15 august - Adormirea Maicii Domnului

Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este un praznic pregatit, precum se stie, printr-un post de doua saptamâni.
Arhanghelul Gavriil, cel ce o binevestise odinioara ca-L va naste pe Mântuitorul lumii, ii da acum de veste Fecioarei ca a venit vremea mutarii ei la Cer: “Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”.
Ca si Fiul mai inainte, Preacurata s-a mutat la Cer cu trupul ei feciorelnic, iar acolo mijloceste neincetat pentru oameni in fata lui Dumnezeu.
Icoana ortodoxa a Adormirii ne-o infatiseaza pe Nascatoarea de Dumnezeu intinsa pe un pat, cuprinsa de un somn senin; apostolii se prosterneaza in jurul ei, iar Hristos, in mijloc, circumscris in nimbul luminos al slavei Sale, ii tine sufletul in palme.
Dupa adormire, Apostolii i-au pus trupul in mormânt la Ghetsimani, dar, deschizându-l dupa trei zile - pentru ca si Toma, care nu fusese de fata, sa se inchine la trupul ei preasfânt -, ei s-au minuntat gasindu-l gol, doar cu giulgiul ramas drept marturie. Dupa o alta traditie, ea a fost rapita la Cer chiar din drumul catre mormânt.
In Munteania si in Ardeal, cei care au numele Maria/ Marian sau derivate din acestea isi sarbatoresc astazi onomastica. In Moldova, este considerata sarbatoare onomastica a Mariilor data de 8 septembrie – nasterea Maicii Domnului, numita si Sfanta Maria Mica. Personal, consider ca asa se si cuvine, caci nasterea e sarbatoare, iar trecerea la Domnul, chiar si in cazul sfintilor, nu e moment de veselie – desi ii stim profunzimile teologice.