Se afișează postările cu eticheta neomarxism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta neomarxism. Afișați toate postările

miercuri, 24 februarie 2016

Frica noastră instituie noul totalitarism marxist

Magazinul online „Legende Vii” a anunţat că suspendă de la vînzare tricourile cu portretele a trei personalităţi: Mircea Vulcănescu, Radu Gyr şi Părintele Gheorghe Calciu. De asemenea, va renunţa la sloganul „ne vom întoarce într-o zi” – care este un vers din Radu Gyr. Pentru mine unul, această măsură este uluitoare! Oamenii de la „Legende Vii” greşesc flagrant.

Citiţi, vă rog, opinia mea pe Rost Online

joi, 8 octombrie 2015

Creştinii români vor fi persecutaţi prin lege

Publicistul Corneliu Berari atrage atenţia că, prin recent adoptata de către Senat lege "anti-defăimare", se trece într-o nouă etapă a prigoanei contra creştinilor. Ni se pune botniţă cu adevărat, iar cei care vor încerca să-şi exercite dreptul constituţional la libera exprimare vor fi amendaţi sau închişi.
"Încă un rând de cătușe și de călușe se mai pregătește pentru români. La pachet cu legea 217/2015 și cu legile big brother, legea “defăimării” promovată de Liviu Dragnea și adoptată suspect de repede de Senatul României în ziua de 7 octombrie 2015  pune la dispoziția organelor statului român un instrument juridic suficient de elastic pentru a putea băga la pușcărie / penaliza pe practic oricine are alte păreri decât cele conforme cu ideologia corectitudinii politice.
Dacă legea asta e promulgată de Iohannis, corectitudinea politică devine practic religie de stat în România. Inevitabil, Biserica și toți cei care, în virtutea credințelor lor, vor adopta în mod public poziții considerate “defăimătoare” și “incorecte politic” vor suferi rigorile legii penale. Ținând seama de ce s-a petrecut în alte țări, ne putem aștepta ca pe termen mediu creștinii din România să fie persecutați pentru opiniile și credințele lor aflate în răspăr cu ceea ce ce constituie “corectitudinea politică” a stăpânirii politice actuale, zise și “democratice.” - scrie Corneliu Berari.
Vă recomand să citiţi articolul integral pe Rost Online.

marți, 7 iulie 2015

Radio România şi TVR despre cartea "Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale"

Vă recomand această ediţie, din 1 Iulie a.c., ora 21.30a emisiunii "Biserica şi societatea", realizată de Cristian Curte la Radio România Actualităţi, în jurul cărţii Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale (Editura Rost, Bucureşti, 2015). Invitaţi, în studio, Sorin Lavric, în calitate de profesor de filosofie şi publicist, şi subsemnatul, ca editor şi jurnalist, şi, prin telefon, Radu Preda, şeful IICCMER şi profesor universitar de Teologie.

Lansarea cărţii, la Casa cu Rost, pe 23 Iunie a.c. De la stînga: Ciprian Voicilă, Claudiu Târziu şi Sorin Lavric.

De asemenea, vă invit să urmăriţi un scurt reportaj al TVR de la lansarea cărţii Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale aici, de la min. 17,15.

UPDATE 

Aseară, de la ora 21.00, şi astăzi, în reluare, de la ora 15.00, emisiunea "Credinţă şi cultură azi", realizată de Vasile Bănescu la Trinitas Tv, a fost tot despre cartea Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale. Invitat: scriitorul Răzvan Codrescu. Merită urmărită on-line aici, dacă aţi scăpat-o pe tv, căci dl Codrescu vine cu o abordare specifică, foarte instructivă, punînd excelent accentul acolo unde e necesar.




joi, 25 iunie 2015

Parlamentul a votat legea pumnului în gură


Politrucii din Casa Poporului ne rescriu istoria: împotriva eroilor, martirilor şi sfinţilor de sub comunism


Cineva s-a vrut ironic: ieri, 24 Iunie, în ziua Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, care este şi zi de întemeiere a Legiunii „Arhanghelul Mihail” (1927), Camera Deputaţilor a adoptat cu 302 voturi pentru, trei abţineri şi nici un vot contra, aşa numita „lege antilegionară”. Proiectul legislativ a trecut fără opoziţie, anul trecut, prin Senat, iar acum prin Cameră.
Deşi legea cu pricina loveşte în principal în legionari şi în neagaţioniştii Holocaustului, ea lezează, de fapt, ceva mult mai important: dreptul nostru al tuturor la libertatea de exprimare, un drept constituţional. Pe scurt, legea spune că despre cei care au fost fascişti (iar acum legionarii sînt asimilaţi fascişti, prin lege, nu prin vreo cercetare istorică serioasă) nu se poate scrie/vorbi decît dezaprobator, acuzator. Nu contează faptele care pot fi probate, documentele din arhive, mărturiile unor supravieţuitori, concluziile unor cercetători ai fenomenului care au fost mai aproape de „epicentrul” său din punct de vedere cronologic şi spaţial şi au avut acces, prin urmare, la resurse la prima mînă etc. Contează numai decizia politică asupra istoriei: „istoria trebuie scrisă aşa cum vrem noi”. Tipic totalitariştilor. Şi asta în guvernarea unora care au acumulat capital electoral din „lupta contra dictaturii” (lui Băsescu, nu a lor – se înţelege).
În aceste condiţii, va fi foarte problematic să mai aducem în discuţie numele unor mari cărturari din perioada interbelică. O vom putea face numai dacă îi vom înjura, în nici un caz pentru a le recunoaşte vreun merit sau, Doamne-fereşte, să-i elogiem şi să ni-i luăm drept repere culturale. Nae Ionescu, Ţuţea, Eliade, Cioran, Noica, Radu Gyr şi atîţia alţii ca ei sînt puşi din nou la index, ca în vremea comuniştilor. Mîndri că sîntem români, nu, Victor Ponta şi gaşca demagogică a PSD? Cu atît mai mîndri cu cît condamnăm din nou lamura acestei naţii, dar îi salvăm de la puşcărie pe toţi infractorii care populează Parlamentul.
De asemenea, vom fi împiedicaţi să-i cinstim pe cei consideraţi sfinţi ai închisorilor comuniste şi care au fost legionari (ori asimilaţi legionarilor – ca membrii Frăţiei de Cruce), ori au primit eticheta de legionari în procese politice. Deci nu numai Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc (mari duhovnici, cărora li se roagă azi mulţi români, la mormântul cărora se fac pelerinaje masive şi care sînt veneraţi ca sfinţi) şi alţii din aceeaşi generaţie sînt astăzi puşi sub interdicţie publică. Dar nu vor mai putea fi canonizaţi nici Părintele Arsenie Boca, închis ca legionar, deşi nu a fost, sau Daniil de la Rarău (scriitorul Sandu Tudor, martirizat în temniţa Aiudului), care are şi el dosar de legionar, deşi le-a fost adversar.
Cu alte cuvinte, nu se comite un singur abuz  (nu ai voie să vorbeşti decît după dictare despre o categorie de români), ci cel puţin două: dosarele politice fabricate de Securitate şi însuşite de Justiţia comunistă sînt luate drept surse demne de încredere şi folosite pentru o nouă condamnare a sfinţilor, martirilor şi eroilor noştri.
Apropo, vor fi interzişi şi „criminalii de război”, categorie stabilită după sentinţele judecătoreşti din timpul comunismului. Între alţii, un mare criminal de război este filosoful, economistul şi scriitorul Mircea Vulcănescu – căruia Institutul „Elie Wiesel” a mai încercat să-i scoată statuiele din spaţiul public. Acum, Institutul respectiv (atenţie, aflat în subordinea guvernului de patrioţi al lui Ponta – „mîndri că sîntem români”) şi tovarăşii lui de drum vor avea cale liberă la dărîmat statui de genii, la şters numele de străzi care nu corespund „corectitudinii politice” exprimate azi în cel mai neruşinat, ticălos şi corupt Parlament pe care l-am avut în istorie.
În fine, să nu uităm că textul legii a fost inspirat de către Institutul „Elie Wiesel” (care, sub conducerea lui Alexandru Florian, fiu al ideologului marxist Radu Florian, şi-a făcut o misiune din a lovi în tot ce este românesc, inclusiv în Biserica Ortodoxă Română, vînînd ani la rînd eroi, martiri şi sfinţi), iar proiectul a fost depus la Parlament de către un grup de liberali, în frunte cu Crin Antonescu (o figură jalnică a politicii dîmboviţene, care numai liberal nu s-a dovedit prin tot ce a făcut ca politician) şi George Scutaru (un parlamentar aflat în ancheta DNA). Mai mult, proiectul a primit un ajutor de la vicepreşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, Ciprian Nica, un turnător la Securitate dovedit, care şi-a convins colegii să voteze un amendament la lege prin care era definit legionarismul ca fascism.
Între timp, nu a existat nici o reacţie serioasă, instituţională, din partea unor instituţii direct interesate în chestiune. Mă refer la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, condusă de dl Octav Bjoza, care este şi secretar de stat în guvernul României exact pe problema foştilor deţinuţi politici. De asemenea, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi pentru Memoria Exilului Românesc, al cărui director, dl Radu Preda, s-a pronunţat public, dar fără să facă demersuri instituţionale. Or actictivitatea IICCMER va fi grav perturbată, ca şi a altor institute de istorie, căci li se va impune cum să îşi facă studiile şi cercetările. Nu am observat nici vreo luare de poziţie în această privinţă dinspre mediul academic. Universitatea este prin excelenţă un spaţiu al cercetării imparţiale, al lămuririi pe cale argumentelor şi nu prin ucaz, al exprimării libere… Sau ar trebui să fie. Ce opinie au conducerile marilor noastre universităţi (Bucureşti, Cluj, Iaşi…)? Nici una? Ori deja „corectitudinea politică” s-a impus şi la noi cu desăvîrşire?
Nici o declaraţie, măcar de complezenţă, nici din partea Asociaţiei Editorilor din România. Marii editori ai ţării nu sînt deranjaţi, se pare, că vor trebui să (se) cenzureze politic.
Numeroasele organizaţii „civice” pentru „apărarea dreptului la libera exrimare” tac şi ele cu înţeles. Mircea Toma, neobositul lider al ActiveWatch, care emite comunicate inflamate pentru orice fleac, nu vede nimic rău în această lege. Normal, pentru că ideologia nu-i permite. Neomarxismul să trăiască!
În concluzie, dacă mai există o brumă de conştiinţă românească la nivelul conducerii acestei ţări, aceea s-ar putea afla la un neamţ, anume Klaus Iohannis, care poate respinge legea de la promulgare, pe motiv de neconstituţionalitate. Dacă îi va fi retrimisă la promulgare în aceeaşi formă, ar mai putea sesiza Curtea Constituţională. Sau, dacă trece şi de preşedinte fără apelarea Curţii, Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu, sau poate fi sesizat şi, la rându-i, să ceară intervenţia Curţii Constituţionale. Dacă nici asta nu se va întîmpla, Dumnezeu cu mila! Poate a venit vremea pentru noi eroi, martiri şi sfinţi.

luni, 15 iunie 2015

Lansăm antidotul pentru "corectitudinea politică"

Marţi, 23 Iunie a.c., ora 19.00, Editura ROST lansează cea mai recentă publicaţie a sa, volumul colectiv "Corectitudinea politică: "religia" marxistă a Noii Ordini Mondiale", coordonat de William S. Lind, Andrei Dîrlău şi Irina Bazon.

Despre importanţa temei, structura şi ţinta cărţii şi contextul în care apare vor vorbi: scriitorul Sorin Lavric, sociologul Ciprian Voicilă şi directorul Editurii Rost, Claudiu Târziu.
Prezentarea va fi urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri.
Participanţii vor putea cumpăra cartea la un preţ promoţional.
Evenimentul va avea loc la Casa Cu Rost (Calea Victoriei 155, bl. D1, tronson 8 - intrarea prin str. Buzeşti, vizavi de agenţia Tarom, între farmacia Sensiblu şi banca Credit Agricole). 
Intrarea este liberă.


duminică, 1 februarie 2015

De ce este familia în declin

Statisticile arată că, an de an, familia pierde teren, atît în Vest, cît şi în Est. Căsătoriile sînt mai puţine, iar numărul divorţurilor creşte. Foarte multe cupluri preferă traiul împreună fără formalităţi, pentru a uşura despărţirea. Natalitatea scade şi ea. *
În opinia mea, cuplurile nu mai rezistă astăzi pentru că majoritatea oamenilor au ieşit din logica tradiţională, care era bazată pe învăţătura creştină. Femeia respecta bărbatul şi de aceea i se supunea, iar bărbatul o iubea, cu spirit de jertfă. Rolurile erau complementare, iar perechile în armonie. Căci spune Sfîntul Apostol Pavel, în Scrisoarea către Efeseni:  “Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea…”.
Acum, femeia nu mai respectă bărbatul, din multe pricini (dintre care unele de care se face vinovat exclusiv bărbatul), iar bărbatul nu mai iubeşte femeia (tot din mai multe motive, dar în principal pentru că nu se mai poate încrede în ea)**.
Femeia vede în bărbat numai orizontala, latura lui utilă, ignorînd verticala, latura lui spirituală. Bărbatul vede în femeie doar un obiect sexual, care se uzează, de care se plictiseşte sau care poate trece de la un bărbat la altul.
Războiul cultural, care a dus la schimbarea mentalităţilor şi a regulilor sociale, se pare că a fost cîştigat, cel puţin în cazul familiei, de adversarii Tradiţiei, de neomarxişti, într-o mare parte a lumii.

* Vedeţi aici un top al ţărilor cu cea mai mare rată a divorţurilor.

** Nota bene: Respectul nu exclude iubirea, după cum iubirea nu exclude respectul, ci dimpotrivă aceste sentimente sînt legate.

duminică, 18 ianuarie 2015

“Charlie Hebdo”, scena unui război ideologic *

Franţa sub teroare. 17 morţi în trei zile, victime ale răzbunării unor islamişti radicali pentru insultarea Profetului lor. Între cei împuşcaţi, zece jurnalişti de la săptămânalul satiric “Charlie Hebdo”. Teroriştii au fost ucişi la rândul lor, dar nu înainte de a ridiculiza câtva timp poliţia.
Europa este oripilată şi solidară cu Franţa. La Paris milioane de oameni au mărşăluit pentru democraţie şi împotriva terorismului, în frunte cu numeroşi şefi de state şi de guverne.
Pe buzele tuturor, jurnalişti, politicieni, cetăţeni simpli, scoşi dintr-ale lor de măcel, stă afirmaţia: “Apărăm libertatea de exprimare” . Fals!
Realitatea este că în Franţa s-au ciocnit două ideologii extreme, două totalitarisme, unul soft, celălalt hard. Neomarxismul şi fanatismul religios. Ambele violente, ambele distrugătoare ale normalităţii, ambele rezultat al răstălmăcirii dogmatice a valorilor imuabile ale lumii: adevăr, bine, frumos.
Ziariştii de la “Charlie Hebdo” au fost ucişi sub cuvânt că au batjocorit religia musulmanilor. Doi islamişti, cetăţeni francezi, crescuţi şi educaţi în Franţa, recidivişti pe tărâmul terorismului, n-au suportat să le fie luată în derâdere credinţa şi au pus mâna pe arme. Însă, creştinismul şi mozaismul au fost şi ele bălăcărite în texte şi caricaturi în “Charlie Hebdo”, şi nici creştinii, nici evreii nu au ucis pentru asta.
A fost, de fapt, o motivare religioasă a crimei. Dacă nu ar fi avut pretextul caricaturilor ofensatoare pentru islam, ucigaşii ar fi găsit al motiv pentru carnagiu. După cum o arată omorârea persoanelor care nu aveau vreo legătură cu redacţia “Charlie Hebdo”.
Fapele teroriştilor se înscriu într-un tipar ideologic şi vin în şirul a numeroase asasinate comise aproape zilnic, peste tot în lume, în numele islamului.
Ziariştii de la “Charlie Hebdo” provocau de mult timp pe toată lumea, fuseseră ameninţaţi şi erau păziţi de poliţie. Publicaţia avea un public semnificativ constant şi din acest motiv. Dar nu neapărat banii şi nu numai afirmarea unui neîngrădit drept la libera exprimare erau motoarele acelor jurnalişti. Ei erau exponenţii unei ideologii care domină Occidentul şi care îşi află izvoarele în neomarxismul Şcolii de la Frankfurt. Multiculturalismul, “corectitudinea politică”, imigraţia scăpată de sub orice control – de pe urma căreia Franţa are peste cinci milioane de musulmani, care şi-au făcut stat în stat –, alungarea creştinismului, cu tot cu valorile sale, înapoi în catacombe, culpabilizarea continuă a structurilor de forţă ale statelor (servicii secrete, armată, poliţie), politicile asistenţialiste care încurajează imigraţia, lenea şi refuzul integrării, laxismul moral, cu corolarul său, dezmăţul sexual – toate sunt componente ale neomarxismului. O ideologie care slăbeşte Occidentul şi care provoacă, inevitabil, confruntări sângeroase. Terorismului cultural naşte terorismul armat. Iar războiul cultural dintre extreme duce, după cum vedem în Franţa, Siria sau Afganistan, la lupte armate.
Jurnaliştii de la “Charlie Hebdo” erau soldaţi ai unei tabere ideologice. Ceea ce nu înseamnă că meritau să moară, că mitocania lor justifică în vreun fel crima sau că terorismul căruia i-au căzut victime este legitim. Nu, dar înainte de a ne pune toţi în frunte lozinca “Je suis Charlie” şi a pretinde că prin asta apărăm democraţia şi libertatea, trebuie să ne lămurim contextul. A susţine că în cazul “Charlie Hebdo” este vorba despre o încercare de suprimare a libertăţii de exprimare e cel puţin o interpretare abuzivă a libertăţii.
Unii lideri de opinie de la noi şi de aiurea au afirmat că nu există nici o limită pentru libertatea de expresie. Căci dacă s-ar pune vreuna nu am mai putea vorbi despre libertate. Iarăşi fals! Libertatea fiecăruia dintre noi este până acolo unde lezează libertatea sau drepturile altuia. În această definiţie se încadrează şi libertatea de expresie. Altminteri, nu ar fi pedepsite insulta şi calomnia. Pe acest temei, în Occident sunt pedepsite şi negarea Holocaustului sau rasismul. Şi asta nu stârneşte demonstraţii de stradă pentru apărarea libertăţii de exprimare.
Câtă vreme celelalte feluri de drepturi şi libertăţi sunt reglementate, şi libertatea de exprimare trebuie să fie. Dacă excesele libertăţii de expresie nu sînt sancţionate de lege, riscăm să fie pedepsite prin acţiuni care ignoră legea. Iar atunci când adepţii libertăţii de exprimare până la ofensă şi apărătorii subiectului ofensei fac parte din tabere ideologice diferite şi radicale, avem evenimente de timpul celui de la “Charlie Hebdo”.

* Text apărut în Formula As, nr. 1149