Ce dor ne e de părintele Calciu

Azi se împlinesc doi ani de la despărţirea de părintele Gheorghe Calciu. A trecut la Cer senin, curajos, cu un cuvînt bun pentru cei rămaşi. S-a purtat pînă la sfîrşit cu acelaşi firesc de-o viaţă. Mi-e tare dor de sfinţia sa, de sfaturile cumpănite, de dojana aspră, de verbul pătrunzător ca un fier roşu în conştiinţele păcătoase, de rîsul său molipsitor, de cum povestea despre suferinţele din temniţă, de parcă era viaţa altcuiva (dar ce duh aveau acele istorisiri!)... Tuturor celor care l-au cunoscut, sau doar l-au preţuit, le este dor de părintele Calciu. Un reper fundamental într-o Românie bezmetică.
Mîine, la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unde este îngropat, părintele Iustin Pârvu, înconjurat de un sobor de preoţi, îi vor face un paratas părintelui Calciu.
Să-i cinstim memoria nu numai prin rugăciuni şi pomenire, ci şi prin felul în care trăim.
Dumnezeu să-l aibă în ceata sfinţilor Săi!

LATER EDIT
Cititi aici despre ultimile zile ale parintelui.