luni, 18 august 2008

De ce atâta ură?

Un drept la replica refuzat de Evenimentul Zilei:

N-am crezut vreodată că aş putea să inspir atâta ură.
Despre ce este vorba? Criticul Nicolae Manolescu declară în „Evenimentul Zilei” (nr. 5256, din 7 august 2008) că vina pentru scandalul declanşat de expoziţia „Freedom for Lazy People”, organizată de Institutul Cultural Român din New York, o poartă autorii articolului din săptămânalul „New York Magazin”, care manifestă un comportament naţional-comunist şi legionaroid.
Mai departe, declaraţia domnului Nicolae Manolescu mă afectează direct: „Este situaţia unei mari părţi din diaspora americană, gen Gabriel Stănescu & Co.”
Acuzaţia, dincolo de faptul că este calomnioasă – atâtă timp cât N.M. nu dovedeşte, argumentat, cum poate fi cineva naţional- comunist şi legionaroid – are o logică „pe dos”. Cum adică, nişte naţional-comunişti (care, nu-i aşa, au fugit de teroarea comunistă din ţară) şi legionaroizi (toţi cei care cred în valorile naţionale, şi nu permit să-l lase pe Eminescu în debara, aşa cum ne sfătuia, deunăzi, H. R. Patapievici) să fie înfieraţi că au condamnat expunerea însemnelor hitleriste, tocmai ei care, potrivit unei minime logici, ar fi trebuit să exulte la simpla vedere a lor?
Privitor la referirea lui N.M. la persoana subsemnatului (genul „unde dai şi unde crapă”, dat fiind că personal n-am avut nicio contribuţie la această expoziţie şi nicio intervenţie în scandalul pe care expoziţia de la ICR New York l-a generat), cred că acest om este invidios pe activitatea mea de scriitor şi editor, căruia dumnealui încearcă să-i blocheze accesul la revistele de cultură din ţară şi la o serie de edituri aflate sub controlul său discreţionar. Este vorba de revista „Origini - Romanian Roots”, sponsorizată de membrii „Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români - LiterArt XXI”, care apare de 11 ani în Statele Unite, fiind singura revistă de cultură din diaspora românească de acolo, cu circulaţie în Canada, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Suedia, etc. La această revistă colaborează o pleiadă de scriitori, jurnalişti şi artişti plastici care trăiesc în afara graniţelor ţării, şi care nu sunt acceptaţi să se exprime în revistele din România – reviste aflate sub controlul direct al lui N.M. – deşi sunt membri ai Uniunii Scriitorilor. Sunt şi eu în această situaţie.
„Răul” invocat de N.M. trebuie găsit în altă parte: în divorţul ICR de comunitatea românească din New York. La sediul ICR New York se interzice vorbirea limbii române şi prezentarea cărţilor aparţinând scriitorilor români din Statele Unite. Tocmai această instituţie susţinută din banii contribuabilului român ar trebui să servească apropierii diasporei de ţară, păstrării identităţii culturale a românilor.
Ce să-l fi înfuriat atât de tare pe N.M., încât să mă acuze public de nişte vini imaginare, nu ştiu. Am greşit cu ceva punând în circulaţie valorile exilului românesc şi făcându-le cunoscute în Statele Unite, prin efort propriu şi cu sprijinul menţionat anterior (nu al statului român), asta în timp ce ICR beneficiază de sume incomparabil mai mari, din bani publici? Şi iată cum sunt folosiţi aceşti bani destinaţi, în principiu, promovării valorilor româneşti! Svastica din expoziţia amintită nu e nimic în comparaţie cu industria pornografică în care ICR investeşte sume considerabile!
Chiar nu înţeleg de unde acest „exces de zel” al lui N.M. la adresa persoanei mele. Probabil că prin acumularea a 5-6 funcţii, remunerate în contradicţie nu numai cu legislaţia română, dar şi cu oricare legislaţie din lume, liberalul N.M., apărător consecvent al non-valorilor în literatură, vine acum să ne înveţe, cu ochii lui de expert, ce este arta „neconvenţională”, care a depăşit provincialismul dâmboviţean. Este surprinzător să citeşti astfel de elucubraţii: „Ne aflăm în plin naţional-comunism, iar modelul este cel patentat încă din anii ’50, de a cere opinia unor oameni care nu se pricep la artă şi cultură”. Realitatea îl contrazice pe N.M.: autorul articolului din New York Magazin (John Gabrian Marinescu) este el însuşi artist plastic, iar Robert Horvath la fel.
Dar N.M. preferă spectacolul, elucubraţia, loviturile sub centură şi, presupunând că publicul cititor nu este informat, susţine un neadevăr, acela că “în toată lumea expoziţiile sunt pline de svastici, şi nu se mai scandalizează nimeni”. Dacă N.M. nu ştie, îi spunem noi că legislaţia americană condamnă şi amendează dur expunerea în locuri publice a însemnelor fasciste şi naziste.
Probabil că i-a trebuit mult lui N.M. să dea dovadă de loialitate celor care i-au încredinţat multiplele funcţii cumulate, dat fiind faptul că dosarul său nu a fost prea curat, în accepţiunea naţional-comunistă pe care o invocă el însuşi. Ca tânăr asistent universitar făcea figură de disident, lansând zvonul că nu poate fi membru PCR datorită faptului că părinţii săi au fost legionari. Aceasta o spune N.M. însuşi într-o carte-interviu. Prin anii ‘67-’68 N.M. îngrijea o antologie a poeziei române moderne în populara “Bibliotecă pentru toţi”, în care figurau şi legionarii Radu Gyr, Nichifor Crainic şi Horia Stamatu, şi se vorbea că fusese retrasă din librării şi biblioteci.
Un lucru nu-mi este clar. Când a spus cameleonicul N.M. adevărul? Când a mărturisit despre convingerile naţionaliste ale părinţilor săi, suferind în puşcăriile comuniste în timp ce copilul şi adolescentul N. M. se adăpa la ţâţa marxism-comunismului, când făcea figură de disident, sau azi, când, după o diabolică dialectică numai de el ştiută, răstălmăceşte adevărul, utilizând acelaşi limbaj de lemn al propagandei comuniste?

Gabriel Stănescu

4 Comentários:

Pseudo-Gabriel Manolescu spunea...

Domnul Manolescu delireaza enorm, cum face ori de cate ori se ocupa de altceva decat de critica literara, dar si dumneata delirezi simetric, pentru ca, de pilda, nici Patapievici n-a sfatuit in privinta nici unui cadavru eminescian (lucrul s-a dovedit demult si cu prisosinta), nici Nichifor Crainic n-a fost legionar, nici revista dumitale nu e chiar una de invidiat. Ca domnul Manolescu o fi avand vreun interes sau vreo alergie, se poate, e genul; dar fii sigur ca masura urii nu si-o consuma pe dumneata, ci are multe, multe alte prioritati.
Mai degraba, crede-ma, ii uraste pe francezi ca vorbesc frantuzeste si pe Paul Goma ca vorbeste romaneste...
Matale esti mic, nervos, "victima colaterala". Cu "Radacinile" dumitale cu tot!
Pe titularul blogului sa-l vedem cat de cavaler este sau nu este, publicand sau nepublicand acest comentariu, care da cu tifla si lui Pat, si lui Patachon!
Avem multe alte probleme urgente si am fi recunoscatori sa nu mai fim abatuti de la ele cu mici ranchiuni personale, deghizate, isteroid, in "cauze" de carnaval.
Multe din aceste probleme serioase se regasesc chiar pe acest blog si n-am vazut sa aiba in dumneata un raisonneur.
Lasa-ne deci in durerile noastre si pune-ti - ca esti roman, de! - caciula dinainte! Prietenii stiu de ce...

acelasi pseudo-G. M. spunea...

Orice cavalerism merita o reverenta.
Poate n-ar strica si mai multa cumpanire in selectia postarilor.
Caci timpul, pe masura ce trece, devine din ce in ce mai pretios...

Anonim spunea...

Modul in care se comporta scriitorii romani de azi in public este o rusine.

Vara asta am asistat la o cearta de cartier, cu insulte si acuzatii nesfarsite, cu paraciune la voda si la sultan, cu lovituri imprevizibile, de la ironiile lui Mihaies care scuipa in propria ograda (v. ironiile la adresa distinsului compozitor Iancu Dumitrescu), pana la mentionarea gratuita a numelui d-lui Stanescu de catre Presedintele Uniunii din care face parte.

Un penibil desavarsit cu tot tacamul, batai in familie, vecini care s-au ales cu ochiul vanat din partea administratorilor numai fiindca se cunosc cu alti vecini aflati in conflict "balcanic". Dar nici G. Stanescu nu se lasa!

Manolescu greseste o data, iar G.S. le inmulteste in stanga si-n dreapta. Asa cum Manolescu il pomeneste aiurea, de ce sa nu zica si el, la randul sau, ceva complet inadvertent despre Patapievici? (A citit cineva domnilor, articolul cu "cadavrul din debara"?! Aveti Internet in cartierul dvs. din diaspora? Mergeti orbeste pe sens contrar, stiti sa scrieti dar nu stiti sa cititi, cine a mai vazut asa ceva!)

Iar asta n-ar fi nimic, e abia inceputul. "La sediul ICR New York se interzice vorbirea limbii romane". ... - poate nimereste zvonul unde trebuie, dupa stilul patentat de a repeta orice bazaconie pana toata lumea cedeaza psihic.

Dupa descrieri de genul "industria pornografica in care ICR investeste sume considerabile" aflam cum stau faptele, apoi valorile care dupa dansul reies automat din aceste... fapte: "Realitatea il contrazice pe N.M.: autorul articolului din New York Magazin (John Gabrian Marinescu) este el insusi artist plastic, iar Robert Horvath la fel."

1. Despre ce industrie pornografica ar fi vorba, cea care ar fi trimis expozitia de la NY? (Stil aluziv, sa inteleaga capra ce stie varza)

Pai daca e vorba de expozitia ICR-NY, nu este pornografica, deoarece nu face apel (exclusiv) la dorinte sexuale - cum e prin definitie pornografia. Acolo sunt exponate care pana la urma se cer apreciate estetic, indiferent de valoarea lor foarte slaba, de ironia ieftina cu care sunt prezentate si amestecate obiectele, simbolurile, aranjamentele etc.

2. A vazut G.S. vreo lucrare de "arta plastica" apartinand celor doi artisti scandalagii de la NY (Marinescu & Horvath) sau ii crede pe cuvant?

3. Cine i-a spus d-lui Stanescu ca artistii se pricep, necesar, la estetica? Ei pot eventual sa produca, nu neaparat sa si aprecieze obiecte de arta (repet: prin definitie, obiecte care se cer percepute estetic). In caz contrar, (daca artistii s-ar pricepe automat la cultura sau daca arta ar fi sinonim cu valoare) nu ar exista arta proasta! Clar? Domnilor, ati trecut prin Universitati, e posibil asa ceva?

3. Chiar daca ar fi fost vreodata artist, cel putin Robert Horvath s-a exclus automat si instantaneu din breasla, in momentul in care a intentionat sa cheme politia din NY la o expozitie de arta! Nemaivorbind ca a si chemat-o. Nu cunosc nici un caz asemanator la New York, poate la Beijing, in timpul revolutiei culturale. Este inacceptabil, o mare rusine.

In mod normal, Dl. Stanescu ar fi intelept sa se faca ca nu-i cunoaste pe acesti oameni. Din pacate insa, gandeste la fel ca ei: "au condamnat expunerea insemnelor hitleriste". Intr-o expozitie de arta, protejata de libertatea de exprimare. Nu vi s-a rupt creionul scriind aceste cuvinte penibile, d-le Stanescu?!

4. Continua acuzatiile, retorica de doi bani si povestile zvonistice: "acumularea a 5-6 functii, remunerate in contradictie nu numai cu legislatia romana"... "lansand zvonul ca nu poate fi membru PCR datorita faptului ca parintii sai au fost legionari. Aceasta o spune N.M. insusi intr-o carte-interviu." De ce nu ne dati titlul cartii, d-le Stanescu? Iar va credem dupa ureche?

Incredibil - ton suficient, o lipsa totala de discernamant, de simt al penibilului, retorica de doi bani, acuzatii nefondate, fara nici un fel de pudoare. Care pe care!

Eu unul am luat o decizie: nu va mai citesc, domnilor. Mihaies, Manolescu, Stanescu, sunteti toti o apa si-un pamant, va bateti joc de responsabilitatea voastra de scriitori, critici si ziaristi.

Anonim spunea...

Gabriel Manolescu nascut in Valcea 20 dec 1967.absolvent liceu militar Breaza.Tanarul Ofiter CI din cadrul Biroului 2.a trecut in rezerva in anul 1993.Dosarele revolutiei il pomenesc prezent alaturi de Nicu Ceausescu la Sibiu si la Bucuresti .Tanarul ofiter cu parul ondulat si ochi verzi la povatuit pe Nicu Ceausescu sa mearga la Bucuresti cu mainile goale si sa nu incerce sa ia nici o arma cu el.Oare daca Nicu Ceausecu nu se preda!acum cum era Romania?