Renaşterea Dreptei

Văd că nişte oameni se agită prin presă, pe bloguri şi siteuri: Dreapta trebuie să se regrupeze, acum e momentul, MRU are datoria să aleagă... Care Dreapta, frăţiorilor? Că, să ne înţelegem, PDL nu e de dreapta. Iar PNL e în USL - deci nu e nici el, dacă îşi va fi imaginat că a fost vreodată. Cît despre MRU, credeţi-mă, a expirat înainte de termen. Omul e un neocon obosit, de care marele cîrmaci s-a folosit şi (l-)a ratat. Nu e nimic de sperat de la el. Nici n-a fost, dar mă rog... 

Dreapta nu există, pentru că oamenii de dreapta sînt puţini în ţara asta şi în general confiscaţi de proiecte personale. Fără oameni de dreapta nu poţi face un partid de dreapta. Chiar dacă îl faci pe hîrtie, nu e decît o butaforie, scuzaţi rima. Şi dacă, să zicem, printr-un context favorabil, un astfel de partid ar putea ca să însemne ceva, să intre în Parlament, de pildă, n-ar fi decît o altă formă fără fond, care ar compromite şi mai rău ideea de Dreapta. Destul şi-au bătut joc de această idee ţărăniştii, liberalii, pedeliştii, "conservatorii" lui Felix...

N-am nici cel mai mic interes şi nici umbră de entuziasm să lucrez pentru înlocuirea nenorociţilor lor cu nenorociţii noştri. 

Cum am mai spus, Dreapta e un stil de viaţă mai întîi şi numai pe urmă o direcţie politică. Or stilul Dreptei e demodat: tradiţional (creştin, pentru români), conservator, naţionalist, personalist, comunitarist, pro familie, realist şi responsabil. Cum să faci Dreapta într-o ţară ultra-"progresistă", adică taman pe dos faţă de înseamnă Dreapta? România e dominată copios, de 22 de ani, de Stînga pentru că asta-i mentalitatea, ăştia sînt oamenii. Întîi să lucrăm asupra oamenilor, pe urmă vom dezvolta şi proiecte politice.