miercuri, 12 decembrie 2012

Alegerile parlamentare 2012 şi interesul naţional

de Bogdan Munteanu
Rezultatul final al votului confirmă ceea ce se anticipa în ultimele luni, adică o victorie zdrobitoare a USL. Cum s-a ajuns aici? A fost oare vorba de o populaţie matură din punct de vedere civic, politic şi naţional, care a votat cu luciditate, în deplină cunoştinţă de cauză, în favoarea rocadei la putere? Mai degrabă nu. Greşelile politice din ultimii ani ale guvernelor pretinse de dreapta au fost judecate în foarte mică măsură prin prisma unor argumente raţionale. Cei care au făcut-o, mai degrabă au absentat de la vot decît să voteze cu eterna caracatiţă neocomunistă, ale cărei braţe s-au încolăcit peste România încă din decembrie 1989. Căci îndată după acel moment s-au coagulat structuri şi grupuri de interese care au sabotat în permanenţă o evoluţie înspre normalitate şi purificare morală a societăţii româneşti.

Alegeri 2012

Alegerile au fost cîştigate mai ales de către aceste structuri, cărora adversarii nu le-au găsit un antidot pe măsură. A fost vorba de o constantă manipulare mediatică, otrăvită, vulgară şi mincinoasă, de spălare a creierelor, asemeni unei picături chinezeşti, dusă de televiziunile şi ziarele lui Dan Voiculescu. Adică ale „capului“ actual al acestei caracatiţe, cel mai influent om al acestor structuri. Arme de luptă contra lor ar fi existat, dar ARD a preferat cantonarea într-o pasivitate totală. Mesajul acestei pseudo-drepte a fost slab, fără vigoare şi forţă de impact şi a fost taxat ca atare de un electorat dezamăgit şi intoxicat de antene.

Merită să ne amintim de un incident care a făcut valuri la vremea sa. Cu prilejul lansării candidaţilor ARD, Mihail Neamţu, inteligent şi cu spirit de pătrundere (păcat că nu şi dotat cu un caracter pe măsură), a încercat imprimarea unei linii mobilizatoare, de trezire a unor energii cu substrat naţional, invocînd îndemnul poetic la demnitate şi acţiune al lui Radu Gyr. Din păcate, a fost pus la punct foarte repede de cei care “monitorizează” naţionalismul românesc. Tot elanul iniţial al acestei tentative de  “ridicare” la lupta electorală a cît mai multor indecişi s-a frînt extrem de rapid. M. Neamţu a fost silit de îndată să se delimiteze, lovind în persoana lui Radu Gyr într-un mod complet lipsit de onoare. Chiar dacă în acelaşi timp i-a apărat versurile (cu o voce mai puţin convinsă), le-a golit astfel de puterea lor mobilizatoare. S-au delimitat de asemenea de această linie, spre ruşinea lor chiar înaintea lui Neamţu, şi ceilalţi lideri ARD: Blaga şi Ungureanu. Astfel, apelul la resursele de verticalitate şi elan ascunse în spiritul naţional, această temă aparţinînd prin excelenţă dreptei autentice, a fost lăsată exclusiv pe mîna demagogiei USL. Adică a escrocilor şi impostorilor, care au deformat-o şi au manipulat-o în interes propriu, fără teamă de concurenţă pe acest teren.

A fost un factor important în hotărîrea deznodămîntului bătăliei politice din decembrie 2012. Mediile (televiziuni, ziare) opuse USL au pedalat pe tema “raţională” a orientării pro-vest, a integrării europene, de parcă acest fapt ne-ar ridica prin el însuşi din punct de vedere naţional, civic şi economic, în lipsa oricăror eforturi proprii. Mesajul astfel transmis a fost lipsit de o rezonanţă mai profundă.Căci tocmai factorul naţional (aici ignorat) este cel în stare să declanşeze energii mobilizatoare în lupta cu forţele dezagregării, demagogiei şi manipulării, sau puteri constructive în edificarea unui stat sănătos. Aşa au cîştigat în trecut alegerile forţele de dreapta din Polonia sau Ungaria. La noi însă o asemenea dreaptă nu a reuşit să se coaguleze în mod semnificativ. O contribuţie importantă, dar nu exclusivă,  pentru această stare de fapt o au aici aceleaşi „structuri“ de care am amintit mai sus, printr-o strategie sistematică de diabolizare a dreptei autentice. Cealaltă cauză ar fi lipsa unui discurs adaptat vremurilor actuale, care să beneficieze pe deasupra şi de o răspîndire adecvată pe o scară largă. Adică un mesaj care să denote în acelaşi timp atît capacitatea de depăşire a formelor de tip epigonic, cît şi continuarea indubitabilă, organică, a unui spirit autentic izvorît din tradiţia românească, a spiritului luptătorilor şi martirilor neamului nostru. Paşii care s-au făcut pînă acum nu au reuşit să meargă suficient de departe. Se merge înainte, dar prea încet. 

Cît de fals a fost însă “naţionalismul“ USL s-a văzut prin declaraţia lui Victor Ponta imediat după anunţarea rezultatelor: supunere faţă de înaltele porţi euro-atlantice şi negocierea participării la guvernare a UDMR, chiar înainte de a fi siguri că acest partid va atinge pragul parlamentar. Dar nimic nu mai e de mirare pentru cine e familiar cu mitomania şi demagogia cuplului dintre un plagiator şi un chiulangiu. Acest duet e scos în faţă pentru a dirija destinele României în perioada următoare în conformitate cu interesele centrului de putere care i-a propulsat în arenă. Orice declaraţie a lor trebuie privită cu circumspecţie şi nu ne putem aştepta de la ei la urmarea fermă a unei linii predictibile şi principiale, ci exclusiv la vînarea  interesului propriu sau al structurilor de care sînt ombilicaţi. Dacă în lunile dinaintea alegerilor ei atacau partidul maghiarimii şi Europa, acum vor începe să le curteze cu asiduitate. Tot ce au urmărit e, se pare, să acapareze ei dreptul de a deveni „guvernator“ al provinciei europene numită România, deşi înainte îi acuzau pe ceilalţi de exact aceste atitudini. Miza pare a fi supravieţuirea şi consolidarea structurilor care acum au repurtat o victorie de etapă.

Preşedintele Băsescu, adversar al acestor structuri, deşi teoretic neimplicat în lupta electorală, a dat dovadă de mai mult spirit combativ decît ARD. S-a luptat pînă în ultima clipă, prin declaraţii de presă periodice, inclusiv în preziua alegerilor, îndemnînd la vot şi la alegerea direcţiei spre vest, spre Europa, identificată cu interesul naţional. Dar fără succes, după cum se vede. Pe de-o parte, pentru că mulţi din votanţii de acum au pus ştampila din ură la adresa sa, popularitatea sa din trecut fiind de mult expirată. Pe de altă parte, pentru că interesul naţional ţine în principiu de ceva mult mai profund. El nu se poate reduce doar la atît, să se rezume la aşteptarea ca UE, adică o instanţă externă, să facă ordine la noi în ţară. Aceasta trebuie s-o facem noi înşine, prin însănătoşirea moralei publice, iar nu prin veşnicul apel la străinătate. Românii nu rezonează la un mesaj de tip raţional „salvarea vine dinpre occident“ sau „interesul naţional este integrarea României în structurile occidentale“. Ce semnificaţie mai are atunci cuvîntul „naţional“, dacă ne căutăm salvarea în mod pasiv, în simpla apartenenţă la construcţii politice sau militare supra-naţionale? Da, linia de politică externă actuală trebuie să fie pro-occidentală. Fermă şi corectă, iar nu duplicitară, cu un “plan B” secret, de joc paralel la capătul celălalt, oriental, al geopoliticii. Dar în acest context e important cum ne apărăm interesul naţional, înţeles în mod mai profund, ca păstrare a fiinţei noastre naţionale şi spirituale, în ciuda acestei orientări externe de la care nu ne putem sustrage fără consecinţe mult mai nefaste. (Continuare)

6 Comentários:

Anonim spunea...

am o mare dilema : daca " Da, linia de politică externă actuală trebuie să fie pro-occidentală. Fermă şi corectă, iar nu duplicitară " , atunci unde mai incape diplomatia ? Pentru ca , chiar si un magar poate fi ferm si corect , prin incapatanarea lui . Ori celor mai multi dintre ministrii nostri de externe li s-a imputat tocmai faptul ca n-au prea frecventat cursuri de diplomatie .

" interesul naţional ţine în principiu de ceva mult mai profund. El nu se poate reduce doar la atît, să se rezume la aşteptarea ca UE, adică o instanţă externă, să facă ordine la noi în ţară. Aceasta trebuie s-o facem noi înşine, prin însănătoşirea moralei publice, iar nu prin veşnicul apel la străinătate. "--pai ... parca unora le-a convenit , in vara , cand tocmai capii UE au sarit ca arsi si l-au aparat pe Lichelu` , in momente cand chiar si ai lui il cam parasisera .

"La noi însă o asemenea dreaptă nu a reuşit să se coaguleze în mod semnificativ."-ati uitat sa spuneti motivul pentru care nu s-a reusit asta , anume faptul ca toata clasa politica , mai noua sau mai veche , mai tanara sau expirata , mai basista sau mai plagiatoare , mai somnoroasa sau mai ungureana , este O APA , S-UN PAMANT .

Claudiu Târziu spunea...

Primo: Diplomatie nu inseamna duplicitate. Am optat pentru o directie si un club, facem diplomatie tinind cont de asta. Doar nu vreti sa spuneti ca toate tarile UE si-au anulat diplomatia.

Secundo: Mai cititi o data fraza, poate intelegeti. Autorul spune: nu trebuie sa asteptam doar de la altii, ci trebuie ca noi insine sa facem ceva. Cele doua lucruri nu se exclud. In continuare UE va putea sa intervina si chiar o va face, daca vor exista derapaje in politica noastra interna, pentru ca acum ce se intimpla la noi ii afecteaza si pe ceilalti membri ai UE intr-o oarecare masura. Dar asta nu inseamna ca noi ar trebui sa ne culcam pe-o ureche.

Anonim spunea...

cine " am optat " ????!!!! Doar unii , tinand cont doar de interesele lor ( personale sau ba ) . Cred ca "diplomatie" inseamna sa stii sa impaci pe toata lumea , cu eleganta , cu stil , chiar cu sharm , daca este nevoie . Am vrut sa scriu ca noi am fost berbeci , dar berbecul este un luptator . Noi am fost doar cate , ascunzandu-ne dupa fustele coanei Ioropa sau dupa litera de lege a dispozitiilor NATO si , de-acolo din spate , am scuipat precum niste mate spre cei spre care eram asmutiti . Si Turcia face parte dintr-un club ( si-nca ce membru este ! ) dar asta nu i-a impiedicat sa aiba o relatie economica extraordinara cu China sau sa stie sa aiba coloana vertebrala in fata americanilor , in unele situatii . Si Ungaria are setata directia europeana dar diplomatia lor este privita foarte bine de la Moscova . Cand in minte ai doar " o directie si un club " , faci doar politica , diplomatia nu mai incape in servieta .
Despre secundo , va rog sa recititi ceea ce am scris eu la sfarsitul primului comentariu , la care mai adaugati :
-societate civila impartiala = zero barat
-sindicate marsavite/aservite politic/mafioate
-interes extern puternic ( care in intern a gasit cozi de topor securiste/tradatoare aservite )inca din `89 pentru dezarticularea invatamantului , sanatatii , armatei , economiei .
Prin urmare , v-as ruga sa-mi spuneti , la care " noi insine " se refera autorul articolului ?

Claudiu Târziu spunea...

Sondajele de opinie dovedeau un euro-optimism peste masura inaintea aderarii la UE. Si, daca nu ma insel, nici acum nu a scazut acest optimism sub 50%.
Imi amintesc ca numai cei care ne revendicam nationalisti-crestini eram eurosceptici pe vremea aia.
Pe de alta parte, sa fim sinceri, UE a fost singura noastra optiune. Nu puteam iesi din tranzitie de unii singuri, nu aveam ce astepta din alta parte (de pilda Rusia) si vedem ca ne e destul de greu si trasi-impinsi de altii.
Nu ne-a bagat nimeni cu forta in UE, ci asta a fost sansa noastra pentru a incepe sa ne dezvoltam si sa incercam sa reducem decalajul fata de tarile civilizate.
Ca in UE nu e numai lapte si miere, ca statele componente au interese divergente, ca noi trebuie sa raminem cu ochiul critic deschis si atenti la oportunitatile dinauntrul sau din afara UE - am mai discutat, sint adevaruri care nu necesita multa pricepere politica pentru a le deslusi.
Cum spuneam, nimeni nu ne impiedica nici pe noi sa avem relatii bune cu Rusia, China si cu cine mai vrem. Nu orientarea noastra euro-atlantica ne-a impiedecat pina acum, ci neputinta politicienilor, lipsa lor de viziune si deseori coruptia lor.
Sigur ca aveti dreptate in ce spuneti in finalul comentariului dvs, dar asta nu anuleaza totusi indemnul autorului. Noi ca societate sintem chemati sa ne indreptam, sa ne luptam...

Anonim spunea...

" Noi ca societate sintem chemati sa ne indreptam, sa ne luptam...
"
frumos , dar ne lipseste niste ... superglue . Doar Dumnezeu ne mai poate uni , stiti si dvs. asta la fel de bine , dar cati mai credem ?

" Nu orientarea noastra euro-atlantica ne-a impiedecat pina acum, ci neputinta politicienilor, lipsa lor de viziune si deseori coruptia lor."
Tocmai de asta este bine se ne ferim de orice partizanat politic si sa ramanem in dramul nostru de obiectivitate , privind cu nadejde doar in SUS .

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Exceptional articolul, dar precizarile tale din ultimul comentariu sunt necesare, ba chiar se pot adauga anumite lucruri. Cred ca la vremea aderarii nu s-a luat destul in calcul posibilitatea noastra de a merge alaturi de Occident, dar fara a fi integrati in UE. Astazi, vrand-nevrand, suntem acolo. E clar ca nu putem sa facem opozitie de tip "io fac ce vreau la mine acasa", cu o abordare pe care Antonescu pare sa o fi preluat de la tanarul lui coleg de Alianta, nea Jiji, insa la fel de clar este ca nu trebuie sa privim la actualele structuri euro-atlantice ca la niste prieteni, ci ca la niste dusmani ai traditiei cu care incercam sa colaboram de nevoie. De aici circumspectia mare fata de planurile de federalizare ale puternicilor UE, pe care Basescu le sprijinea entuziast si de care tind sa cred ca nu sunt straini nici noii "stapani".