Se afișează postările cu eticheta Mircea Dinescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Dinescu. Afișați toate postările

marți, 18 ianuarie 2011

Poemele săptămînii (7)

Am decis nu demult să reiau rubrica de poezie de aici. Dar diverse urgenţe m-au făcut mereu să amîn. Sper ca de acum să vă pot propune poezie de calitate, în fiecare săptămînă. Dacă doriţi, faceţi-mi şi dvs. recomandări pe adresa mea de e-mail: claudiu.tarziu@gmail.com. Lectură plăcută!

Cafea în cenuşa imperiului
de Mircea Dinescu

În mahalale istoriei, acolo-i mustul
şi fleica
zarul
ceasul fără limbă.
Acolo ţarul
e un fel de neica
nu donator de sînge ci de limfă
căci sfinte-s porcul, cocina şi teica
şi fotbalul, Măria Sa, augustul...
Acolo libertatea-i o prostie,
încurcă-lume
măcinînd degeaba.
E-o ţară cu miros de băcănie,
e-o închisoare bună pentru glume.
Tristeţe, facem tîrgul? - Bate laba!

Hai, intră cu fanfara-n labirint
să ieşi cu minotauru-n conserve.
Nu ştii că toate miturile mint?
Ce Sparta? Ce Atena? Ce Corint?
Hai, taie-o scurt şi vezi să nu te-observe.
Să crească marea?
Fie!
Nu şi preţul.
Pe datorie:
Sarea şi nutreţul.
Unde-i imperiul?
Dracul şi piperul
l-au înţărcat şi i-au legat buricul.
Cu tot cu apă l-au zvîrlit din scaldă.
Barbarii i-au făcut demult safteaua.
Scurmă-i cenuşa, vezi dacă e caldă.
Pune ibricul.
Să ne bem cafeaua.


Mica publicitate
Vînzări
de Ion Stratan

Vînd tot pentru surîsul tău
Masa şi patul şi cîinele rău

Dau tot pentru zîmbetul rece
Necunoscut, ce cu alţii petrece

Arvunesc orişice pentru gestul
De-a mă privi, adulter şi incestul

Vînd casa şi uşa şi cheia
Pentru tine-ntrupată, femeia

Ce nu mă cunoaşte, nu mă vrea, nu mă crede
Nu mă gustă, miroase şi vede

Tu, rece ca gheţurile de unde eşti
Fără veşti, fără să mă priveşti

Frumoasă şi albă, femeia de unde
Luna de săptămîni se ascunde


Hapuri
de Florin Iaru

Ce trăznet era poezia lovind din senin!
Cădeam cu capul fărîme pe cerul velin.
Ieşeam din cuvînt cu orgasmice seme.
Nu aveam bani, vîrstă, regrete, probleme.

Mă tîrîi cu scîrbă acum şi înclin
Să parcurg pîn’ la capăt un secol străin.
Asta-i durerea. Ce a fost frumos a trecut.
Moartea ne-ndeasă pe gît pastilele ei de putut.