luni, 3 august 2009

Cornel Nistorescu contra tuturor

Cornel Nistorescu a făcut un eveniment din numirea sa la şefia ziarului “Cotidianul”.
De cîteva zile încoace, blogurile zbîrnîie, redacţiile murmură, pe forumuri cititorii se împart pe tabere. Opinii pro şi contra – mai numeroase cele din urmă.
Nimeni nu este indiferent. Este o performanţă.

Era de aşteptat ca numirea lui Cornel Nistorescu să nu treacă neobservată, dar nu şi să stîrnească atîtea discuţii, controverse, proteste. Au mai fost şi alte nume grele numite la cîrma unor ziare, şi n-au făcut atîta zgomot nici cînd au fost unşi, nici cît au stat, nici cînd au plecat. Ceea ce arată o evoluţie a lor plată, mediocră. Cornel Nistorescu nu intră în această tendinţă.

A făcut să se vorbească despre el dintr-o eroare. Sub impulsul momentului, văzînd textul în care prietenul său Petru Romoşan era dezvăluit turnător chiar pe prima pagină a ziarului “său”, Nistorescu a dispus scoaterea lui din ediţia electronică. Omeneşte e de înţeles, deontologic, nu prea.
Cum îi stă în fire, n-a catadicsit să explice. De aici s-a declanşat furtuna pe net.

Însă, văzîndu-se atacat, nu s-a descumpănit, ci încearcă să se folosească de prilej pentru puţină reclamă gratis (uneori funcţionează reclama negativă, după cum o confirmă chiar Nistorescu în editorialul său de mîine). Poate preferă să-l vorbească lumea de rău, decît să-l ignore. Sau, în tot cazul, cînd e atacat nu intră în defensivă, ci contraatacă.
Drept dovadă, ediţia de mîine a “Cotidianul” conţine patru pagini cu reacţii la numirea lui Nistorescu, inclusiv dintre cele mai critice. Ele vor pune paie pe foc.

Al treilea pas făcut de Nistorescu a amplificat protestele. El a anunţat azi că-l concediază pe Cristian Pătrăşconiu, cel care gestiona paginile de comentarii de la “Cotidianul”. Omeneşte, îl compătimesc pe Cristi, rămas şomer în deplină criză economică şi cu un prunc abia născut. Dar din perspectivă profesională, sincer, nu cred că Nistorescu greşeşte dispensîndu-se de serviciile lui Pătrăşconiu – care are agenda sa politică, promovează doar oameni cu idei asemănătoare, iar în calitate de comentator e searbăd, previzibil şi "politic corect". Asta nu înseamnă că nu avea dreptul la un tratament corect şi legal. Însă, din nou temperamentul l-a împins pe Nistorescu la un gest pripit, într-un total dispreţ pentru reguli şi… oameni. Deci, greşeşte. Şi-l face erou pe Pătrăşconiu.

Recapitulez. De la 31 iulie la 1 august, Cornel Nistorescu a luat trei decizii care au şocat, indignat şi provocat: a oprit un articol de la publicare; văzîndu-se încolţit, a dispus publicarea textului “cenzurat” dimpreună cu o lecţie despre cum trebuia făcut (o palmă nu numai la adresa autoarei, Mirela Corlăţan, ci a întregii redacţii - urmează) şi comentariile stîrnite de hotărîrea sa şi l-a dat afară pe Pătrăşconiu.
Prin aceasta, va fi vrut să arate cine e şeful, că face ce vrea şi că s-a terminat cu vechile aranjamente.
Vor urma şi alte decizii controversate. Important este unde vrea să ajungă.

Ştiut fiind că Nistorescu este vehement anti-Băsescu, concediindu-l pe cel care făcea paginile de laudă la adresa preşedintelui, el dă semnalul unei noi orientări a ziarului. Poate să fie una anti-Băsescu umorală, ilogică, tristă, de tip “Sinteza zilei” de la Antena 3, sau poate fi una argumentată, necesară, sănătoasă, spre îndreptare (că doar presa e “cîinele de pază” al democraţiei şi nu i-a cruţat nicicînd pe cei de la putere). Rămîne de văzut. Nu m-aş grăbi să-i fac proces de intenţie lui Nistorescu.

[Îi citesc puseurile anti-băsescinene în cheia celui care se simte trădat de acela pe care l-a susţinut din toate puterile. Nu ştiu de ce a făcut-o, dacă pentru interesul general sau pentru cel personal. Poate şi unul, şi celălalt. Dar „Evenimentul Zilei”, sub Nistorescu, a fost principalul aliat al lui Băsescu în lupta contra PSD şi a lui Adrian Năstase, în anul 2004. Şi, după ce a ieşit preşedinte, Băsescu a făcut prima sa vizită de curtoazie la „Evenimentul Zilei”.]

Contrar a ceea ce se vehiculează pe bloguri şi prin mediile de presă din ultimele zile, nu cred că Nistorescu şi-a spus ultimul cuvînt în meseria de gazetar. Cred că într-adevăr numirea sa la “Cotidianul” poate fi o provocare pentru un jurnalist ca el, care e plin de talent şi de bani. Nu pentru vreo confirmare, sau pentru nişte lei în plus s-a băgat Nistorescu slujbaş la Vântu (pe care, cu ani în urmă îl ironiza că a vrut să cumpere „Evenimentul Zilei”), ci pentru o demonstraţie de virtuozitate. Poate că visează să rămînă în istoria presei ca omul care a făcut să renască din propria cenuşă un ziar cu un brand care obligă.

Omul e greu de suportat. Egoist, arogant, cinic şi zgîrcit, şi-a făcut duşmani peste tot pe unde a lucrat (de la “Amfiteatru” şi “Scînteia Tineretului”, pînă la “Evenimentul Zilei”). Totuşi, ştie meserie. Pentru asta unii din cei care au lucrat cu el încă îl stimează, iar alţii, puţini la număr, e drept, îl îndrăgesc.
Dincolo de afacerile lui tenebroase şi de compromisurile pe care cu siguranţă le-a făcut, Cornel Nistorescu rămîne un jurnalist cu simţul subiectului, să zic aşa, care vede mizele mari şi care ştie să facă un ziar. Să nu uităm că “Evenimentul zilei” a devenit un ziar de referinţă, serios sub conducerea sa.

De aceea, sînt convins că a venit la “Cotidianul” nu pentru o aventură, ci pentru a încerca să-şi impună viziunea. O viziune pe care nu demult şi-a expus-o public . La asta n-a fost nimeni atent. Pentru că toţi criticii săi s-au repezit asupra defectelor omului, nu să-i cerceteze raţiunea din spatele faptelor. E posibil să o fi uitat şi el. Însă, nu avem cum şti doar după cîteva zile de cînd a preluat conducerea.

Ca să nu mai spun că îi este reproşată lipsa de caracter, dar unii dintre cei mai cunoscuţi contestatari ai săi nu sînt deloc exemple de urmat la capitolul ăsta.

Cornel Nistorescu a greşit mereu faţă de oamenii din subordinea sa: i-a plătit prost, le-a recunoscut meritele greu, nu a menajat orgolii (şi în presă sînt, oho!), a fost nepoliticos (ca să nu folosesc cuvinte mai tari), şi-a impus voinţa cu brutalitate etc. Totuşi, a ştiut să-i însufleţească pe reporteri în faţa unui subiect important.

Cred că dacă îşi va aplica vechea reţetă de lucru cu oamenii, de data aceasta va pierde.

Pînă nu demult “Cotidianul” era credibil, dar paradoxal nu avea impact. Pentru că se adresa unei plaje de public prea înguste, care, deşi era de calitate, nu putea aduce schimbări majore în societate - cel puţin, nu pe termen scurt. A fost totuşi o vreme, scurtă, cînd ziarul avea o oarecare influenţă şi era luat în seamă, pentru că politicienii credeau în puterea elitei intelectuale. Dar acele timpuri s-au dus.

Prin actele sale din ultimele zile, Cornel Nistorescu dovedeşte că e preocupat mai puţin de credibilitate, şi mai mult de impact. Adică, îl interesează ca numele ziarului să fie pe buzele tuturor, nu dacă are şi credit. Probabil că, după ce îi va face pe mulţi să-l ia de curiozitate, Nistorescu se va gîndi şi la credibilitate. E o manevră primejdioasă. Strategia sa poate fi sinucigaşă sau genială. Noul director al "Cotidianului" riscă să rămînă să stingă lumina. Şi-ar fi păcat, şi pentru ziarul fondat de Raţiu, şi pentru Cornel Nistorescu.

PS:

În redacţie deja se poartă un război în toată regula. Dau mai jos legăturile la mai multe luări de atitudine:
Nici pe blogurile altor jurnalişti nu e mai linişte:
Reporter Virtual: "Război de bun venit"
UPDATE
Mihnea Măruţă vine cu o foarte bună radiografie şi o interesantă prognoză azi:
Spiritul Academiei Caţavencu - publicaţie care a reprezentat modelul de nonconformism, originalitate şi libertate în anii ‘90 şi în prima parte a acestui deceniu - este sub asediu. Acel spirit supravieţuieşte mai ales printre redactorii simpli, deşi a fost sufocat de statutele, poziţiile, ong-urile şi sinecurile unor “senatori” AC. Faptul că, începând din 2004, a fost girat şi susţinut de Caţavencu i-a adus “Cotidianului” prospeţime, onestitate şi ştaif. Şi, pentru că toate aceste valori sunt pagube colaterale de câteva zile încoace, spiritul cu pricina va lovi. El e precum grupările de gherilă, nevăzute, dar sângeroase, sau precum caii din Deltă: uitaţi, dar liberi.
Cristi Grosu merge mai departe şi sugerează că distrugerea ziarului era în planul patronului SOV încă de pe cînd l-a preluat de la caţavenci. Şi caţavenicii trebuiau să fi învăţat ceva din experienţa trustului Monitorul, distrus de asemenea, prin proceduri similare, de către SOV.
Şi bagă şi un PS de reţinut :)
Post Scriptum:
Nu vreau sa trec mai departe fara sa-i vorbesc si domnului Nistorescu (sa nu se supere), macar intr-un p.s. - ca tot mi s-a adresat direct. Zice domnia sa despre mine si Maruta: “personaje neimplinite” si ne trimite la biserica sa ne rugam pentru el. Chiar ma rog (pun pariu ca si Mihnea Maruta): maestre, apropo de implinire, sa-ti dea Dumnezeu macar in trei vieti ceea ce mi-a dat mie in jumatate; din toate punctele de vedere; abia atunci daca ai sa intelegi ceva din ziarul in care ai intrat, asa cum te-or fi invatat acasa, incaltat.
(si pliz! - nu adu vorba de bani si eficienta; sigur nu vrei sa-ti raspund).

13 Comentários:

Ion de la Chiuiesti spunea...

Mi se pare ca Patrasconiu trebuia sa plateasca odata si odata impertinenta si aerele de neinteles, precum si calitatea proasta a analizelor. Iar Nistorescu, ai dreptate cred, nu a spus inca totul. Iar la noi, intotdeauna se uita un lucru esential: Capitalismul are legile lui dure. Nu te obliga nimeni sa accepti! La poarta asteapta alte cateva zeci sau sute postul tau. Cel ce plateste are dreptate intotdeauna!(din pacate) De cand lumea si pamantul.

Anonim spunea...

Varianta pe care o expui este una ideala, pur teoretica. In practica, lucrurile se vad altfel. Sincer, cind a aparut in redactie, o parte din mine a sperat ca aduce ceva nou, care ne lipsea. Insa, de cind a venit, conlucrarea cu Nistorescu se dovedeste a fi o lupta zilnica. Lucreaza pompieristic, hotaraste la prinz sa schimbe toata paginatia, ia decizii la ora 15 care se schimba la ora 17, scoate ancheta de la deschiderea de site ca sa bage un text de-al lui, totul sub un singur argument: "c-asa vreau eu!". Nicicum o alta explicatie. N-a reusit sa convinga decit ca e rupt de realitate, ca nu mai stie cum se face, la modul propriu, faptic, tehnic, un ziar, ca isi vede doar propriul interes sau pe cel dictat de patron si ca nu-i pasa daca maine ii pleaca toata redactia. Asta nu-mi suna deloc a strategie, decit daca are in joben alti ziaristi pregatiti, infometati si odihniti. Sa-l urmarim.

Unu din redactie

Anonim spunea...

Cei din redactie au impresia ca sunt indispensabili. O fi rau sa nu, dar in lumea in care traim, cine plateste comanda (la restaurant sau oriunde altundeva).La fel e si la un ziar. Le place sau nu celor de la Cotidianul, dar ei sunt doar angajati. Nu e ziarul lor, nu a fost privatizat prin MEBO, nu au actiuni sau parti sociale la el ca sa se comporte ca niste proprietari. Cum si-a facut Vantu banii e o alta discutie.

Claudiu Târziu spunea...

unui anonim:

Imi pare rau ca ti-am sters comentariul din greseala. Dar iti raspund.

Nu, nu caut o slujba, pt ca am una destul de buna la Formula As. Si daca as cauta, nu crezi ca m-as orienta la un loc ceva mai stabil decit e Cotidianul acum? :)

Punem pariu, insa, ca nici CN nu e prea bucuros de ce-am scris? :)

Cit despre Rost, nu avea nici o grija, in ciuda crizei, e intr-o usoara crestere de tiraj si mai ales de popularitate. Spre necazul celor care toata viata n-au facut nimic altceva decit sa astepte sa moara capra vecinului.

scara spunea...

Hm!
Ia incearca sa faci ROST multilingv...!
Esti rezistent la frig(friguri)?
***
Care Ratiu a infiintat Cotidianu'?
Eu am votat unu' in 90 si a ras toata lumea de mine. Nistor.. pe cine o fi votat in 90?

scara spunea...

Nu ma intereseaza Cotidianul si mai nimic din presa romaneasca, citesc Actualitate crestina (catolica) pe net.
Cotidia.. si CN mi-au intrat ca niste muste pe net. Eu cautam altceva ... ROST ma intereseaza putin.
N-am gasit nici acum ce cautam si nici tu nu poti sa-mi dai...

scara spunea...

Daca reusesti ROST multilingv, m-as oferi sa-ti fiu nasa la botezul lui.
***
Pentru presa romaneasca am un bilion de sugestii, dar n-am cui sa le spun pentru ca astept de multi ani "sa le creasca dintii"

Claudiu Târziu spunea...

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Claudiu Târziu spunea...

@ scara:

Ai sa rizi, dar chiar lucram la asta :) Dar e inca secret, ssssst!

Cit despre presa fara dinti, daca esti asa priceputa, pune mina si fa tu un ziar cu colti de argint :)

Succes!

scara spunea...

Paaaaai!
Incepi sa vii pe-acasa...!
Eu am treba si stau sa-ti alung tie "fluturasii"

Anonim spunea...

Si pana la urma de ce il plange toata lumea pe Patrasconiu? Ce a realizat omul asta ca jurnalist?

Pe individ l-am cunoscut acum vreo 10 ani la Timisoara.

Un semidoct (cum a fost categorisit de un camarad), plin de suficienta.

Dupa ce atunci a aruncat cu rahat in legionari (in Banateanul, parca), peste vreo 2 ani, in Bucuresti, se inghesuia sa scrie articole si sa discute la TV despre rezistenta armata anticomunista.

Un mercenar ca atatia altii in presa.

Drum bun Patrasconiu, spre un alt ciolan zemos, de ros.

Alin

Claudiu Târziu spunea...

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Claudiu Târziu spunea...

aceluiasi anonim care ne poarta de grija mie si Rost-ului (i-am raspuns initial la 12.07)

Primul mesaj era doar rautacios si mi-a parut sincer rau ca, dintr-o eroare, l-am sters in loc sa-l public. Al doilea e si rautacios, si prostesc. Dar eu te iert. Chiar daca tura asta nu vreau sa ti-l public. Macar pe blogul meu pot sa aleg daca ma las injurat sau nu.

Stiu insa cine esti si am toata compasiunea pentru tine. Nu e usor sa traiesti cu atita ura in tine si atitea frustrari. Macar ca sint pacatos ca vai de mine, tot o sa ma rog si pentru sufletul tau.

PS:
Pentru cititorii care se intreaba de ce nu mai difuzam ROST prin Rodipet: nici trusturile mari n-o mai fac, din acelasi motiv, nu plateste. Avem de recuperat sume importante si, pina cind nu le vom primi, preferam alte retele.

Ramasesem dator cu o precizare de data trecuta: la ROST fac munca voluntara, ca toti cei care scriu aici. Este un crez, nu o afacere.