Se afișează postările cu eticheta anti-PSD. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta anti-PSD. Afișați toate postările

luni, 26 mai 2014

Stînga să nu exulte, Dreapta să nu se demobilizeze

Cele mai recente rezultate parţiale ale scrutinului de ieri relevă o situaţie mai puţin îngrijorătoare decît am fi tentaţi să credem la prima vedere. PSD (în alianţă cu UNPR şi PC) a primit 37% din voturi, adică vreo 1,9 milioane de voturi. Din 18 milioane de români cu drept de vot. Asta arată că majoritatea covîrşitoare a românilor nu creditează partidul urmaş al PCR şi nici sateliţii lui.
Rău e însă că românii n-au înţeles miza acestor alegeri pentru Parlamentul European (au participat la vot numai cinci milioane de alegători, recte 32%). Cei care au stat acasă au ajutat PSD să obţină un număr mai mare de mandate decît putea acesta. Iar consecinţele le vom suporta toţi.
Totuşi, în condiţiile date, aşa-zisa Dreaptă (hai să zicem partidele anti-PSD, că sîntem mai aproape de adevăr) are o cotă acceptabilă şi foarte aproape de cea a PSD: un total de 33,36% (aprox. 1,75 milioane de voturi). PNL - 14,86% + PDL - 12,26% + PMP - 6,24%.  
37% vs 33% nu mai pare atît de rău. Iar PSD va mai scădea pînă în toamnă. Zisa Dreaptă este obligată să se unească dacă vrea să învingă PSD. Probabil că liderii PNL, PDL şi PMP au înţeles deja că nu au altă şansă. Uniţi în jurul lui Klaus Iohannis, de pildă, care e cel mai bine cotat, ar putea să-l bată pe Ponta la prezidenţiale. Şi-apoi se pot întîmpla multe, inclusiv ca PSD să fie scos de la guvernare. Asta ar fi partea plină a paharului. Dezamăgirea vine din faptul că o eventuală alianţă PNL-PDL-PMP nu ar fi decît o variantă ameliorată a PSD & Co. Nu ne putem aştepta la mari beneficii de pe urma unei noi guvernări a lor. Dar e răul mai mic. 
Marele meu regret este că Noua Republică şi PNŢCD nu au luat măcar 2-3% din voturi, cît să aibă de unde creşte. Ele ar putea fi adevărata Dreaptă şi de la ele am putea spera o guvernare creştină şi în slujba interesului naţional. Dar se pare că nu au, deocamdată, forţa de a se face auzite şi de a cîştiga un suport electoral semnificativ. Pentru PNŢCD este mai trist, pentru că vine după 14 ani de stat în afara politicii parlamentare. Pentru NR este un rezultat foarte slab, dar, avînd în vedere că e prima confruntare electorală la care participă, nu e de natură să demobilizeze. 
Probabil că şi liderii acestor formaţiuni se gîndesc deja la schimbări organizatorice, de strategie, de comunicare... O alianţă între PNŢCD şi NR, susţinută de un număr de organizaţii din societatea civilă, ar putea fi soluţia pentru a pătrunde în Parlament. 
În fine, independenţii au avut rezultate previzibile. Cu excepţia lui Mircea Diaconu, care, în virtutea notorietăţii sale de mare actor şi a sprijinului intens primit de la Trustul Intact, România TV şi Alianţa PSD-UNPR-PC, a obţinut un scor colosal, de aproape 7%, restul au luat mult mai puţine voturi (cam 25%) decît numărul de semnături de susţinere pe care le-au obţinut pentru a candida. Societatea civilă creştină a demonstrat cîtă putere electorală are, susţinîndu-i pe Iulian Capsali (mai ales) şi Peter Costea: sub 100.000 de voturi (mai mult însă decît PNŢCD şi NR la un loc!). Pînă la urmă e bun şi acest exerciţiu, ca să ne trezim la realitate şi să acţionăm în consecinţă. Din aceste alegeri putem învăţa multe toţi cei care ne considerăm de dreapta şi, implicit, creştini. 

miercuri, 2 decembrie 2009

Ieri, în Timişoara...


1 decembrie 2009. Ziua naţională a României. Timişoara – oraş simbol al jertfei pentru libertate. Piaţa Operei, loc al jertfei din decembrie 1989. Balconul Operei este acoperit de steaguri roşii. Balconul de unde, pe 20 decembrie 1989, era citită celebra Proclamaţie de la Timişoara, cu al său punct 8 pentru lustrarea nomenclaturiştilor.
20 de ani de la o revoluţie furată. O zi în care urmaşii PCR vor să înhaţe şi simbolurile acelei revoluţii. Făptuitorii, Geoană, Antonescu, Ciuhandu, n-au curaj să se arate, vorbesc din clădirea Operei. Afară, cîteva sute de aplaudaci de partid strigă: „Geoană, preşedinte!”. Curînd, nu se mai aud. Îi acoperă glasurile timişorenilor revoltaţi, 3000 – 4000 de oameni, mulţi dintre cei care au fost aici şi în decembrie 1989. Geoană şi restul ies pe uşa din dos.
Timişorenii au spus: ne-aţi călcat în picioare, ne-aţi jefuit orice speranţă, ne-aţi mîncat 20 de ani din viaţă, dar nu ne cereţi să ne şi placă. Pînă aici.
TVR tace. E condusă de pesedistul Sasu. Realitatea Tv şi Antena 3 manipulează. Mai au puţin şi cer intervenţia minerilor, pentru a elibera Piaţa Operei de “golani”. Sînt ale lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu, oameni cu vechi legături în fosta Securitate.
Ion Iliescu, principalul responsabil de crimele din 89 şi 90, spune că manifestanţii sînt necivilizaţi. Doamne, ce eufemism! Putea să strige, ca odinioară în Piaţa Universităţii: nişte huligani. Sau putea să reclame amestecul “agenturilor străine”.
La Braşov, Cluj, Bucureşti, Constanţa şi Iaşi au loc manifestaţii spontane de solidarizare cu Timişoara şi de protest contra tentativei de confiscare a simbolurilor revoluţiei. Parcă n-au trecut 20 de ani. Trăim momente similare cu cele din 89. De data aceasta, revoluţia nu mai e îndreptată contra unui regim şi a unui dictator, ci a ticăloşiei şi a prostului gust. E o revoluţie a bunului-simţ. Iar bunul-simţ nu este la politicienii-păpuşi, ci în stradă.
Evenimentele de ieri fac cît o pereche de palme zdravănă pe obrajii graşi ai clasei politice. Pe unii poate îi va trezi. Altora ar trebui să le amintească de ruşine: Radu Cîmpeanu, fost lider PNL, Mircea Ionescu Quintus, fost lider PNL, Gheorghe Ciuhandu, primar al Timişoarei şi fost lider al PNŢCD, Emil Constantinescu, fost lider CDR şi fost preşedinte al României, Mircea Diaconu, mare actor şi senator PNL, Radu Sârbu, fost ministru şi lider PNŢCD. Cînd au fost sinceri, atunci cînd s-au ridicat împotriva neocomunismului şi au luptat contra lui Iliescu & Co, sau azi, cînd vor să-l aducă pe bătrînul stalinist din nou la putere dimpreună cu toată şleahta sa de comunişti reşapaţi, foşti securişti reciclaţi în capitalişti şi mafioţi odioşi?
Atenţie! Băsescu şi PDL nu există în această ecuaţie. Nu PDL şi Băsescu au fost la Timişoara. Nu Băsescu şi PDL sînt simbolurile anticomunismului sau paznicii acestora. Băsescu şi PDL ar putea fi doar beneficiarii unei prostii monumentale comise de păpuşarii lui Geoană şi Antonescu.

Citiţi şi:
UPDATE
V-am auzit la ”Realitatea TV” comparand manifestatia din Piata Operei din Timisoara cu o mineriada: adica timisorenii ar fi minerii, dornici sa restabileasca ordinea cu batele, manipulati cu iscusinta de agenti infiltrati. Am trecut cu un zambet peste nefericita analogie, dar ceea ce mi-a fost dat sa aud mai departe m-a umplut de uimire si amaraciune: ati calificat lumea adunata in piata pentru a protesta impotriva unor gesturi politice provocatoare, ca fiind ”oameni de slaba calitate”. Cum ati ajuns la aceasta concluzie, urmarind doar cele cateva secvente pe care televiziunile de stiri le-au difuzat cu zgarcenie? Dupa … ”fizionomie, dupa cum aratau”, ati argumentat cu seninatate.