Martirajul din temniţele comuniste. Expoziţie foto-documentară, lansare de carte şi colocviu

Luni 27 iunie 2011, începînd cu ora 19.00, la Biblioteca ASTRA din Sibiu, la invitaţia d-lui director Ioan Onuc Nemeş, Asociaţia "Rost" a deschis expoziţia itinerantă Pe drumul Învierii, închinată memoriei martirilor creştini din temniţele comuniste. 

Expoziţia redă, în documente şi fotografii din arhivele Securităţii, felul în care au fost prigonite pentru credinţa lor şase personalităţi-reper ale Bisericii Ortodoxe Române, în timpul regimului comunist: Ierom. Arsenie Boca, Arhim. Arsenie Papacioc (singurul care mai trăieşte), Ieroschim. Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), Pr. Gheorghe Calciu, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide.

Sibiul este al 17-lea oraş în care este organizată această expoziţie, după Bucureşti, Constanţa, Slobozia, Brăila, Galaţi, Tecuci, Chişinău, Iaşi, Vaslui, Târgu Neamţ, Piatra Neamţ, Suceava, Bacău, Arad, Oradea şi Cluj-Napoca. Va putea fi văzută de sibieni pînă pe 10 iulie, intrarea fiind liberă.

Vernisajul de  luni a fost urmat de lansarea a două cărţi apărute recent, în colecţia "Cruciaţii secolului XX" a Editurii Christiana din Bucureşti: Piteşti - Centru de reeducare studenţească, de Dumitru Bacu, şi Cumplite încercări, Doamne! (Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste), de Marcel Petrişor, şi de un colocviu pe tema martirajului creştin în universul concentraţionar din România anilor 1948-1964. În cele trei momente ale amplei manifestări (la care au asistat aproximativ 300 de persoane timp de peste trei ore), au vorbit: profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor (preşedinte al Senatului "Rost"), Demostene Andronescu (Bucureşti, membru al Senatului "Rost"), Vasile-Jacques Iamandi (Bucureşti, membru al Senatului "Rost"), dr. Dionisie Stoinescu (Paris), pr. Gheorghe Bogdan (Sibiu), Ilie Berghezan (Sibiu), supravieţuitori ai temniţelor comuniste, pr. prof. Dorin Zosim Oancea (fiul regretatului părinte Zosim Oancea, fost deţinut politic şi  creatorul muzeului de icoane pe sticlă de la Sibiel),  Răzvan Codrescu (preşedinte de onoare al "Rost") şi subsemnatul. Principal organizator şi moderator al acţiunii a fost prof. Mirona Tatu.

Întîlnirea a fost pusă sub patronajul moral al regretatului veteran de război şi fost deţinut politic Gabriel Constantinescu (1921-2010), directorul timp de 20 de ani al publicaţiei sibiene Puncte cardinale, care a fost reprezentat de d-na Maria Blaj-Constantinescu (la rîndu-i fostă deţinută politic în temniţele pentru femei de la Ciuc şi Mislea).

De la stînga la dreapta: Răzvan Codrescu, Ilie Berghezan, Mirona Tatu, Marcel Petrişor, Pr. Gheorghe Bogdan, Pr. Prof. Dorin Zosim Oancea, Demostene Andronescu, Jaques Vasile Iamandi şi Claudiu Târziu.

LATER EDIT

O primă relatare a manifestării a apărut în Ziarul Lumina. Plăcută surpriză, trebuie să recunosc.

Cine sînt aromânii?

În jurul granițelor României trăiesc câteva milioane de români.
Există comunități numeroase de români în Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, dar și în Albania, Macedonia sau Grecia ce îşi păstrează cu greu identitatea etnică, atât cât vor mai reuși.
Între aceștia, aromânii, a căror problemă a revenit azi în actualitate, mai ales datorită presiunilor de asimilare forțată din ce în ce mai mari la care sunt supuși în țările unde viețuiesc.

TVR1, OMUL ȘI TIMPUL, 18.06.2011
Semne: "Cine sunt aromânii?"

Cine Sunt Aromânii? - Watch today’s top amazing videos here

Sursa: Rafael Udrişte

Presa nu moare. Se însănătoșește!

de Ion Cristoiu

De ceva timp, în ziare şi pe site-uri, deontologi cu bărbuţă şi deontoloage cu mustăţi au angajat ceva zis, cu pretenţii, dezbatere, în realitate, un taifas la o berică, sub flamura unei întrebări care se vrea sunet de Sirena lui Roaită: De ce moare presa? E o întrebare tîmpită. Şi din simplul motiv că presa nu moare. Presa se însănătoșește. Ea se aşază, treptat-treptat,  pe temeliile sale fireşti: cele ale economiei de piaţă. N-am pretenţia că mă pricep la afaceri. Cea mai bună dovadă e faptul că nu reuşesc să-mi negociez ca lumea nici măcar prestaţia de autor de texte scrise sau vorbite. Ca ins care a condus la viaţa lui destul de multe gazete şi televiziuni, ştiu însă un lucru: Între un ziar sau televiziune şi un atelier de remaiat ciorapi nu e nicio diferenţă în materie de mecanisme ale economiei de piaţă. Ca şi atelierul, ziarul are cheltuieli anuale: salariile angajaţilor, tiparul, hîrtia, consumabilele. Din vînzare şi din publicitate un ziar scoate un venit anual.

Merită să citiţi integral la Reporter Virtual.

Directorului MŢR îi este cerută demisia de către adjunctul său

Stimate domnule Virgil Ştefan Niţulescu,

Va scriu dupa o mai lunga perioada de tacere, timp in care am incercat sa observ cu obiectivitate si luciditate ceea ce se intampla in muzeu. Lucrurile iau o turnura  surprinzatoare, defavorabila pentru ceea ce eu cred ca trebuie sa fie si sa ramana muzeul. S-au adunat destule lucruri care demonstreaza o depreciere a climatului din muzeu si o aglomerare uriasa a confuziei privitoare la programul Muzeului Ţăranului Român. In sfarsit, cred ca toate aceste lucruri ar trebui discutate cu seriozitate si cu disponibilitatea de a le consemna si analiza.

Impulsul de a va scrie acum a fost generat in urma incidentului din 24 mai a.c., care mi-a fost relatat de mai multi martori oculari, a caror marturie nu poate fi pusa la indoiala. Ceea ce eu numesc aici incident este deja un eveniment public care s-a consumat si care a produs reactii de stupoare si dezaprobare la toti cei care au fost prezenti in sala Clubului unde se tinea Conferinta de la Sosea. Starea de euforie in care erati, care nu putea fi generata decat de o stare de ebrietate avansata, stare care v-a impiedicat sa va retrageti fara sa va expuneti public, a devenit evenimentul care a atras atentia publicului, generand comentarii amare sau pur si simplu rasul. Acest eveniment, fara precedent, duce, o data in plus, la deteriorarea imaginii si a prestigiului muzeului. Aparitia in public intr-o astfel de stare produce daune incomensurabile prestigiului unei institutii si pune sub semnul indoielii capacitatea respectivei persoane de a conduce si reprezenta respectiva institutie. Este genul de situatie care arunca in derizoriu atat persoana, cat si institutia.

Din pacate, raul s-a produs, si oricate argumente am putea aduce privitor la numarul relativ mic al spectatorilor, nu putem nega evidenta. Si nici nu trebuie sa o negam, nu ne-ar aduce nici o usurare. Cred ca, in aceste conditii, un singur gest poate rechema o onorabilitate pierduta, si anume, demisia de onoare. O institutie ca Muzeul Ţăranului Român nu poate fi condusa fara stil, fara demnitate, fara respect fata de inaintasi si fata de colaboratori, si nu e vorba aici de respectul mimat la ocazii festive, ci de respectul care inseamna grija si atentie pentru mostenirea primita si pentru viitor.

Muzeul nu poate fi un loc in care sa ne rezolvam doar o agenda personala, sa ne multiplicam contactele oportune si profitabile, sa cheltuim in avantajul prietenilor si  sa ne cautam noi surse de prestigiu social. MTR trebuie sa ramana o institutie publica (nu privata si nici privatizabila) de cultura, cu o tinuta intelectuala, moderna, desigur, dar nu aruncata intr-o modernitate a ignorantei, a lipsei de memorie si a confuziei.

Cu totii ar trebui sa respingem o anumita reteta de administrare a unei institutii publice ca pe o mosie. Eu, cel putin, intotdeauna ma voi opune unei astfel de retete birocratice si administrative care implica predominarea bunului plac si a agendei personale. Stim din experiente personale sau din spectacolul straniu al societatii

romanesti cat de greu platim aceasta abandonare in fata bunului plac si al interesului personal sau de grup. Ceea ce se petrece cu Piata Matache este un foarte bun exemplu de dictat al bunului plac si al intereselor partizane netransparente. Monumentul grotesc din fata actualului sediu al MAI, inchinat revolutiei, este un alt exemplu de dinamism cultural apocaliptic si de cheltuiala excesiva. Ar fi fatal ca Muzeul Ţăranului Român sa devina victima unei astfel de "politici culturale", dominate de simplul dictat al  vointei personale, nedublate de nici un proiect intelectual, de nici un dialog.

Sper ca onoarea sa va dicteze asumarea acestui gest reparatoriu, spre binele Muzeului Ţăranului Român.

Mihai Gheorghiu

Director general adjunct

Muzeul Ţăranului Român

Dacismul în propaganda comunistă

In anul 1980 aveau sa se materializeze hotararile unei plenare a PC care hotarase, cu trei ani mai devreme, sa se aniverseze, la scara nationala, 2050 de ani de la crearea primul stat centralizat dac condus de Burebista, chiar daca nu exista nici un document care sa certifice exactitatea acestei date istorice.
Astfel ca, in acel an omagial, s-au organizat conferinte, simpozioane stiintifice, au fost lansate emisiuni filatelice, au avut loc dezbateri la radio sau televiziune, avand ca scop declarat, enuntat chiar in documente, obtinerea de noi marturii cu privire la geneza, evolutia, organizarea si dezvoltarea primului stat centralizat dac.
Spectacolul grandios de pe fostul stadion al Republicii era finalul unei campanii propagandistice lansate inca de la inceputul anilor 60 si care avea sa proclame, nici mai mult nici mai putin, decat filiatia comunistilor romani din stramosii daci.

TVR1, "Omul si timpul", 4.06.2011
Rubrica: "Mapa speciala"
Redactor: Rafael Udrişte

Academicianul Dinu C. Giurescu : Adoptarea statutului minorităţilor naţionale în forma actuală duce la destrămarea treptată a statului român şi a hotarelor sale

Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Centrul European de Studii Covasna – Harghita a organizat în data de 7 iunie a.c., în sala „Avram Iancu” din Parlamentul României, dezbaterea cu tema „Consecinţele adoptării statutului minorităţilor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”, transmite Romanian Global News.

La dezbatere au participat: academicianul Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Radu Baltasiu director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, dr. Ioan Lăcătuşu, director al Centrului European de Studii Covasna – Harghita, Mircea Duşa, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, parlamentari PSD, PDL si PNL, din care amintim Lia Olguta Vasilescu, Florin Postolachi, Sergiu Andon, Horia Grama, alti parlamentari, cercetători, jurnalişti precum şi reprezentanţii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. 

Participanţii la dezbateri au hotărât să solicite parlamentarilor din cadrul Camerei Deputaţilor să nu adopte proiectul legii Statutului minorităţilor naţionale, în forma propusă de UDMR, deoarece această iniţiativă legislativă urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, înfiinţarea unor instituţii entice, paralele cu cele ale Statului Român, realizându-se astfel un transfer de suveranitate de la majoritate la minoritate, un pas decisive spre realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

S-a cerut membrilor coaliţiei guvernamentale să nu adopte proiectul legii Statutului minorităţilor naţionale, prin asumarea răspunderii guvernamentale, deoarece actul normativ respectiv reglementează probleme de interes naţional, care vizează prezentul şi viitorul Statului Român, integritatea şi suveranitatea sa.

S-a evidenţiat necesitatea, ca la baza adoptării unei legi de o asemenea importanţă, să stea studii temeinice elaborate de Academia Română şi alţi specialişti din mediul universitar şi din instituţiile abilitate ale statului.

S-a solicitat ca proiectul legii Statutului minorităţilor să fie pus în dezbaterea Parlamentului României, numai după apariţia reglementărilor unitare ale Uniunii Europene, în problema minorităţilor naţionale.

S-a hotărât participarea reprezentanţilor mediului academic şi ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş la dezbaterea proiectului legii Statutului Minorităţilor Naţionale, din cadrul Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţi, din cadrul Camerei Deputaţilor.

S-a solicitat înfiinţarea unei Comisii care să efectueze o anchetă parlamentară în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş pentru cercetarea aspectelor referitoare la disoluţia Satului Român, discriminarea, marginalizarea şi asimilarea românilor din cele trei judeţe şi activitatea organizaţiilor maghiare de extremă dreaptă care acţionează nestingherite în spaţiul public românesc.

S-a cerut iniţierea unor proiecte de legii privind susţinerea finaciară, de la bugetul central de stat, a unor publicaţii româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi continurea demersurilor în vederea asigurării finanţării, de la bugetul central, a proiectelor culturale ale asociaţiilor, ligiilor şi fundaţilor membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

S-a convenit înfiinţarea, din rândul parlamentarilor, aparţinând întregului spectrul politic românesc, a unui “Pact pentru România”, care să militeze pentru promovarea valorilor şi identităţii româneşti şi contracararea războiului de imagine care se duce împotriva României.

Cititi si audiati:

Sursa: www.rgnpress.ro

Sînt dezgropaţi cei ucişi de comunişti în temniţele Aiudului

Au început săpăturile la Rîpa Robilor din Aiud, pentru încercarea de identificare a celor îngropaţi acolo.

Doar cinci ţări din UE mai au guverne de stânga!

Reporter Virtual publică: "După ce Portugalia, unul dintre statele europene aflate în pragul falimentului, a decis să renunţe la dezastruoasa guvernare socialistă, doar cinci ţări membre ale Uniunii Europene mai păstrează încă guverne de stânga. Scrutinul portughez reprezintă o confirmare a direcţiei politice pe care pare înscris bătrânul continent, după recesiunea mondială, iar victoria dreptei, condusă de liderul social-democrat Pedro Passos Coelho, la lusitani a făcut ca, dintre cele 27 de state membre ale UE, doar cinci să mai păstreze cabinete de stânga: Slovenia, Cipru, Austria, Spania şi Grecia, adică tot atâtea candidate la falimentul economic, avertizează specialiştii. România nu se află printre ele şi ăsta, domnule Geoană, chiar ar fi un motiv să ţopăi de fericire!".

Comentariul meu: Din păcate, guvernele celorlalte 22 de state nu sînt nici de dreapta, sau, mă rog, sînt de dreapta stîngii. Ce se întîmplă în România este reflectarea fidelă a politicii la nivelul majorităţii ţărilor UE. Dacă vi se pare că PDL e de dreapta, atunci şi partidele lui Berlusconi sau Sarkozy, de pildă, sînt de dreapta.

Două vinuri portugheze

În călătoria pe care am făcut-o în Portugalia am avut răgaz să mă desfăt şi cu două vinuri locale de calitate. Primul, desigur, unul roşu: Monte Velho, născut în 2007, în regiunea Alentejo, din struguri Periquita, Trincadeira, Bastardo şi Moreto. Culoare rubinie intensă, limpede. Arome de fructe roşii coapte, note de lemn, puţin picant. Taninurile sînt fine. La final îţi lasă un gust persistent de fructe şi merge excelent chiar şi cu un desert, fără să-ţi facă gura pungă. L-am încercat, după o mâncare portugheză de vită şi un Cheesecake cu dulceaţă de zmeură şi mi-a lăsat o impresie excelentă.

Al doilea, un alb, Planalto (reserve 2009) din struguri din soiuri tradiţionale Malvasia Fina, Viosinho şi Gouveio selectate în podgoriile de la mare altitudine din Vallée du Douro. Aroma este intensă şi dominată de citrice, fructe tropicale şi note de trandafir.

Unul dintre cele mai bune vinuri albe pe care le-am băut în ultima vreme: prietenos încă de la început, cu o aciditate bună, echilibrat post-gust, acest vin poate fi băut într-o zi de vară caniculară de unul singur, ca aperitiv sau ca însoţitor al unor mîncăruri uşoare, salate, peşte şi fructe de mare. Eu l-am băut chiar în această din urmă combinaţie şi am fost fermecat de el.

Lisabona în imagini, la începutul lui iunie 2011

Vedere de pe una din numeroasele coline ale Lisabonei, aproape de vărsarea rîului Tejo în Atlantic.

Baixa sau Oraşul de Jos, văzut din curtea castelului São Jorge.

Aşa arată străzile din părţile vechi ale Lisabonei. Dacă n-ai condiţie fizică, te laşi repede de plimbare, pentru că mai toate aceste străduţe, mărginite de clădiri înguste şi înghesuite una în alta, sînt în pantă - unele şi la 45 de grade.

Turnul Belém, folosit cîndva pentru supravegherea portului, face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Turnul Belém. Detaliu.

 

Mănăstirea romano-catolică Jerónimos, monument UNESCO şi ea, nu mai slujeşte decît ca muzeu.

Mănăstirea Jerónimos, vedere din interior.

Vechiul far de pe faleza din Belém.

În Parcul Eduardo VII.

Pe faleza rîului Tejo, în Alfama - cel mai vechi cartier al Lisabonei, singurul rămas în picioare după marele cutremur (urmat de un tsunami) din anul 1755.

În grădina botanică a oraşului am văzut pentru prima dată ficuşi înfloriţi.

Clădirile vechi au în general un fel de mozaic (din faianţă) pe faţadă, cu diverse reprezentări. Bogăţia casei se vede după mărimea mozaicului. Unele case au numai cîte o mică icoană de ceramică.

Cactuşi înfloriţi cîţi pofteşti în grădina botanică.

O bătrînă cişmea secătuită, în castelul São Jorge.

În grădina botanică, în faţa unui ficus care îşi transformă crengile în tulpini cu rădăcini, pe măsură ce se dezvoltă şi devine mai greu, pentru a se susţine.

"Turnurile gemene" din Parcul Naţiunilor.

Detaliu din monumentul  exploratorilor de la malul Tejo, în Belém.

Intrarea într-un fabulos Oceanarium.

Lei de mare în Oceanarium.