joi, 16 octombrie 2008

Campanie pentru gratierea "lotului Tanacu"


Cateva persoane au initiat o campanie civica in sprijinul cererii de gratiere a "lotului Tanacu", cerere formulata de familia preotului Daniel Corogeanu.
Persoanele care doresc pot sprijini campania completand si trimitand prin posta clasica o "declaratie de sustinere". Formularul cererii il aveti aici: /gratiere.doc

In continuare, o lamurire despre "cazul Tanacu".

Cazul Tanacu

monahul Filotheu Balan
de la Manastirea Petru-Voda

M-am îngrozit citind ziarele românesti care relateaza despre cazul parintelui Daniil de la Tanacu. "Criminalul cu barba rosie" trebuie sa moara, striga la unison toata presa. "Rastigneste-l", striga presa. Si daca el a fost acuzat de practici medievale, acuzatorii lui traiesc în plina antichitate, asta e limpede.
Ce a facut parintele Daniil? A primit în manastirea sa de maici o sora declarata ca avînd serioase probleme psihice. A facut bine? Daca el a crezut ca o poate ajuta punînd multa dragoste si atentie si luptînd cu armele Bisericii (rugaciunea si postul) împotriva bolii ei, atunci Dumnezeu sigur ca nu a trecut cu vederea fapta sa. Învatatura Sfintilor Parinti spune ca, traind înconjurat de oameni cu multa dragoste si facînd ascultare, chiar daca esti bolnav mintal, boala se poate vindeca, într-o mai mare sau mai mica masura. Si, cu adevarat, a primi în obstea ta, în familia ta, un asemenea caz este dovada de barbatie (unii vor zice mîndrie draceasca, dar as întreba un asemenea om mîndru cît poate sa rabde lînga un bolnav psihic; va zic de pe acum: nici macar o zi; e nevoie de multa smerenie si dragoste ca sa rabzi neputintele acestor oameni pe care de multe ori familia îi leapada prin spitatele de psihiatrie). Eu cred ca fapta parintelui a fost dupa Evanghelie (care spune clar: "Pe cel ce vine catre Mine nu-l voi scoate afara" (Ioan 6:37).
Aspectul 2: ce competenta are un medic pentru a face diferenta între un schizofrenic si un îndracit? Raspunsul: nici una. Si iarasi nu înteleg de ce credem un medic care pune un diagnostic (si cît de priceputi sînt ei la diagnostice se vede din faptul ca alearga lumea pe la 3-4 spitale ca sa afle ce boli are) este crezut pe cuvînt, iar un duhovnic care se lupta cu duhurile cele rele zi de zi este catalogat drept nebun? Din cîte am auzit, parintele Daniil era duhovnic de ceva ani, iar cît de bun duhovnic este s-ar putea vedea si din faptul ca obstea sa numara aproape 25 de suflete (cel putin asa am citit în ziare). Sa fie limpede tuturor: nimeni nu vine la manastire pentru ca nu are ce face acasa si nimeni nu se da pe mîna unuia care nu are habar de duhovnicie. Am auzit, cu mult înainte de scandal, ca îl cauta lumea din zona Vasluiului pentru spovedanie, si ca parintele ar fi scos multi atei si multe suflete pierdute în noaptea patimilor si le-ar fi adus la Hristos. Mie mi-e limpede ca parintele Daniil face parte dintre generatia de duhovnici tineri foarte cautati de lumea de azi pentru priceperea lor în ale duhovniciei. Si daca parerea lui a fost ca Irina nu e nebuna cu capul (si cum ar fi putut sa fie nebuna o fata care a lucrat ca baby-sitter în Germania? S-ar presupune ca trebuia sa aiba capacitatea de a vorbi o limba straina si ca avea suficienta dragoste ca sa stea cu copiii altora, ceea ce ma face sa cred ca diagnosticul medical a fost o minciuna), ci ca s-a îndracit, atunci ar fi trebuit crezut pe cuvînt.
Sora Irina a început sa aiba crize. Sa zicem ca presa si medicii sai au dreptate, iar crizele erau de schizofrenie si nu de îndracire. Dar cum te apuca crizele tocmai cînd se fac slujbe în biserica si ti se citesc rugaciuni? Mi-a fost dat sa vad doua cazuri de schizofrenie pîna acum si va pot spune ca oamenii aceia nu reactionau deloc la slujbe si nu intrau în criza cînd erau în biserica si li se citeau rugaciuni. Mai mult, nu se linisteau aproape deloc prin citirea molitfelor, ci doar dupa ce-si luau pastilele. Iarasi, din ceea ce am citit în presa, înteleg ca, dupa ce i se citeau rugaciuni, sora Irina îsi revenea. Si atunci nu îi vom da dreptate parintelui Daniil o data mai mult?
Am fost la multe Sfinte Masluri în multe manastiri si am vazut multe cazuri de îndraciti (îndracirea nu se poate cataloga cu mijloacele medicinei care neaga existenta sufletului). Pe multi i-am tinut cu mîna mea si i-am imobilizat în vremea Maslului. Am vazut limpede ce putere ne-omeneasca au diavolii cînd un îndracit intra în criza. Am vazut jumatate de biserica golindu-se în jurul unei fete care a fost trîntita si a început sa scoata sunete înfioratoare. Va rog sa ma credeti ca duhurile cele rele raspîndesc o senzatie de teama, o frica ce îti intra în oase si te trimite departe de cel posedat. Putini sînt cei care dau dovada de barbatie la un Maslu cînd e vorba de a imobiliza un îndracit.
A fost un caz în care atîta putere avea diavolul în fiinta ce o tineam încît eram patru insi si cu greu, cu toata puterea noastra, abia puteam sa o tinem la podea. Un om nu poate sa aiba asemenea putere, nu. Si aici vine cazul Tanacu: puteau maicile sa tina o îndracita cînd avea crize? Nicidecum. Trebuia legata. A fost legata cu funii, de mîini si de picioare, dar s-a dovedit ca nu e de ajuns, pentru ca era înca cu neputinta de stapînit. Si atunci au imobilizat-o. Presa spune ca au imobilizat-o pe o cruce. Eu nu stiu daca a fost asa, dar cînd am citit despre caz am zis: ce idee buna! Stiu, aici veti spune despre mine ca sînt nebun, retrograd, fanatic, etc, dar eu nu am de spus decît "Crucea Ta, Doamne, arma împotriva diavolului ne-ai dat-o noua", asa cum cînta Biserica de la Hristos încoace. Asa ca nu pot sa spun decît ca, singurul pericol pe care îl vad este de a batjocori Crucea lui Hristos prin legarea unui îndracit pe ea. Dar cum nu pentru a batjocori Crucea a fost legata saraca fata, ci pentru a se însanatosi, cred ca Dumnezeu nu ma va bate pentru ca m-am bucurat de ideea de a o lega pe cruce si nici pe cei care au facut-o nu îi va osîndi. Dar pîna acum nu am aflat din presa daca a fost o cruce sau au fost niste scînduri, nu am vazut nici o fotografie. I-au pus calus în gura? Numai cei ce au vazut îndraciti la slujbe pot spune ce tulburare pot face acestia. Iar daca vrei sa faci o slujba în tihna, cel mai bine e sa îl scoti afara. Dar si ei, îndracitii, au mult folos din prezenta la slujba. Avem cazul de la Sihastria, din 1992, cînd o fata, Maria, care avea multime mare de draci, s-a tamaduit dupa 7 Sfinte Masluri si 9 Sfinte Liturghii.
Parintele Daniil era singurul slujitor la manastirea Tanacu. Pravila Bisericii spune ca preotul nu poate face singur Sfîntul Maslu, ci este nevoie de doi preoti, cel putin. În situatii de mare necesitate preotul singur poate face Sfîntul Maslu, Taina pe care Biserica o are pentru însanatosirea tuturor celor bolnavi, trupeste sau sufleteste. Asa încît ceea ce i-a ramas parintelui de facut era doar citirea rugaciunilor din Molitfelnic. Si pentru însanatosirea celor bîntuiti si stapîniti de duhuri necurate avem în molitfelnic mai multe rugaciuni, între care cele mai puternice sînt cele ale Sfîntului Ioan Gura de Aur si mai ales cele ale Sfîntului Vasilie cel Mare. Toti preotii pot sa citeasca aceste rugaciuni, ori de cîte ori li se cere. Parerea unui reprezentant al Patriarhiei ca Molitfele (Rugaciunile) Sfîntului Vasilie se citesc o data pe an, de 1 ianuarie, este cea mai mare minciuna posibila, de vreme ce în Molitfelnic scrie clar ca sînt pentru alungarea duhurilor necurate si tamaduirea bolilor. A, ca este obligatoriu (dupa tipic) sa se citeasca Molitfele de 1 ianuarie, acesta e un alt aspect. Deci nimic spectaculos în faptul ca un preot citeste Molitfele. Ba chiar laudabil, pentru ca arata ca îi pasa de durerea sufletelor crestinilor. Si nimic spectaculos în citirea Molitfelor, pentru ca îndrazneala cea mare a unui preot, care îl ridica în cinste mai mult decît orice împarat si stapînitor al lumii, este savîrsirea Sfintei Liturghii, adica aducerea pe Sfînta Masa a Facatorului si Ziditorului tuturor celor vazute si nevazute, adica a lui Hristos Dumnezeul nostru. Caci cu Dumnezeu ne împartasim în Sfînta Împartasanie. Si daca am îndrazneala de a savîrsi Dumnezeiasca Liturghie, nu am îndrazneala de a citi niste rugaciuni de alungare a dracilor?
Ceea ce într-adevar trebuie stiut este ca ura diavolului împotriva celor ce citesc Molitfele este foarte mare. Si orice citire a Molitfelor fara un pic de pregatire duhovniceasca se lasa cu mari ispite. Acesta este motivul pentru care majoritatea preotilor se tem sa citeasca Molitfele Sfîntului Vasilie cel Mare. Teama! Deci s-ar cuveni sa ne uitam cu atentie la cei ce citesc Molitfele, pentru ca acestia pot fi de doua feluri: ori niste crestini traitori si tematori de Dumnezeu, carora nu le este teama de draci, ori niste nebuni. Si cred ca am aratat mai sus ca parintele Daniil nu poate fi considerat nebun. Un nebun nu face o manastire din nimic si nu reuseste sa adune în jurul sau atîtea suflete. Si pentru ca am vorbit de pregatire, e bine sa stiti ca, dupa pravila, cel mai bine ar fi ca si preotul, si cel bolnav sa posteasca înainte de citirea rugaciunilor. Mîntuitorul le-a zis foarte clar Sfintilor Apostoli: "Acest neam [de draci] nu iese decît cu rugaciune si cu post" (Matei 17:24). Si am aflat din presa ca au postit cu totii: si fata, si parintele, si obstea. E bine ca au postit? Raspunsul cred ca îl aveti. Mai ales ca îmi aduc aminte de niste îndracite carora li se dadea mîncare de post, iar ele strigau: "Nu vrem, nu vrem! Dati-ne carne si vin!"
Dupa cele trei zile de post si rugaciune purtarea de grija a lui Dumnezeu a rînduit ca Irina sa-si revina. A fost deplin constienta si a vorbit cu maicile. Au dezlegat-o si i-au dat sa manînce. Toata lumea a fost bucuroasa ca Dumnezeu a ascultat rugaciunile facute la Tanacu. Dupa aceea au mers în gradina si s-au asezat pe iarba. Aici este momentul cînd a intrat în coma. M-am gîndit ca dupa zbuciumul avut în acele zile, la care daca adaugam postul ajungem repede la concluzia ca sora a fost vlaguita pur si simplu, prin faptul ca au mers si au stat la soare e cu putinta ca pricina caderii în coma sa fie insolatia. Asta e parerea mea si nu vreau sa fie însusita de nimeni, dar va pot spune ceea ce am trait pîna acum. De aici maicile au chemat salvarea. A fost dusa la spital în coma. La spital a murit.
Avem un alt aspect, daca se mai putea face ceva. Nu stim, aceasta doar Dumnezeu o stie. Din presa am înteles ca unii medici ar fi afirmat ca fata era deja moarta cînd au luat-o. Dar tot din presa am aflat ca i-au pus perfuzii. Or la morti nu le pui perfuzii, nu?
Moare un om care este posedat. Ce spune Biserica în astfel de cazuri? Pai e cît se poate de limpede: daca dracii sînt pricina mortii, si nu patimile în care te-ai aruncat de buna voie, atunci sulfetul acela este mîntuit. Hristos îl primeste împreuna cu Mucenicii, pentru ca a rabdat chinuri mucenicesti. Pacat ca în cazul de la Tanacu sora Irina nu poate sa vina si sa-si spuna si parerea sa. Cred ca ea ar fi fost omul cel mai în masura sa îsi dea cu parerea.
Cred ca am fost suficient de limpede în ce am scris pîna aici ca sa întelegem ca tot ce s-a întîmplat acolo a fost dupa pravila si nu s-au calcat întru nimic rînduielile Bisericii. Si atunci Dumnezeu le va purta de grija tuturor celor care au fost implicati în caz.
Tot ceea ce este pe lînga cele scrise mai sus tind sa cred ca este de la diavoli, care insufla mintile omenesti fara ca oamenii sa priceapa lucrul acesta atît de subtire. Afirmatii precum "drac de popa", "criminalul cu barba rosie", "maici idolatre", "oameni inculti", "practici medievale", "teroare dupa metode inchizitoriale", "maica crucificata", "preot nebun si exaltat", sau ca niciodata în istoria Bisericii nu s-a procedat astfel, sau ca Molitfele Sfîntului Vasilie se citesc doar pe 1 ianuarie, sau ca parintele Daniil nu era vrednic sa slujeasca ori sa citeasca rugaciuni, sau ca manastirea Tanacu este "eretica, nesfintita", sînt cu adevarat spre rusinea celor ce le-au facut si vor da seama pentru ele. Sa nu credeti vreodata ca Dumnezeu se uita la etichete. El judeca dupa inima si plateste fiecaruia dupa vrednicie, indiferent daca este mirean, preot sau arhiereu.
Boala cea mare a neamului nostru este datul cu parerea. Nimeni nu se poate abtine sa dea mai departe ceea ce aude, fara sa înfloreasca, fara sa puna de la el, fara sa aiba contributia sa proprie. Cu cît o minte este mai slaba si mai bolnava, cu atît ceea ce aude si vede va fi dat mai departe mai deformat. Nu-mi revin dupa ce citesc articolele presei în cazul Tanacu si vad cum un caz nefericit a fost transformat de niste minti antihristice într-o crima abominabila, cu iz de inchizitie papistasa.
Alta boala a noastra este invidia, care se naste din mîndrie si care e mama razbunarii. Multe nu s-ar fi întîmplat si spus, mai ales în sînul Bisericii, daca am fi fost crestini, daca Evanghelia noastra ar fi fost cea propovaduita de Mîntuitorul Hristos si nu anti-evanghelia televizorului si a mass-mediei. Aici s-a vazut cît sîntem de departe de Hristos si cum ne lepadam de El prin faptele noastre. "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Împaratia Cerurilor", zice Iisus Hristos Dumnezeul nostru. Fericit esti, parinte Daniil, daca toata lumea te uraste, iar Hristos te iubeste!
Si sa zicem ca toata minciuna din presa nu ar fi minciuna, ci adevar (ceea ce sa dea Domnul sa nu fie!). Unde este, dar, Sfîntul Ioan Gura de Aur care sa zica si azi: "dati-mi un preot care a gresit, ca sa îl acopar cu haina mea"?


Sursa: www.nistea.com

28 Comentários:

vlad spunea...

Am cunoscut-o si eu pe Maria, indracita de la Sihastria, acum vreo 6-7 ani. Venea pentru rugaciune si alinare (inca) la fostul meu duhovnic de la Sihastria. Tot acolo am vazut si eu cateva cazuri de indracire, la Sfantul Maslu. Intr-adevar, te ingrozesc tipetele si starea indracitului, si iti este teama sa te apropii de el. Tot acolo am intalnit si un caz de copil indracit, ca urmare a faptului ca parintii il concepusera in Postul Mare.
Cazul Tanacu a fost o buna ocazie pt a mai da o lovitura BOR. Neavand niste reprezentanti intransigenti in ceea ce priveste dogmele, si-au luat mana de pe acesti monahi, aratandu-si lasitatea. Si asta pt ca majoritatea sunt din vechiul regim. Din pacate nici ierarhii mai tineri nu par a fi de nadejde, cum e cazul Patriarhului insusi sau al PS Sofronie... Dumnezeu cu mila, iar noi sa nu ne raliem repede tuturor elucubratiilor din presa romana.

Anonim spunea...

Unde pot trimte cererea? La ce adresa?

Claudiu Târziu spunea...

@ anonim: Deschideti formularul attachat, in subsolul sau aveti si adresa.

Anonim spunea...

Nu am gasit in cererea de gratiere motivul pentru care se solicita acest lucru. Fara motiv nu vad cum poate fi acordata gratierea. Trebuie sa inventeze presedintele unul? Ii pasam pisica?

Anonim spunea...

Ma bucur ca ati pus articolul asta care sa ne lamureasca ce s-a petrecut la Tanacu din punct de vedere ortodox. Cu rusine trebuie sa spun ca si eu l-am acuzat pe parintele Daniil in mintea mea acum 3 ani tot pentru barba rosie. Citind din Canada stirile panicarde ale ziarelor nu am inteles decat de o fata cu ceva bani si un frate, apoi plimbatul la spital, moartea si scandalul de dupa. Ne joaca ca pe prosti mass media asta corupta servindu-ne stiri in care deja toate judecatile si concluziile sint trase sau induse, noi sintem elementul pasiv care le citeste, supunandu-se si crezand orice prostie, fara sa ne mai obosim macar sa distingem adevarul si minciuna.

Veritas spunea...

@ Vlad

E ceva care imi scapa, cum adica si-au luat mana de pe acesti monahi? Monahii nu raspund civil sau penal pentru greselile lor? Ce trebuia sa faca BOR?

Si de cand sunt primiti la manastire "indracitii"? Cati indraciti care au trecut pe la parintele Argatu au fost primiti la Cernica in obste? Nici unul, dupa stiinta mea. Sunt atatia tineri cu probleme psihice care vor sa intre la manastire si nu pot, nu primesc dezlegare nici de la duhovnic, nici de la episcopul locului. Si e bine asa.
Cat despre ce scrie calugarul de la manastirea Petru Voda... sa avem iertare. Mai are putin si isi face un blog. Nu ar fi primul.

Anonim spunea...

Ce are a face barba rosie cu ceea ce s-a petrecut la Tanacu "din punct de vedere ortodox"?!
Cum sa acuzi un om pentru culoarea barbii? Pai de-aia a facut ce-a facut?
"Citind din Canada stirile panicarde ale ziarelor nu am inteles decat de o fata cu ceva bani si un frate, apoi plimbatul la spital, moartea si scandalul de dupa."
Ati trecut cu prea mare usurinta peste cuvantul "moarte". Ca stirea a aparut in Canada sau la Scornicesti e tot una, moartea-i moarte, nu poate nimeni trece peste acest deznodamant tragic.
Nu noi il acuzam pe "monahul" de la Tanacu ci faptele sale.

Vania spunea...

Iată ceva ce trebuia făcut demult, din start, mai precis!

Mă bucur că am încărunţit! Iniţial, pe la 20 de ani, barba mea avea tuşe roşiatice...

vlad spunea...

@anonim 2: Legea 546/2002 privind procedura gratierii nu prevede ca cererea sa fie motivata. Daca presedintele considera necesar, solicita avize consultative organelor abilitate. In plus, documentul atasat la articol este de sustinere a cererii de gratiere, deci cu atat mai mult nu e nevoie sa se insereze vreun motiv.

vlad spunea...

@veritas: Eu ii consider pe acesti oameni nevinovati. De aceea, din punctul meu de vedere, nu au fost in nici un fel ajutati/aparati de ierarhi. Corneliu Barladeanu a avut o prestatie mediatica jalnica in acest sens. Urmaresc inca de la inceput acest scandal, si abia in ultima vreme mi-am format o opinie (personala) legata de vinovatia monahilor. Dupa cunostintele mele teologice (monahul Fiolthei le-a detaliat deja in articol)s-a procedat corect din punct de vedere al asistentei religioase, insa e foarte greu pentru multi care nu au de-a face cu Biserica si regulile ei sa inteleaga aceasta...

vlad spunea...

Si inca ceva: Irina nu era primita in obste. Pentru asta trebuie sa parcurga mai multe etape. Statutul ei era mai degraba de musafir. Nu ai si nu avem nici unul dintre noi cum sa stim daca, in cazul in care nu murea, Irina nu ar fi fost pana la urma primita in manastire. Asa cum nu avem de unde sa stim daca era vrednica sau nu de asta. Numai Dumnezeu poate sti, si prefer sa nu ma pun in locul Lui pt a judeca asta.

Veritas spunea...

Cand judecam nu dam sentinte, cand judecam gandim, prin urmare nu ne punem in locul lui Dumnezeu.
Nu stiu daca sunt vinovati sau nevinovati. Asta-i treaba Justitiei. Stiu insa ca exorcismul nu are nimic de-a-face cu tortura, oricat de "blanda" ar fi ea. Calusul in gura, imobilizarea, calcatul in picioare al "posedatului" depasesc planul moliftelor si al postului.
Nu orice preot e chemat sa faca exorcisme. La Tanacu a invins Moartea, nu rugaciunile si postul. De ce?

vlad spunea...

Veritas, mi-e teama ca nu intelegi sensul termenului "judecata" dat de mine aici: ma refer la a critica, a condamna. Ai fost tu la Tanacu? Ai participat la "exorcizare"? De unde esti asa sigur ca acei monahi sunt niste criminali? Eu ma feresc sa emit asemenea judecati, pt simplul motiv ca nu ma consider omniscient.

Veritas spunea...

Vlad, gresesti.

Nu stiu de unde ai tras concluzia ca "eu sunt sigur ca acei monahi sunt niste criminali". Nu sunt sigur de nimic. Daca citeai atent vedeai ca am scris ca nu stiu daca sunt sau nu vinovati, asta insemnand, implicit, ca nu am fost acolo sa vad cu ochii mei. Am mai spus ca e treaba Justitiei sa dezlege itele si sa dea verdicte.
Nici atunci si nici acum nu ii judec in acceptiunea data de tine termenului. Incerc sa subliniez ideea ca exorcizarea nu o poate face oricine fara riscuri enorme. Nu am auzit ca parintele Argatu ar fi lasat discipoli. Dupa umila mea parere exorcizarea nu o poate face orice preot, ieromonah sau ierarh doar pentru ca un "indracit" i-a trecut pragul.
Oare nu te nelinisteste gandul ca Maria, pe care ai cunoscut-o, a murit in loc sa fie eliberata de demoni?

vlad spunea...

Veritas, intai te pronunti ca nu stii daca sunt vinovati sau nevinovati, lasand asta pe seama Justitiei, apoi, te citez: "Calusul in gura, imobilizarea, calcatul in picioare al "posedatului" depasesc planul moliftelor si al postului.
Nu orice preot e chemat sa faca exorcisme. La Tanacu a invins Moartea, nu rugaciunile si postul." Imi pare rau, dar aici felul in care te exprimi nu lasa loc echivocului.
Iti raspund la ultima ta intrebare simplu: Nu sunt nelinistit. Am aflat inca de cand mergeam la Sihastria, iar parintele Filothei mentioneaza aceasta in articolul de fata, ca sufletele celor demonizati, care nu au scapat de indracire inainte de moarte, se duc in Rai. Deci, nu moartea, ci Viata se pare ca a invins in ceea ce o priveste atat pe Irina, cat si pe Maria.
Nu am intentia sa te supar, dar imi pare ca esti tributar unei nuante sumbre, supusa unor rationamente civico-moralizatoare, data de mass-media acestei povesti, uitand de dimensiunea transcendenta, in care regulile divine pot fi scandalos de diferite de normele "cetatii". Incearca, daca vrei, un mic exercitiu de a privi problema si din alte perspective.

Veritas spunea...

@ Vlad

Nu sunt suparat deloc insa ma opresc aici pentru ca mica noastra polemica nu duce nicaieri. Nu stiu cum a aflat parintele mentionat ca sufletele indracitilor ajung in Rai. Poate ne spune si noua. Oricum, nu asta e problema. Nu exorcizam oamenii cu gandul ca daca mor nu-i nimic, ajung oricum in Rai.
Raman la parerea ca nu tortura alunga demonii ci postul si rugaciunea.
Milostivindu-Se Domnul de suferinţa copilului, i-a zis tatălui său: „Aduceţi-l aici la Mine“. Apoi, certând demonul, duhul rău a fugit, „iar copilul s-a făcut sănătos din ceasul acela“. Apropiindu-se ucenicii de Hristos, L-au întrebat: „Pentru ce noi n-am putut să scoatem pe demon?“ „Pentru necredinţa voastră!“, a răspuns Mântuitorul. „Că acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Matei 17, 19-21).
Concluzia ta din final m-a inveselit de-a dreptul. E pe langa subiect "lovindu-ma" direct pe mine. Cred ca m-ai privit din avion, printre nori. Iti recomand o perspectiva normala, cu punctul de fuga pe linia de orizont.

Veritas spunea...

Sa nu uit: domnule Tarziu, va multumesc pentru ca mi-ati ingaduit sa-mi exprim opiniile pe blogul dvs. intr-o chestiune atat de sensibila.
Doamne ajuta!

Claudiu Târziu spunea...

@ Veritas:

Parerea mea este ca in aceasta polemica dreptatea este de partea lui Vlad. El se bazeaza pe Traditie, Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, pe urmele unor mari duhovnici ai nostri.

V-am permis sa va exprimati punctul de vedere, tocmai pt ca stiu ca multi oameni mai putin dusi la biserica au aceeasi opinie. Si cred ca este necesar sa discutam aceste chestiuni, spre intelegerea lor.

Regretam cu totii moartea Irinei Cornici, dar, daca e sa ne raportam teologic la caz si nu moralizator-civic-ateu, vom intelege ca nu calugarii sint vinovati de decesul ei. E de ajuns sa admiteti ca nimeni nu moare daca sta legat trei zile (calusul a fost doar pentru citeva ore pus, pentru ca indracita urla, si s-a dovedit ca n-a murit asfixiata) si nici daca nu maninca in timpul asta. Sigur ca e groaznic sa ti se intimple asa ceva, dar nu e letal.

Cred ca daca ierarhii nostri, inclusiv raposatul patriarh Teoctist, ar fi judecat cazul mai putin cu ochii la presa si mai mult raportindu-se la invatatura noastra de credinta, efectele ar fi fost altele. Presa n-ar mai fi tratat cazul de pe pozitii asa isterice, confuze si chiar prostesti, justitia statului ar fi avut un comportament mai responsabil, iar parintele si calugaritele nu ar fi fost exclusi din monahism.

E foarte grav cind un ierarh (necontrazis de Sinod sau de patriarh) - episcopul Corneliu - sustine ca in ortodoxie nu exista exorcizare, iar asta sta la baza unei caterisiri pripite, a unor eliminari din monahism necanonice (fara o ancheta prealabila cum se cade) si a condamnarii inculpatilor de catre justitie (sub presiunea presei).

Claudiu Târziu spunea...

@ Veritas:

Uitasem: pt o mai buna intelegere a complexitatii acestui caz, a implicatiilor sale duhovnicesti, medicale si juridice, cititi excelenta carte "Cazul Tanacu" a Tatianei Niculescu Bran. Sau macar vedeti piesa de teatru montata, dupa cartea asta, de catre Andrei Serban.

Veritas spunea...

Domnule Tarziu, eu cunosc oameni foarte dusi la biserica care nu au nicio opinie pentru ca exorcizarea si erorile ritualului nu sunt subiecte la indemana oricui. DE CE EXAGERATI INCERCAND SA ACREDITATI IDEEA CA CEI CARE AU ALTA PARARE IN ACEST CAZ NU SUNT DUSI LA BISERICA? Nu vreau sa admit nimic cu privire la ceea ce spuneti, unii poate mor dupa 3 ore stand legati, altii dupa o saptamana, logica dvs. nu tine, fiecare om are limitele lui care nu pot fi provocate pe motiv ca altii rezista mai mult si mai bine.
Cartea poate o voi citi dar recomandarea sa vad piesa de teatru a lui Serban ca sa inteleg mi se pare cel putin hilara. Mai bine ma duc la biserica.
Si daca eu nu judec cazul cu ochii la presa penibila mi-e greu sa cred ca a facut-o patriarhul Teoctist. Dar poate stiti dvs. mai bine cine si cu ce ochi se uita, si unde.
Daca Vlad are dreptate inseamna ca drumul cel mai scurt spre Rai este asigurat de o exorcizare ratata.

Claudiu Târziu spunea...

@ Veritas:

Aveti idei putine si fixe. Deci, discutia nu are rost. Ii pun punct aici. Nu inainte de a face citeva precizari:
- daca erati dus la Biserica aveti alta abordare, iar daca totusi sinteti dus si judecati asa inseamna ca va duceti fara sa stiti de ce - e parerea mea, am si eu dreptul la una, fie si exagerata;
- il combateti pe pr. Filoteu, dar nu aduceti nici un argument teologic, cind articolul sau pe astfel de argumente se bazeaza;
- vi se pare hilara recomandarea sa mergeti la teatru. Permiteti-mi sa cred ca si in cazul asta va dovediti superficialitatea - desconsiderati o piesa de teatru, in mod aprioric, doar pentru ca nu are functie eclesiologica; daca ati vedea piesa asta - facuta de, atentie!, un indiferent religios - , poate v-ati schimba usor opinia;
- sinteti mirat ca eu stiu cu ce ochi au privit ierarhii si incotro, dar daca v-ati stradui sa vedeti sub coaja evenimentelor, sa cititi cum se cade presa ticalosita si sa urmariti atent reactiile celor implicati, si dvs ati fi stiut - caci din ce scrieti pareti un om inteligent;
- cit despre interpretarea abuziva conform careia drumul cel mai scurt spre Rai e exorcizarea - este de o rea-credinta rara.

Veritas spunea...

Constat fara surprindere ca aveti un talent extraordinar cand e vorba sa lipiti etichete pe frunte, de la opinca pana la vladica nimeni nu cred ca va scapa acestei practici teribile si mostenite.
Ultima mea precizare, care vi se pare de rea-credinta, se bazeaza pe ce a scris Vlad mai sus: "Am aflat inca de cand mergeam la Sihastria, iar parintele Filothei mentioneaza aceasta in articolul de fata, ca sufletele celor demonizati, care nu au scapat de indracire inainte de moarte, se duc in Rai."
Daca ati fi un crestin adevarat m-ati fi scutit de parerile dvs. cu privire la persoana mea si ati fi discutat strict la subiect, cum pierdeti haturile discutiei, cum va napustiti pe "interlocutor" ocarandu-l si, evident, punand triumfal punct.

Claudiu Târziu spunea...

" Veritas:
Daca eu imi spun parerea se cheama ca pun etichete, daca dvs ii numiti criminali pe calugarii aceia se cheama ca sinteti un crestin adevarat, nu? Apropo, un crestin semneaza cu numele lui, nu cu pseudonim; un crestin isi asuma adevarul (ca tot v-ati luat nick-ul veritas). De cine va temeti?
In privinta interpretarii pe care o dati frazei lui Vlad ("Am aflat inca de cand mergeam la Sihastria, iar parintele Filothei mentioneaza aceasta in articolul de fata, ca sufletele celor demonizati, care nu au scapat de indracire inainte de moarte, se duc in Rai."), continuu sa ma mir. Chiar credeam ca sinteti un om inteligent. Si mai asteptam si argumentul teologic prin care contestati ceea ce spune parintele Filoteu despre ajungerea in Rai a sufletelor demonizatilor. Cum nu dati argumente, ci numai opinii veninoase, discutia nu-si are rostul. Si eu inteleg sa-mi consum timpul cu rost - fie si pe blog. Asadar, nu va iluzionati ca simt vreun fior de triumf pentru ca pun punct unui schimb de replici inutil cu un anonim de pe blog.

Veritas spunea...

D-le Tarziu, de ce nu cititi ce am scris mai sus? Nu i-am numit criminali nicaieri, Vlad a insinuat ca as fi facut-o.
Sa nu confundam beraria cu chilia unde se pot aduce argumente teologice. In general blogurile sunt sub nivelul berariei.
Ce argumente teologice ati adus dvs. in sprijinul canonizarii martirilor din inchisorile comuniste? Dar parintii Adrian si Arsenie care au pareri diferite?
Nu incercati sa puneti teologia impotriva teologiei. Nu v-a fost de ajuns sterilitatea discutiei Badilita-Platon? Unde au ajuns cei doi cu argumentele?
Sunteti superficial si cand faceti referire la anonimatul meu (al lui Vlad e trecut cu vederea). Faceti click pe veritas si veti avea o surpriza.
Si zambiti, nu mai fiti asa de incrancenat mai ales cand puneti lupa pe inteligenta mea.
V-am multumit pentru gazduire cu presentimentul ca la plecare, de dupa usa, imi veti da un branci afara. N-am cazut in noroi, am cazut in zapada.

vlad spunea...

Veritas, atitudinea ta arata un om orgolios. Si de asta sunt sigur, nu mai e o parere.
E urat sa recurgi acum, in final, la argumente din arsenalul corectitudinii politice (a propos de etichete...). Ori iti e greu sa iti asumi pozitia fata de problema in cauza? O dezbatere adevarata implica si pozitii diferite, implica emiterea de judecati personale, si MAI IMPLICA RESPECTAREA LIBERATII DE GANDIRE A CELUILALT. Nu cred ca te-a fortat nimeni sa crezi argumentatiei mele. Asa cum nici tu nu-mi poti impune asta. Se pare ca anii de comunism si apoi de criptocomunism in care convietuim ne-au facut sa uitam ce inseamna si ce IMPLICA cu adevarat o discutie de pe pozitii diferite, o dezbatere.

Ti-am respectat si iti respect in continuare pozitia, si am criticat-o considerand ca ma angajez intr-o polemica cu un om echilibrat. Atitudinea si vorbele tale arata ca m-am inselat. In locul vituperatiilor tale speram sa avem un dialog constructiv.

Cat despre "regina probelor" pe care ai aruncat-o in apararea exagerarii tale, aceasta afirmatie am preluat-o de la pr. Cleopa. Nu sunt de formatie teolog, dar sunt sigur ca cine are o cultura teologica solida va gasi si baza dogmatica pe care se fundamenteaza pr Cleopa cand afirma asta.

Claudiu Târziu spunea...

@ Veritas:
Nu zimbesc, rid in hohote. Deci, nu i-ati numit criminali pe calugari?
Iacata ce ati spus mai sus: "Stiu insa ca exorcismul nu are nimic de-a-face cu tortura, oricat de "blanda" ar fi ea.". Asadar, in opinia dvs, nu-s criminali, sint tortionari, iar tortura s-a terminat cu decesul victimei.
Domnule, nu vi se pare ca ne insultati inteligenta? Sau afirmatiile dvs sint menite sa ne stirneasca amuzamentul?

Cit despre faptul ca puneti semnul egal intre bloguri si circiumi, o fi la dvs. Noi nu servim alcool, deci mergeti mai departe.

Oricum, v-ati dat arama de diversionist pe fata cind ati adus vorba despre sfintii inchisorilor si disputa Platon - Badilita (din care se vede ca n-ati inteles nimic - si acum nu ma mai mir!).Daca erati de buna credinta, nu ma intrebati de argumentele - evidente si spuse in mod repetat - pentru care sfintii din temnitele comuniste ar trebui canonizati.

Sa recapitulam: condamnati lotul Tanacu, aveti un dinte (slab disimulat) contra sfintilor inchisorilor si considerati polemica Platon-Badilita sterila (ceva ma face sa cred ca sinteti un ecumenist agresiv, nu din ala motivat teologic, ci din speta luptatorilor contra Bisericii, care astazi cer scoaterea icoanelor din scoli si miine aplauda impartasirea IPS Nicolae cu catolicii). Concluzia: ati intrat aici pt scandal, nu pt dezbatere. Prin urmare, va voi elimina orice alt comentariu de-acum inainte. Ha-ha-ha-ha!

Anonim spunea...

Iată, ce răspuns am dat la acest articol pe blogul meu:

http://slovavie.wordpress.com/2008/10/28/cazul-tanacu-din-nou-in-actualitate/

În mod sigur îi susțin pe monahii întemnițați, având în vedere că tot monahul, ieromonahul, preotul, arhiereul au trecut într-o altă stare (forțând un pic limba română) a ființei umane. Monahismul, preoția nu sunt meserii ci moduri de viață care atrag după ele beneficii duhovnicești (Harul Dumnezeiesc, evident), dar și o uriașă responsabilitate față de Dumnezeu prin toți oamenii care-l vizitează sau îi cer sfatul și mai ales o posibilă mucenicie pentru care trebuie să fie pregătit de când alege vreuna din aceste căi.

Doamne ajută!
Vladici.

Anonim spunea...

Iata fratiilor ca si acum 2000 de ani Iuda sa lepadat din nou de Hristos si arhiereii de preotul Daniel si de maicute ca si atuci arhiereii au strigat "rastignitii" fara a tine cont ca si acestia sant fii bisericii