Ordinea “fascistă” şi dezordinea comunistă
Procurorii au descoperit sute de
cazuri de voturi multiple şi de voturi date în numele unor persoane care nu au
mers la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Ei cercetează frauda, cum
au făcut şi cu alte ocazii, dar se mişcă mai repede şi mai bine decît de
obicei. Suficient pentru a deveni suspecţi. Suspecţi de slugărnicie faţă de
Băsescu – un preşedinte suspendat, a cărui revenire la Cotroceni stă în votul a
nouă oameni depăşiţi de situaţie, confuzi şi pe alocuri penibili (deciziile
bălbîite, declaraţiile contradictorii şi amînarea nejustificată a unui verdict
dezvăluie putregaiul de la Curtea Constituţională, care altminteri ar trebui să
fie arbitrul supreme).
Vuvuzelele din presă se
inflamează şi cer stoparea anchetării "simplilor votanţi", manipulînd
la modul ordinar afectele populaţiei prin relatări despre cetăţeni nevinovaţi
care ar fi fost întrebaţi cu cine au votat (Sic! De aici probabil şi
pretenţia lui Crin Antonescu că are 7,5 milioane de voturi în spate.) şi despre
alţii, creştini nedezminţiţi, care ar fi fost scoşi de la Sfînta Liturghie,
pentru anchetă.
Uslaşii sar şi ei ca arşi, strigînd
"abuz!" şi "poliţie politică!".
Oamenii ăştia nu-şi dau seama că
astfel îi fac un mare serviciu lui Băsescu, proiectîndu-i în mentalul colectiv o
putere mult mai mare decît are în realitate? Sau realizează dar îşi închipuie
că asta e în avantajul lor?
Însă, emblematică este ieşirea la
rampă a ayatollahului neocomunismului, Ion Ilici Iliescu. El vede în ancheta
procurorilor o acţiune fascistă, nici mai mult nici mai puţin. Şi îi
cataloghează pe procurori drept "haite primitive". Dar de ce n-ar fi
o acţiune comunistă? Că doar ştim cum
acţionau haitele primitive de procurori, miliţeni şi securişti.
De cînd a început
"revoluţia" USL, cuvîntul "fascist" este folosit tot mai
des şi fără nici o legătură cu realitatea. Explicaţia este că, pentru nişte
anarhişti (ca alcătuire interioară, dar şi programatic) şi revoluţionari de
profesie, orice încercare a de punere în ordine a lumii este fascistă. Termenul
nu se mai referă la conţinutul ideologic propriu fascismului, ci vrea să
acopere integral noţiunea de Dreapta. Cuvîntul “fascism” este preferat pentru
că are şi conotaţia periorativă necesară şi sonoritate propagandistică mai
bună. El trebuie să fie piatra de moară legată de gîtul întregii Drepte.
Auzaţia de fascism este trecută
în punctajul propagandistic pe care e obligat să-l urmeze orice reprezentant al
USL la talk-show-urile tv şi în conferinţele de presă. Aşa se face că, spre
pildă, un domn parlamentar al PSD, al cărui nume nu m-am străduit să-l reţin,
i-a strigat în faţă lui Mihail Neamţu (Noua Republică), într-o emisiune
televizată: fascistule!, deşi acesta nu făcuse decît să ridice cîteva
obiecţii de bun simţ privind felul în care USL încearcă să răstoarne rezultatul
referendumului.
(Naţional-)Socialiştii şi comuniştii
au fost şi vor rămîne duşmanii ireductibili ai ordinii, deci şi ai legii, şi ai
celor îndrituiţi să se îngrijească de respectarea ei. Principiul ordinii îi
deranjează cel mai mult. Dar nu se sfiesc să-l invoce ipocrit, sub cuvânt că ei
vor întrona ordinea, în fapt stricînd orice ordine naturală, schimbînd orice
lege care stă în calea planurilor lor, măturînd orice om care rămîne loial
principiului ordinii. Că e aşa o probează şi cele trei luni de guvernare USL.
Cînd (naţional-)socialiştii sau
comuniştii sadea strigă “fascism!”, o fac pentru a deturna atenţia publică
dinspre adevăraţii vinovaţi, prin agitarea unei sperietoare. Fascismul a
răposat de vreo 70 de ani, dar, datorită propagandei comuniste şi
“democratice”, e o primejdie mai vie ca oricînd. În schimb, comunismul, care
ucide şi azi, ca regim oficial în mai multe ţări, şi ale cărui reziduri
(ideologice, de mentalitate, dar şi umane) ne otrăvesc viaţa, nouă şi altor
popoare care au suferit tirania comunistă decenii întregi, e frecventabil în
continuare. Iar a fi anticomunist e un semn de retard sau, cel puţin, de
inadecvare pentru “lumea bună” dominată de mentalitatea şi practicile comuniste.
Postări
