joi, 16 aprilie 2009

ÎPS Bartolomeu: "Nu trebuie să luptăm împotriva apocalipsei, ci s-o traversăm fără vătămări sufleteşti"

Cluj-Napoca, joi, 16 aprilie 2009


Declaraţie de presă


În general, noi ne-am dezobişnuit să vedem viața în desfăşurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând să anticipăm urmările sau să evaluăm întregul. E adevărat că, pe vreme de furtună, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizează ploaia şi, prin ea, pământul. E adevărat că o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai puțin adevărat că una ca ea a descoperit America. E adevărat că pe câmpul de luptă cad soldați în bătălie, dar tot atât de adevărat este că supraviețuitorii asigură victoria.


De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, şi nu anticipăm capătul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că, la un moment dat, aflându-se Iisus laolaltă cu ucenicii Săi, le-a făcut următoarea mărturisire despre Sine: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. În final, Evanghelistul adaugă: „Și ei foarte s’au întristat”.[1] Se naşte întrebarea: De ce oare s’au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipă să li taie respirația, pentru ca imediat după aceea, la vestea învierii, să răsufle uşurați. Iată însă că ei au rămas încremeniți în spațiul tenebros al evenimentului, incapabili să vadă mai departe.


Dragii mei, a porni la drum înseamnă a avea o țintă, ceea ce denotă existența unui scop. De cele mai multe ori, între tine şi țintă se interpun unul sau mai multe obstacole, numărul acestora depinzând de distanța dintre punctul de pornire şi cel la care vrei să ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; dacă el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Știți care e cheia succesului?: să faci din el un obstacol transparent, adică să vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigură sau nesigură, ipotetică, dar întotdeauna revelatoare.


În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim „vremuri apocaliptice”. Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă’nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăție peste’mpărăție, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci mulți se vor poticni şi unii pe alții se vor vinde şi unii pe alții se vor urî. Și mulți profeți mincinoşi se vor scula şi pe mulți îi vor amăgi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.[2]


În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu mare răsunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeşte de pe o zi pe alta, uitând că apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină, şi că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevătămați de propriile noastre păcate. De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică şi spaimă. Aşa se anunță şi vremurile apocaliptice. Eu nu ştiu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naşte, dar ştiu sigur că noi nu împotriva apocalipsei trebuie să luptăm (căci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia, de a o traversa fără vătămări sufleteşti, fără vina fraților de a-şi fi vândut fratele, aşa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.


Or, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea.

Răbdarea însă trebuie însoțită, neapărat, de conştiința că tot începutul are un sfârşit, şi că acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfiorătoare, dar ea se termină anunțând Cerul cel nou şi pământul cel Nou; şi, în final, Noul Ierusalim.


Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăznuim luminata înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împărtăşesc, tuturor, arhiereşti binecuvântări, adresându-vă tradiționala salutare: Hristos a înviat!


Sfintele Paşti, 2009


† BARTOLOMEU ANANIA

Arhiepiscop și Mitropolit



[1] Matei 17, 22-23.

[2] Matei 24, 4-13.

23 Comentários:

iulian capsali spunea...

Este un text exceptional! Simplu, direct, limpede ca un izvor de munte. Dumnezeu sa-i dea sanatate IPS Bartolomeu, ca sa ne mai dumireasca in momente de slabiciune si confuzie.
Un Paste cu Lumina lina tuturor crestinilor ortodocsi care mai adasta pe aici.

Anonim spunea...

Un adevarat pastor si ierarh. Se vede si talentul omului de litere, care spune foarte simplu si direct ce are de spus. Acesta este raspunsul cel bun, la problemele care ii framanta pe multi dintre credinciosi in ultima perioada. Acesta e raspunsul si indemnul potrivit, iar nu cel venit de la Patriarhie.

Ion de la Chiuiesti spunea...

Sa-l ajute Dumnezeu sa invinga boala trupeasca!

Anonim spunea...

Un mesaj cald,plin de iubire,compasiune si durere,dar datator de multa speranta si bucurie,asa cum trebuie sa fie un adevarat parinte cu fiii sai.
Hristos a Inviat!

Cristi spunea...

Ar fi minunat ca Inalt Prea Sfintia Sa sa-si poata face auzita vocea mai des. Este singurul ierarh roman care se lupta deschis cu duhul tradarii al veacului in care traim, punandu-si sufletul pentru oi, si care poate da o orientare sanatoasa Bisericii Ortodoxe Romane, in duhul Parintilor ei. Pacat ca ierarhii mai tineri nu-i urmeaza exemplul! Poate ca se tem... sau poate ca iubesc mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu...!

Oana spunea...

Draga Claudiu,
iti scriu acest mesaj in dorinta de a-mi cere iertare fata de tine. Acum ceva timp, in urma unei emisiuni TV, la care ai participat si tu, am lasat un comentariu pe blogul tau.M-am pripit! Am gresit!Si multe mi le-a revelat Bunul Dumnezeu ulterior! Ma simt foarte prost fata de tine si de subiectivismul de care am dat dovada atunci! Te rog frumos sa ma ierti! Iti doresc mult har si spor in tot ceea ce faci! HRISTOS A INVIAT!

Claudiu Târziu spunea...

@ Oana:

Adevarat a inviat!

Te-am iertat de-atunci, asa cum fac cu toti cei care imi gresesc. Ma bucur pentru tine ca ai putut sa-ti ceri iertare si iti doresc toate cele bune.
Doamne-ajuta!

Anonim spunea...

Frate nu stiu cate stii despre acest subiect

http://www.ecomagazin.ro/deputatii-de-acord-cu-organismele-modificate-genetic/

http://www.pej.org/html/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=4072&mode=thread&order=0...

IoanaT spunea...

Apropo de toate ale apocalipsei si de liberate de expresie:

http://www.ihatethemedia.com/students-stand-up-to-aclu-recite-lords-prayer-at-graduation

Au si americanii pietile lor de universitati.

Anonim spunea...

Stiu ca nu e locul potrivit pentru postarea acestei intrebari , dar am sa intrdraznesc sa intreb - ce joc este acesta ? in emisiuni televizate ataci documentele cu cip , dar prin revista "Rost" faci exact contrariu.... Ce sa intelegem de aici ?
Avem dreptul la un raspuns la aceasta intrebare sau ne vei trata cu indiferenta ?
Pana la urma care este adevarul frate ?!
Pun aceasta intrebare cu atat mai mult cu cat consideram ca faci parte din turma aceea mica ....Pacat...

Claudiu Târziu spunea...

@ anonim 12.51:

O sa tratez aceasta intrebare ca pe una de buna credinta, desi tonul imi spune altceva.

Ma gindesc ca poate nu ai citit constant Rost si ti se nazare altceva.

Daca ai fi citit ultimele numere, ai fi vazut ca am fost constant impotriva cipurilor, cu argumente dintre cele mai solide. In plus, am atacat in justitie ordonanta de guvern privind introducerea pasapoartelor cu cip.

Inclusiv in ultimul nr, esential pozitia pr Andrew Philips este una anti-cip, dar nuantele sint greu sesizabile, dupa cum se vede.

Vai de capul nostru de ortodocsi, daca atita de greu intelegem niste lucruri.

Anonim spunea...

Imi cer iertare pentru tonul folosit la intrebarea anterioara despre pozitia ta anticip .
Intradevar ,nu am citit revista "Rost" si am luat ca fiind adevarate unele afirmatii de pe niste bloguri.(se sustine ca pozitia parintelui Andrew ar fi alta - procip).
Nu am intentionat sa folosesc tonul respectiv , insa am ramas stupefiata de cele " auzite " , tocmai pentru ca stiam ca alta ar fi pozitia ta fata de aceasta problema .
Sper sa nu fiu " vai de capul meu " :) nu am facut decat sa verific o informatie si nu cred ca ai fi raspuns daca foloseam un ton delicat .
De asemenea ,nu inteleg greu lucrurile , eventual iau ca fiind adevarate niste informatii false .(deci, naiva :D)
Multumesc pentru lamurire , nu sunt o dusmana o ortodoxiei , prin urmare ,nici a ta .
Am vrut doar sa vad cine spune adevarul ...
Tot respectul pentru actiunile intreprinse de tine in acest sens .
Numai bine !

Anonim spunea...

Acesta este fragmentul expus pe respectivul blog , fragment ce parea credibil ( ramane doar sa verific ravista "ROST " :
"Ultimul numar al revistei Rost a fost scos din pangarul manastirii Petru Voda datorita unui articol care incurajeaza primirea actelor cu cip. Textul cu pricina este un interviu luat Pr. Andrew Philips: Alegeti drumul invierii, nu Europa! si spune urmatoarele: “Acceptam cipurile, dar nu ne lepadam credinta… Nu putem sa nu dam cezarului ce este al cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna, dar pentru ca nu ma despart de Hristos, in cele din urma, daca nu exista alternative, le voi lua”. Oare ce credinta vor avea cei care vor primi cipurile? Credinta in mamoma? "

Nu intentionez sa postez numele blogului tocmai pentru a nu creea o situatie neplacuta (vreau doar sa stiu cine are dreptate , pe parcurs).

Claudiu Târziu spunea...

@ anonim 20.03:

Explicatia se afla aici:
http://c-tarziu.blogspot.com/2009/07/pe-marginea-unei-nedreptati.html

Anonim spunea...

Linkul postat de tine nu poate fi accesat.

scara spunea...

Guten Morgen!
Nistorescu sa-si vada de "puterea" lui pe care i-o ingaduie Dumnezeu!
Noi ne vedem de-ale noastre...!(scuze ca n-am timp sa citesc tot..., timpul ma "preseaza cu o presa straina") Alles Gute!

Ioana T spunea...

In caz ca nu ati aflat inca, saptamina trecuta a fost lansata pe Internet "The Manhattan Declaration". Este un document cu adevarat ecumenic si extrem de important intocmit si difuzat cu aportul multor capi de biserici crestine din America. Documentul este cu atit mai oportun cu cit se opune practicii consecvente din ultimii ani (adoptata de multe organisme guvernamentale si non-guvernamentale din toata lumea) de “pus pumnul in gura” si de infricosare a crestinilor. http://manhattandeclaration.org/
Sper sa citesc cit de curind un comentariu pertinent pe blogul dvs.
Doamne ajuta!

Anonim spunea...

Ma inteb cu ce scop a pornit in viata autorul (ale carui scrieri si fapte le cunosc bine). Si, un raspuns la de ce s-au intristat evanghelsitii: pentru ca ei nu credeau in salvarea lor in afara mediului lor social si a povestii despre salvare. E nevoie de mai mult decit de un script, fie el promitator.

le Bon Critique spunea...

ce bine a simtit B.A. fenomenul asta...! Intereant ca si bloggerii ortodocsi fac parte, inevitabil din fenomenul asta de abandonare a fundamentelor ortodoxiei...

De ce? Pentru ca blogul creaya impresia ca exista evenimente la zi, actuale, importante, ca poti reyolva prin petitii, etc... Si e in mare parte, o iluzie

Anonim spunea...

Da, probabil, de aceea este

Anonim spunea...

Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori!
Aripile harului Tău să mă ocrotească, că degetul arată pe cel păcătos, vestind pururea ruşinea lui ascunsă.
Binecuvântat Cel care de suliţă a fost străpuns şi sabia de la uşa Raiului a îndepărtat!
Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău!
Adam fusese curat foarte în mândra Grădină, dar a ajuns lepros şi respingător din pricina suflării şarpelui peste el.
Grădina l-a alungat din mijlocul ei, l-a scos afară din ea, atotluminata.
Arhiereul Veşnic l-a văzut scos afară de la El, S-a pogorât şi a venit la el, l-a curăţat cu isop şi l-a adus înapoi în Rai.
Limba nu poate rosti cum este înăuntrul Raiului, nu este de ajuns nici pentru frumuseţile lui din afară.
Nu era apă în stânca din pustie, dar mări au ţâşnit din ea.
Tot aşa şi Cuvântul din nimic a făcut lucrurile Sale.
Fericit cel socotit vrednic să moştenească Raiul Tău!
Cei care părăsesc lumea întristărilor nu trebuie să plângă, pentru că Raiul este plin de frumuseţe.
Raiul m-a încântat prin pacea şi prin frumuseţea lui.
În el e o frumuseţe neprihănită, în el e o pace neînfricoşată.
Fericit cel care va fi socotit să primească pacea, măcar după har, prin milostivire.
Miluieşte-mă, Doamne al Raiului, şi dacă a intra în Raiul Tău nu-mi este cu putinţă, fă-mă vrednic măcar de pajiştea din afara împrejmuirii lui.
Binecuvântat Cel care prin Crucea Sa a deschis uşa Raiului!
Fă-mă vrednic de fărâmiturile ce cad din Rai.
Cred că morţii vor învia şi pacea se va sălăşlui peste tot.
Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii!
Ramurile pomilor din Eden vor hrăni pe toate femeile care i-au hrănit pe cei săraci.
Nimeni nu osteneşte aici, că nimeni nu flămânzeşte.
Nimeni nu cunoaşte ruşinea, că nimeni nu păcătuieşte.
Nimeni nu se căieşte, că nu e pricină de pocăinţă.
Nimeni nu îmbătrâneşte, că nimeni nu moare.
Nimeni nu e îngropat, că nimeni nu se naşte.
Nimeni nu ştie de griji, că nimeni nu suferă.
Nimeni nu se teme, că nu sunt curse.
Binecuvântat Cel care în Raiul Său va da bucurie întristării noastre!
Dă-ne să vedem pe drepţii Tăi în Raiul Tău!
Binecuvântat Cel care l-a înălţat pe Adam şi l-a făcut să se întoarcă în Rai!
Mireasma Raiului şi-a picurat parfumurile în foişorul de sus al apostolilor la Cincizecime.
Lăudat fie harul Tău, care se milostiveşte de cei păcătoşi!
Prin harul Tău, fă-mă vrednic de Grădina desfătărilor!
Dă-ne harul să întâmpinăm Împărăţia Ta cu strigăte „Osana”!
Binecuvântat cel care şi-a cârmit barca drept spre Rai!

Sf. Efrem Sirul

cipikahn spunea...

Chiar acum ascultam o piesa de teatru :) Miorita de Valeriu Anania. Superb, un om ce a trecut prin viata, drept ca un falnic stejar.

Denisa Ion spunea...

Foarte frumos articolul. Mi-a facut placere sa-l citesc.