REPORTAJ/ Pimon şi harmoşca fermecată

Lipovenii trăiesc sub trei peceţi: crucea, barca şi armonica. Potrivit marilor dimensiuni ale vieţii lor: credinţa, pescuitul şi cântecul. Deci, dacă vrei să-i cunoşti, trebuie să-i vezi la biserică, în barcă sau cântând. Eu am ales cântecul. Aşa l-am cunoscut pe unul din marii artişti ai armonicii: Pimon Bejenaru, din Sarichioi - Tulcea.

Barca înainta în ritmul opintit al vâslelor, prin valurile tot mai mari. Vântul îşi schim­base direcţia dinspre Est şi ame­nin­ţa să o răstoarne. Dar braţele vâslaşului se făcuseră una cu lopeţile care despicau apa cu putere şi duceau lotca mai aproape de ţărm, cu fiecare mişcare. Din locul în care şedea, copilul nu vedea decât două braţe trăgând la rame. Ştia că sunt ale buni­cu­lui şi asta îl liniştea. În mij­locul bărcii, între copil şi bă­trân, se afla un morman de pietre ce părea tot mai greu, cu fiecare lovitură de val. A încercat să-i spună bunicului să arunce bolovanii în apă, că vor putea veni după alţii pe vreme bună, însă vorbele i-au fost luate de vânt. Sau poate că nici nu a deschis gura, de teamă ca bu­nicul să nu-l do­jenească pentru frica lui. Nori negri au închis, treptat, cerul, ca o cortină. Vântul se înteţise şi de­ve­nea tot mai rece. Ţărmul părea încă foarte departe şi lacul mai mare ca de obicei. Oa­meni şi păsări se puseseră la adă­post. După un timp, pe care îl măsurase în ore, au acostat, în sfârşit, în dreptul ogrăzii lor. Bă­trânul şi copilul au descărcat pietrele din barcă şi le-au stivuit în dig. La fel cum făcuseră de alte zeci de ori, pentru a-şi proteja curtea de apa lacomă. Apoi bărbatul îşi luă de pe cap pălăria cea veche şi ridică privirea spre înalt, de parcă ar fi căutat ochii cerului. A stat o vreme aşa, privind cum vine furtuna. Băiatul nu l-a mai aşteptat. A fugit la magazia de lemne, şi-a luat harmoşca atârnată de-o grindă şi a început să cânte o melodie care îi tot su­nase în minte pe drum. Armonica pe care o primise de la tatăl său era una de jucărie, iar el ştia să cânte doar după ureche, dar su­netele acelea care ţâşneau din clape îi potoleau spai­ma adunată în suflet, legănându-l uşor, ca braţele ma­mei. Şi-atunci a început să plângă. Pentru prima oară, după moartea părinţilor lui, într-un accident de maşină, din urmă cu aproape un an.

Afară se dezlănţuise potopul.

Ştie şi azi, după patruzeci de ani, melodia aceea, pe care acum o cântă desăvârşit. Este un cântec de dra­­goste, în care un bărbat plânge moartea iubitei. Me­­lodia pe care, ca într-o presimţire întunecată, au înregistrat-o pe o casetă părinţii lui, cu o zi înainte de a-şi pierde viaţa. Le plăcea mult să cânte. Cântau cu foc şi din inimă, ca mai toţi lipovenii. După moartea lor, băiatul a schimbat cuvintele melodiei, trans­for­mând-o într-un cântec de jale şi dor. E singura melo­die care îl face să lăcrimeze de câte ori o slobozeşte din armonica lui. Şi ca un făcut, de câte ori o cântă, afară plouă, ca atunci când a cântat-o pentru întâia oară, în magazia bunicului. Şi plouă şi-acum, în această după-amiază de Mai, când mi-o cântă şi mie. (Continuarea în Formula As)

Lansăm antidotul pentru "corectitudinea politică"

Marţi, 23 Iunie a.c., ora 19.00, Editura ROST lansează cea mai recentă publicaţie a sa, volumul colectiv "Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale", coordonat de William S. Lind, Andrei Dîrlău şi Irina Bazon.

Despre importanţa temei, structura şi ţinta cărţii şi contextul în care apare vor vorbi: scriitorul Sorin Lavric, sociologul Ciprian Voicilă şi directorul Editurii Rost, Claudiu Târziu.

Prezentarea va fi urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri.

Participanţii vor putea cumpăra cartea la un preţ promoţional.

Evenimentul va avea loc la Casa Cu Rost (Calea Victoriei 155, bl. D1, tronson 8 - intrarea prin str. Buzeşti, vizavi de agenţia Tarom, între farmacia Sensiblu şi banca Credit Agricole). 

Intrarea este liberă.

Parlamentul protejează penalii, dar condamnă sfinţii închisorilor şi elita interbelică

De fascişti şi marxişti (fraţi buni) ce sînt, liberalii şi pesediştii îşi dau mîna peste ţară ca să interzică elita interbelică şi sfinţii închisorilor.

O nouă dezbatere pe acest subiect va avea loc mîine, 11 Iunie, ora 11.00, în Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. La Senat, tembela lege a trecut ca expresul printr-o haltă de provincie, fluierînd. Mînca-v-ar corectitudinea politică, parlamentari dumneavoastră!

Vedeţi aici.

Pentru cei care înţeleg miza, reiau îndemnul: semnaţi petiţia de aici! Nu ştiu cu ce folos, dar măcar ca mărturie că n-am asistat cu degetul în gură.

Stil bolşevic

- Spune că doar organizează alegerile şi nu candidează, pentru ca apoi să devină partid şi să culeagă roadele răsturnării de regim;

- Se foloseşte de orice posibil tovarăş de drum, pe care, la momentul oportun, îl abandonează/trădează/suprimă fără remuşcări;

- Cînd este în opoziţie, face agitaţie şi propagandă să iasă lumea în stradă, să dărîme guvernul. Cînd este la putere, interzice manifestaţiile de protest, întărîtă diferite categorii sociale între ele şi ordonă arestări şi condamnări împotriva "agitatorilor";

- Prima grijă, după instalarea la putere, este să săcătuiască avuţia naţională (fabrici, uzine, rafinării, bănci, rezerve bugetare, resurse naturale), în stilul migratorilor, care pustiesc şi îşi mută locul (în Monaco, Dubai, SUA, Israel, unde s-o putea);

- Cînd sînt condamnaţi pentru corupţie adversari politici sau susţinători financiari ai acestora, Justiţia este independentă, competentă şi democratică. Cînd sînt cercetaţi şi condamnaţi ai lui, Justiţia este în slujba "dictatorului", iar cînd dictatorul şi-a pierdut scaunul şi este el însuşi cercetat, Justiţia a devenit totalitară şi vrea să dea o lovitură de stat;

- Foloseşte serviciile secrete pe post de măciucă;

- Nu-şi ţine, cu program, nici o promisiune;

- Respectă legea cu stricteţe numai cînd este în favoarea sa; cînd nu, o încalcă, o schimbă, o anulează;

- Pune biruri nenumărate, întăreşte controlul asupra persoanei, cenzurează (cînd nu poate oficial, o face pe căi mafiote: ameninţare, şantaj, cumpărare)

Stilul bolşevic are cîteva caracteristici:

- este revoluţionar - de unde mineriadele, lovitura din 2012, "marţea neagră" (cu suratele ei următoare) şi acum "revoluţia borfaşilor II" (apud D. Tapalagă);

- se distinge prin potenţialul criminal;

- hoţia îi este un principiu vital;

- se bazează pe minciună, calomnie, diversiune, manipulare.

De la PCR la urmaşul PSD, stilul e partidul.

Naţionalism orbitor

Tender şi Iancu au fost, în sfîrşit, condamnaţi în mod exemplar. Prilej pentru unii de a-şi manifesta regretul, dezaprobarea şi temerile că aceştia sînt victimele unui război pentru înlocuirea mafiei locale cu mafia transnaţională. Între bocitoare sînt şi naţionalişti. Aceiaşi care privesc cu speranţă spre Rusia lui Putin, pentru a ne salva de Occidentul decadent. Aceiaşi care văd în condamnarea lui Dan Voiculescu o răfuială politică. Aceiaşi care cred că PSD e un partid patriotic şi creştinesc.

Nu mai contează că alde Tender şi Iancu au spoliat ţara, ci numai că "au dat locuri de muncă". Că slujbele oferite de astfel de mafioţi au fost/sînt un fel de semisclavie, nu importă. Că Tender, Iancu şi ceilalţi ca ei au dat la fiare vechi fabrici, uzine, rafinării, că nu au construit nimic, ci numai au pustiit economia românească de tot ce înseamnă producţie, să uităm. Să ne prefacem că nu ştim că toţi aceşti "mari oameni de afaceri", care înfundă acum puşcăriile, provin din structurile comunisto-securistice şi că au ţinut România pe loc vreme de 25 de ani, sub protecţie politică. Hai să plîngem moartea mafiei noastre naţionale, patriotice şi, desigur, creştine, care, iacată, lasă loc liber pentru buticarii occidentali, să vină ei să sugă sîngele bietului popor român.

Naţionalismul este uneori... orbitor.

O nouă carte la Editura ROST

În cîteva zile, va fi disponibilă la vînzare o nouă carte scoasă de Editura ROST: Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale (316 pag., format 13x20 cm, 25 de lei). Volumul, alcătuit din textele mai multor autori români şi americani, va fi lansat la Cluj-Napoca joi, 4 Iunie a.c., ora 19.00, cu prilejul conferinţei "Rosturi româneşti: credinţă şi istorie", susţinută de dl Răzvan Codrescu şi subsemnatul. Acolo va putea fi cumpărat la un preţ promoţional. 

Cartea va fi lansată curînd şi în Bucureşti şi poate fi cumpărată deja, la un preţ special, şi de la Casa cu Rost (Calea Victoriei 155, bl D1, tronson 8, mezanin, interfon 3, intrarea prin Buzeşti, vizavi de Agenţia Tarom). 

De asemenea, o puteţi comanda la Editura ROST (editurarost@gmail.com, tel. 0740.103.621). Librăriile o pot achiziţiona şi de la depozitul de carte Supergraph (editura@sophia.ro, tel 021.32061.19).

Pentru a vă face o idee asupra conţinutului, redau în continuare Cuvîntul-înainte al cărţii, pe care l-am semnat.

Cuvînt-înainte

Aşa cum promite din titlu, această carte vă spune ce este corectitudinea politică, de ce  şi cum trebuie să o combatem. Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural. Şi e mai primejdioasă decît marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil.

Marxismul cultural şi-a propus să dărîme „lumea veche”, întemeiată pe tradiţie – înţelească ca moştenirea socială referenţială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvînt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală şi socială, ateism şi viciu. Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forţa de către stat şi menţinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de acelaşi stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gîndi, vorbi şi acţiona decît în limitele trasate de corectitudinea politică. Libertatea va fi anulată, dar propaganda va susţine că numai fără libertate sîntem liberi cu adevărat.

Normalitatea va fi redefinită, după calapodul corectitudini politice, aşa cum se întîmplă deja în unele ţări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realităţii cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca de pildă,  „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domnişoară”, „soţ”, „soţie” şi oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale bărbatului şi femeii în familie şi în societate, dar nu numai acestea. Alte cuvinte vor deveni normă, ca „gen” în loc de „sex”, „partener(ă)” în loc de „soţ(ie)”, „persoană cu nevoi speciale” în loc de „invalid” sau „handicapat”, „persoană de culoare”, în loc de „negru”, „contracepţie post-concepţională” în loc de „avort“, „persoană cu dimensiuni” în loc de „gras” sau „obez” ş.a.m.d. Rolul lor este de a minţi asupra realităţii, sub pretextul că astfel înlătură discriminarea. O ipocrizie pură, menită să justifice poliţia gîndirii.

Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit.

Nu aduc întîmplător vorba despre sexualitate, căci aceasta este esenţială în ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează bună parte din temeliile „lumii vechi”.

Toate eforturile corectitudinii politice ţintesc crearea unui „om nou” (fără de care nu ar fi posibilă o „lume nouă”, nu-i aşa?), printr-un proces de spălare pe creier. Prin urmare, idealurile marxiştilor au rămas fundamental aceleaşi, doar mijloacele au fost schimbate. Deoarece neomarxiştii au înţeles că războiul pentru o Nouă Ordine Mondială este în primul rînd unul cultural.

Mişcarea de prefacere a marxismului economic în marxism cultural a început în anii ‘20 ai secolului trecut, cu ceea ce a rămas în istorie sub numele de Şcoala de la Frankfurt – în fapt Institutul de Studii Sociale, fondat de un grup de marxişti. Membrii Şcolii de la Frankfurt, care erau evrei, au emigrat în Statele Unite ale Americii, în anii ‘30, cînd Germania a intrat în epoca nazistă. În mediul academic de peste Ocean influenţa lor a crescut treptat, pînă astăzi, cînd a devenit covîrşitoare la nivelul întregii societăţi. Generaţii în şir au fost formate în tiparele corectitudinii politice, ceea a provocat modificări sociale importante.  

Din S.U.A., corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar şi cu ajutorul mass media, şi în Europa, unde are o înrîurire semnificativă asupra politicilor publice. Şi în România se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de Facultăţile de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Comunicare, în care scrierile corifeilor Şcolii de la Frankfurt sînt canonice. Puţini sînt profesorii care au îndrăzneala de a spune adevărul: corectitudinea politică este o utopie, iar utopiile ucid.

Noua utopie are, ca şi marxismul clasic (vechea utopie), ambiţia de a deveni „religia” Noii Ordini. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de raţiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujeşti pînă la ultimele consecinţe. Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-şi păstreze libertatea (de gîndire, expresie şi acţiune), adică umanitatea. Cît mai e posibil. Deocamdată este.

Cartea pe care o ţineţi în mînă nu e un răspuns ideologic, de pe poziţii conservatoare, la „propunerea pentru paradis” neomarxistă, ci un semnal de alarmă: umanitatea este în pericol de moarte! Şi, în egală măsură, un ghid de supravieţuire.

De aceea, Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale se adresează, în primul rînd, celor care pot trezi conştiinţa publică: profesori, scriitori, clerici, lideri de opinie. Ei sînt cei dintîi chemaţi să combată corectitudinea politică, prin dezvăluirea adevăratei ei naturi, prin a numi lucrurile cu numele lor autentic, prin a îndemna oamenii la rezistenţă în faţa acestei noi utopii totalitare, care ameninţă să ne fie fatală. Sperăm să admită argumentele din volumul acesta şi să-şi înţeleagă misiunea.

În final, îmi fac o datorie de onoare din a mulţumi, în calitate de editor, tuturor celor care au contribuit la alcătuirea şi apariţia acestei cărţi. În chip deosebit, le mulţumesc d-lui William S. Lind şi Free Congress Foundation (U.S.A.), pentru acordarea dreptului de publicare în limba română a volumului colectiv Political Correctness: A Short History of an Ideology, parte integrantă a cărţii de faţă, precum şi d-rei Irina Bazon şi d-lui Andrei Dîrlău, traducătorii din limba engleză a celor mai multe dintre textele conţinute aici şi îngrijitorii cărţii.

Claudiu Târziu

PS: 

Le mulţumesc aici şi Elenei Ciolacu, pentru excelenta copertă a cărţii, şi lui Valentin Dan, pentru tehnoredactarea volumului.

CONFERINŢĂ/ „Rosturi româneşti: credinţă şi istorie”

A.S.C.O.R Cluj şi Muzeul de Artă Cluj-Napoca au plăcerea să vă invite joi 4 Iunie a.c., ora 19.00, la conferinţa cu titlul „Rosturi româneşti: credinţă şi istorie”, susţinută de scriitorul Răzvan Codrescu şi publicistul Claudiu Târziu. Vor mai lua cuvîntul compozitorul şi dirijorul Marius Hristescu şi Lucian Nastasă-Kovacs, directorul Muzeului de Artă.

În discursurile lor, Răzvan Codrescu şi Claudiu Târziu vor atinge cîteva subiecte de interes pentru un public larg: idealurile naţionale de azi în comparaţie cu cele de acum un veac; rolul credinţei creştine în istoria românească şi pătimirile Bisericii în istorie; profilul generaţiei interbelice şi cel al generaţiei postcomuniste – fiecare cu provocările la care a avut/are de răspuns, cu mărturisirea, jertfa, aşteptările şi trăsăturile ei controversate; patternul personaltăţilor reper ale istoriei româneşti recente.

Evenimentul, organizat cu sprijinul „Capitolina”, va avea loc în cadrul expoziţiei „Mai mult decît artă”, a artistei plasticiene Manuela Botiş, în Sălile Temporare ale Muzeului de Artă (Piaţa Unirii nr. 30).

Cu această ocazie vor fi prezentate şi cîteva cărţi apărute la Editura „Rost” din Bucureşti şi pe care le veţi putea achiziţiona la preţuri promoţionale: Drumul crucii. Amintiri de pe front şi din gulaguri, de Aurel State, Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii româneşti, de Răzvan Codrescu, Creaţia şi inima omului. O perspectivă creştin-ortodoxă asupra mediului, de Pr. Michael Butler şi Andrew P. Morriss, Cesare Borgia – Prinţul Renaşterii. O cronică în două volume, de Dragoş Moldoveanu şi, cea mai nouă apariţie, Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale, volum colectiv, coordonat de William S. Lind, Andrei Dîrlău şi Irina Bazon.

Vă aşteptăm cu bucurie!