea...

@ alexandru:

dl Codrescu l-a mai girat cindva si pe Bichir, alt "ziarist crestin" care injura ca un posedat, si pe gura si in scris, ala de l-a facut pe Corneanu prostituata Sinodului.

deci, dl Codrescu sa bage de seama ca e cam prea generos cu increderea pe care o acorda.

Vlad spunea...

@Alexandru si Anonim 21:51 daca e asa cum spuneti, amintiti-va ca ”errare humanum est”. Sau voi nu ati gresit niciodata? Numai cine nu se implica intens in viata cetatii nu greseste.

Anonim spunea...

Pentru Alexandru:

Lasa, frate Alexandre, ca si Codrescu e vulpoi batran! Nu l-a vorbit de rau pe Roncea, dar nici nu s-a inghesuit sa-l vorbeasca de bine. S-a scos elegant, ca sa zic asa. Observa ca n-a spus "e baiat bun", ci "nu e baiat rau". Si n-a spus "e de dreapta", ci "trage la dreapta in felul lui".
Eu sunt sigur ca Codrescu a stiut tot timpul cate parale face Roncea, dar s-a abtinut sa-l vorbeasca de rau sau sa-l atace in public, poate ca sa nu faca deserviciu propriei tabere, poate din "simpatia" pentru fratele George, asta nu stiu. In orice caz, nu din lasitate, ca cine i-a infruntat pe un Patapievici, pe un Plesu, pe un Streza sau pe un Corneanu, nu se sinchisea el de un Roncea oarecare. Iar acuma nu se repede sa raspunda la atacuri... tot pentru ca e vulpoi batran.

Pace intru Tacere spunea...

@ Adrian

Draga Adrian,

bag de seama ca tu esti "Razboi intru Cuvant".

Foarte frumos!

Ceea ce vrei tu sa ne zici aici este ca "gunoiul trebuie bagat sub pres".

Chiar nu te inteleg. Ori esti adeptul unui relativism gaunos ori iti lipseste simtul realitatii.

Eu zic sa mai reflectezi.

Si-mi permit si un sfat prietenesc: nu mai sta atat pe internet. Dauneaza grav sanatatii!

Alexandru spunea...

Dar macar Bichir n-a dat cu copita in cine l-a girat "cam prea generos". Bichir e rau de gura, e poate si lingau dupa interese, dar nu s-ar preta la mistificari delirante de genul "homo" sau "secu". Oricum, cred ca si chestia cu Bichir a fost lectie pentru domnul Codrescu, dar in alt fel.

Anonim spunea...

Dar ii judecam pe toti acum? Care cu cine tine?
"Si-atunci i-am condamnat pe toti la moarte!"
Eu propun sa facem doua tabere, sa ne construim fiecare pe partea noatra un zid din zapada si sa dam cu bulgari in adversari!
Ce spune Adrian mai sus e destul de subtil, si cine vrea sa inteleaga, intelege. Este vorba despre ce sentimente a avut autorul textului pe alocuri. Iar acestea se vad usurel. Tot respectul pentru domnul Claudiu Tarziu, dar in primul text era mai mult din "duhul blandetii".

Pacat ca n-avem zapada, ca bulgari sunt destui.
Ajunge de-amu` herghelie!

Iertare ca o semnez "anonima".

sceptik spunea...

Pentru GHEORGHE:

Desi abatem discutia off-topic, eu am semnalat de mult pericolul homeopatiei pe blogul meu si in cateva publicatii. Trebuie sa precizez ca n-am fost singurul, pe blogul Prietenii Sfantului Munte Athos (de pe wordpress) exista o traducere a opiniei Parintelui Damaschin de la manastirea athonita Grigoriu care dezvaluie adevarul despre aceasta practica OCULTA (chiar daca e practicata si de unii medici ortodocsi!).

Am aprofundat subiectul si am constatat ca parintele Damaschin nu e singurul care a scris impotriva homeopatiei, existand pe plan mondial si reactii ale medicilor, avizati sa raspunda in acest domeniu.

M-ar interesa sa stiu sursele la ce ati precizat in comentariu.

Iar AZEC se ocupa de altceva nu cu analizarea diverselor practici oculte, nefiind ea in masura sa interzica ceva. Ar trebui abordat chiar doctorul Chirila, care din cate stiu foloseste remedii homeopate, si de ce nu, inaintat o scrisoare unui for medical competent.

Nu stiu, zic si eu... Te-astept pe blogul meu daca citesti acest mesaj...

C spunea...

Cam asa decurg discutiile in tarisoara noastra draga. Dupa cinci minute, unul se plictiseste si incepe sa vorbeasca despre criza arderii gazului sau homeopatie, dupa cum i se nazare. Si incep sa-si mai faca si reclama la blogurile lor ametite. Domnule Claudiu Tarziu, chiar nu puteti sa retineti excusiv comentariile la subiect? Nu vedeti ca nu se pot concentra nici cat sa nu ude colacul de la closet? Ca sa-l ridice inca nu se pune problema...

iova spunea...

Textele lui Roncea nu pot fi comparate nici macar cu cele ale lui Bichir. Dar daca se pune semnul egalitatii intre articolul lui Claudiu Tarziu si V. Roncea, atunci chiar ca nu mai avem criterii. Pe linga faptul ca este bine scris, nu cred ca i se pot imputa prea multe. Poate doar citeva scurte excese, care cred ca sunt rezultatul presiunii toxice a acestui naimit de Roncea, si, mai ales, a dejectiilor cu care l-a potopit pe Razvan Codrescu, prieten al lui C.T. Cind esti infectat de asemenea bacil, trebuie sa iei masuri in consecinta. Nu se poate sa-l stropesti numai cu agheasma cand el te umple de laturi. Mai ales cand esti luat prin surprindere de cel care, pina mai ieri, parea normal la cuget. Stau si ma intreb: ori este diversionist, ori e indracit, ori si una si alta? Cert este ca din comparatia cu Roncea, Bichir iese acum gratios ca Venus din spuma marii. Si, in aceeasi ordine de idei, Bichir a fost dat afara din AZEC, iar Roncea are parca o functie de conducere. Ce mai faceti cu el acolo? Ce mai cauta aceast diversionist in AZEC? Este mai "crestin" decit Bichir? Sau organizatia asta lucreaza cu mai multe masuri, ori va este frica de gura spurcata a lui Roncea? Una din doua.

Razvan Codrescu spunea...

Văd că pe unii îi preocupă învăţăturile mele de minte... Ţin să fac o precizare (ca unul dezamăgit de amîndoi): nu există comparaţie între B. şi R., nici în bine, nici în rău. Cît despre „învăţăturile de minte”, oricît de „vulpoi batrîn” aş fi, tot mai este loc de cîte una...
Mă simt dator să-i mulţumesc prietenului Claudiu Târziu că a ţinut să-mi ia şi mie apărarea cu atîta zel, dar i-aş fi mulţumit şi dacă s-ar fi abţinut de la orice diatribă.
Mărturisesc că eu mă simt penibil că, după 20 de ani de căutări uneori jertfelnice, mai pot încăpea sub pălăria „Dreptei” (şi, vai, a „Ortodoxiei”!) asemenea turpitudini grosolane, care e limpede că nu pot folosi decît „stîngii” (văzute şi nevăzute), al cărei adversar ireductibil îmi propun să rămîn pînă la capăt (dacă Dumnezeu va avea bunătatea să mă păzească de „prieteni”, că de duşmani m-am deprins să mă mai păzesc şi singur).
Dar mai mult decît toate mă mîhneşte neînţelegerea cu privire la Eminescu. Aş vrea ca toţi cei care mă critică azi cu atîta suficienţă ulcerată, pe baza unui studiu din care nu par a fi înţeles mai nimic (şi în care nici o singură afirmaţie nu-i fără acoperire într-un text eminescian sau într-un fapt biografic), să aibă măcar jumătate din dragostea şi preţuirea pe care i le port eu lui Eminescu, care mi-a fost reper cultural o viaţă întreagă, despre care am scris nenumărate alte texte (de care preopinenţii curenţi fac senin abstracţie) şi pe care n-am nici o ezitare să-l consider, cu Iorga şi cu Noica, „omul deplin al culturii româneşti”, „sămădăul” ei „cel unul fără de al doilea” (cum scriam recent şi într-un alt comentariu, pe blogul meu, sub un articol intitulat chiar „De ce Eminescu?”). Atîta doar că (aşa cum spuneam şi acolo) „deplinătatea” lui, om fiind, nu trebuie confundată cu „absolutul” sau cu „perfecţiunea”.
Eminescu n-are nevoie să fie canonizat ca să fie Eminescu. Eminescu este şi rămîne Eminescu aşa cum a fost, cu toată umanitatea lui contradictorie şi cu toată genialitatea lui fascinantă. Mistificările naive, oricît de bine intenţionate, nu-şi au rostul în economia posterităţii lui. Judecătorii mei grăbiţi (atît de grăbiţi încît ignoră sistematic toate „probele materiale” pe care le-am produs tocmai din respect pentru adevărul la care obligă statura intelectuală şi creatoare a lui Eminescu) fac un şir întreg de confuzii, dar cea mai gravă este confuzia planurilor spirituale: a celui religios şi a celui cultural. Sfântul şi Geniul sînt întruchipări urieşeşti şi exemplare ale spiritului, dar în ordini diferite. Nu-l măsor pe Sfînt cu măsura Geniului, nici pe Geniu cu măsura Sfîntului. Un Sfînt analfabet nu e mai puţin Sfînt, iar un Geniu păcătos nu e mai puţin Geniu. Nu spun că sfinţenia şi genialitatea nu se pot întîlni, dar spun că suprapunerea lor este rară şi deloc obligatorie. Sfinţenia şi genialitatea s-au întîlnit într-un Ioan de Aur sau în alţi cîţiva mari Sfinţi ai Răsăritului sau ai Apusului, iar atunci de regulă genialitatea a fost înghiţită de sfinţenie. Din păcate, nu e şi cazul „geniilor naţionale” moderne (în sens larg, de la Dante la Dostoievski, să zicem). Nici măcar ultracatolicul Dante sau ultraortodoxul Dostoievski n-au avut dimensiunea sfinţeniei, darămite un Shakespeare, un Cervantes sau un Goethe. Şi se întîmplă că n-a avut-o ca atare nici Eminescu, în condiţiile pe care m-am străduit să le arăt (de ordin deopotrivă istoric şi psiho-biografic). Dar Eminescu nu-i mai puţin referenţial în sistemul de referinţă ce i-a fost propriu, excelînd în multe alte daruri de care l-a învrednicit Dumnezeu – şi cu care ne-a punctat definitiv istoria şi cultura. A nu fi vrednic să preţuieşti la el şi să valorifici creator aceste alte daruri, reale şi indiscutabile, dar a te prevala abuziv şi maniacal de ceva ce-a avut în prea mică măsură (şi de care nici el n-a făcut vreun caz), mi se pare cel puţin o formă de derută intelectuală, dacă nu una de mistificare habotnică, şi m-am străduit să arăt, ca iubitor deopotrivă al „eminescianităţii” şi al Ortodoxiei, că, puse cu obstinaţie naivă una lîngă alta, nu fac decît să se relativizeze reciproc, fără ca vreuna să tragă vreun folos efectiv de pe urma celeilalte. Eminescu a cuprins, în respectul lui faţă de tradiţie, şi zestrea noastră religioasă, dar n-a fost un ortodox consecvent, nici o fire bisericoasă, darămite un purtător de sfinţenie în sensul teologic al cuvîntului! Nu era însă lipsit, ca alţi contemporani, de sensibilitate religioasă sau metafizică, de unde evaziunile lui „mitizante” ori în spaţii exotice, ori în timpuri imemoriale, sau accentele lui de misticism poetic, care în cîteva rînduri au nimerit şi coarda ortodoxă. Aceasta este deja o altă discuţie, fiind în joc nu vreo angajare religioasă fermă şi consecventă, ci doar o seamă de predispoziţii difuze şi aleatorii, pe care geniul lui artistic le-a potenţat uneori în expresii memorabile, care-l onorează fără să-l definească. Asta ţinusem eu să explic, cu argumnte şi citate, dintr-o dublă reverenţă: faţă de maiestatea creatoare a lui Eminescu şi faţă de maiestatea mistică a Ortodoxiei.
Îmi cer iertare dacă m-am lungit aici mai mult decît era cazul, dar contextul m-a somat oarecum şi să-mi exprim mîhnirea, şi să încerc un plus de lămurire. Dacă măcar de păcatul „antieminescianismului” voi fi absolvit, văd eu pe urmă cum mă descurc cu celelalte...

Anonim spunea...

Apropo de chestiunea cu Eminescu, de la inceputul acestei serii de comentarii. Iata ce am gasit între altele pe blogul dlui. Codrescu (cred ca figureaza si in cartea sa de sonete, n+am avut posibilitatea sa verific):

SFINX

Eminescului

Pios mi-avînt în largul frunţii tale
firavă luntrea visului tîrziu
şi lunec lin pe mările astrale
spre ţărmul unde eşti de-a pururi viu.

Iertare-ţi cer, cu ce-a rămas din neam,
că nu ţi-am fost nici unii pe măsură,
că l-am ales pe Barabà şi te-am
desfăşurat din manta ta augură.

De nu ne-ai fost trimis spre înviere,
nu te purtăm cumva ca pe-un blestem?
Cînd limba ta e plină de putere,
se cade să te-ador sau să te tem?
Cum şezi plecat, pe dîmb stelar, în zare,
tu însuţi pari un semn de întrebare...

Cum sa fie antieminescian cine a scris o asemenea poezie?!

Adrian spunea...

Nu sunt si nici nu i-am vazut vreodata nici pe fratele de la razbointrucuvant.ro (care am vazut ca semneaza uneori cu Andi) nici pe Victor Roncea.

Am tinut sa fac aceasta precizare pentru a nu se stirbi din prestigiul fratelui Andi, pentru ca imi dau seama ca mesajul meu e mult mai urat (aspru) decat al lui.
Mai cititi-i odata mesajul si spuneti de ce nu sunteti de acord cu el.
V-ati lansat cu totii in a arunca cu pietre in Victor Roncea. Asa ar fi facut Hristos ?

Sfintii ne indeamna sa uram pacatul si nu pe pacatos.

Razvan Codrescu spunea...

Bun, Codrescu nu e antieminescian, asta e clar. Dar aici nu e vorba doar de un caz. Azi e Tarziu sau Codrescu, maine poate sa fie oricine altcineva. E vorba de o atitudine mincinoasa cu buna stiinta si calomnitoare fara scrupule, care zic eu ca ar trebui amendata la Tribunal.
Din cate stiu, noul Vadim se judeca si cu Liiceanu (desi mai degraba acolo avea si putina dreptate). Buboiul a copt destul, e timpul sa fie spart!

Razvan Codrescu spunea...

Am omis sa spun că textul de mai sus, cu "Codrescu nu e antieminescian", nu-mi aparţine (cum cred ca mulţi şi-au putut da uşor seama), ci doar mi-a parvenit în chip de comentariu pe blogul meu, iar eu l-am reorientat aici, părîndu-mi-se mai la locul lui. Rog pe cititori să ia act de această precizare şi să-mi ierte omisiunea din pripă. Mulţumesc anticipat pentru înţelegere.

Claudiu Târziu spunea...

D-lui Codrescu:

Si totusi cui apartine textul?

Razvan Codrescu spunea...

Inca o omisiune pentru care imi cer iertare: mi-a parvenit ca "Anonim".

Anonim spunea...

Ca între băcăuani:

O ţară tristă, plină de humor!

Pastorelul spunea...

Bine zis „noul Vadim”! T.V.C.-ul, daca l-ar lasa orgoliul si grijile pentru tarisoara sa se mai uite si pe bloguri si sa mai citeasca si altceva decat propria fituica, ar trebui sa zica de V.R. ca Alecsandri de Eminescu (schimband ce este de schimbat): „La rasaritu-i falnic se-nchina al meu apus”.

Anonim spunea...

Pastorele, cum, nimic?
Nici o rima, nici un vers?
Sau cand simti ca esti prea mic
te exprimi in ton advers?

Păstorelul spunea...

De, sunt mic, că-s „Păstorel”,
versul ca manuşa-mi vine,
dar când dau de vreun tembel,
se aprinde proza-n mine.

un trecator spunea...

Se pare ca Eminescu tot nu vrea sa se potoleasca, spre disperarea descendentilor lui P. P. Carp. Problema nu e daca Eminescu a fost sfant sau nu, ci daca a fost crestin sau nu. A discuta crestinismul lui Eminescu exclusiv in cadrul raportului dintre geniu si sfant, asa cum doreste domnul Codrescu, inseamna a respinge din capul locului orice discutie despre valoarea/semnificatia crestina a operei sale poetice in intregime.
In alta ordine de idei, merita amintite citeva lucruri. In primul rand, faptul ca orice sfant este, daca nu geniu, in orice caz genial. Foarte rar insa ajung geniile la sfintenie(Cuviosul Andrei Rubliov este singurul caz pe care-l cunosc). Si corolarul: toti trebuie sa devenim sfinti, insa doar unii pot deveni genii.