Vă recomand de pe www.rostonline.ro:
"Corectitudinea
politică încearcă să impună tuturor americanilor o uniformitate în
gândire şi comportament, fiind, prin urmare, totalitară în esenţă.
Rădăcinile sale pornesc dintr-o versiune de marxism ce îşi propunea
răsturnarea radicală a culturii tradiţionale cu scopul de a provoca o
revoluţie socială.
(...) Structura socială patriarhală va fi
înlocuită cu modelul matriarhal; credinţa că bărbatul şi femeia sunt
diferiţi şi au în esenţă roluri distincte va fi înlocuită cu teoria
androginiei; concepţia că heterosexualitatea este normală va fi
schimbată cu opinia că homosexualitatea este, în egală măsură,
„normală”.
(...) Semnificaţia originilor istorice ale
„corectitudinii politice” nu poate fi pe deplin înţeleasă decât dacă
revoluţia iniţiată de Betty Friedan vizând rolurile sexuale este
percepută în însemnătatea ei reală: ca manifestare a procesului
revoluţionar social demarat de Karl Marx.
(...) Însă ideea
transformării ordinii patriarhale în una matriarhală – obiectiv pe care
şi-l propunea teoria inversării rolurilor sexuale – poate fi raportată
direct la cartea lui Friedrich Engels, Originea familiei, proprietatea
privată şi statul.
(...) „Corectitudinea politică” reprezintă
marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie,
controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în
ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural
instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul
vechi, economic, care a ruinat Rusia."
Prin gestul condamnabil şi absurd al conducerii MŢR de a accepta ca
muzeul să fie partener în manifestările detestabile legate de „luna
istoriei LGBT”, prin proiectarea, chiar în studioul „Horia Bernea”, de
filme de propagandă homosexuală, sunt întinate, în mod scandalos,
memoria marelui Horia Bernea, dar şi credinţa, modul de viaţă şi
valorile ţăranului roman – pe care Bernea a dorit să le prezerve cât mai
vii, marturisindu-le prin „obiecte-martiri”, menite să îl faca pe omul
de azi „să înţeleagă cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii lui”.
Studiul abordează trei teme importante de dezbatere social-teologică în
legătură cu trecutul totalitar recent. Prima este cultura memoriei și
dificultățile, datorate biografiilor amestecate ale celor prezenți, pe
care le întâmpină inclusiv la mai bine de două decenii de la căderea
comunismului. A doua
temă vizează caracterul comunismului de modernitate eșuată. Pentru
Ortodoxia esteuropeană contemporană, evitarea unei lecturi calme a
modernității se combină fatal cu ignorarea comunismului ca subiect de
teologie a istoriei. În fine, textul scoate în evidență câteva tentative
de interpretare teologică ortodoxă a comunismului, tot atâtea puncte de
repornire în procesul de asumare în cunoștință de cauză a timpului care
ne-a fost dat.
Nicolae Steinhardt nu reprezintă numai un caz remarcabil al unui evreu
îndrăgostit de românism. Afinitatea lui nu se rezumă la o simpatie
exterioară, ci implică şi o angajare existenţială, o veritabilă
transmutaţie a condiţiei sale originare. Atât botezul său săvârşit în
clandestinitatea închisorii, cât şi întreaga sa operă literară de după
eliberare, poartă pecetea unei identificări conştiente, deliberate, izvorâtă din dragoste şi admiraţie, cu fenomenul românesc.
Protestele francezilor sunt, aşadar, tot ce poate fi mai de bun simţ.
Dar, tocmai de aceea, au o slăbiciune esenţială: nu sunt un
protest moral, unul care să nege total, să desfiinţeze chiar şi
posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Se spune: „îi acceptăm, îi
respectăm, îi îndrăgim pe homosexuali, dar nu credem că sunt suficient
de rezonabili atunci când pretind că formează o familie, că pot avea
copii”. Este o formă de protest, desigur, dar una care relativizează
extrem o realitate devenită, iată, discutabilă şi disputabilă.
Postări
Trimiteți un comentariu