joi, 27 august 2009

AVANPREMIERĂ. Interviu lămuritor cu prof. univ. dr. Pavel Chirilă despre Proiectul Aiud

Numărul 78 al revistei ROST, pe care îl veţi putea găsi în librării şi la chioşcuri de săptămîna viitoare, conţine şi un grupaj consistent de articole pe marginea Proiectului Aiud.
Postez aici un interviu lămuritor cu dl prof. univ. dr. Pavel Chirilă, unul dintre cei implicaţi în Proiect şi căruia îi conferă autoritate în domeniu realizările sale de pînă acum.

Din sumarul acestei ediţii a ROST - dedicată părintelui Dimitrie Bejan -, vă mai recomand alte cîteva titluri: Jurnalul unei călătorii în Cuba (ultima parte), de Marcel Răduţ Selişte, Un exemplu francez: Marine Le Pen, de Daniel Focşa, Conservatorism, Liberalism, Socialism, de Alexandru Racu, Biserica şi elitele, de Constantin Mihai, Constantin Oprişan şi generaţia corăbiilor arse la mal, de Florin-Ciprian Mitrea, Dumnezeu şi filosofia, de Paul-Gabriel Sandu.

De asemenea, prin intermediul unui formular aflat în revistă, puteţi răspunde unui chestionar privind convingerile dvs. religioase, întocmit de un grup de profesori de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova.


PROIECTUL AIUD

“Centrul de martirologie este un act măreţ al Bisericii luptătoare”

Interviu cu Domnul Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

În jurul „Proiectului Aiud” s-a iscat, mai ales în ultimele luni, o mare dezbatere, pe alocuri foarte contondentă, în lumea ortodoxă. Discuţie care s-a lăsat cu supărări între personalităţi a căror împreună-lucrare este altminteri foarte importantă pentru reuşita proiectului.

Polemica a pornit de la o idee acceptată de toată lumea la început: înfiinţarea, pe lângă o mănăstire, la Aiud, a unui Centru de Studii Martirologice. Câteva persoane foarte active mai ales pe internet au răspândit suspiciune că acesta va fi de fapt un „centru multicultural şi multiconfesional”, apoi că în activitatea sa se vor implica reprezentanţi ai unor organizaţii secrete, anticreştine şi antiromâneşti, pentru a-i deturna cercetările şi scopul; că, în fine, va fi confiscat şi îndreptat, nici mai mult, nici mai puţin, împotriva lui Hristos şi a neamului. Pe marginea acestui scenariu conspiraţionist şi fantasmagoric au fost brodate şi alte năluciri, cum este, de pildă, aceea că biserica mănăstirii nu va fi una ortodoxă, ci o... moschee!

Profesioniştii dezinformării au reuşit să convingă multă lume, între care şi foşti deţinuţi politici, că francmasoneria, de mână cu serviciile secrete (româneşti şi străine), în înţelegere cu anumite grupări culturale şi de conivenţă cu însăşi oligarhia, va transforma Aiudul, dintr-un loc de cinstire al martirilor creştini, în unul de condamnare a neamului şi al lepădării de Hristos. Odată ce minciuna a fost crezută, toţi cei care s-au exprimat în favoarea înfiinţării unui centru de martirologie la Aiud au devenit suspecţi, de la ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Albei Iulia, şi Dan Puric, până la Răzvan Codrescu şi subsemnatul. Singurul care nu a fost încă atacat de “zeloţi” este dl. prof. univ. dr. Pavel Chirilă.

Dl. prof. univ. dr. Pavel Chirilă, preşedintele Asociaţiei Christiana, ctitor de biserici şi mănăstiri, fondatorul primului spital creştin de la noi de după revoluţie şi al unui hospice în Bucureşti, om implicat puternic în viaţa Bisericii şi a Cetăţii, este unul dintre susţinătorii la vârf ai „Proiectului Aiud”. Cunoaşte bine toate etapele de până acum ale acestuia, dar a evitat să se amestece în polemică. Astăzi consideră că este obligatoriu să-şi spună punctul de vedere, pentru a risipi confuzia şi a încerca o împăcare între fraţi.

- Domnule Profesor, dvs. aţi avut ideea ca în viitoarea mănăstire de la Aiud să se întemeieze un Centru de Studii Martirologice. Le-aţi propus-o părintelui Iustin Pârvu, de a cărui personalitate duhovnicească v-aţi declarat impresionat, şi preacuviosului părinte Augustin, duhovnicul schitului de la Râpa Robilor. Ce v-a împins să faceţi această propunere?

- Am avut o parte din membrii familiei deţinuţi politici şi, în plus, predau la Facultatea de Teologie un curs de medicină pastorală. Temele acestui curs, asupra cărora m-am aplecat ani de zile, m-au convins să acord o atenţie şi o preocupare maximă martirologiei: schingiuirile sfinţilor, curajul în faţa morţii, probarea şi depăşirea limitelor anatomice şi psihologice ale fiinţei umane, suferinţa şi excluziunea socială – asumate pentru Hristos, capacitatea de a dizolva toate valorile prezentului în numele unei vieţi viitoare cu Hristos, ş.a.

- Cum vă susţineţi ideea?

- Biserica este zidită pe sângele martirilor – fără a căror prezenţă fizică (în Sfântul Antimis) nici nu putem face Sfânta Liturghie.
În al doilea rând, secolul XX a dat, cred, mai mulţi martiri decât primele trei secole.
Este absolut obligatoriu să-i descoperim şi să-i cunoaştem, să nu lăsăm pământul şi oamenii trecători – fie ei ai Bisericii sau nu – să-i îngroape şi să-i uite.
În al treilea rând, de martirii noştri, ai creştinilor, trebuie să ne ocupăm noi creştinii, căci numai noi le cunoaştem definiţia, şi, prin sfânta euharistie, avem acelaşi sânge şi părtăşie cu ei.

- Ce îşi propune, în opinia dumneavoastră, acest centru de studii martirologice? Ce urmează a fi el, în fond?

- În opinia mea martirologia, ca ştiinţă, se ocupă cu studierea persoanelor umane martiri, adică a acelor morţi pentru Hristos care răspund criteriilor de definire a martirilor în Biserica creştină.
În credinţa noastră, mântuirea este personală , în Biserică (în comuniune).
De aceea centrul epistemologic şi eclezial al martirologiei este persoana umană şi nu grupările sociale, politice, armate, ideologice, partinice, etc.

- Vreţi să fiţi mai explicit?

- Vreau să spun că, după părerea mea, nu există liberali-martiri, ţărănişti-martiri, democraţi-martiri... Există martiri pe numele lor... Moartea este o taină mare.
În momentul când omul trece prin ea, multe din valorile acestei lumi pălesc, rămân în urmă şi devin neesenţiale pentru mântuire. Foştii deţinuţi politici care au rămas drepţi până la sfârşit şi au fost în pragul morţii, înţeleg aceasta.
Centrul de studii martirologice, aşa cum îl am eu în minte, este o lucrare sfântă de teologie socială, este un act eclesial măreţ al Bisericii luptătoare, care aduce slavă Bisericii triumfătoare. Nu aduce şi nu trebuie să aducă nici răzbunare, dar nici indiferenţa faţă de toţi morţii de la Aiud şi de toate jertfele umane care au fost acolo. Creştin fiind, nu mă interesează decât numele mic, de botez, al martirului, pentru a-l putea pomeni la rugăciune. Nu mă intresează numele torţionarului sau delatorului, ci cel mult fapta lui, pentru a nu se repeta în generaţiile următoare.

- Centrul de martirologie a speriat destulă lume înainte să se ştie în ce va consta...

- Vor fi câteva camere pentru cercetătorii interesaţi, un muzeu, o bibliotecă pentru câteva mii de volume şi documente în domeniu, un laborator de imagistică şi audio pentru înregistrarea documentară a mărturiilor, săpăturilor, documentelor inedite, gropilor comune etc., un osuar.

- De ce a trezit acest proiect atâta scandal în lumea monahilor şi mirenilor ortodocşi?

- Întrebaţi-i pe scandalgii – monahi sau mireni. Aceştia sunt scandalagiii văzuţi.
Există, sunt convins, şi nişte scandalagii nevăzuţi, probabil fiii, rudele sau legăturile de sânge ale foştilor torţionari, comandanţi de închisori, instrumentele represiunii etc., care lucrează prin scandalagii văzuţi. Lor, însă, nu trebuie să le fie frică, ci să aibă încredere în creştini. Creştinii se roagă mult pentru vrăjmaşii lor. Există multe dovezi în Pateric care arată cum vrăjmaşii lui Hristos i-au trimis pe creştini în Rai, şi uneori creştinii au ajuns aici chiar „la braţ” sau „de gât” cu vrăjmaşii lor.
Petre Ţuţea spunea că religia creştină este singura care porunceşte iubirea vrăjmaşilor. De aceea este ultima mare religie a lumii, căci o religie superioară iubirii vrăjmaşului nu poate exista.

- Există persoane, unele chiar printre foştii deţinuţi politici, care zic că e mai bine să nu se facă un centru de martirologie la Aiud, căci va fi deturnat de către vrăjmaşii Bisericii. Dvs. ce părere aveţi despre aceste temeri?

- Îndoiala, frica şi incertitudinea nu aparţin Bisericii lui Hristos. Cei care se clatină în cele văzute ale Bisericii se clatină şi în cele dinlăuntru ale lor. Sufletul lor e clătinat şi îndoielnic. Dacă ar fi gândit aşa primii creştini ai Bisericii, n-am mai fi avut azi temelii bimilenare.
Cei care se îndoiesc de acest proiect sunt unii dintre cei care nu vor să se facă.
Trebuie să ne ferim de ei.

- Vă pun o întrebare delicată. Ce părere aveţi despre poziţia Pr. Iustin şi atitudinea unor monahi de la Petru Vodă faţă de acest proiect?

- Nu e delicată deloc. Pentru suferinţa de la Aiud şi pentru autoritatea duhovnicească a Pr. Iustin trebuie să-i sărutăm mâna şi să-i apărăm reputaţia de care se bucură în popor.
Eu, personal, nu înţeleg câteva lucruri care „pleacă din Petru-Vodă”. Să le luăm pe rând.
În urmă cu câţiva ani, când am lansat ideea unui centru de studii martirologice, i-am împărtăşit-o Pr. Iustin. A fost întrutotul de acord, chiar s-a bucurat că cercetarea martirilor ar fi sub autoritatea onestă a creştinilor, călugărilor, ierarhilor. Ulterior (vezi ziarul „Ziua” nr. 4534 de joi, 14 mai 2009 ) părintele şi-a schimbat opţiunea, afirmându-şi răspicat părerea că centrul de studii martirologice este „un centru cultural” şi că trebuie îndepărtat din mănăstire.
În urmă cu câteva luni, un părinte de la Petru-Vodă a întocmit o temă de arhitectură şi a exclus din ea complet centrul de studii martirologice. I-am telefonat să-i cer explicaţii. Mi-a răspuns că a proiectat „un arhondaric mai mare ca să aibă loc acolo şi cercetătorii”.

- Cum interpretaţi aceste oscilaţii contradictorii?

- Nu pot să le interpretez. Poate că Pr. Iustin, prin această opoziţie, fiind un duhovnic renumit, vede sau simte ceva ce nu sunt eu în stare să percep acum. Dar există câteva argumente logice, singurele la care eu am acces, care mă determină să militez în continuare pentru centrul de studii martirologice.
Ştiu că intenţia mea şi a celor care promovează studiul martirilor la Aiud este sinceră şi nu urmăreşte decât cinstirea martirilor şi întărirea Bisericii. Din acest punct de vedere, nu greşim faţă de nimeni şi credem că şi noi facem voia lui Dumnezeu.
Argumentul că în mănăstire trebuie să fie doar liturghie, şi nu implicarea mirenilor, nu stă în picioare, din mai multe motive. Cercetarea martirilor poate fi făcută exclusiv cu monahi, dacă sunt buni specialişti şi dacă nu au sentimente persistente de respingere, neîncredere şi angoasă când întâlnesc mireni. Am văzut însă că şi mirenii sunt primiţi bine în mănăstiri, mai cu seamă când donează ceva. Deci excepţii pot fi. În plus, există, sunt convins, mireni buni profesionişti şi foarte buni creştini, la fel de buni ca unii călugări.
Întâlnim în mănăstirile ortodoxe ascultări diverse: ţesut covoare, pulovere, făcut şindrilă, prelucrare de lemn, crescut nutrii, vaci, oi multe, prăşit porumb etc.
Cu ce or fi mai duhovniceşti aceste ascultări decât studiul martirilor, nu înţeleg.
Am întâlnit în textele iscălite de Pr. Iustin câteva expresii care sugerează faptul că Sfinţia Sa nu este singurul autor a ceea ce iscăleşte. Statura duhovnicească de Pateric a părintelui Iustin mă face să cred că între limbajul duhovnicesc al Prea Cuvioşiei Sale şi expresiile „torpilă japoneză”, „vârful sabiei” sau „centru cultural” nu există nici o legătură.
Toate aceastea mă fac să cred că Părintele Iustin încă doreşte ca la Aiud să fiinţeze un centru de studii martirologice. (1)
Dacă totuşi la Aiud nu se va naşte cercetarea martirilor, avem posibilitatea, libertatea, râvna şi bucuria să o facem oriunde în altă parte.
Iar eu voi rămâne acelaşi admirator şi voi avea aceeaşi evlavie pentru cel ce este Părintele Iustin de la Petru Vodă. Poate, pentru binele şi liniştea părintelui, treptat, vor obosi şi „ucenicii de serviciu” – plini de râvnă, dar lipsiţi de pricepere – care îl înconjoară de atâta vreme, sperând că vor învăţa ceva de la Sfinţia Sa. Excluderea centrului de studii martirologice din spaţiul eclesial riscă deturnarea şi capturarea lui de către atei şi necreştini (care, oricum, cinste lor, se luptă din greu, cu trudă şi cu mândrie, să-şi reactiveze memoria). De aceea, cred cu tărie că cercetarea martirilor este bine să se facă sub autoritatea unei mănăstriri.
Sfântul Vasile cel Mare a adus bolnavii în mănăstire încă în secolul IV. Nu cred că e cazul ca noi să scoatem martirii din mănăstire în sec. XXI.

- Dumneavoastră aţi dat o idee, dar nu sunteţi nici fost deţinut politic, nici arhitect, nici monah la Aiud, nici factor de decizie în Biserică. Cine credeţi că are autoritatea să intervină în proiectul de la Aiud?

- Pentru că mi-aţi pus această întrebare, am să vă răspund mai în detaliu pentru că din cauza unor confuzii asupra dreptului şi obligaţiei de a interveni s-au născut multe certuri, care n-au făcut decât să întârzie proiectul.
ÎPS Andrei este autoritatea eclezială supremă, care decide în Sfânta Arhiepiscopie a Alba Iuliei. Ierarhul locului hotărăşte. În mod fericit, Î.P.S. Andrei este un om care iubeşte martirii şi sunt convins că, dacă Dumnezeu l-a aşezat ierarh peste altarul suferinţei carcerale din România, are curajul şi înţelepciunea să guverneze acest mare şi preţios proiect al Bisericii şi neamului nostru. Sper ca ÎPS Andrei să fie o stâncă de care se vor lovi – şi se lovesc – toţi detractorii, fie ei monahi sau mireni.
Foştii deţinuţi politici au desigur autoritatea morală să susţină un asemenea proiect şi să-l apere în faţa celor care nu-l doresc sau se sperie de el. Ei pot face relatări şi sugestii valoroase privind adevărul istoric, viaţa cotidiană în închisori, metodele de schingiuire fizică şi presiune psihică, bolile, hrana, îmbrăcămintea, condiţiile ambientale ale închisorii, relaţia socială, rugăciunea, trăirea, asceza asumată sau nu, lezarea anatomică şi spirituală a fiinţei umane etc.
Dacă există foşti deţinuţi politici care se pricep – în mod expres şi atestat – la arhitectura mănăstirească sau la funcţia arhitecturală a unui centru de cercetare, atunci au dreptul să-şi spună opinia, şi este realmente bine să se ţină cont de părerea lor.

- Ce rol a jucat şi ce responsabilitate are maestrul Dan Puric în acest proiect?

- De la lansarea ideii, până în prezent, maestrul Dan Puric este omul care a făcut cel mai mult pentru acest proiect. Domnia sa a ajutat la obţinerea unei extensii de teren la Aiud, fără care nu s-ar putea face o mănăstire mare, şi a virat o primă sumă de bani pentru începutul lucrărilor. Cei care îl critică n-au făcut nimic pentru Aiud, nu au donat nimic, doar critică. Jignirile care i s-au adus – pe internet şi în presă –, calomniile, bănuielile, sunt pentru el un mic botez al focului, la care a răspuns cu demnitate până acum: adică a păstrat liniştea solemnă a omului superior, care nu răspunde, înjosindu-se, atâta timp cât proiectul merge înainte.
D-l Dan Puric mi-a mărturisit de mai multe ori că nu are nici o cădere să se exprime asupra arhitecturii aşezământului şi nici nu vrea să se implice. Această decizie aparţine Arhiepiscopiei de Alba Iulia. Dar ca român şi creştin sensibil la istoria creştină a acestui neam – care este o realitate obiectivă ce nu poate fi înlăturată – şi la jertfele lui, va continua să sprijine moral şi material acest aşezământ.

- Dar noi, creştinii de rând, ca mine şi ca dumneavoastră, ce putem face pentru Aiud?

- Să milităm pentru ideea construirii Memorialului Aiud, să ne bucurăm că se face şi să ne expunem opiniile cu smerenie, făcându-le cunoscute ierarhului locului, nu dând buzna cu aparatul de filmat „acasă” la episcop şi pe blogguri. Iar limbajul trebuie să fie decent, corect, să exprime un cuget bun şi buna intenţie. Dacă nu putem face nimic pentru Aiud, să încercăm să facem altceva plăcut lui Dumnezeu, căci Dumnezeu la judecată ne întreabă şi de timpul pierdut pe pământ şi de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut.

- Prima variantă a proiectului a fost criticată pentru dimensiunea ei arhitecturală. Înţeleg că acum există o altă variantă, agreeată şi de ÎPS Andrei...

- Prima variantă a fost criticată pe nedrept, în sensul că nu i s-a dat arhitectului nici o temă de arhitectură; s-au repezit însă s-o critice săptămâni în şir. Ştiu că în prezent există o altă variantă: mănăstire şi centru de martirologie. Referinţele asupra d-lui arhitect Radu Mihăilescu, autorul acestui proiect, sunt dintre cele mai bune.
Dacă ÎPS Andrei a agreat această nouă variantă, înseamnă că se lucrează la documentaţia de avizare. Nu ştiu amănunte, nu mai sunt la curent, pentru că de trei săptămâni duhovnicul de la Aiud este mai greu de contactat.

- Ce v-a impresionat neplăcut în disputa creată pe marginea proiectului Aiud?

- Calomniile, insultele, minciunile, manipularea, confuziile, limbajul trivial (departe de orice mentalitate creştin-ortodoxă) făcute fără oprelişti pe anumite blogguri care se declară ortodoxe.

- Există manipulare în toate aceste dispute?

- Desigur. Să vă exemplific. Nimeni dintre iniţiatorii proiectului Aiud nu a pronunţat sintagma “centru cultural”, pentru că realmente descoperirea şi identificarea martirilor nu este un act de cultură, ci o lucrare spirituală în cel mai înalt înţeles al cuvântului.
La un moment dat detractorii proiectului au introdus sintagma “centru cultural”, susţinând cu tărie (de la ei înşişi) că la Aiud se doreşte un centru cultural.
Au pus acest zvon în gura Pr. Iustin şi au început să lupte din toate puterile împotriva “centrului cultural", adică, de fapt, împotriva proiectului Aiud – Centrul de studii martirologice.
Astfel oamenii neavizaţii au înţeles că Pr. Iustin respinge crearea unui centru de studii martirologice, pentru “a salva Aiudul”.
Ultimul manipulator este un domn din Constanţa care îi pune, abrupt, Părintelui Arsenie întrebarea: ”Mănăstire sau centru cultural?” Toate întrebarile ulterioare sugerează răspunsurile programate: ”mănăstire” şi nimic “altceva”.
Asistăm la aceeaşi intenţie susţinută cu tenacitate şi manevrată abil din culisele manipularii: excluderea cercetării martirologice. Ceea ce este dureros e faptul că martirii noştri sunt condamnaţi la uitare chiar de către pretinşii ortodocsi. Mi-ar plăcea să cred că sunt doar cu starea de veghe amorţită şi nu sunt instrumente conştiente ale duşmanilor ortodoxiei.
Uneori, manipularea abilă alternează cu minciuna (îi amintim domnului din Constanţa să fie atent la cuvinte, căci în Sfânta Scriptură scrie că diavolul este tatăl minciunii). În interviul cu Pr. Arsenie, intervievatorul spune textual: ”...le e frică să fie mănăstire... Nu mai vor să facă în principal o mănăstire...”.
Eu vă spun că niciodată, nimeni nu a vrut să excludă mănăstirea. Pr. Iustin, Î.PS Andrei şi Pr. Augustin ştiu asta.
Iar mai jos, spre sfârşitul interviului toarnă altă minciună alarmistă: ”Credem că se încearcă să se preia de către alţii, care nu sunt foarte cinstiţi, ideea aceasta a Aiudului” (sublinierea ne aparţine).

- Cum ar fi posibil un final fericit al dezbaterii din jurul proiectului de la Aiud?

- Cei dornici să se implice în proiectul Aiud să înţeleagă că cercetarea şi descoperirea martirilor este un act eminamente spiritual şi eclesial, că nu trebuie exclus din mănastire un astfel de centru de martirologie (ar fi chiar păcat) şi să pună umărul fiecare la edificarea acestui memorial românesc.

- Vă implicaţi în continuare în Proiectul Aiud?

- În etapa actuală, nu e rolul şi nici priceperea mea: arhitectură, construcţii, şantiere etc. Este misiunea exclusivă a ÎPS Andrei şi a specialiştilor.
Voi milita însă pentru proiectul Aiud şi voi încerca să ajut cum pot. Am propus ÎPS Andrei, şi a fost de acord, să constituie un grup de lucru consultativ, format din teologi, istorici, sociologi, monahi, foşti deţinuţi politici, cercetători, antropologi – creştini autentici, oameni din Biserică –, care să-i prezinte analize pertinente şi direcţii de cercetare ale fenomenului carceral şi martirologic. În felul acesta, în luarea deciziilor, Înaltpresfinţia Sa s-ar sprijini pe opinii profesioniste şi avizate.

- Dacă totuşi în acest proiect intervin securişti, masoni, ezoterişti, atei, necreştini etc, ce e de făcut? Ştiu că la Petru Vodă şi dumneavoastră, şi Dan Puric aţi fost bănuiţi că faceţi parte dintre aceştia.

- Întâi, vă răspund printr-o întrebare. Dacă în acest proiect intervin foşti deţinuţi politici turnători, care nu s-au pocăit pentru faptele lor, călugări care scot cercetarea martirilor din Biserică, falşi episcopi şi arhimandriţi care bântuie prin mănăstiri, oameni fricoşi care zic „mai bine să nu-l facem decât să fie distrus”, oameni care confundă cultura cu spiritualitatea, monahi care cred că cercetarea istorică şi arheologică se poate face în arhondaric, bloggeri care ţin „predici bune la toată trebuinţa” – ce e de făcut?
Cred totuşi că există şi un răspuns teologic la această întrebare.
Am învăţat de la duhovnicul meu că una din cele mai mari taine şi puteri ale Bisericii Creştine este faptul că Dumnezeu întoarce răul în bine în virtutea actului proniator şi grijii lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc.
Dacă întemeietorii mănăstirii şi centrului de studii martirologice de la Aiud sunt bine intenţionaţi, iubesc Biserica şi cred cu tăria cu care mută munţii sau Râpa Robilor din loc, atunci toţi cuceritorii noştri ori se vor converti, ori vor fi îndepărtaţi prin mâna tare a lui Dumnezeu care celor mândri le stă împotrivă.
Aici îşi găsesc sens cuvintele atât de des repetate în pateric: „...Să punem început bun”.
Pentru acest început bun şi buna intenţie a noastră a celor care iniţiem lucrarea – Dumnezeu o va ocroti în veci. Altfel, să nu fie!

Interviu realizat de Claudiu Târziu

(1) Interviul a avut loc la începutul lunii august. Pe 21 august a.c., părintele Iustin Pârvu, dr. Pavel Chirilă, maestrul Dan Puric şi liderii foştilor deţinuţi politici au semnat un comunicat comun în care arată că la Aiud se va face şi centru de martirologie, pe lângă mănăstire. Redăm documentul în paginile următoare.

30 Comentários:

Ionut Trandafirescu spunea...

geniala interventie. oricum vis-a-vis de subiect eu imi mentin parerea inca de la inceput. sunt sigur ca totul va fi adus la suprafata, pacat va fi de cei care si-au pierdut timpul in idei tampe...

bucurie si ravna iti doresc, Claudiu

Anonim spunea...

Vazui ca domnul Victor Roncea a trecut la amenintari, pe care le considera nu numai intemeiate ci si... crestinesti. Este o carenta determinata de lipsa catehismelor in pangare, fara doar si poate.

Iar fratii de la Apologeticum exclama biruitor, in ultimul lor comentariu, ca "ceea ce se va zidi ziua, se va darama noaptea". Le-am lasat un comentariu, pe care sunt sigur ca l-au primit, dar nu l-au aprobat, desi nu-i injuram. Nu este prima data cand se intampla acest lucru si imi pare rau.

Poate ca ar fi bine ca cei ce sunteti implicati direct in aceste dispute (dl. Tirziu, dl. Codrescu, dl. Chirila, dna. Corbu, dl. Puric, pr. Amfilohie) sa:

1 - purtati casti de protectie si imbracaminte de tabla;

2 - luati cursuri de full contact;

3 - angajati bodyguarzi;

4 - faceti pace cu dl. Roncea si va cereti iertare;

5 - stati in casa si lucrati prin curieri;

6 - plecati din tara pentru totdeauna, intr-un stat cu care Romania nu are intelegere de extradare;

6bis - plecati undeva in tara, in munti, unde sa asteptati in liniste sfarsitul;

7 - purtati casti de protectie si imbracaminte de tabla;

8 - reclamati incidentul la politie, amenintarea fiind fapta penala;

9 - va inscrieti in SRI, il depasiti in grad pe dl. Roncea si apoi il dati afara, razandu-i ironic.

10 - purtati casti de protectie si imbracaminte de tabla.

Acestea sunt valabile si pentru "Iuda" Amfilohie, care, pe langa acestea, ar trebui sa-si:

a - mai puna un rand de geamuri

b - sa-si blindeze chilia (eventual si masina)

c - sa-si pazeasca spatele.


Optiunile, pot fi asumate fie la modul singular, fie cumulativ. Pentru pr. Amfilohie si monahul Moise se permite alaturarea celor din categoria 1-10 cu cele a-c.

Trebuie totusi remarcat taria de caracter de care da dovada dl. Roncea, ca putea taca si sa faca. Dar, fiind om de principiu, a emis mai intai o avertizare meteorologica de cod rosu-crestinesc :)

Liliana spunea...

Off topic

Felicitari pentru alegerea imaginii din antet.

Ionut Trandafirescu spunea...

comentariul Anonimului m-a amuzat foarte tare... buna imaginatie... :)
totusi tind sa cred ca perspectiva unor tabere nu rezolva nimic.

so, keep the peace!

Cristina spunea...

Eu una nu pot sa cred ca parintele Iustin incalzeste la san un asemenea sarpe cum este Victor Roncea, care se descalifica nu numai ca ortodox/crestin, dar si ca fiinta umana prin fiecare cuvant pe care il spune/scrie.
Refuz sa cred! Refuz sa inteleg!

ion r. spunea...

Interviul prof. dr. Chirila este revelator. Golanii astia ce o sa mai faca in acest context? Credeti ca o sa se potoleasca? Ati vazut voi ca dracul sa se calmeze dupa ce este demascat? Nici vorba, o sa continue, ca d'aia e pe lumea asta. Uita doar ca fara sa fie lasat in zgarda de bunul Dumnezeu, nu ar putea nici sa respire.

@ Cristina

Surioara, am aceeasi nedumerire (era sa zic dilema, dar ar fi fost interpretat:) ca si tine. Cum poate un mare duhovnic sa accepte si sa protejeze asemenea manelisti care mananca seminte, scuipa cojile si injura in biserica? Mister total.

sceptik spunea...

Da, amuzant, intr-adevar comentariul Anonimului :)). As avea si eu ceva de adaugat, deoarece a trecut-o si pe dra Emilia in acea insiruire. Am remarcat o schimbare de atitudine la ea. Am lasat si un comentariu pe blogul ei, care n-o aparut (apropo de cenzura de pe apologeticum, unde nici nu ma mai sinchisesc sa raspund, spre deosebire de altii).

Nu vreau sa reiau aici ce i-am reprosat, dar nu pricep de ce se baga unde nu-i fierbe oala, pe romaneste fie spus? Sigur, are tot dreptul sa-si dea cu parerea, dar de vreme ce unele probleme o depasesc (ea poate crede contrariul) ar trebui sa se pronunte mai putin autoritar. Nu de alta dar s-ar putea sa conteste cineva aceasta autoritate si nu stiu cat de bine ar pica.

Scrisul asta atrage si anumite responsabilitati. Iar blogul pornit la nervi, de "ciuda" cum marturiseste, se poate intoarce ca un bumerang...

Pacat, inca o data, ca multi ajung sa se comporte ca niste brute, cenzurand si impiedicand exprimarea unei pareri, fie ea si deplasata. O fi parerea cum o fi, dar este dreptul fiecaruia de a o spune.

Maria spunea...

Cu toata stima si consideratia pt pr. dr. Chirila dar ,,argumentele dumnealui logice" nu au duhul smereniei.Se simte lezat si riposteaza intru-un stil ,,rafinat",calculat,dar nu departe de cei pe care-i desconsidera.Parerea mea-daca intereseaza-daca l-ar fi respectat pe Pr Iustin,respect pe care si l-a castigat traind martiriul nu cercetandu-l,ar fi construit in alta locatie Centrul de Cercetare-Sighet,Pitesti,Gherla,Tg-Ocna, mai ales ca afirma ca dispune de mijloacele necesare.Gust amar dupa aceasta lectura,asteptam mult mai mult!!

Anonim spunea...

Pentru numele lui Dumnezeu, soro Marie, parintele a semnat comunicatul prin care toti semnatarii au cazut de acord sa se faca si manastire, si centru de martirologie.

Anonim spunea...

Auzi ce zice Camelia Corban, Dan Puric cica l-a intimidat pe pr Iustin sa dea acel comunicat! O dezamagire e Emilia Corbu care o ia si ea pe aratura incet-incet.

Anonim spunea...

Cine-i Camelia Corban? De Dan Puric a auzit toata tara, parintele Iustin, nu mai vorbim, deci ce-are a face tanti asta in poveste?

dr. Silentiu spunea...

E plin de doamne si domnisoare care au un simt special ce le indreptateste sa se manifeste vocal si sa devina ciclic, ba "valpurgii", ba "casandre". Ele pot sa masoare "duhul smereniei". Umplute de har, dau sfaturi. Chiar si dl dr. Pavel Chirila beneficiaza de ele. Smeritele sunt "dezamagitele" de serviciu ale ortodoxiei romanesti. Vad ca Emilia Corbu ingrasa randurile acestei categorii de revoltate congenital, carora le place sa ciuguleasca din starvurile plasate de Roncea pe langa subiecte. Dl. dr. Chirila ar trebui sa deschida o clinica speciala pentru ele, in care sa se alterneze terapiile naturiste cu terapii ale postului si tacerii prelungite pe perioade cat mai lungi de timp. Dupa aceea, cu "harul" diminuat, poate ne impartasesc si altceva decat parerile lor personale.

filida spunea...

Felicitari pentru interviu. In sfirsit am inteles si eu ce se intimpla. O adevarata gura de oxigen. Multumesc!

Claudiu Târziu spunea...

@ Liliana si Filida:
Multumesc :)

@ Anonim:

Emilia Corbu face greseala de a se pronunta categoric pe o chestiune ale carei dedesubturi nu le cunoaste, la care nu se pricepe si pe care n-a inteles-o. La fel cum fac destui altii (cum sint si d-nele Isabela Vasiliu Scraba si Camelia Corban), dar la Emilia nu ma asteptam.

Si o astfel de eroare poate fi depasita, ca oamenii sintem. Numai ca Emilia se inversuneaza sa creada ca are dreptate, iar pentru dreptatea ei este in stare sa se desparta si de prieteni vechi. Prin urmare, nu va mai scrie la Rost.

Regret, pentru ca am colaborat bine cu ea o perioada destul de lunga. Insa o lucrare ca Rost nu poate fi facuta decit de persoane care sint in acelasi duh.

Anonim spunea...

Ma surprinde atitudinea Emiliei Corbu. Pacat ca nu constientizeaza ca in astfel de momente o corecta informare si un exercitiu de unitate cu cei care vor sa zideasca, nu sa darame ar fi fost mult mai potrivite decat un exces de orgoliu. Si toate erorile sunt justificate ca fiind de dragul si din respect pentru Parintele Iustin...e de plans de-a dreptul!!!
Domnul Tarziu imi pare rau ca in toiul luptei va treziti si cu astfel de surprize! Sa va intareasca Dumnezeu!
E superba casa din antet!

A.

Bloggoslovul spunea...

Se vazuse inca din emisiunea "Trenul vietii" de pe B1Tv ca doamna Corbu era bine "roncizata". Probabil ca "Corb la corb nu scoate ochii". Fiecare este ce si cat pricepe.

Daniela spunea...

Vedeti minunatie pe blogul domnului Codrescu!

Anonim spunea...

Aceasta Camelia Corban necunoscuta de cel care se intreaba nedumerit a fost autoarea cartii Abecedar duhovnicesc, cu si despre Parintele Justin, aparuta in urma cu cativa ani si care a fost una din primele carti despre Sfintia Sa.

Cred ca etichetam mult prea usor persoane pe care nu le cunoastem si credem ca doar unii sunt indreptatiti sa isi dea cu parerea, in timp ce altii trebuie sa taca, pentru ca avem impresia ca nu se pricep. Toti au dreptul la o opinie, avem doar puterea de a o impartasi sau nu. Mi se pare ca prea sunteti lipsiti de toleranta si prea sariti la gatul unuia care isi permite sa spuna ce simte.

Anonim spunea...

Acest articol chiar nu-si avea rostul daca problemele s-au rezolvat asa cum sustineti.

Ne iertati dar daca e sa alegem intre parerea marilor duhovnici - pr Arsenie care sustine sa fie manastire si atat, pr Justin care sustine un proiect suspendat - si parerea unor ambitiosi laici care vor "centru de studii maritirologice" (nu "centru cultural"), ortodocsii vor merge pe mana duhovnicilor.

Daca nu credeti ce afirma in interviurile postate de altii mergeti si-i intrebati voi, dar sa faceti si ascultare de ei.

Dumnezeu cu mila si cu pacea Lui, nu a lumii, peste noi toti.

Anonim spunea...

Una este a-ti afirma o opinie si alta a minti si a incita. De unde stia dumneaei ce s-a petrecut in chilia parintelui Iustin de vreme ce nimeni dintre "monitorii" parintelui n-a avut acces inauntru (pentru ca i-a oprit parintele insusi, nu altcineva)?
Nu se poare sa faci pe doamna si sa minti ca o precupeata!

Claudiu Târziu spunea...

@ anonim de la 18.25:

Problemele vor fi rezolvate cind se va sluji in noua biserica de la Aiud si cind vor iesi primele studii ale cercetatorilor de la centrul de martirologie din Aiud.

Articolul a fost facut la inceputul lui august, dupa cum precizez in nota de subsol. El se afla in revista Rost nr 78 si este pus aici in avanpremiera la revista Rost, care va iesi saptamina viitoare.

Daca mergeti pe mina duhovnicilor e in regula. Parintele Iustin tocmai a semnat un comunicat in care se declara de acord cu ridicarea unui centru de martirologie in viitoarea manastire de la Aiud.


@ Maria:

De ce credeti ca dl dr Chirila nu-i arata respect parintelui Iustin militind pt un centru de martirologie la Aiud? De ce ar fi trebuit facut oriunde dar nu acolo? Nu vedeti ca dusmanii ortodoxiei si ai romanismului tocmai asta vor, ca jertfa, minunile si cercetarea stiintifica sa nu fie in acelasi loc?
Si-apoi, parintele insusi a fost de acord cu centrul la inceput si iata ca a revenit la parerea de la inceput.

@ anonim 18.25:

Dna Camelia Corban a trimis si la Rost citeva articole, care au fost de folos in economia revistei. Totusi, nu pot sa uit ca la episodul instalarii ca staret la Petru Voda a parintelui Lavrentie -din vointa marturisita a parintelui Iustin - domnia sa a fost una dintre agitatoarele contra noului staret. M-am caznit vreo jumatate de ora la telefon s-o conving ca nu putem avea incredere in parintele Iustin numai citeodata, ci mereu. Si domnia sa a ramas pe pozitia ca parintele Iustin a fost obligat sa accepte schimbarea de catre mitropolitul Daniel.

Stiti bine ce s-a intimplat. Parintele Lavrentie a fost bruscat si prigonit de o parte din calugarii de la Petru Voda si de catre "credinciosii" care frecventeaza manastirea. Pina la urma, pr. Lavrentie a fost numit secretar al manastirii iar de un timp a plecat la schitul Tarcau.
Vi se pare ca aceasta este o atitudine ortodoxa?

Fratilor, sincer va spun, sintem foarte departe de ortodoxie cu toate manifestarile astea. Pina si polemicile de pe bloguri o arata. Sa ne pocaim pina nu e prea tirziu.

sceptik spunea...

Dna Emilia Corbu, a scos linkul catre acest blog (al lui Claudiu) dovedind pe de o parte ca nu este in stare sa suporte mustrarea (ce mai conteza pe ce ton, la ce atitudine o adoptat, nu poate emite pretentii), iar pe de alta parte si-a adancit prapastia. Desi se baga unde nu-i fierbe oala, crede ca are dreptate...

N-o sa mai zic nimic de dumneaei pentru ca au zis-o altii inaintea mea si la urma urmei fiecare are dreptul la o parere: i-o respect desi nu sunt de acord cu ea.

Imi exprim regretul ca si ea ca si altii se foloseste de cenzura, de interzicerea comentariilor.

Ii dau un sfat prietenesc dnei Emilia: daca nu se "sparge" acolo, se sparge in alta parte, si nu stiu daca ii va conveni. Iar alt sfat: in problemele pe care nu le stapaneste, sa se pronunta mai neutru.

Prevad un declin tragic (dpv al imaginii/ratingului) atat pentru blog cat si pentru persoana domniei sale. Pacat, imi facuse o impresie buna.

romulus spunea...

Bravo domnului Pavel Chirila pentru atititudinea corecta, echilibrata, ortodoxa si de bun simt. Poate poate invata si altii cum sa se comporte in societate. Nu mai vorbesc de spatiul duhovnicesc, ca nu cred ca au cunostinta de asa ceva. Dreptatea iese la suprafata intotdeauna. Sa speram ca vor invinge mandria luciferica de care sunt condusi si se vor pocaii.

@ celor care sunt impotriva centrului de martirologie

Boala neamului romanesc este prostia si naivitatea. Multi o tineti cu teoria conspiratiei in sus si in jos, de picati in ridicol.
Cati aveti cunostinte de bibliotecile europene (nu-i asa conduse de masoni :)) ) in care sunt mai multe carti ortodoxe decat la noi, cati stiti ca multe traduceri din Sfintii Parinti pe care le aveti probabil acasa sunt facute in afara spatiului ortodox. Asa ca mai lasati traba asta cu centrul de martirologie ca ar fii ceva rau, sau satana mascata, sa ma exprim pe intelesul vostru.
Este ceva normal, si necesar. Sa mai cercetam si noi putin istoria nostra, ca pana acuma in afara de sa urlam cat ne tin plamanii ca noi suntem romani...si cam atat, nu am facut altceva.

Daca am suparat pe cineva imi cer iertare, dar de graiti intr-adevar dreptate, drept judecati, fii ai oamenilor. Ps(57,1)

Anonim spunea...

Apropo de icoana noilor martiri: nu vi se pare ca tortionarii de acolo seamana la fata cu fratii Roncea?

denis spunea...

Frumos, frate Anonim! Am simtit durerea si dragostea din cuvintele tale.

niccolae spunea...

Nu am crezut ca domnul Pavel Chirila poate fi atat de greu de cap. Din interviul cu parintele Iustin, nu reiese ca acesta ar fi impotriva unui centru de martirologie.

Iata ce spune parintele: ,,De aceea, am sa fac tot posibilul ca acest centru cultural sa nu fie in incinta manastirii, ci undeva in afara, pentru ca cele doua lucrari sunt diferite si nu este cuviincios a strica linistea monahala cu zarva si duhul unei astfel de institutii straine de ortodoxie."

Ce stie Pavel Chirila despre randuiala unei manastiri? Stie mai bine decat Iustin Parvu? Si daca e afara din manastire, care e problema? Le e greu sa traverseze strada pana la bucataria manastirii? Atunci sa se scrie prin contract ca ciorba de peste sa le fie adusa de un calugar...

De ce nu-l lasa pe parintele Iustin sa se ocupe de manastire, iar ei de centrul cultural?


Nu stiu ce a semnat parintele Iustin..a semnat sau n-a semnat.Pe you tube vedem mai clar supararea parintelui fata de comportamentul lui Puric si a gloatei lui

Anonim spunea...

D-le Tarziu, apreciez si ma bucur enorm de tot ce faceti si de calmul si echilibrul cu care tratati persoane vadit rau-intentionate(si aici, din comentariile de pe blogul dvs.)Acum tocmai am terminat de citit(pe nerasuflate) ultimele doua nr. din ROST(75-76 si 77) si abia astept sa iau nr 78;o gasesc destul de greu in Cluj si ma gandesc sa ma abonez...si sa-mi completez colectia...dar despre asta in alta parte.
Vreau doar sa-mi exprim bucuria si recunostinta pentru faptul ca existati si faceti ce faceti pentru romanism... si, pe de alta parte, sa nu plecati urechea si sufletul la cei care umbla cu micimi si murdarii ca sa maculeze tot ce nu le este cunoscut si iubit. Sunt mici si fricosi,chiar daca "musca" rau... Boeria intru Hristos, despre care vorbeati intr-un editorial, sigur va va da taria sa-i ingaduiti cu calm.
Mai sunt si romani care se bucura si aproba toate eforturile dvs. de a trezi si rezidi neamul asta multpatimit, chiar daca nu ajung sa fie la fel de vocali ca "romanii" ceilalti(proveniti de pe tancurile sovietice sau din think-tank-urile occidentale).
Si eu va doresc bucurie si ravna si Doamne ajuta!
Cu drag,
Nicu.

Vlad spunea...

"Pentru aceasta sa asezati cum trebuie amandoua felinarele date de Dumnezeu, caci si credinta si intelegerea sunt de la Dumnezeu: mai intai felinarul credintei, si apoi felinarul intelegerii. In lumina credintei lui Dumnezeu, lumina intelegerii noastre este blanda, placuta si incantatoare, in vreme ce fara credinta ea este aspra si respingatoare, groaznica si ucigatoare. Tineti minte si spuneti-le alor vostri: "De nu veti crede, nu veti intelege" (Isaia 7,9). Mai inainte felinarul lui Dumnezeu, si dupa aceasta felinarul omenesc. Aceasta randuiala a calauzit oamenii spre intelepciune, putere si fericire. Cata vreme va dainui cosmosul, aceasta randuiala va fi socotita ca singura buna. Amin" Sfantul Nicolae Velimirovici - Prin fereastra temnitei, Scrisoarea 34

denis spunea...

Frumos, frate Anonim! Am simtit durerea si dragostea din cuvintele tale...

Anonim spunea...

spuneti-mi ca nu e vorba de aceeasi persoana!

http://credinciosii-intreaba.blogspot.com/2009/09/intrerupem-programul.html


http://faradumnezeu.wordpress.com/2009/09/

http://emilia-corbu.blogspot.com/2009/09/lecturi-necesare-cararea-imparatiei.html