sâmbătă, 30 iulie 2011

Andrei Pleşu, despre recenta omagiere în stil ceauşist a patriarhului Daniel:

Slujitorul credincios şi înţelept

de Andrei Pleşu

În două dintre Evanghelii (Matei şi Luca) ni se oferă parabola slujitorului (robului) credincios şi înţelept. E vorba despre un om care, urmînd să plece pentru o perioadă de timp nedeterminată, îl pune pe unul dintre slujitorii săi, mai mare peste toţi ceilalţi, cu îndatorirea „să le dea hrană la timp“. Dacă îşi va face treaba conştiincios, slujitorul acesta va binemerita, la întoarcerea stăpînului, să fie pus „peste toate avuţiile sale“. Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal şi se va lăsa ademenit de plăcerile şefiei, slujitorul va plăti cu viaţa şi cu sufletul (va fi „despicat în două“ – spune textul – şi azvîrlit în iad, laolaltă cu făţarnicii).
Ca toate parabolele, şi aceasta are mai multe straturi de înţeles. E o referinţă la Judecata de Apoi, la venirea (de neanticipat) a lui Dumnezeu, la datoria de a fi pregătit, clipă de clipă, pentru „evaluarea“ finală. Adresată ucenicilor, parabola aceasta spune însă ceva şi despre oficiul încredinţat de Dumnezeu preoţilor. Ei sînt „puşi“ (adică au un „mandat“, o „delegaţie“) să păstorească comunitatea semenilor lor în intervalul, saturat de aşteptare, dintre ziua de azi şi ziua Judecăţii. Esenţial e faptul că ei nu sînt puşi în postura unor căpetenii severe, a unor distribuitori de porunci, a unor „stăpîni“. Ceea ce li se cere e să dea hrană la timp celor pe care îi păstoresc, adică să le fie de folos, să-i slujească, să-i gospodărească, să le întreţină metabolismul spiritual. Atît. „Stăpînul“ nu le-a încredinţat, cu alte cuvinte, rolul său, ci i-a făcut „mai mari“ într-o activitate subalternă: nobilă, de neînlocuit, dar auxiliară. A operat, aşadar, un transfer, temporar, de responsabilitate. Cei care înţeleg acest transfer drept legitimare personală, drept „elecţiune“ care îndeamnă la ştăbie arbitrară şi vanitoasă, vor cădea în păcatul făţărniciei şi vor fi evacuaţi.
Parabola aceasta îmi vine în minte ori de cîte ori slujitorii Bisericii mele alunecă spre triumfalism, suficienţă, mîndrie lumească şi eficienţă lucrativă. Cînd aud, de pildă, că un preot din Ardeal, lîngă corpul neînsufleţit al unui enoriaş (întîmplător un mare poet), comunică apropiaţilor că defunctul e în urmă cu plata cotizaţiei parohiale. Sau cînd văd, cum am văzut cu ceva timp în urmă, un alt preot snopindu-l în bătaie pe unul dintre reprezentanţii turmei sale. De asemenea, cînd unele publicaţii religioase sau posturi de televiziune „de profil“ adoptă tonul şi limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi şi teologi vorbesc despre „Biserica noastră“ cum vorbeau activiştii de pe vremuri despre partid, sau cum vorbesc gaiţele patriotice despre ţărişoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deşartă. Ca şi cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-şi facă chip cioplit, să se înalţe pe sine, iar rostul slujitorilor ei – să-şi înflorească portretul. Ştiu cît de antipatic devin, pentru unii, spunînd astfel de lucruri. Dar, în fond, sînt parte a acestei Biserici şi pot fi mîhnit de unele semne de nevrednicie, aşa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Sînt şi eu dintre „robii“ care trebuie hrăniţi de alţi robi, chemaţi, „sezonier“, la dregătorii veghetoare şi slujitoare. Sînt îndreptăţit, deci, să mă plîng cînd nu-mi primesc hrana „la timp“ sau cînd primesc hrană nepotrivită. Am fost martor, în aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de viaţă ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul creştinătăţii româneşti. Mă adaug, sincer, celor care i-au spus, cu acest prilej, „La mulţi şi spornici ani!“. M-am numărat, la începutul mandatului său, printre cei care s-au bucurat public de ceea ce mi se părea o alegere optimă. Îi ştiu calităţile, vigoarea şi tenacitatea organizatorică, zelul. Dar trebuie să mărturisesc că desfăşurarea momentului aniversar m-a întristat. Lucrurile au căpătat o turnură excesivă, pe care Prea Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea în sine era firească. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericită „tradiţie omagială“ autohtonă. „Album aniversar“, „Volum omagial“, film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscînd idolatria, cînd nu frizau prostul gust (ziarul Lumina a recurs, flasc, la toate clişeele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a născut „în zilele fierbinţi ale lunii lui Cuptor“, la Dobreşti, „un sat binecuvîntat de Dumnezeu cu oameni credincioşi“. „Încă de la o vîrstă fragedă…“ etc. etc.). Nu cred că aşa se sărbătoreşte un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin călugărie, nu doar lepădarea de lume, ci şi lepădarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamăririi lumeşti nu-i fac nici un serviciu.

12 Comentários:

Mariana spunea...

<<"Album aniversar", "Volum omagial", film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscînd idolatria, cînd nu frizau prostul gust...>> - sincer, şi mie mi-au lăsat toate acestea un gust amar. Nu e binevenit un asemena fast pentru un slujitor al Bisericii, fie el chiar şi întâi-stătătorul ei; totul a fost prea bombastic, prea strălucitor, prea forţat. Şi prea fals.

Ion de la Chiuiesti spunea...

In sfarsit o atitudine! Am vazut emisiunea pe Trinitas si m-am infiorat. Cred ca realizatorul ei studiase la "Stefan Gheorghiu". A fost o demonstratie de slugarnicie dusa pana la nivelul talpii. Incredibil, din pacate adevarat!

Răzvan Codrescu spunea...

Pertinenţa faţă cu impertinenţa. Păcat că festiviştii ortodocşi se citesc numai ei între ei. Dar şi mai păcat că Patriarhul a lăsat să se confirme încă o dată imaginea de neoceauşism bisericesc.

Iulian Capsali spunea...

Bine ca nu am televizor...

Anonim spunea...

Daniel , acest Danila Prepeleac al B.O.R. , profita de slugarnicia intregii societati! Daca un "semidoct" ca Teoctist a avut parte de funeralii nationale , de ce n-ar avea Daniel un omagiu national! Cred ca si din cauza acestor "omagii" d-l Badilita a "trecut juridic" la greco-catolici ! Cei care ar trebui sa ia atitudine fata de acest derapaj al B.O.R. sub carmuirea inteleapta a "Sanctitatii Sale" Daniel ,se plangeau cu putin timp in urma ca nu la mai vinde acesta revistele prin pangarele bisericilor ! Cred ca gestul dirijorului care dirija cu... spatele la cor si cu fata la sarbatorit este elocvent fata de "sfanta slugarnicie " din B.O.R. !

Anonim spunea...

Parerea mea e ca trecerea oficiala a lui Badilita la BCG indica faptul ca omul a inteles, in cele din urma, ca misiunea sa in spatiul mioritic (anume integrarea mioarelor in turma sefului sau de la Vatican) nu are sorti de izbanda. E semn ca s-a resemnat, vazand ca nu-i merg manevrele, altmineri, prea putin diplomatice. De aceea, eu cand am citit prima oara stirea am zis in sinea mea: in sfarsit! N-as fi sups-o daca era vorba doar de pierderea unui suflet. Fereasca Dumnezeu! Dar lepadarea lui Badilita se produsese de mult. Acum doar si-a dat jos blana de oaie (cam subtire de altfel) de pe el, vazand ca transpira degeaba in toiul verii. Din inertie, isi mai varsa frustrarea din cand in cand pe cate un blog ortodox atunci cand se mai semnaleaza cate un matrapazlac popesc, crezand ca asa face misiune. Mission impossible frate Cristi! Numai zanaticii ca tine parasesc ortodoxia invocand pretextul grandomaniei din deal. Intrucat adevaratul motiv pentru despartirea oficiala de Badilita, e faptul ca nu EL, Badilita, ci Daniel a fost numit Patriarh dupa moartea lui Teoctist.

Tutancamon

Anonim spunea...

Ee,daca-l,mai invita si pe el pe la cate-un sarindar,nu- l-ar mai fi critcat.

Anonim spunea...

Parerea mea, daca imi permiteti, este ca daca dl.Basescu nu avea niciun drept moral sa vorbeasca despre Mihai I, nici dl. Plesu nu avea niciun drept sa vorbeasca despre Patriarh, chiar daca ambii au dreptate.
Faptele ambilor (Plesu si Basescu) vorbesc de la sine, iar dezamagirile noastre in cazul lor sunt la fel de mari ca in cazul lui Mihai I si Daniel.
Dl. Plesu "bate la porti deschise" si judeca un pic cam prea mult si prea inteligent pentru un nemernic ca mine.

G'Cousin

P.S. Cand isi va incepe ziua si si-o va incheia cu o rugaciune catre Iisus Hristos il vom intelege fara sa ne mai scrie nimic despre biserica si despre ingeri.
De iertat l-am iertat de mult.
Din pacate nu si-a depasit profesorul (Noica).
P.P.S. Era mult mai interesnt punctul de vedere al d-lui Tarziu, decat al d-lui Plesu, despre acest subiect.
P.P.P.S. Incercarile (cred ca datorita varstei) d-lui Plesu de a se apropia intelectual de ortodoxie sunt laudabile dar neconvingatoare. Singur Dumnezeu stie ce este in sufletul lui si poate gresesc eu.
Dl. Plesu observ ca nu are indoieli decat foarte rar, iar de ceva vreme are numai dezamagiri.
Iar dragostea razbate din fiecare cuvant al scrisului sau.
Un smerit, mandruletul.

Anonim spunea...

Se pare ca sunt destui frustrati ca nu le-au fost publicate omagiile conducatorului iubit in presa bisericeasca oficiala si cauta sa-si arate devotamentul pe unde pot! Am inteles ca se fac inscrieri de acum pe deal pentru laudatori pentru la anul ! Se va sarbatori implinirea primului cincinal de marete realizari in patriarhatul danilist ! Succes la publicat odele! Eu ma retrag,nu vreau sa mai deranjez oamenii invatati cu sfanta lingusala! Sa aveti un post usor! P.S."Sanctitatea Sa" nici astazi nu a trecut pe la biserica,dar sa mai slujeasca Sfanta Liturghie! Cred ca nu si-a revenit de la petrecerile omagiale !

Iulian Capsali spunea...

Am fost printre primii care au semnalat acest abuz (scoaterea de la pangare a doua reviste ortodoxe), si deplang acest cult al personalitatii sui-generis. Nu cred ca ma poate acuza vreodata cineva de "slugarnicie".
Insa nu inteleg cum pot sa treaca aceste consideratii imbecile ale anonimului 22.26, care-i ortodox cum sunt eu papa pius.Dragii mei, plecati la orice heterodocsi doriti, dar aveti bunul simt sa o faceti in liniste. Biserica Ortodoxa nu sta nici in P.F., nici in Badilita, nici in voi. Daca ar fi stat doar in oameni, ar fi disparut de mult. Iar PF Daniel, ca Intaistatator, trebuie sa i se atraga atentia ca derapeaza intr-o proiectie mundana a rangului sau sacerdotal, care depaseste mult limita unui ortodox ce il urmeaza pe Hristos. Cred ca tocmai modelul papal este cel ce-l inspira, din pacate, pe Ierarhul nostru. Parasirea Bisericii este cea mai proasta decizie pe care o poate lua un om. De asta este plina lumea de puzderie de secte, ca unii s-au suparat pe altii si si-au luat jucariile, realizand nu Biserici, ci campionate locale de fervoare si imprecatii.

Claudiu Târziu spunea...

@ G'Cousin:

Mi-am spus parerea de atitea ori cu privire la derapaje mai mari din Deal. Uneori mai obosesc si eu sau nu mai vreau sa ma amarasc o data in plus scriind ce cred si ce simt. Ca sa nu mai spun ca in vara asta chiar trec printr-o perioada extrem de aglomerata (veti vedea mai la toamna cu ce).

@ Iulian:

Mai las si comentarii din astea, ca sa vada lumea cum gindesc unii.

Anonim spunea...

@Iulian Capsali

"Insa nu inteleg cum pot sa treaca aceste consideratii imbecile ale anonimului 22.26, care-i ortodox cum sunt eu papa pius".

Eu mai degraba zic ca e Cristian Badilitza asa cum esti tu Iulian Capsali.

Raskolnikov