duminică, 4 martie 2012

«LUPTĂTORI ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU»?

de Răzvan Codrescu 
Deunăzi am fost făcut martor, fără voia mea, la o oţioasă polemică de culise între doi oameni care au fost – şi le-ar fi stat bine să rămînă – prieteni (chiar dacă nu “la cataramă”, cum se zice). Mărul discordiei? Statele Unite ale Europei vs naţionalismele europene (pot spune aşa, deşi discuţia s-a purtat pe cazul particular al naţionalismului românesc). [...]
...ca şi în cazul sintagmei “Lumina vine de la Răsărit”, făcute celebre la noi printr-un discurs prosovietic al masonului Mihail Sadoveanu din 1945, sintagma “Statele Unite ale Europei” nu-i aparţine lui Victor Hugo (după unii, mason şi el, în paranteză fie spus), ci doar a fost făcută celebră prin verbul lui înaripat. Ea traduce în termeni analogici o idee centrală clasică a masoneriei moderne, cu rădăcini în secolul anterior, mai tîrziu preluată şi dezvoltată, cu cinism “metodologic”, şi în controversatele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului[1], pe alocuri dîndu-i-se, explicit sau implicit, o extensiune planetară (Guvernul Unic Mondial). După ce a stat într-un con de umbră conspirativă şi a fost ocolită deliberat de discursul oficial (regăsindu-se doar, cu o anume adaptare contextuală, în devastatoarea ideologie marxist-leninistă a “internaţionalismului proletar”), de la o vreme nu numai că este reluată pe noul fond al mondialismului sau globalizării, dar începe să fie adoptată oficial şi să circule curent, ca un ideal generos şi nevinovat, pe care lumea largă – cu creierii abil spălaţi pe cale educaţională şi mediatică – nu-l mai receptează ca pe un vechi punct de pornire conspirativ, ci ca pe un nou şi oarecum fatal punct de sosire, încununare a unui lung proces istoric “obiectiv” (cum pretindeau şi comuniştii, pe urmele lui Marx şi Engels). [...]
Ca în atîtea alte privinţe, Protocoalele Înţelepţilor Sionului (sau ale cui or fi ele) prevăzuseră punctual şi acest aspect: se va face în aşa fel încît popoarele vor fi aduse să creadă că dominaţia noastră unică este o necesitate istorică şi ne vor privi ca pe nişte salvatori. Prin urmare, globalizarea, sub toate formele ei (Noua Ordine Mondială, NATO, UE, SUE), e un calcul vechi al ocultelor, raţiunile impure sînt mai mult decît transparente, dar ea nu s-a putut pune deschis în lucrare (dincolo de experimentul circumscris în fostul “lagăr socialist/comunist”) pînă nu s-a distrus în măsură suficientă conştiinţa naţională, pînă n-a fost spălat în măsură suficientă creierul unei umanităţi agonice, pînă nu s-au tăiat în măsură suficientă cordoanele de legătură cu tradiţia şi cu transcendenţa. [...]
Eu nu cred, desigur, că cei ce colportează astăzi aceste idei de sorginte masonică sînt cu toţii masoni ei înşişi, sau conştienţi de o manipulare subversivă, sau lipsiţi de anumite bune intenţii (dintre cele cu care şi iadul este pavat, cum se spune). Mulţi răspund doar, cu diferite grade de oportunism, sugestiilor şi presiunilor unui anumit context ideologic şi diplomatic, în care asta “se mănîncă” şi asta “se respiră”. Iar în conştiinţa multora, mai ales la noi, atîrnă greu şi cumplitul impas în care am ajuns ca ţară şi naţiune, după dublul experiment dizolvant al comunismului roşu şi al comunitarismului albastru: comunismul a murit, comunitarismul nu se simte nici el prea bine, deci nu ne rămîne decît cartea “salvatoare” a unei noi “integrări” globaliste, mai ample şi mai radicale, prin care să scăpăm, pe mîna altora, de propria puţinătate şi de răspunderea unui suveranităţi pe care nu sîntem oricum în stare s-o onorăm (şi care, în ultimă analiză, a devenit ea însăşi mai degrabă teoretică, o dată cu intrarea în NATO şi în UE). [...]
La oamenii cu trecut şi/sau mentalitate de stînga, acest joc antinaţional, oricît de culpabil, apare pînă la urmă firesc, fiind “pe linia” şi “în duhul” lor. Stînga, conştient sau nu, dincotro se trage, într-acolo se şi îndreaptă, fără nimic sfînt în afara interesului imediat. Curiozitatea şi nefirescul apar atunci cînd oameni care au fost şi se mai pretind de dreapta intră în acest joc dizolvant, ba chiar încercînd, naiv sau impur, să-şi motiveze creştineşte opţiunea, punînd semn de egalitate între universalitatea principială a mesajului hristic (cu totul străin de liderii UE) şi manevrele uniformizatoare ale internaţionalismului secular.
E de la sine înţeles că principalele piedici în calea acestui marş dizolvant sînt “îndărătniciile” tradiţiei: rigorismele religioase şi naţionalismele reziduale.

Citiţi eseul integral pe blogul d-lui Răzvan Codrescu!     

16 Comentários:

Anonim spunea...

Prietenul dvs Al. Racu lanseaza cica o ipoteza: revista Rost in noul format si in noua echipa editoriala ar fi sponsorizata de FCD-ul dlui Baconschi. De aia dvs i-ati luat interviu lui Papahagi despre Statele Unite ale Europei, riscind sa va aratati incoerent, pentru ca va declarati nationalisti, dar sinteti cu anti-nationalistii. Asa-i ca v-a incuiat?

Unknown spunea...

@ Anonim:
Poate să creadă ce vrea. Mai ales că se pronunţă fără să fi citit textul. M-a răstălmăcit el şi m-a bălăcărit şi pe citite, darămite aşa.
Cititorul onest al Rostului va vedea că m-am delimitat net de poziţia lui Adrian Papahagi şi a FCD, atît în introducerea interviului, cît şi prin întrebările pe care i le-am pus. Textul, din păcate fără introducerea mea (care, desigur, nu a fost pe placul intervievatului) şi fără indicarea sursei, adică a revistei Rost, se găseşte şi pe site-ul FCD: http://fc-d.ro/adrian-papahagi-despre-statele-unite-ale-europei/. Noi nu mai punem Rost pe net de la numărul 100, din raţiuni economice.
De asemenea, cei care citesc acest blog, pot găsi aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2012/01/nationalismul-fara-identitate-si.html o scurtă punere la punct, care m-a determinat să fac interviul cu Adrian Papahagi. Chiar am căutat să mă lămuresc ce vor cei de la FCD şi, în ciuda faptului că nu sînt de acord cu ei, am înţeles să dau publicităţii demersul meu, ca să poată trage şi alţii concluziile ce se impun. Numai aşa se cerne sita şi la dreapta.

Anonim spunea...

E grava lipsa de principialitate publicarea interviului pe situl FDC fara indicarea sursei. Ca nu au publicat sapoul in care va delimitati e de inteles, dar nespecificarea sursei e o magarie care arata o data mai mult ca FCD nu are nimic in comun cu rectidudinea si cu dreptatea pe care si le atribuie.
Dl Codrescu are dreptate, dar nu inteleg de ce cauta sa ii menajeze tocmai pe niste asemenea oameni fara scrupule si fara onoare. Nu isi da seama ca in felul acesta isi compromite propria dreptate si lasa loc de alte speculatii care s-au si facut (Racu, Platon, Hurduzeu)?

Unknown spunea...

@ Anonim:

Dl Codrescu a pus problema in principiu, miza eseului sau fiind mai adinca, iar pozitia FCD in chestiunea SUE numai un punct de plecare. Nu a nominalizat tocmai pentru a nu personaliza si a nu lasa ca discutia sa fie una despre persoane in loc de una despre principii si valori.
Nici eu nu intentionez sa permit asta aici, pentru ca am pierde din vedere esentialul.

Anonim spunea...

Musiu Racu, sau acest aberatio in integrum, continua sa se impotmoleasca in propriile scenarii abracadabrante, mimand obiectivitatea si ingrijorarile cetateanului turmentat, dar neuitand sa faca din cand in cand cu ochiul catre spectatori.
Cea mai tare afirmatie mi se pare asta: ca ROST nu mai e coerent si consecvent "de ceva vreme incoace". De cand anume, nu ne spune. O fi de o luna, de doua sau de sase? Si mai ales cum si-o fi dat dl Racu seama de asta, daca nu citeste ROST? Ca daca nu se mai da moca pe online, el nu mai are acces, nu? Cel putin asa reiese dintr-un mesaj precedent, in care se plange ca interviul cu dl Papahagi nu a fost postat pe internet.

Haiducu lu 7 cai

Unknown spunea...

@ Haiducu:

Un om de caracter - şi mai ales unul care se declară creştin - ar trebui să se abţină de la afirmaţii fără acoperire şi de la insinuări perfide. Dar, mă rog, oamenii de caracter sînt din ce în ce mai rari în zilele noastre.

Hai să încheiem cu asta.

ROST nu a fost finanţată niciodată de o instituţie de stat sau de vreo organizaţie neguvernamentală legată de vreun partid - nici FCD, nici alta.

Nu avem nici o relaţie de dependenţă faţă de vreun politician, de vreun om de afaceri cu interese în politica partinică sau de vreo altă persoană fizică sau juridică.

ROST s-a născut şi trăieşte exclusiv din munca voluntară şi din contribuţiile financiare ale membrilor Asociaţiei omonime, din vînzări şi din sporadice sponsorizări făcute de persoane fizice şi juridice absolut onorabile şi care niciodată n-au încercat să intervină asupra politicii editoriale a revistei.

Am scris mereu ce am crezut. Şi aşa avem de gînd să facem şi în continuare, fără nici un compromis. Cît vom putea. Dacă vreodată vom fi puşi în situaţia de a alege între libertatea de expresie şi supravieţuirea revistei, vom alege libertatea. Iar proiectul (Asociaţiei) ROST, mult mai vast decît o revistă, va merge mai departe.

Iulian Capsali spunea...

Rar am citit o insailare mai neghioaba ca a lui Alex Racu; ceva mai abject poate doar Vadim Tudor putea sa mai secreteze. Minciuni oligofrene, scarbosenii intoarse cu lopata, jeg aruncat nebuneste ca un apucat de streche care face spume vinetii pe la coltul gurii. Apologeticum poate sa fie nelinistit; vine din urma un tulburat mult mai consistent. Dar de ce il pun mai degraba in siajul unui CVT? Pentru ca nu se poate pune totul pe seama unei reșapări duhovnicesti ci, mai degraba, pe un caracter infect. Imi masor cu grija cuvintele cand dau masura acestui fanfaron caraghios si turpid, pentru ca l-am cunoscut personal si nu mi-a dat niciodata impresia ca ar putea ajunge la asemenea adancimi ale abjectiei. Parea un om normal, simpatic chiar, cu care m-am si comportat ca atare. Dar iata ca viata imi creeaza permanent surprize.
In fond, in afara faptului ca a devenit acut un țuțer al lui Mircea Platon (care isi lauda discipolul consecvent, desi ar trebui sa-l mai traga de mâneca totuși, pentru ca inselarile lui sunt grotesti si frizeaza patologia), de la Racu nu cred ca se poate citi ceva serios. Nici nu mai poate fi luat in serios. Este doar un instrument ideologic al neputintei de a fi om.
Ca sa faci dintr-un interviu luat in revista Rost exact inversul sau, trebuie sa fii inzestrat cu o stiinta a machiaverlâcului ajunsa la un grad de maxim rafinament. Alex, vai de capul tău ala turmentat si penibil, ca rau ai mai ajuns!

Anonim spunea...

@Haiducu

Rost nu mai e coerent si consecvent de cand nu mai scrie Racu la el, probabil...

Ca nu citeste, dar opinii are, se vede si din afirmatia ca eu as fi scris o istorie a dreptei...in acest numar din Rost. Traducerea din franceza a unor maxime si aforisme de dreapta devine o istorie scrisa a dreptei. Sa te prapadesti de ras. Penibil domnule...

Radu Greuceanu

Anonim spunea...

@ Iulian Capsali

Te-ai incins maestre! Cu toate ca lasi impresia ca nu ai citit (sau nu ai vrut sa citesti) cu atentie ceea ce am scris. Dar eu zic sa o lasam asa: cu prima ocazie, poate chiar duminica asta, imi intreb duhovnicul, iar daca va da dreptate imi cer iertare public. Parol! Daca aveam posibilitatea, te luam si ca martor al acuzarii, ca stiu ca esti aspru de fel. Si ce alt leac mai bun pentru suflet, mai ales acum in postul mare, decat asprimea fratilor!? La urma urmei, cand doi oameni buni si batrani ca tine si Claudiu imi zic ca sunt turmentat, sunt nevoit sa ma duc sa suflu in fiola. Asa ca tineti aproape! Intre timp, mai rumegati niscaiva vorbe de Duh de la Avva Codrescu:

"D-nii Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu, Theodor Paleologu, Varujan Vosganian (am scăpat vreunul?) sînt oameni cărora unul ca dumneata nu e vrednic să le lege şireturile. Dacă s-au înşelat sau au greşit cu ceva (toţi ne mai înşelăm şi toţi mai greşim, şi nimeni nu se află în posesia dreptăţii absolute), n-au de dat socoteală unuia ca dumneata, şi în general n-au de dat socoteală nimănui, decît lui Dumnezeu şi propriei lor conştiinţe".

Cat despre mine, fiind lipsit de privilegiul de a face parte din elita spirituala a neamului romanesc, si nefiind specializat in levitatia privata, voi fi nevoit, daca asa va randui Dumnezeu, sa-mi cer iertare si fata de fratiile voastre. Apara-ma Doamne de falsa smerenie. De altfel draga Iulian, stiu ca tu esti expert in domeniu.

Alex

Iulian Capsali spunea...

Pai uite ce mizerii spui dle Racu, fara sa citesti interviul: "Oricum ar fi, in conditiile astea bizare, in loc sa ne preocupam de teoria conspiratiei, devine mult mai legitim sa ne intrebam daca nu cumva revista ROST, in noul sau format editorial si cu noua sa echipa editoriala, nu apare de fapt cu sprijin financiar FCD-ist. Altminteri, Baconsky ne-a informat cat se poate de clar ca vrea sa “mobilizeze” toate fortele de dreapta. Fireste, nu am nicio dovada in acest sens si de aceea subliniez faptul ca este doar o ipoteza. Dar este una coerenta, in conditiile in care discursul celor de la ROST este unul incoerent. Oricum, este un scenariu mult mai coerent si mai plauzibil decat scenariul bazat pe Protocoale. Mai mult, in cazul de fata, totul poate fi facut cu convingerea sincera ca se actioneaza pentru o cauza nobila, ca de, dreapta trebuie sa mearga mai departe iar noi traim sub vremi s.a.m.d."
Daca asta nu-i o proba de jeg moral, atunci sunt Gioconda. Apoi, pentru ca suntem in post, revii insidios ca un carnat de soia peste care s-a turnat excesiv de mult mustar:
"Nu am absolut nici o proba concreta ca editarea revistei ROST este finantata de FCD, si sunt pe deplin fidel principiului ca un om ramane nevinovat pana la proba contrarie. De altfel, a edita o revista cu finantare nici nu reprezinta o culpa morala, atata timp cat lucrurile se petrec in mod transparent, si atata timp cat jurnalistii/editorii sunt gata sa renunte la finantare daca li se cere sa-si calce pe constiinta."
" Dar nu despre mine este vorba. Ci despre relatia domnului Codrescu cu domnii Papahagi si Baconsky, relatie care nu se poate explica decat in doua feluri: fie printr-o psihopatologie a domnului Codrescu, fie prin faptul ca domnul Codrescu depinde intr-un fel de FCD, si se teme sa muste, asa cum ar fi cazul, si asa cum o face cu exces de zel in alte ocazii."

Pai esti un Vadim Tudor cu ceva mai multa onctuozitate, dar tot resapat. Adica un carnat de soia cu o membrana mai groasa si mai unsuroasa.

Metoda ta este simpla, exact cum a realizat-o si Neamtu in cazul lui Mircea Platon: stampila de oprobriu. Studiu de caz: se ia un interviu al lui Papahagi in Rost, fara sa-l citesti decat partial, dar nu conteaza cand trebuie sa-ti imprastii mustarul peste dusmani. Dupa ce-l iei, "demonstrezi" ca Rost se face partas aceleiasi ideologii din venalitate. Te intrebi, cu falsa naivitate, daca nu cumva revista este mai nou (ca arata mai bine si de, calomnia are o oarecare baza) stipendiata de FCD, implicit de nemti... Pai dovedesti pe zi ce trece ca esti un apendice etic al tribunului! Numai licheaua de Vadim cred ca mai putea sa faca declaratia ipocrita ca o sa dea fuga la duhovnic sa se spovedeasca dupa ce isi minjeste dusmanul cu emisiile candrii.

Iulian Capsali spunea...

Nu inteleg ce imi bagi mie pe gat un citat dintr-un raspuns prost-dispus al lui Razvan Codrescu dat unui nepostat. Nu ma regasesc absolut de loc in el si nu vad de ce-l scoti ca un diversionist ordinar in fata (cred ca l-ai repetat de nu stiu cate ori). Daca tu crezi ca trebuie ca toti cei care nu sunt de acord cu puseurile tale de apucat de streche, sa gandeasca la fel, inseamna ca ai o viziune pavloviana asupra omului. Nici nu ma mira, sincer sa fiu, dupa ce te citesc in ultima vreme. Ai ceva de scelerat obsesiv care face orice ca sa-si justifice compulsivitatea. Te indreptatesti cu orice fragment de idei care ti-ar servi debilitatea.
De fapt, toata tulburarea cremoasa pe care o raspandesti in jur vine din incapacitatea de a crede ca neoconservatorismul poate fi atacat si din alta zona decat a comilitonilor. Regret sa-ti spun, dar nu poti sa ai pretentia ca cineva are exclusivitate in materie. Discutam articolul lui Razvan Codrescu sau rasunsul oparit pe care ti l-o fi dat tie, ce erai aflat in misiune sub acoperire?
Si inca ceva: nu mai scoate, daca ai buna cuviință creștină asa cum ne lasi sa credem, exclusiv parti de articol ce nu sunt relevante. Nici eu nu as da Protocoalelor vreo greutate, chiar daca se confirma ori ba predictiile lor. Din punctul meu de vedere, nu are nicio mare relevanta aceasta. E neimportant fragmentul in context. Dar sa ramai la el, eludand toata demonstratia ulterioara facuta de autor, denota micime de caracter. De aceea repet: Alex, vai de capul tău ala turmentat si penibil, ca rau ai mai ajuns!

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Fratilor, va rog sa nu ne mai tulburam cu asemenea dispute sterile. Claudiu, nu-l mai publica, domnule Capsali, nu-i mai raspundeti. Este suficient sa ne rugam pentru el si sa ne vedem de lecturi mai serioase decat vorbele unuia sau ale altuia.

Unknown spunea...

@ Paul:

Nu e nici o dispută. Am făcut numai o precizare în privinţa finanţării revistei ROST, pentru că eram dator cu ea faţă de cititorii noştri cărora li s-ar întîmpla să le ajungă la urechi zvonurile ticăloase lansate de unul ca Alexandru Racu.

Altminteri, ştii bine că am ignorat acuzaţiile fantasmagorice, insinuările abjecte şi răstălmăcirile mîrşave emanate în valuri, sub acoperire sau sub numele real, de foştii conservatori deveniţi "centrişti" cu vădite simpatii de stînga, de la care au împrumutat şi medotele de asasinare morală a adversarilor ideologici. Sînt atît de evidente intenţiile lor şi atît de pregnantă ura care le întunecă judecata, încît nu consider că merită vreun răspuns.

Pe de altă parte, indignarea lui Iulian este pe deplin justificată. Dacă şi el, care e un monument de calm, a izbucnit aşa, e pentru că dejecţiile de pe blogul lui Racu au ajuns la un nivel insuportabil.

"Avva Codrescu" spunea...

@ Iulian Capsali

Îţi mulţumesc, dragă Iulian, că te implici şi-şi pierzi vremea, aici sau pe Facebook, dar poate că ar fi bine, pînă la urmă, să-l laşi în plata Domnului.
E totuşi cu el o treabă interesantă: cu cît e mai ulcerat, cu atît e mai alăturea de drum; şi cu cît e mai alăturea de drum, cu atît... scrie mai bine! Păcat de aşa risipă a unui dar pe care Dumnezeu nu-l dă oricui!
Pe mine unul mă surprinde (şi mă amuză) mai ales altceva: ca şi în 2008, cînd postarea pe blog a textului meu "Eminescu şi creştinismul" a produs un fel de reacţie ostilă în lanţ, care a coalizat tabăra neolegionară cu tabăra naţional-comunistă, deşi textul apăruse încă din 1995 în "România literară" şi în "Puncte cardinale", iar apoi, în 2000, şi în vol. "De la Eminescu la Petre Ţuţea", tot aşa acum textul "Luptători împotriva lui Dumnezeu?" e tratat ca unul nou-nouţ, deşi, într-o formă extinsă (şi, desigur, cu excepţia pretextului introductiv), apăruse încă din 2003 în vol. colectiv "Teologia neamului" (recenzat, în "Sfera politicii" parcă, de d-l Radu Carp) şi apoi, în 2004, în vol. "Cartea îndreptărilor".
Se pare însă că sînt unii al căror orizont de lecturi se acoperă exclusiv cu ce se pune pe internet şi a căror reactivitate este strict legată de conjuncturi, nu de idei sau principii (dovadă că nu idei sau principii discută, ci oameni şi împrejurări anecdotice).
Numai că, de data aceasta, defazarea e amuzantă şi la acest nivel: textul cu pricina, sub titlul "Neamul în Biserică. O perspectivă teologică asupra naţionalului", ştii şi tu bine că figurează pe blogul meu încă din 2008 (de pe vremea cînd scria acolo şi cavalerul scutierului Racu, d-l Mircea Platon, deloc nemulţumit de vecinităţi: "Foarte bun articol! L-am imprimat ca sa-l folosesc/glosez/comentez. Dreapta ca "spiritualista" mi se pare ca urmeaza prea mult dihotomia carteziana materie/spirit. De ce sa nu lucram cu persoane, cu intrupari? Razvan Codrescu a fost si este un ganditor remarcabil al dreptei. Textele sale pe teme conservatoare ar trebui sa cunoasca o circulatie mai larga"). Păi să nu-mi plîng eu de milă cînd văd cît de mult am decăzut între timp... pe seama aceloraşi temeiuri?!
Lăsînd gluma la o parte, e limpede că la mijloc nu mai sînt atît divergenţe de idei, ci uri personale sau de gaşcă, altoite pe orgolii suferinde şi pe interese lezate.
Mi-ar plăcea, Iuliane, să nu te laşi prins mai mult decît e cazul în asemenea provocări, ci să-ţi laşi şi ţie, şi să le laşi şi lor, şansa unui post liniştit (pe care-l tot invocă insinuant), căci cu oameni de o asemenea versatilitate sau rea-credinţă oricum nu poţi ajunge nicăieri. Dar poate sînt buni postitori şi îţi faci mai mare păcatul să-i încurajezi să se abată în polemici intelectuale "de dulce".

Iulian Capsali spunea...

Îmi cer iertare fata de cei pe care i-am supărat cu vehemența postarilor mele. Nu suport sa vad un om pe care îl cunosc si care face afirmații ce depășesc zona de calomnie. Îmi pare rau ca nu rezist cu răbdare in fata acestor tentative reusite de coruptie de la cele ale zilei si ale vremilor. Nu consider ca exista infailibilitate de o parte sau alta, însa cred ca se poate polemiza și fără sa se ajungă la ponegrire și bârfa de gazeta din periferia etica. Cred ca s-a mers prea departe. Regret sincer si fara falsa smerenie (sic!) daca am adus tulburare altui suflet decat celui pe care am intentionat sa-l perturb.
Remarc totusi o ciudatenie: Alex Racu are absolut toate datele psihologice ale extremistului intelectual, indiferent de ideologie - de stanga sau de dreapta. De la decuparea din context a unei presupuse ori evidente culpe, expunerea sub lupa si circumstantierea delictului de opinie (deviationismul este si el un pretext), frenezia oraculara si demonizarea prin calomnie pura, nevrozele produse de anumite subiecte, nimic nu-i este strain bagajului de exprimare a amicului nostru ortodox. Cu un mic exercitiu de imaginatie, cred ca ar fi interesant de transplantat un personaj cu acest profil in perioada interbelica. Personal, sunt amuzat cand imi exercit acest mod nevinovat de fantazare.
Vreau sa stie doar atat: mi-ar parea rau sa imi scada la cota zero prețuirea pe care încă i-o port, contrar oricăror aparențe și evidențe.

Anonim spunea...

Ce parere aveti de asta?

http://www.ziaruldevrancea.ro/national/76543-coloana-de-stiri-nationale-pirvulescu-prezenta-incoanelor-in-scoli-este-o-forma-de-discriminare.html