Vremea vinului e in toata vremea
Dan C. Mihailescu, unul dintre cei mai fini intelectuali de la noi, om de o rara calitate sufleteasca si condeier savuros, vorbeste in Evenimentul Zilei de azi despre vin, avind ca pretext o carte despre... vin.
"Cu toate că ştim bine că vinul înseamnă civilizaţie, filosofie, ştiinţă, etică, blazon, stil, savoir vivre, pe scurt - pitoresc şi metafizică, prea puţină lume cultivă la noi plăcerile subtile ale solarităţii viticole, în comparaţie cu armatele votcarilor, palincarilor şi, mai ales, ale aspiratorilor de bere.
De la un timp, totuş i, am senzaţia că balanţa se înclină. Tot mai multe şedinţe de degustări simandicoase în high-life, concurenţă tot mai elegant- acerbă între pieţele italiană, franceză, hispanică, basarabeană, tot mai multe magazine specializate, cărţi de toate calibrele, atlase, emisiuni TV ş.a.m.d., totul indică un spor notabil şi binevenit de alfabetizare întru rafinamentul gastro-oenologic.
Notez iute (şi intens nostalgic), în speranţa de-a vă trezi interesul.
E posibil ca latinescul „vinum“ să provină din rădăcina sanscrită „vena“, care înseamnă „iubit“. Logic. Louis Pasteur e cel care a dezlegat misterul modului de formare a alcoolului din vin, savantul francez fiind el însuşi producător viticol în via sa de la Arbois. Precis că ştiţi că mâncărurile grele, cu gusturi puternice, se asociază cu vinurile roşii cu constituţie bogată, în vreme ce carnea de vită sau porc, de miel şi pasăre se stropeş te cu vin roşu uşor, peştele merge cu alb rece, dulcele merge la desert, vinurile taninoase se înfrăţ esc cu brânzeturile tip Camembert sau Roquefort etc. Dar nu strică să ne amintim că ţuica nu poate fi decât de prune, restul - pere, mere, caise, cireşe - fiind rachiuri. Tot aşa, coniacul nu-i decât cel produs în regiunea franceză Cognac, restul fiind vinars ori brandy, după cum şampania propriu-zisă nu-i decât băutura produsă-n Champagne, restul fiind vin spumant!
(...)
De aici picăm direct în tandreţ uri cvasi-erotice. Un vin poate fi „delicat, fin, suav, tandru, vioi, ferm, generos, viril, aspru, dezechilibrat, licoros, inexpresiv...“ în total vocabularul vinului conţinând 40 de termeni la 1779, apoi 250 în 1955, iar în 1972 nu mai puţin de 450 de cuvinte! Cât despre verbul a degusta, el apare, minunatul, abia în 1813, într-un text oficial semnat de Napoleon.
(...)
Mihai Macici îl citează în final pe Baudelaire: „Dacă vinul ar dispărea din producţia omenirii, cred că s-ar produce în sănătatea şi inteligenţ a locuitorilor planetei o absenţă mult mai înspăimântă toare decât toate excesele de care e făcut răspunzător“. Păi, nu?"
Pai, da - ma grabesc sa spun si eu o data cu Dan C. Mihailescu. A bea vin e un act de cultura (deci nu intimplator gasiti la blogrollul meu linkuri spre siteuri de vin :) ). Iar a sti sa bei vin e o arta. Ii multumesc prietenului Dan C. ca mi-a dat prilejul sa spun aici citeva cuvinte despre vin si mi-a deschis pofta sa revin... :)
Postări
daca "a sti sa bei vin e o arta", atunci sa nu cunosti berea nefiltrata e o erezie :)))
@ alexander:
O fi, dar nu ma fac vinovat de ea. Cunosc berea nefiltrata - inca dupa multe "soiuri" -, nefiind totusi un specialist ca dumneata. Sa admitem insa ca vara nu-i ca iarna, nici berea ca vinul. Vinul e pentru o aristocratie a spiritului, cum berea e pentru proletariat :))
@claudiu: arta, artistocratie a spiritului..intr-un cuvint "elite". ICR :))
Pe vremea cand imi era profesor in facultate, Ion Coja ne spunea ca "a sti sa bei e semn de mare caracter". Ma conving de fiecare data de acest lucru. Chiar si atunci cand concluzia cea mai evidenta e lipsa mea de caracter.
:)) ca sa fiu rau: cum adica e o arta? nu-l bei tot asa cum bei si apa -- adica din pahar sau din sticla? aaa da! cred ca stiu la ce va referiti: uite eu, fiind nepot de potgorean din Odobesti, am perfectionat pina la executie artistica bautul direct din budana cu furtunul. cunosc cu exactitate unghiul la care trebuie inclinat gitlejul pentru a asigura un flux continuu intre budana si stomac. cred ca are de-a face mai mult cu fizica fluidelor decit cu arta -- este o stiinta, deci.
Noroc!
@romagazin:
As putea scrie un eseu despre arta de a bea vin (pt un tratat mai am a ma documenta). Dar asta nu inseamna ca toti betivii sint artisti. Si nu, nici oameni de stiinta :)
@claudiu:
aprob pozitiv, desi scrierea unui eseu tine deopotriva de arta si de stiinta. da' daca tot vorbim de vin (ca-n el se afla adevarul) sa spunem ca nu toti betivii sint artisti, dar exista evidenta ca mai toti artistii sint betivi ;)
Ma duc la o cana de must.
@ romagazin:
arta si stiinta se intrepatund, se includ :)
nu stiu daca "mai toti artistii sint betivi", ca n-am vazut nici o statistica. multi or fi. dar aici nu e vorba de betivi, ca aia nu fac arta din bautul vinului. e vorba doar de bautori. chestie de nuanta.
pentru ilustrare, o scurta poveste: eram la o degustare de vinuri de Segarcea, alaturi de alti jurnalisti din Clubul de Presa de Vin. degustarea excelenta, organizata de Catalin Paduraru (cunoscatorii stiu despre cine vorbesc). vinurile deosebite. Rieslingul mi-a ramas la inima. intelegem de ce si cum cu gustul, buchetul, aciditatea... Somelierul - fara cusur. dupa, ca de obicei, citiva zabovim sa ne imprietenim mai mult cu soiurile prezentate. intre noi si un gazetar mai batriior, cunoscut si ca poet, cronicar sportiv si mare umorist - cindva chiar ii ieseau textele. bem elegant citeva sticle, la care poetul-gazetar tot mai cerea vin, desi nu se cuvine... ma rog, gazdele, amabile, mai aduc. in cele din urma, poetul-gazetar isi da pe fata arama de betiv si pune apa in vin. in vinul acela. blasfemie! noi, uluiti, aproape in cor, l-am luat la rost. si el s-a aparat ca asa ii place li vinul, ca bea mult si ca sa bei mult trebuie sa torni apa. si ca oricum nu face mare diferenta intre vinul ala nobil pe care il beam cu totii si vinul luat la pet din piata!
Trimiteți un comentariu