vineri, 7 decembrie 2012

9 decembrie. Examen la normalitate

Cîţi români normali mai sînt în ţara asta? Asta-i întrebarea la care vom avea răspunsul duminică, 9 decembrie a.c., la alegerile parlamentare. Şi de acest răspuns depinde viitorul României.

Orice român cu mintea întreagă şi niţel interes pentru treburile politice ştie că:

1. Toate partidele care contează la noi fost făcute, sau infiltrate ulterior, şi întreţinute de eşaloanele secunde ale PCR şi Securităţii (drept care mustesc şi de informatori). În aceste condiţii, este iluzorie o politică lipsită de tarele, apucăturile şi ambiţiile specific comuniste (controlul asupra persoanei, instrumentalizarea fricii, ingineria socială, limitarea pînă la extincţie a unor drepturi şi libertăţi – iată, cu libertatea presei au rezolvat prin mijloace „capitaliste”, distrugînd sistemul de distribuţie de stat, altminteri un domeniu strategic, şi stimulînd obedienţa pe bază de publicitate de la guvern sau de la privaţii-clienţi politici ai partidelor la guvernare).

2. Ideologia pe care şi-o asumă fiecare partid este numai declarativă. „Elitele” partidelor nu cred în nimic în afară de profit şi putere în scop personal. Nu avem Stînga şi Dreapta, ci numai nişte grupuri de interese care şi-au lipit etichete ideologice pentru a înşela electoratul şi pentru a se distinge unul de altul. De la masa lor bogată mai curg uneori firmituri pentru membrii de rînd şi pentru electoratul captiv.

3. Mai toţi noii intraţi în politică (fiecare la vremea lui) care n-au avut legătură cu Sistemul de dinainte şi de după ’89 au sfîrşit prin a se conforma Sistemului, adică s-au dedat la un politicianism condamnabil (care cînd nu e hoţie e oportunism, dar în ambele cazuri e demagogie şi populism). Deci s-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că e o iluzie şi ideea „schimbării dinăuntru”. Cine nu s-a pliat, a dispărut.

4. Principalale partide, PSD, PNL, PDL, cu anexele lor (PC, UNPR, PNŢCD-Pavelescu, Forţa Civică-M.R. Ungureanu), dar şi noul alcătuit PP-DD şi-au schimbat atît de mult oamenii între ele încît nu numai că au dovedit lipsă de aderenţă la vreo doctrină, dar ne-au făcut şi imposibilă alegerea răului mai mic.

5. Toate partidele acestea au lideri compromişi, de la plagiatori, ca Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu, informatori ai Securităţii, ca Dan Voiculescu, Mircea Ionescu Quintus şi Ioan Ghişe, trădători ai interesului naţional, ca Ion Iliescu, M. R. Ungureanu şi Călin Popescu Tăriceanu, pînă la traseişti, ca Aurelian Pavelescu şi Sorin Frunzăverde, incompetenţi ca Andrei Marga şi Crin Antonescu şi anchetaţi penal, ca Radu Mazăre şi Relu Fenechiu. [Apropo, lui Adrian Năstase nu ştiu să i se fi retras calitatea de preşedinte al Consiliului Naţional PSD. Aşadar, avem şi lideri de partide condamnaţi la închisoare pentru fapte penale.]

6. Aceste partide (sau, în cazul partiduţelui-breloc Forţa Civică, oamenii săi; să ni-i amintim pe foştii miniştri PSD Ioan Bazac şi Marian Săniuţă şi deputaţii PDL Ştefan Pirpiliu şi Dănuţ Liga) au fost toate la guvernare de mai multe ori şi niciodată nu ne-au scos la limanul promis. 

7. Toate aceste partide au guvernat în toate formulele posibile, în ultimii 15 ani: PD[L] cu PNL, PNŢCD, PSD, PC şi UNPR; PNL cu PSD, PD[L] şi PNŢCD; PSD cu PNL, PDL, PC şi UNPR. Nu mai putem imagina o variantă de alianţă la guvernare care să ne facă să sperăm măcar un pic. Exclud din discuţie PP-DD, care nu e decît o adunătură de dubioşi lepădaţi de celelalte partide, care funcţionează ca o sectă, condusă de un demagog caraghios. Şi nu mă interesează nici UDMR, care e un partid etnic, mereu dispus să susţină guvernul, oricare va fi el.

Avînd în vedere această realitate, numai un lunatic ar mai putea vota astăzi cu vreunul dintre partidele despre care am făcut vorbire mai sus. Căci, atenţie, în ultimă instanţă, votul aşa-zis uninominal este un vot politic (o demonstrează sistemul de redistribuire a voturilor pentru candidaţii care nu au luat peste 50% şi controlul exercitat de conducerile de partid asupra parlamentarilor în timpul exercitării mandatului).

Şi cu toate astea, sondajele de opinie spun că peste 50% dintre inteţiile de vot sînt în favoarea USL (PSD+PNL+PC+UNPR). Probabil că, beneficiind de sistemul redistribuirii votorilor primite de partidele care nu vor depăşi pragul electoral, USL va avea, în final, peste 60% din mandatele de parlamentari. Singură sau în alianţă cu UDMR, reprezentanţii minorităţilor ori PP-DD, USL va depăşi necesarul de 66% pentru modificarea Constituţiei. Dacă noua-veche Putere, care a fost capabilă de porcăriile din ultimele şapte luni, va schimba Legea fundamentală a statului, ne putem aştepta la ce este mai rău.

Asta nu înseamnă că sînt de acord cu ideea că ar trebui să dăm, strategic, votul ARD. Întîi, pentru că ARD nu merită nici o fărîmă de încredere. Apoi, pentru că şi dacă i-am oferi încrederea, ca înecatul care se ţine de un pai, ARD nu va lua mai mult de 25% din mandate, ceea ce va însemna că nu va putea cenzura în mod eficient actul de guvernare.

Totuşi, ar exista o posibilitate de a evita perioada de coşmar ce se întrezăreşte cu USL la guvernare (interval care ar putea fi de cîţiva ani sau de cîteva legislaturi): să nu mergem la vot, să arătăm că majoritatea covîrşitoare a românilor sînt oameni normali, nu lunatici. Cu o prezenţă la urne de sub 30%, chiar dacă va cîştiga 70% din voturile exprimate, USL nu va avea nici o brumă de legitimitate internă sau externă (cum să pretinzi că reprezinţi 18 milioane de electori, fiind votat numai de un milion?) şi întreaga clasa politică va primi un semnal serios că trebuie să se reformeze. Şi poate că, în aceste condiţii, USL nu va îndrăzni să treacă la dărîmarea ultimelor şi atît de greu fondate şi încercate redute ale statului de drept. Poate că, sub presiunea internă şi sub cea internaţională, USL va fi împinsă încet, încet spre alegeri anticipate. Poate că pînă atunci se va naşte o alternativă politică normală. 

Ştiu că e prea mult dubitativ în acest scenariu, dar avem şi o certitudine: girînd din nou, cu votul nostru, această clasă politică, nu mai avem la ce spera.

8 Comentários:

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Sigur ca, intr-o lume cat de cat normala, absenteismul masiv la alegerile de duminica ar fi un semnal (desi ma indoiesc ca viitorilor guvernanti le-ar pasa prea mult de el). Insa, realist judecand, e clar ca lumea se va duce la vot si e la fel de clar ca USL va castiga alegerile. Tu spui ca nu avem la ce sa ne asteptam de la niciunul dintre partidele enumerate de tine, eu merg mai departe si cred ca nu ne putem astepta la nimic de la aceste alegeri. Adica nici in absenta alegatorilor de la urne nu trebuie sa speram. Ci - cred - trebuie sa incepem sa ne gandim pozitia post-electoral. Ce vom face dupa ce acest "worst case scenario" se va implini?
Evident, in ceea ce ma priveste, nu voi vota nici cu USL, nici cu ARD, nici cu ceilalti mascarici. Singura dilema e daca sa stau acasa sau sa ma duc sa-mi anulez votul pentru a nu ma trezi ca sunt numarat intr-o anumita tabara de masinaria care a functionat si la referendum. Sau, eventual, sa votez cu partidul vreunei minoritati simpatice. :)

Anonim spunea...

Frate Claudiu, eu mi-am dat seama de aceste lucruri dupa alegerile din 1996, ultimele la care am votat. Problema grava nu este ca nu s-ar gasi niste persoane de calitate care sa faca un partid, ci daca populatia isi doreste sa fie condusa de un astfel de partid. Temelia este putreda, mucegaiul din varf este doar consecinta acestui putregai. Doamne ajuta! Viorel.

popp spunea...

Aceeaşi este şi dilema mea. Stăm acasă ori mergem să anulăm votul? Nu aş dori să se înţeleagă că nu suntem interesaţi...

Claudiu Târziu spunea...

@ Paul si Popp:

Da, ar fi si varianta asta. Cica la alegerile locale au fost anulate 700 de mii de voturi, dar nu s-a facut nici o dezbatere in presa pe subiectul asta, desi e un numar foarte mare.

Anonim spunea...

Eu voi citi cu mare interes ce veti mai scrie pe aici anul viitor pe vremea asta.

Alexander

Anonim spunea...

In tarile occidentale asezate prezenta la vot se situeaza de regula undeva intre 35 si 40%. O prezenta de 35% in Romania ar fi in media europeana.

Claudiu Târziu spunea...

Asa va fi. Absenteismul ar fi un semnal serios numai sub 30%. Un 10% poate ar scutura nitel praful de pe bancile parlamentului.

Anonim spunea...

Cancelling

The first and simplest of these feature is called cancelling: Voters may cancel any candidates they don't like on the list of there preferred party. While this does not change the weight of the vote for the party as such, it will be used to determine which candidate(s) of this party will actually get the seat. This feature helps to eliminate extreme candidates that may be good at influencing decision makers in their party, while having problems to convince even a majority of the party's followers.

Conclusion

Though the refined proportional election system used in Switzerland may look a little bit complicated at first sight, long-term experience shows that voters are able to express their political will quite precisely using this system and there is no higher degree of invalid ballots than in other election systems. The Swiss system combines the advantages of both the proportional and the majority election system while avoiding their major shortcomings. In most cases those candidates that really convince the electorate have will get elected, while in other systems, even in the majority election system, internal party considerations have more influence.
---------------
http://www.democracy-building.info/particularities-switzerlands-proportional-election-system.html