joi, 13 decembrie 2012

Călătorie "Formula As" pe vechi urme româneşti în Alpii Dolomiţi

CIASA VALACIA


Ai putea jura că sunt româneşti! Case din lemn, vechi de sute de ani. Deşi nu mai locuieşte nimeni în ele, sunt păstrate şi venerate ca dovezi ale unui trecut fabulos, rătăcit în memoria timpului .
Cătunul Misci
Cu degete groase şi tăbăcite scoate o ţigară din pachet şi o aprinde calm. Privirea i se ri­dică, odată cu primul fum, peste acope­rişuri, plu­tind peste verdele dealurilor, peste vârfurile brazilor şi afundându-se o vreme în albul munţilor, acoperiţi de o pulbere subţire de nea. Toamna e abia la început, nici n-au prins a se îngălbeni frunzele copa­cilor, dar iar­na şi-a tri­mis deja avan­­garda în Alpii Do­lo­miţi. Poa­te la asta se gân­deşte, cu pri­virea îm­pot­molită pe vâr­fu­rile în­zăpezite, Ci­rillo Clara. Aşa cum stă în mij­locul drumu­lui, cu cămaşa în ca­rouri şi pă­lăria din fe­tru verde tra­să uşor peste ochi, pare nehotărât în­cotro s-o apu­ce: în jo­sul drumu­lui, spre bise­rica înaltă, cu turn, care ob­turează ori­zontul, spre cas­telul mă­reţ, ca­re stră­juieşte ca­pătul de sus al locali­tăţii San Martin de Tor, sau mai bine să intre în pizzeria în faţa căreia pare că s-a înveşnicit tră­gând din ţigară. Un ceai fierbin­te, cu rom, ar fi numai bun pe o vreme aşa de pâcloa­să şi ume­dă. Dar până să se de­cidă, i-o luăm îna­inte. Îi spunem bună ziua, cine suntem şi de unde ve­nim, şi-l ru­găm să ne răspundă la o în­tre­bare pentru care am străbătut jumătate din Eu­ropa:
- Ştiţi să fi trăit vreo­dată prin locurile aces­tea vlahi? Velşi, volci, va­laci...
Omul ne priveşte uimit, apoi răspunde de parcă s-ar fi trezit din vis.
- Valaci? Cândva a fost plin de valaci aici. Cât vezi cu ochii, în toate satele astea din munţi.
- Valacii erau ladini?
- Da, erau ladini, dintr-un neam foarte vechi. Există multe văi, păduri şi localităţi care se cheamă Valacia. Şi multe case. În majoritatea satelor de pe Val Badia există case cu numele de Valacia. Case vechi, de sute de ani. Locuitorii lor au murit, dar numele a rămas. Aici, la noi, în satele ladine din munţi, casele poartă numele celor care le-au construit. Strămoşii. Cei dintâi.
- Ne puteţi duce la un valac?
- Ultimul om din casa Valacia, aflată în satul meu, a murit. Am fost coleg de şcoală şi prieten cu el. Dar vă pot arăta casa în care a trăit, precum şi alte case Valacia. Sunt la câţiva kilometri de-aici. Exis­tă un cult pentru vechile case Valacia. Ni­meni nu le dărâmă până ce nu vor muri de la sine, îmbă­trânite de timp. E o mândrie pentru noi să existe. Ele arată vechi­mea. Neamul. Tradiţia. Dacă vrea cineva să înalţe o casă nouă, o ridică alături. Nu se atinge nimeni de casa ve­che. Ea reprezintă viaţa tuturor celor ce au vie­ţuit în ea. Un motiv de mândrie şi de res­pect. Cine strică o casă veche e atins de bles­tem.
Îi spunem lui Cirillo că şi la noi, în România, există vlahi. Că adevărata patrie a vlahilor este în Munţii Carpaţi. Valahia Mare. A auzit vreo­dată pe cineva vorbind despre ea? Despre nişte rude îndepărtate din Europa de răsărit? N-a auzit. El ştie doar despre valacii din Dolomiţi, dar po­ves­tea noastră i se pare interesantă, şi când îi pro­pu­nem să ne fie călăuză într-o călătorie pe la ve­chile case Valacia, acceptă bucuros. Îşi dă pălăria pe spate, îşi mai aprinde o ţigară, şi ochii albaştri-albaştri îi strălucesc. (Între două fumuri trase adânc în piept, glumim şi îl întrebăm pe Cirillo dacă nu cumva numele lui adevărat e Chirilă. Râde şi dă din cap. Poate că da, Cirillo vine de la italieni.) [Continuare]
Casa Valacia din Longiaru - Campil.
Casa Valacia din Lagoscel.

Din aceeaşi serie, vă recomand şi reportajele: 

5 Comentários:

Sante Ronchi spunea...

Dnul Tarziu, fiindca cea despre care ati povestit e tara mea, pot sa va spun ca, mai mult ca probabil, schimburi intre est si vest au fost, desi mai mult cu Balcanii. Si mai recent, strabunicul mei a fost in armata 8 ani in Transilvania, cand eram cu imparatul de la Viena. Totusi, eu n-am auzit niciodata despre aceasta legatura cu valahia, doar - poate - mai in general, asa cum cei din Polonia spun vlahi la toti italieni. Cat despre case din lemn, trebuie sa va spun ca nu sunt case pt oameni: in partea de jos erau vacile si alte animale si deasupra adpost pentru fan (asa era si pt familia mea pana la acum 30 de ani): numele lor este "tabià". Sigur, sunt alte asemanari, cum de ex. acoperisul care este acoperit din lemn cu asa numite "scandole", respectiv scanduri, pe romaneste. Dar toate de la latin se trag. Si satul meu se numeste Valada, dar etimologia este de la "vale". Cred ca doar cu analiza DNA ar putea sa fie depistat daca exista sau nu o legatura.

Claudiu Târziu spunea...

@ Sante Rochi:

Intii va multumesc ca ma cititi.

Apoi, noi am pornit spre ladini de la constatarile lui Nicolae Iorga, care i-a numit si "cei mai mici frati ai nostri". Daca veti citi primul text din serie, semnat de colegul meu Bogdan Lupescu (http://www.formula-as.ro/2012/1041/societate-37/urme-romanesti-in-alpi-ladinia-patria-mea-15714), veti gasi si alte surse care fac legatura intre romani si ladini. Stiu teoria cu numele de "vlah" care ar fi fost extins la toate populatiile de obirsie latina (vorbeste si Neagu Djuvara despre asta intr-o carte), nu intru in polemica pe subiect, dar e foarte greu de crezut aceasta teorie. Nu exista nici o explicatie despre cum denumirea initiala a unui trib celtic din Elvetia de azi, numit "vlah" de vecinii dintr-un trib german, a fost preluata pentru toate populatiile cu radacini latine din Marea Britanie pina in Polonia si din Elvetia pina in Grecia.

Trei: eu am vazut casele acelea, am vorbit cu oamenii, am cerctetat in muzeele ladine - nu sint niste suri sau grajduri, ci case de locuit si au fost folosite sute de ani ca atare. Iar asemanarile cu casele noastre din nordul tarii, ca si obiceiurile similare m-au uimit si incintat.

Patru: nici unul din expertii ladini si italieni consultati de noi nu stiu de unde vine numele de "valacia" si nu-l pot traduce (veti vedea si in textele celorlalti colegi ai mei citi am consultat).
Mai mult, am fost la Welschnofen, cum ar veni Curtea Welshilor/ Vlahilor (care se mai numeste si Nova Levante, interersant, nu?), oras al carui nume aminteste de contopirea cu bastinasii a unui popor de ciobani veniti din rasarit - dupa cum ne-a explicat un istoric al locului.

In rest, noi sintem doar reporteri si am (re)deschis un drum, pe care, daca ar vrea, ar putea sa-l urmeze, spre lamurirea tuturor, istoricii, lingvistii, antropologii.

alexander spunea...

Iar urmatorul traseu pe fi in Tara Galilor, pe urmele "velșilor" :)

Tarziu Claudiu spunea...

@ Alexander:
Avem de unde alege, e plina de urme romanesti toata Europa :)

Anonim spunea...

Mi-ar plăcea să însoţesc trupa de la formula AS în asemenea călătorii magice !
Ar fi o şansă ?
Cât de mică ?