sâmbătă, 24 iulie 2010

Pr. Ioan-Florin Florescu: "Îl iubesc pe adevăratul părinte Iustin"

De citit, decantat, luat aminte şi, eventual, comentat, un text al părintelui Ioan-Florin Florescu, cel care, acum 12 ani era redactorul şef al unei foarte bune, dar din nefericire efemere, reviste, "Biserica şi problemele vremii", pe care a sprijinit-o şi părintele Iustin Pârvu.
Sursa scrisorii de mai jos, aici. (C.T.)

Părinte Serafim,

Felicitări pentru curajul cel bun! Ai pus problema foarte bine, dar ai procedat și mai bine prin faptul că ți-ai asumat public această poziție. Priveam și eu uluit revărsarea de rătăcire dinspre Petru Vodă, aberațiile părintelui Valica cu pretenții de analize teologice, toată isteria apocaliptică, acest armaghedon reloaded de cea mai proastă inspirație hollywoodiană - și chiar mă întrebam dacă în Biserică nu mai este nimeni care să le răspundă. Lucram și eu la un articol, n-am mai răbdat, dar văzând scrisoarea ta m-am liniștit și m-am întors la treburile mele.

Nu știu dacă îți mai amintești, la începutul anilor ’90, pe tarabele improvizate ale vânzătorilor de cărți începeau să-și facă loc niște broșuri sectare cu coperte lucioase - se vedea că nu erau tipărite la noi, care ne anunțau cu litere de-o șchioapă „armaghedonul”, „apocalipsa”, „noua ordine mondială”, „marea trădare” și, evident, apropiatul „sfârșit al lumii”. Îmi amintesc că le răsfoiam, privind ilustrațiile care înfățișau oameni politici sau lideri religioși sub chipul balaurilor Apocalipsei, îngeri luptându-se cu tancuri, oștiri de diavoli gata să dea piept cu armata americană, semne și simboluri oculte „descoperite” pe bancnota de un dolar sau pe sigla Națiunilor Unite și așa mai departe, întrucât imaginația autorilor era inepuizabilă. Mă întrebam pe atunci, cu naivitatea vârstei lipsită de experiența vieții, cât de înșelat? rătăcit? credul? trebuie să fii ca să te lași „învățat” de acești profeți moderni ai apocalipsei, în fine, cui și la ce folosește, de fapt, tot acest circ ieftin și de prost gust. Și, minunându-mă și însemnându-mă cuminte cu semnul crucii, binecuvântam în gând, încă o dată, Scripturile, patericele, cărțile Sfinților Părinți și toată învățătura sănătoasă a Bisericii care, dintotdeauna și pretutindeni în lume unde cuvântul Domnului s-a făcut auzit, i-a ferit pe oameni de rătăcire, dar și de ridicol.

Uite că au trecut de atunci doar 20 de ani și lumea noastră gustă din plin (lumea „bună”, părinte Serafim, teologi școliți, nu babele analfabete!) moda apocalipsei propovăduite pe internet, de data aceasta nu de martorii lui Iehova sau de scientologi, ci chiar de ai noștri, o nouă generație autohtonă de cyber-profeți pravoslavnici. Iată că, până la urmă, o dată cu gustul de Coca-Cola, teologii noștri de pangar au dat și de acela al armaghedonului de operetă. Ridicolul este o religie universală, fanatismul se închină pretutindeni la același dumnezeu, iar „profețiile” de peste ocean și-au găsit adepți și pe-un picior de plai, după vechiul principiu: spune-le o minciună și nu o vor crede; toarnă-le una și mai gogonată, și vor începe să aibă îndoieli; spune-le, în fine, cea mai nesăbuită minciună și o vor crede orbește.

Mă întreb și eu, ca și tine (dar, în ce mă privește, cu mai puțină delicatețe!), cum a ajuns bunul Părinte Iustin să fie târât în tot acest spectacol ridicol, cum a acceptat să fie transformat în "profetul" de serviciu al unui găști gălăgioase și ignare, din care fac parte, de-a valma, monahi girovagi, predicatori ambulanți, stiliști cinstiți, gazetari de scandal, actrițe convertite, specialiști în masonerie, interlopi pocăiți, agenți secreți și profeți ai spanacului... Ce părtășie poate fi între Părintele Iustin și aceștia? Cum au reușit tenebrele patologice să înșele lumina învățăturii sănătoase? Ce caută mărturisirea curată alături de rătăcirea fanatică?

Eu cred - dar asta este numai o teorie a mea - că din prea marea sa bunătate, din sufletul imens al Părintelui Iustin, dintr-o sfântă naivitate copilărească care crede tot ce aude. Și aude numai ce vor ucenicii lui. Iar ucenicii lui au vrut ca părintele să audă vacarmul Apocalipsei, pentru că nimic nu e mai potrivit ca sfârșitul lumii pentru a-ți asigura o audiență la public și după ce părintele nu va mai fi. Înțelegi? "Ucenicii" se gândesc la ziua de mâine. Bunăstarea lor, libertatea neîngrădită, libera voie, gloriola de mărturisitori, admirația necondiționată a credulilor și, la urma urmei, însăși toată puterea lor stă în acest "război sfânt" dezlănțuit împotriva cipurilor. Teoria conspirației e infinit mai comod de slujit decât nevoința anonimă în singurătatea chiliei.

Părintele Iustin e cea mai mare victimă a lui "666". Un război care trebuia dus cu armele societății civile a fost transformat cu bună știință într-un război duhovnicesc ridicol, de pe urma căruia cei "căzuți din har" sunt șoferii cu carnete noi, asigurații și deținătorii de pașapoarte. Nu mai stă nimeni să te asculte, ridicolul a pus capăt oricăror explicații. Am fi avut mult mai mult de câștigat, poate inclusiv sprijinul clasei politice și al organizațiilor civile, dacă "apocalipsa" n-ar fi fost amestecată în discursul contra cipurilor. Dar cum mai poți să creditezi îndoielile de bun simț și avertismentele lucide când monahul care și-a asumat rolul de purtător de cuvânt al părintelui Iustin apare la televizor și declară senin că... pământul nu se învârte?

Poate că asta e singura scădere pe care i-o găsesc părintelui Iustin (deși, cine sunt eu ca să judec?): nu și-a format ucenici, urmași pe măsura sa duhovnicească. I-a scăpat din mână, s-a încrezut în buna lor credință, le-a supraestimat discernământul. Nu vreau să spun că ucenicii Părintelui sunt reprezentați doar de grupusculul apocaliptic gălăgios și vizibil, eu însumi cunosc, dar mai degrabă dintre laici, oameni deosebiți care s-au format spiritual în duhul Părintelui, dar care rămân în umbră și în ascultare, în timp impostorii se îngrămădesc în lumina reflectoarelor sau în comentarii anonime pe net. Știu și faptul că la Petru Vodă sunt monahi și monahii de a căror dăruire, față de Dumnezeu și față de aproapele, nu sunt eu vrednic să vorbesc - aceasta este tot lucrarea Părintelui. Dar ce folos, dacă ultimul său cuvânt în lume se face auzit prin gurile strâmbe ale unor rătăciți? Ce folos, dacă internauții anonimi alcătuiesc în numele lui afișe de afurisenie și i le lipesc pe ușa chiliei? Acesta e adevărul, ucenicii i-au luat-o înainte, l-au îmbrobodit cum au vrut.

Parcă le-ai turnat spirt pe rană vie, așa au sărit acești "apostoli" ai apocalipsei RFID. Te-au umplut de ocări, de minciuni, ți-au preluat articolele trunchiindu-le, te-au pus la psaltire și, dacă ar putea, te-ar pune pe rug, dar binecuvântat este cel care rabdă pentru cuvântul Domnului. De unde se vede nu dragostea lor în a-l apăra pe Părintele Iustin, cât conștiința care-i vădește și mustră într-ascuns, dar și mândria drăcească de a nu accepta nici o critică, nici o mustrare, nici o întrebare, nici o îndoială în privința lor...

L-am iubit foarte mult pe Părintele Iustin și încă îl mai iubesc, dar îl iubesc cu o dragoste veche, păstrându-i în suflet amintirea înțelepciunii lui. Părintele Iustin al meu nu este cel din filmulețele postate pe youtube, nici cel din comunicatele semnate de diverși ucenici în numele lui (oare pe câte din acestea le-a citit cu adevărat Părintele?) și nici "duhovnicul neamului" proclamat de pravoslavnicii digitali și cyber-ortodocșii isterizați. Refuz să cred că bunul, înțeleptul și blândul părinte Iustin ar putea să-i spună unui diacon să-și lase nevasta doar pentru că are pașaport "cu cip", sau să-i alunge de la Liturghie pe preoții cu carnete noi de conducere, ori să nu-i primească sub patrafir pe credincioșii amărâți, care numai de grija "cipului" nu mai pot ei astăzi, când n-au o pâine să o ducă acasă la copii. Refuz să cred că Părintele Iustin a lăsat ca pe ușa chiliei lui să fie afișată o listă a cărților interzise copiilor, pe care am văzut-o cu ochii mei, și în care Aventurile Baronului Munchausen era trecută la index. Refuz să cred că l-am auzit cu urechile mele, chiar într-unul din filmulețele postate aiurea, spunând că vremurile comunismului au fost mai ușoare decât cele de astăzi - tocmai el, un om care a purtat crucea temniței sub osânda comuniștilor, să spună asta, nouă, unui neam călcat în picioare de comuniști, unui neam care și-a pierdut identitatea, demnitatea, discernământul, credința, elitele tocmai sub tăvălugul vremurilor comuniste...

În fine, refuz să cred că Părintele meu Iustin este unul și același cu bătrânul duhovnic care joacă rolul principal în această de prost gust "divina comedie" a cipurilor, în acest coșmar internautic care se livrează credulilor pe post de învățătură de credință.

Părintele Iustin al meu nu e acesta! Bătrânul care apare pe youtube i-a furat doar numele și chipul, iar "ucenicii" apocalipsei vorbesc, cu siguranță, în numele altui personaj. Dacă ar fi fost chiar el, Părintele Iustin cel adevărat ne-ar fi învățat, cu smerenia lui, că nu există, în primul rând, un "duhovnic al neamului". Neamul are o credință, o limbă, o Biserică, neamul are păstori, sfinți, eroi, regi și conducători, dar nu are un duhovnic. Nimeni, niciodată nu a pretins să vorbească și să fie ascultat ca duhovnic al unui neam întreg. Duhovnicul, - ne-ar fi învățat adevăratul Părinte Iustin -, are fii și fiice, pe care-i cercetează sufletește în taina chiliei sale, potrivit nevoilor, căderilor și suferințelor fiecăruia, iar nu pe internet, în gura mare, sub blițurile camerelor de luat vederi. Duhovnicul i-ar fi mustrat pe ucenicii care scriu și proclamă în numele său "Părintele Cutare să fie garantul uniunii noastre", învățându-i că garantul uniunii de credință nu poate fi decât Biserica. Părintele Iustin știe că învățătura de credință este sarcina și datoria Bisericii și a ierarhilor ei, nu a unui duhovnic, oricât de luminat ar fi acesta. Părintele cunoaște foarte bine patericele și viețile sfinților, știe că oricine, chiar și cel mai mare nevoitor, mărturisitor sau sfânt, poate cădea, iar căderea aceluia e cu atât mai mare cu cât vine din "ispita cea de la dreapta".

Dacă ar fi fost chiar el, viteazul Părinte Iustin nu s-ar fi speriat niciodată de carduri, cipuri și coduri de bare, nici n-ar fi îngrozit turma cerându-i să-și lase casele și să o pornească pe drumuri, pentru că el știe foarte bine cuvintele Domnului, cu care nu o dată s-a mângâiat în anii de prigoană: "Nu te teme, turmă mică!", "Bucurați-vă!", "Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!", "Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați!".

Dacă ar fi fost chiar el, ceea ce eu, repet, nu cred, Părintele Iustin nu ar fi avut nevoie de dogmatica abia silabisită de un teolog sau altul care să-l învețe pe el despre sfârșitul lumii, pentru că el, părintele, știe pe de rost Scriptura, care spune că de ceasul acela nimeni nu știe, că se vor ivi proroci mincinoși care vor căuta să sperie lumea, că vor vorbi în numele Domnului oameni pe care El nu i-a cunoscut niciodată. Adevăratul Părinte Iustin a văzut și a auzit multe la viața lui, pe el nu-l duci de nas cu una, cu două, el le-ar fi spus "apostolilor" de azi ai armaghedonului că ceea ce propovăduiesc ei, sfârșitul iminent al lumii, dictatura guvernelor, teoria conspirației sunt basme și exagerări care apăreau încă de acum 30-40 de ani în broșurile martorilor lui Iehova și ale altor sectari, că industria de filmulețe cu 666 de pe internet e fabricată în laboratoarele acelorași sectari care, de-a lungul istoriei, au anunțat nu o dată sfârșitul lumii, îmbogățindu-se de pe urma naivilor care și-au vândut proprietățile pe nimic și s-au refugiat prin păduri așteptând venirea lui Mesia, în fine, că duhul cel bun, duhul adevărului nu propovăduiește în acest chip, nu acesta e glasul Sfinților Părinți, nu acesta e duhul Ortodoxiei. Părintele Iustin, dacă ar fi fost el, ne-ar fi întrebat nu dacă avem carnete de șofer cu cip, ci dacă îl mai avem pe Hristos în inimi, dacă ne-am împărțit pâinea cu cel flămând, dacă am îmbrăcat un sărac, dacă ne mai rugăm, dacă ne mai iubim aproapele necunoscut, dacă ne mai e rușine măcar de noi înșine, dacă ne mai gândim la moarte - și abia atunci, aflând care e măsura noastră duhovnicească ar fi putut, nu să ne sperie cu sfârșitul lumii, ci să ne mustre cu cuvintele Domnului: "Pocăiți-vă!".

Părintele Iustin cel adevărat are darul discernământului, al dreptei socotințe, plus că are mereu un înger cu el, care l-ar fi avertizat că, în aceste vremuri, ispita cea mai mare nu sunt cipurile, ci dezbinarea Bisericii, compromiterea ierarhilor, strecurarea neîncrederii în preoți și alte asemenea lucrări drăcești. Îngerul i-ar fi arătat negreșit părintelui pe cei care, îmbrăcați în blănițe de oi croite după stilul vechi, au găsit în denunțarea urgentă a apocalipsei un excelent prilej de a denunța Biserica dreptmăritoare și ierarhii ei. E clar că adevăratul părinte Iustin, binecuvântat fiind el cu dreaptă socotință, nu și-ar fi lăsat ucenicii să piardă vremea cu afișe anti-cip și broșuri cu 666, ci i-ar fi pus la treabă, de pildă să traducă Sfinții Părinți, să scoată la lumină tezaurul învățăturii ortodoxe, i-ar fi învățat să poarte nu insulte și blesteme, ci polemici teologice cu intelectualii potrivnici Bisericii, iar noaptea, noaptea nu i-ar fi lăsat pe computere să smintească lumea cu spaime eshatologice, așa cum un părinte bun nu-și lasă copiii să piardă vremea pe calculator, ci i-ar fi pus pe toți la rugăciune, la slujbe, la psaltiri - este oare o armă mai puternică împotriva diavolului și a lucrării sale?

Dacă ar fi fost chiar el, ascultătorul și duhovnicescul Părinte Iustin nu ar fi îngăduit ca de la amvonul bisericii sfințite de arhiereu să fie ponegrit chiar arhiereul, sau dacă ar fi auzit așa ceva, ar fi ieșit din strană și ar fi amintit imediat cuvintele Părinților, "unde e episcopul, acolo e și Biserica", pentru că sminteala, neîncrederea, judecata nu trebuie semănate din amvon. Adevăratul Părinte Iustin n-ar fi crezut în șoaptele colportate de unii sau alții, în zvonurile iscate din cine știe ce tenebre, ci s-ar fi întrebat în adâncul inimii sale: știu eu că acesta e adevărul? pot eu să jur înaintea altarului că arhiereul meu e vândut? știu eu frământările și răspunderile unui arhiereu în aceste vremuri grele, știu eu planul și lucrarea lui Dumnezeu prin episcopul său, sunt eu pus să judec Sinodul? Dar mai ales, adevăratul Părinte Iustin și-ar fi spus: eu pot să am îndoieli, eu pot să mă las ispitit, dar am oare dreptul să-i ispitesc pe aceștia mai mici de lângă mine? Pot oare să-i târăsc și pe ei în starea aceasta infernală a neîncrederii, a spaimei, a bănuielilor, a disperării? Pot să le spun să nu-și mai creadă păstorii care au carduri cu cip, să lase bisericile pentru că sunt frumoase, dar nu mai au har? Pot să-i spun celui care nu se duce la examenul de titularizare pentru că a auzit de la ucenicii mei că foile de concurs sunt ștampilate cu un cod de bare, foarte bine, nu te du, rămâi fără slujbă, lasă că are Domnul grijă de nevasta și de copiii tăi? Pot să-l numesc "căzut din har" pe fratele meu, preotul de parohie, doar pentru că se folosește de un card cu cip? Pot să-mi asum acest rol de profet al unei apocalipse anunțate prin youtube?

"Nu pot", răspunde adevăratul Părinte Iustin la toate aceste întrebări și la atâtea altele nerostite. Știu eu că așa răspunde, am și eu îngerul meu care mă învață (deși, ca un păcătos ce sunt, nu-l ascult tot timpul).

"Eu nu pot. Să propovăduiască bătrânul acela, care mi-a furat chipul și numele, cât o vrea armaghedonul și apocalipsa, neîncrederea și spaima, neascultarea și răzvrătirea. Eu o să le spun că Biserica lui Hristos nici porțile iadului nu o vor birui. Că sunt vremuri grele, dar că nu trebuie să ne pierdem speranța. Că vor veni vremuri și mai grele, dar Hristos este cu noi. Că atunci când ni se amenință drepturile duhovnicești trebuie luptat cu arme duhovnicești, dar când ni se amenință drepturile civile, trebuie luptat cu arme civile. Că de Hristos nu ne pot despărți nici cardurile, nici cipurile, așa cum nu ne despart laptopurile sau telefoanele mobile. Că războiul duhovnicesc nu este cu codul de bare, ci cu păcatele noastre, mai ales cele ale acestui timp - nepăsarea, lăcomia, desfrânarea, invidia. Că rămân în Biserica aceasta și cer tuturor să rămână în Biserica aceasta și în ascultare de ierarhii ei, pentru că, și atunci când ierarhii greșesc, și atunci când fac bine, dreptatea și adevărul se vădesc tot în această Biserică, așa cum s-a arătat în toată istoria ei. Că, la urma urmei, mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei."

Iată de ce, frate Serafim, spun că îl iubesc pe adevăratul părinte Iustin. Cine altcineva ar mai putea spune cu atâta credință aceste cuvinte: Mai bine să mă înșel în Biserică și cu Biserica împreună, decât să am dreptate în afara ei. Fie și numai pentru aceste cuvinte, pentru această credință mărturisită cu smerenie și speranță - și tot este destul pentru ca Hristos să se milostivească de noi și să ne îndrepte pe calea cea bună.

Dar m-am întins destul pentru un simplu mesaj pe e-mail, mai ales că l-am scris dintr-o suflare, chiar dacă nu sunt sigur că am spus totul. M-am și aprins, am fost probabil și nițel patetic, dar îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să spun ce am de spus. Spun pe față, pentru că, la fel ca și tine, nici eu nu am nimic de ascuns. (Mă gândesc chiar că ar trebui făcut ceva, o regulă, - măcar pentru aceia dintre noi care ne regăsim în demnitatea și responsabilitatea de persoane, nu de nick-name-uri- , ca toate comentariile anonime să fie interzise. Atât opiniile, cât și înjurăturile trebuiesc asumate. Cyber-pravoslavnicii care "luptă" la adăpostul anonimatului ar trebui să-și aducă aminte că mărturisitorii credinței nu o "dădeau anonimă", vorba lui Caragiale).

Am încercat să postez acest mesaj în secțiunea de "comentarii" la scrisoarea către ÎPS Teofan, dar nu am reușit. Așa că, deși ți-am scris în particular, poți să faci public acest mesaj, dacă vei găsi de cuviință. În fond, e o mărturie în plus, îl consider un apel la discernământ către toți cei care se simt într-un el sau altul părtași la viața Bisericii.

Ioan-Florin Florescu, preot



53 Comentários:

Sante Ronchi spunea...

Iată in sfârşit o poziţie pe care as putea sa o iscălesc fără problemă

bacanta7 spunea...

Pr Ioan Florin Florescu se idolatrizeaza pe sine. Proiecteaza imaginea sa "augusta" asupra cui vrea si crede ca proiectia sa este par Iustin. Bietul parinte Florescu...Sufera de dedublari de personalitate...il chinuie rau michiduta...

Anonim spunea...

dv ce spuneti,domnule Tarziu ?
exista un pr.Iustin,care e acela ?
sau poate a existat candva...

Anonim spunea...

@ bacanta

Nu fi ridicol(a)! Evident ca portretul parintelui Iustin este o proiectie a autorului, a pr. Florescu. Gasesc aici chiar o metoda foarte reusita, un stil foarte rafinat de a pune punctul pe "i" fara a-l critica direct pe parintele Iustin. Sigur ca Florescu spune ce crede el despre toate aceste probleme, dar sa stii ca in multe din cuvintele sale parca regasesc si eu imaginea parintelui Iustin, asa cum l-am cunoscut la Petru Voda, prin anii 98-99 cand am ajuns pe-acolo... Pe-atunci nu se agita nimeni cu cipurile :)

Anonim spunea...

Dupa umila mea parere, articolul, desi bine scris si continand unele lucruri adevarate si de bun simt, este totusi, in esenta, otravit si menit a lovi in parintele Iustin Parvu. Publicarea lui pe acest blog reprezinta o greseala.

Daniel Focsa

Anonim spunea...

Pana acum cateva zile,staret la Antim era parintele Mihail Stanciu! Si el avea o atitudine ostila cipurilor,dar mai delicata! Acum nu mai este staret!A fost scimbat!Cred ca suntem niste naivi care facem jocurile altcuiva,care isi rade in barba de toata aceasta tevatura ieftina! Cred ca trebuie sa citim cu mai multa atentie Sf.Scriptura si scrierile Sf.Parinti,sa ne rugam la Dumnezeu sa ne lumineze mintea ca sa vedem Adevarul!

bacanta7 spunea...

Draga anonimule,

Nu am nimic cu parintele Florescu,
dar mi se pare omul foarte comic si patetic, cum chiar el spune in final, nu mai putin comic decat aspectele negative pe care le ironizeaza, cica "extrem de subtil si rafinat".

Nu e primul care ii confectioneaza o statuie. Am mai auzit si pe alti fatarnici, spre exemplu Par Stoica de la Patriarhie, in ianuarie anul trecut, fabricandu-i alta statuie dupa calapodul propriu.

Asta numeste el dragoste! Nu a vrut sa piarda ocazia sa dea cu piatra in mosul care se da drept parintele Iustin, inainte sa verifice sa stie macar pe cine ucide. Probabil si pe mama si pe tatal lui ii iubeste, probabil tot asa s-ar comporta si cu ei: macar cateva articole pe net ca de la o vreme de cand le-au aparut atatea riduri, nu-i mai poate recunoaste...

Bine ca Madalina Manole a murit tanara si frumoasa...

Fiecare cu intelepciunea lui, parintele Iustin cu a sfintiei sale, Parintele Florescu asemenea...

Anonim spunea...

Draga Claudiu,

As fi putut incepe cu "este uimitor cum dupa o asememenea scrisoare mai exista personaje ca "bacanta7"".
Sau as fi putut incepe cu "este exceptional ceea ce am citit si sunt intru-totul de acord".
As fi putut.
Dar o voi face altfel si voi spune asa cum trebuie : " Multumescu-Ti Tie Doamne ca mai exista astfel de oameni, ca autorul scrisorii si ca cel care o publica !"
Doamne ajuta sa fie cati mai multi !
E.M. Badauta

cserbanel spunea...

Am rugamintea daca poti sa faci o postare cu cele de mai jos:


O nouă editură ortodoxă, un nou site ortodox

Peisajul publicistic ortodox s-a îmbogăţit prin apariţia unei noi edituri. Vorbim de Editura Cristimpuri, ,,specializată” în editarea de cărţi pentru copii şi tineri, tipărite în cele mai bune condiţii grafice şi însoţite de produse multi-media (Cd-uri gratuite).
În primele cărţi ale Editurii Cristimpuri, pe lângă o parte consistentă alcătuită din povestiri originale, veţi descoperi istorioare duhovniceşti care au legătură cu cele mai iubite cărţi ale Ortodoxiei, cum ar fi Vieţile Sfinţilor, Limonariul sau Livada Duhovnicească, Minunile Creaţiei, Filocalia pentru copii şi tineri, Flori din Grădina Maicii Domnului sau Cuvinte duhovniceşti (Cuviosul Paisie Aghioritul).
,,Editura Cristimpuri se adresează prin produsele sale în special tinerilor (copiilor, adolescenţilor, dar şi pruncilor duhovniceşti), dorind să imprime vieţii acelora despre care se spune că sunt pierduţi, sunt emo, sunt inculţi, un ritm care să ţină pasul nu cu moda, trendul sau reality-showurile TV, ci cu timpurile lui Hristos. Plecăm de la ideea că Iisus Hristos nu s-a învechit, fiindcă El este Acelaşi, ieri, astăzi şi mâine” spune Cristian Şerban, autor de carte religioasă şi administratorul acestei edituri.
De curând s-a lansat şi site-ul editurii:
www.edituracristimpuri.ro.

Liviu spunea...

In sfarsit, o atitudine demna fata de anumite devieri. O atitudine pe care n-a fost nimeni in stare s-o ia in termenii unei decente subtile, de care a dat dovada parintele Florescu.
Destul de tarziu, dar cu folos pentru cei care vad transparenta evangheliei, nu doar litere asezate aiurea.
Sifonatii ucenici rastalmacitori profesionisti ai parintelui Iustin vor fi siderati. Au nevoie.

Blogg-trotter spunea...

Se inmultesc oamenii care spun lucrurilor pe nume. Vedeti si ultimele postari de pe blogul dlui Codrescu: http://razvan-codrescu.blogspot.com/

Anonim spunea...

Textul pr. Florescu seamana cu un soi de joc la offside din fotbal. Corect, in limita regulamentului, dar viciat de o inevitabila si ipocrita premeditare. Autorul nu cauta sa lase in offside doar "grupul" de la PV si pe Pr. Iustin ci se foloseste de prilej pentru a-i situa afara din joc (ala 'politic'-corect ortodox) pe toti "vestitorii" eshatonului, din spatiul virtual sau nu, fara nuantarea, discernerea si explicitarea intregului context si fara a nominaliza punctual ceea ce-l doare. Musteste netu de febra apocaliptica indusa, insa, slava Domnului, sunt si pozitii foarte echilibrate si intemeiate pe invatatura sintilor parinti si marilor duhovnici contemporani. "Decenta subtila" de care vorbea cineva mai sus cu referire la textul in cauza nu-i din duhul de la care textul se revndica. Pentru ca duhovnicia nu-i nici decenta, nici subtila ci este sau nu este. Dar mai degraba nu este....

Anonim spunea...

O scrisoare emoţionantă,foarte profundă şi aş spune chiar filocalică.. păcat că părintele Iustin Pârvu probabil că nu o va citi pentru că nu i-o va da nimeni.
Mi-a atras mie atenţia fraza care spune că "teoria conspiraţiei e mai comod de slujit decît nevoinţa anonimă în chilie". Foarte adevărat este!Parcurg şi eu zilnic multe bloguri "super"ortodoxe, cum zicea păr. Florescu. Rar întîlneşti acolo Evanghelia, discuţii despre învăţăturile ortodoxe şi cuvintele Sf Părinţi, sau cuvintele frumoase şi întăritoare pe care ni le-a spus Domnul Hristos, în schimb e plin de articole apocaliptice, proorociri alarmiste şi dezvăluiri senzaţionaliste ca la OTV şi alte aberaţii care numai ortodoxe nu sunt. Mă înteb chiar dacă majoritatea "experţilor" în cipuri şi apcalipsă au mai deschis vreo carte de-a Sfinţilor Părinţi.
Şi mai observ un lucru pe care eu una nu-l înţeleg citind cu interes comentariile care s-au postat aici. Deci păr. Florescu e preot. Poţi să fii sau să nu fii de acord cu ce spune dumnealui, dar cum poţi să vii aici pe blog şi să te pretinzi ortodox şi să batjocoreşti un preot al lui Dumnezeu? Apropo de comentariile cu "michiduţă... dedublări de personalitate...". Dacă ai de spus ceva ar trebui să fie la obiect, adică la conţinutul acelei scrisori. Dar probabil că argumente e mai greu de venit cu ele, e mai uşor de înproşcat cu noroi.
I.I.B., ştii că eşti subiectivă şi nedreaptă! E părerea mea. Dar măcar fii decentă te rog.

okaliteros spunea...

Oricat s-ar stradui pr Florescu sa foloseasca eufemisme, nu se poate ascunde intentia de fond a articolului: pr Iustin a comis-o si sunt greu de inchipuit motivatii, oricat de multa fantezie ai avea.
Pur si simplu poti doar trece cu vederea, ca fiind o ratacire de moment, parerea cuiva ca trebuie sa-ti lasi femeia daca are acte cu cip. Fata de inregistrarea cu pr. Iustin, postatat de pr. Serafim pe saitul sau, poti doar sa oftezi cu adanca tristete ca, dupa asa multa lupta duhovniceasca, a ajuns de rasul dracilor.
Oricati "avocati" ar avea pr Iustin, comunicatul este o gafa si o ratacire. Sa opresti un cleric de la slujire si un credincios de la Sf Taine pe motiv ca are acte cu cip este si ridicol si nebuneste.

Anonim spunea...

Citesc, stau, si iar recitesc scrisoare parintelui. Transpira atata bunatate si suflet delicat din randurile pr Florescu incat bine ar fi daca am reusi cumva sa-i aducem la cunostinta pr Iustin aceasta scrisoare, poate-poate are o strafulgerare si revine acel vechi parinte Iustin, neincrancenat si cu figura luminoasa. Ar fi pacat, mare pacat ca Dumnezeu sa-l piarda acum la batranete, n-ar fi primul care dupa o viata intr-u Hristos aluneca la batranete, sa speram insa ca pentru suferintele pe care le-a indurat, Dumnezeu il va salva si va redeveni acel parinte Iustin care lumina Petru-Voda. Nu-mi vine sa cred ca unii pot vedea in randurile articolului ,,otrava,,. Asemenea oameni cu o asemenea perceptie l-au otravit pe parintele Iustin. Sa speram ca vom invata ceva cu totii din aceasta tavatura si chiar si administratorul acestui blog, incat sa fim cu mare atentie cand vorbim de calugarii ori personalitatile marturisitiare dintre noi; sa nu-i mai laudam in vazul lor cu ,,duhovnicul neamului,, ori ,,marele marturisitor cutare,, ca nu stim pe unde se poate infiltra mandria si odata cu ea, caderea.
Multumim parinte Florescu pentru ca ,,n-ati mai rabdat,,. Nu mai rabdam multi, dar speram sa apara cineva care sa zica problemelor pe nume.

Anonim spunea...

Ce rusinos, parintele Iustin ii scoate ochii intr-un interviu, parintelui Serfafim pentru faptul ca a fost yoghin inainte de a se calugarii!!! Dumnezeule! Pai atunci ce ortodoxie mai e aceea, in care monahilor care au adoptat haina calugareasca li se bate obrazul ,,tu ai fost yoghin, curvar, betiv,, si n-are dreptul sa deschida gura. Parintele Iustin merita tot respectul pentru anii de puscarie dar nu sa faca din asta o fala proprie, si mai ales sa-i considere de rang inferior pe ceilalti monahi, care n-au trecut prin temnita, fie ei si fosti yoghini si sa li te adresezi dispretuitor ,,un cetatean,,.

viorel petcu spunea...

Parintele Serafim a plecat la manastire dupa terminarea lieului si sustinerea examenului de admitere la facultate. Va dati seama ce mare yoghin a fost pana la acea varsta. Asta nu scuza atitudinea dura fata de Parintele Iustin, dar nici felul in care i s-a raspuns. Dreptatea lui Dumnezeu inseamna dragoste, fara de care nu ne putem numi ortodocsi. Sunt multe de spus dar este mai bine sa tacem.

bacanta7 spunea...

Pt anonimul 26 iulie 2010, 15:26 care ma cunoaste: imi cer iertare, si de la tine, si de la Par Florescu, te rog, n-o privi ca răutate. Sunt si eu prea ironică, si cuvintele sunt mult prea grele, nu am vrut să-l jignesc nici pe parintele Florescu, nici pe tine. Dar nu simt deloc dragostea cu care se laudă, probabil din subiectivism. Nici nu sunt de acord cu modul său "subtil" de a arunca cu pietre. Eu sunt mai brutala, cu mai putina dragoste. Dar pentru că vrei să fiu mai la obiect, la conţinutul scrisorii, ...ce sa zic despre cipuri? s-a discutat prea mult. Cine vrea poate să tot caute pe Război întru cuvânt si să vadă pentru câte sinoade de ierarhi, dracul din pasaport este totuşi o problemă de conştiinţă, deşi cu toţii mărturisesc că încă nu a venit lepădarea proorocită în Apocalipsă. Toţi greşim, nu sunt de acord cu respectivele exagerari ale Părintelui Iustin, care s-au discutat şi s-au tot răsdiscutat,iar părintele deja a inteles greseala, si nu mai are nevoie de inca cateva palme. E rău că atâtea site-uri au ajuns să facă din Parintele Iustin o vedetă, şi pun reflectoarele pe orice cuvânt.
Revenind la apocalipsa cipurilor, intră la categoria asta: "Dacă cineva dintre necredinciosi va cheama pe voi la masa şi voiti sa va duceti, mancati orice va este pus inainte, fara sa intrebati nimic pentru constiinta, dar de va va spune cineva : aceasta este din jertfa idolilor, sa nu mancati pentru cel care v-a spus si pentru constiinta". Cam asa strigă americanii de zor: toate obiectele voastre sunt închinate necuratului, si veti fi obligati si voi sa purtati dracul in pasaport, in buletine, etc. Deocamdata, pana la implanturi, când veti fi obligati să purtati dracul in madularele voastre.

bacanta7 spunea...

Spune Par. Florescu: lupta ar fi trebuit dusă cu armele societatii civile, "Am fi avut mult mai mult de câștigat, poate inclusiv sprijinul clasei politice și al organizațiilor civile, dacă "apocalipsa" n-ar fi fost amestecată în discursul contra cipurilor." Fie părintele Florescu este foarte naiv, fie nu stie ce vorbeste. Ori este extrem de ironic si isi bate joc de toti. Nu stim care anonim face legile pentru intreaga Europă si pentru toată lumea, dar s-a mai incercat si prin alte tari să se respingă cipurile cu tot felul de mijloace. De atâta timp se agita atatia oameni, iar Par Florescu chiar nu si-a găsit timp să intervina cu "armele societătii civile", si sa alunge dracii ca să nu-l mai facă de râs grupul de necăjiţi care s-au aciuat pe sub aripile părintelui? Sunt si ei niste biete constiinte speriate, Îl iubesc pe Hristos după cum le-a dat Dumnezeu şi nu vor să se lepede. La fel si constiinta Parintelui Iustin este foarte tulburata, nu ar fi dat sfaturi necugetate, nici nu ar fi vorbit de divort, nici că vremurile sunt mai grele decat cele dinainte de comunism, si toate celelalte de care par. Florescu il acuză, dacă nu ar fi fost o problemă de constiinta dificilă, dacă discernământul si sensibilitatea Par Iustin n-ar fi avut cu totul alte coordonate decat cele ale păr. Florescu... Sa le innabusim cu totul constiintele! Să-i facem nebuni şi in tot felul! E bine si asa. Sf Apostol Pavel era gata sa renunte pentru totdeauna la carne, numai ca să nu creadă cineva ca s-a inchinat la idoli, sau ca a primit ceva inchinat la idoli. Si asta cu toate că stia bine, si a spus tuturor, că idolul nu este nimic, nici nu poate nimic, ci Unul este Dumnezeu de care trebuie să ne temem.

bacanta7 spunea...

Despre acuzatia că nu traduc destul din literatura patristică: nu stiu daca ucenicii de la Petru Voda, sau altii, pe care editura mânăstirii ii promoveaza, dar am văzut că se publică si traduceri din Sfinti Parinti, fac si ei ce pot, după cum ii luminează Domnul. Se ostenesc in toate directiile in care li se pare că este necesar.

Despre comportament:nu stiu la care ucenici se referă par Florescu că injură şi pun la psaltire, etc... Am văzut o problemă intre Apologeticum si Război intru cuvânt, dar personal nu pot zice decât că mă doare. In fine, fiecare cu păcatele lor, eu le am pe ale mele, prea multe.
Dar dacă Par Florescu il iubeste pe par. Iustin atat de mult cum se laudă, oare de ce nu a nimerit la usa chiliei? Cand iubesti pe cineva, si iti este dor, iti mai faci timp să mai mergi in vizită. Asa te comporti cu un părinte pe care-l iubesti? Scrii scrisori de barfă adresate unui alt părinte si le publici pe net? Asa face dumnealui cu părintii săi trupesti? Oare cu cei duhovnicesti nu e cazul să ne comportam asemenea? O vizită sau un telefon, să le mai spunem "sarut-mâna"!

Eu personal nu il cunosc pe Par Iustin, nu ne-am vazut niciodata fata catre fata, nu ma cunoaste. Dar daca as tine neaparat sa ajunga un cuvant de al meu la el, sunt sigura ca n-ar fi chiar extrem de greu, cu toata gloata paznicilor.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti

bacanta7 spunea...

In ce priveste scrisoarea parintelui Serafim, aceea este la obiect, fară rautati, fara barfe, fără făţărnicie.

Anonim spunea...

Subscriu la ceea ce scrie aici Bacanta7

Daniel Focsa

Anonim spunea...

@ Daniel Focsa

Păi vedeţi, dle Focşa? Mai sus nu eraţi de acord cu faptul că dl Tarziu a propus spre discutare textul pr. Florescu. Acum sunteţi de acord cu discuţiile.
E bine că învăţăm să discutăm. Controlaţi-vă reflexul de a interzice cuiva să se exprime, să-şi spună sincer şi, mai ales, sub semnătură, părerea. Numai sub Inchiziţie şi sub comunism articolele erau trecute la index. Lectură plăcută în continuare, şi mult discernământ!

Anonim spunea...

@ Bacanta

Se poate discuta mult, atît pe marginea a ce spui tu, cît şi pe spune părintele Florescu. Eu cred că tocmai asta a vrut: să spună lucrurilor pe nume pentru a le arăta gravitatea.
Ne e greu să admitem că un om ca părintele Iustin poate greşi. Şi totuşi, citeam recent încă o intervenţie de-a părintelui, postată pe Apologeticum, în care spunea exact aşa despre ierodiaconul Serafim: "un cetăţean de la Golia, fost yoghin". Este oare asta o exprimare duhovnicească? În acest stil, Maria Magdalena e o fostă curvă, Pavel, un fost asasin, David, un adulter libidinos... Să continui?
Părintele Iustin greşeşte. Greşeala uriaşă e mai ales consecinţa mesajului său care se propagă printre noi adesea cu consecinţe şi înţelegeri sinistre. Pe un alt sait, o fată care face dializă, şi care pentru a o continua, are nevoie de cardul electronic de sănătate, era povăţuită să refuze acel card. Să moară. "Mucenică". Nu ţi se pare că începe să semene acest soi de învăţătură cu regulile martorilor lui Iehova?
În acelaşi mesaj al păr. Iustin, vorbea sfinţia sa, cu seninătate, că "harul lui Dumnezeu lucrează în raport de virtutea omului". E incredibil să citesc aşa ceva! Trebuie să mai spun că această afirmaţie e o erezie uriaşă? Ce consecinţe are ea cînd se aude rostită din gura păr. Iustin?? Sau ce sunt alea "păcate împotriva evidenţei apocalipsei"? Te umflă rîsul de această exprimare, dacă n-ar fi de plîns.
Pentru mine, tocmai ăsta e mesajul pe care încearcă să-l transmită textul păr. Florescu: un apel la discernământul păr. Iustin, cum spune chiar dumnealui în final. Ştiu că nu ne place, avem nevoie de repere indestructibile, de sfinţi în viaţă, de lumini. Totuşi, realitatea e mult mai complicată, lupta duhovnicească e mult mai complexă. Păr. Iustin este o lumină, este un sfînt. Tocmai de aceea e de apreciat că Florescu a îndrăznit să scrie acel text, ca un semn că îi pasă.

Alexandru Racu spunea...

Parintele Florescu nu a scris nicio scirsoare de barfa ci a luat atitudine in mod oficial, sub semnatura, cum zicea anonimul. Adica a dat dovada de curaj. Nici el, nici parintele Serafim nu s-au autoproclamat "temelie a unitatii bisericii", asa cum il proclama unii pe parintele Justin, ci si-au spus parerea (in conditiile in care altii se temeau sa o faca), parere care se discuta in sobor. Asa cum este normal.

Asta cu de ce nu l-a vizitat pe parintele Justin miroase tare mult a Apologeticum...cred ca am auzit-o de "n" ori. Orice om care nu este de acord cu ei este mai intai flegmat sau chiar lapidat, iar apoi trimis la parintele Justin. Nu stiu ce motive are parintele Florescu sa nu-l viziteze pe parintele Justin, dar in conditiile in care Apologeticum (care a devenit purtatorul de cuvant oficial al manastirii) posteaza mesaje talibane de gen - "Sabia Ortodoxiei trebuie scoasa, sa se vada ca este ascutita, iar de va fi nevoie vom taia si din capete!" - marturisesc ca mie personal mi-e si frica sa ma duc pe acolo. Sau cel putin m-as deprima prea mult.

Este adevarat ca deseori adevarul doare. D-aia unii il socotesc "otrava". Insa adevarata otrava e minciuna. E ca si raportul dintre aerul muntilor si plamanii fumatorului. Nu aerul muntilor e de vina ci fumatorul care si-a intoxicat sistematic plamanii cu tutun.

Cat priveste chestiunea cu raportul virtute/har, sa nu exageram totusi. Probabil parintele a vrut doar sa spuna ca harul vine in masura in care il lasam noi sa vina, spunand nu pacatului, ceea ce e perfect ortodox. Cat priveste chestiunea cu fata care face dializa: apara-ne Doamne!

Anonim spunea...

@Anonimul de la ora 18, 46. Inainte de a-mi da mie sfaturi si sugestii, ai curajul sa te semnezi (de preferinta, cu numele real) si sa asumi ceea ce insiri aici pe blog. Si citeste mai cu atentie si mai cu creier ce am scris: nu am interzis nimic, mi-am exprimat doar opinia ca articolul lui Florescu este otravit si nu trebuia mediatizat. Atat.

Daniel Focsa

Anonim spunea...

Ca sa lamuresc parerea mea, si motivul pentru care consider ca articolul parintelui Florescu este otravit, ipocrit si premeditat, voi spune ca uneori minciunile se acopera cu jumatati de adevar ca sa deruteze si sa para credibile. Sunt de acord ca la Petru Voda s-a ajuns la niste exagerari inacceptabile in problema cipurilor, insa problema in sine, sa ne fie cu iertare, este una REALA, la fel de reala ca si lucrarea masoneriei pentru statul mondial, care pregateste tronul antihristului. Sunt foarte multi parinti care vorbesc despre asta, despre simbolurile de pe bancnote a scris si a vorbit si Cuviosul Paisie Agioritul, parintle Rafail Noica a adus vorba si el despre probabila apropirere a unui sfarsit al istoriei, chiar si parintele Staniloae vorbeste despre asa ceva. (De altfel, dovezi sunt la tot pasul, pentru cine le poate vedea. E suficient sa citesti ziarul). Distinctia trebuie facuta doar in sensul ca cipurile nu reprezinta pecetluirea si in niciun caz o lepadare de Hristos, ci doar un pas premergator. Dar a nega intentia oculta de control asupra persoanei, prin aceste cipuri care azi sunt pe carduri, maine vor fi implantate iar mai tarziu vor putea deveni cu adevarat o pecete a fiarei - a nega toate astea mi se pare ori o dovada de prostie si suficienta (in cel mai bun caz) ori, mai grav, o intentie ticaloasa. Repet: parintele Iustin a exagerat si probabil aceste exagerari, venite din cercul sau apropiat de oameni, au fost puse la cale tot pentru a ridiculiza totul. Insa, in esenta, pozitia lui este una in apararea adevarului, a credintei, a demnitatii. Nu il cunosc pe parintele Iustin personal si nu am fost niciodata la Petru Voda. Nu spun ca nu poate gresi, bineinteles ca poate, si a si gresit prin aceste exagerari. Dar cei care il lovesc acum (chipurile, subtil) gresesc de zece ori mai mult, pentru ca neaga niste evidente.

Daniel Focsa

Anonim spunea...

Acuma stiti cum se zice, daca ai ,,organ sufletesc,, simti duhul in care e scris articolul parintelui Florescu. Daca te inchini la ,,Capitan,, si o dai pe teoria conspiratiei ajungi si la interpretarea mesajului prin filtrul teoriei conspiratiilor.

Anonim spunea...

@ Daniel Focşa

Ce sfîntă mînie v-a cuprins, mamă-mamă!... Şi de ce ar trebui să-mi dau numele ca să stau de vorbă cu dvs.? Faceţi ca organul de ordine din vremurile în care vigilenţa publică împărţea dreptatea pe stradă: ia legitimează-te, cetăţene, să vedem şi noi cu cine stăm de vorbă.
D-le Focşa, uite că eu nu sunt de acord. Am văzut şi eu apelul păr. Florescu împotriva postacilor anonimi. Ce spune dumnealui, ca toţi să posteze cu numele real, e frumos, dar inutil. Noi nu avem cultura dialogului. Aţi dovedit că nu o aveţi nici chiar dvs., care cereţi nume, atîta vreme cît îl atenţionaţi pe dl. Tarziu că a greşit publicînd punctul de vedere al păr. Florescu. Cu alte cuvinte, numai "noi" putem vorbi, dreptatea şi adevărul sunt ale noastre. Dacă vreunul se trezeşte să aibă o altă părere, aceasta e "otrăvită, ipocrită şi premeditată" - cum ziceţi dvs. cu o întreită sentinţă creştinească.
La ce v-ar ajuta să vă spun că mă cheamă Ion Ion? V-aţi apleca cu mai multă atenţie asupra cuvintelor mele? Mă îndoiesc. Sau să vă spun că sunt preot: dacă nu dvs., imediat s-ar găsi să sară cineva şi să-mi spună că mi-e teamă să nu-mi pierd parohia. Sau să vă spun că am studii de teologie pe nu ştiu unde: se ştie foarte bine că toţi care au studii în Occident sunt masoni, vînduţi, spălaţi pe creieri şi homosexuali. Aşa că, de ce să vă ispitesc cu nişte judecăţi în plus?
Vă spun din nou că nu avem cultura dialogului. Nici în societatea românească, nici în viaţa Bisericii, şi nici chiar în Biserică. Uitaţi-vă la cazul ierodiaconului Serafim. A spus omul ce gîndeşte: cinstit, pe faţă, a cerut chiar cuvîntul Mitropolitului. S-a obosit cineva să-i analizeze scrisoarea sa deschisă? Aiurea! Au sărit "ucenicii" de la Apologeticum şi toată şleahta internautică (culmea! nişte anonimi în spatele cărora chiar nu ai de unde ştii cine se ascunde!) şi l-au scos de yoghin, mason, vîndut, etc. etc. Pînă şi părintele Iustin iese şi spune: "cetăţeanul acela de la Golia, fost yoghin". Păi aceasta este o cultură a dialogului? Ce nădejde mai e ca dreptatea şi adevărul să răzbată din cuvintele cuiva, dacă el este osîndit numai pentru simplul fapt că deschide gura? Mîntuirea stă în multă sfătuire, spune Scriptura. Dar asta nu o ştiu cei care cred că ştiu totul.

Anonim spunea...

Şi acum, la subiect. În căteva rînduri, că eu nu am timp, iar dvs. oricum nu aveţi dispoziţia să învăţaţi ceva. De cînd s-a scris Apocalipsa, sfărşitul lumii este mereu aşteptat. Războaiele, schimbările majore de culturi, revoluţiile sociale, decăderea moravurilor etc. - toate au fost mereu considerate ca semne ale sfîrşitului. Undeva, prin Pateric parcă, un părinte din pustia Egiptului spunea că sfîrşitul lumii va veni cînd se vor introduce cîntările în Biserică! Ei, poftim!
Aşa că nu e nimic de mirare că şi acum se pare unora că desluşesc "semnele vremii". "E vremea cernerii", suspina păr. Rafail. L-aş fi întrebat doar atît: cînd n-a fost în Biserică vremea cernerii? Cu comunismul trecut, abia am ieşit dintr-o cumplită vreme a cernerii, în care, într-adevăr, am văzut ce s-a cernut în Biserică...
Acum 20 de ani, cînd s-au introdus la noi codurile de bare pe toate produsele, a fost un adevărat scandal. Astăzi, toată lumea, inclusiv păr. Iustin, foloseşte produsele cu coduri de bare şi nu se mai sinchiseşte nimeni de ele.
Cipurile nu sunt o problemă de credinţă. Asta e cea mai mare greşeală pe care o face păr. Iustin şi pe care o faceţi şi dvs. şi toţi cei care vedeţi prevestirea pecetei în cipuri. Cipurile pot fi o problemă, cum spunea păr. Florescu, de drepturi civile. Ca şi CNP-ul, ca şi asigurarea obligatorie, ca şi contribuţiile la stat. La urma urmei, ca orice regim politic. Sigur că un control RFID asupra persoanei nu este de dorit. Dar el nu are, repet, nimic de-a face cu credinţa. Nu vă ia nimeni (nu ne ia) mărturisirea lui Hristos, chiar de-ar fi să vă urmărească cu 1000 de cipuri. Implantarea? E foarte simplu: o vom refuza atunci. Abia atunci o vom putea refuza cu orice preţ. Dar e o prostie ce se spune dinspre Petru Vodă, cum că dacă primeşti paşaportul cu cip, gata, nu vei putea refuza nici o eventuală implantare mai tîrziu. E o prostie gratuită! E ca şi cum atunci cînd s-a decis alocarea de CNP-uri (deci numere de om, nu-i aşa?) cineva ar fi spus că, gata, nu te mai poţi sustrage peceţii lui Antihrist.
De aceea sunt de acord cu punctul de vedere al păr. Florescu. Mi se pare că viaţa duhovnicească stă în altceva, nu în cipuri. Sf. Părinţi spuneau cam aşa: nu de sfîrşitul lumii mă preocup eu, ci de sfîrşitul meu.
Desigur, dvs. aveţi tot dreptul să vă preocupaţi de ceea ce credeţi că vă foloseşte pentru mîntuire. Citiţi acatiste anti-cip, dacă asta vă linişteşte. Ieşiţi în stradă, pichetaţi parlamentul etc. Dar nu vă năpustiţi asupra celor care, FIIND EI ÎN BISERICĂ, nu mai puţin ca dvs., văd lucrurile altfel. Deocamdată, eu văd o lucrare satanică, o înşelare drăcească, foarte clar, într-un singur caz: al fetei aceleia care e sfătuită să nu accepte cardul de sănătate şi să "moară ca mucenică". Vedeţi, dle Focşa? Antihrist e mai aproape decît cardul din paşaport. Dar asta nu se înţelege din ziare sau de pe youtube, de unde spuneţi că vă luaţi "dovezile". Pentru asta trebuie citită cu multă dragoste Scriptura.

bacanta7 spunea...

sunt de acord cu tot ce zice Daniel Focşa.

Nu sunt de acord cu atitudinea Par. Iustin faţă de păr Serafim, dar Dumnezeu să ne ierte.

Anonim spunea...

@diversi Anonimi (anonimi fiind ei, cred ca le p[ot raspunde in bloc, fara sa ii diferentiez; persoanele au un nume):
1. Nu vad ce legatura are Capitanul in toata povestea asta.
2. A-ti da numele nu este o chestie de militie, de comunism. Este doar o problema de buna crestere, de politete, si pe de alta parte, o problema de minim curaj.
3. Problema cipurilor este prea lunga pentru a o dezbate eu aici intr-o postare. Daca dvs considerati in regula aceste cipuri, foarte bine, nu va opreste nimeni sa le acceptati. Dar este si dreptul meu de a gandi ca ceva nu este in regula. Aici nu e vorba doar de cipuri (intr-adevar, prezenta lor pe acte poate ca nu este o problema duhovniceasca in primul rand, dar a asculta opiniile unor mari traitori, este). Daca dvs (anonimii) nu aveti ochi sa vedeti niste lucruri - pe care oameni cu o viata sfanta ca arhim. Sofronie de la Essex, cuviosul Paisie Aghioritul, pr. Serafim Rose si multi, multi altii le-au vazut - este problema dumneavoastra si nu a mea. Dar am dreptul, ca si dvs, sa intervin intr-o discutie pe un forum (ceea ce, oricum, nu fac prea des, de obicei cand am ceva de zis public in revista "Rost" si nu pe bloguri).
4. faceti o falsa dihotomie intre problemele legate de cipuri, masonierie, etc, si "adevaratele probleme duhovnicesti". nu spune nimeni ca ar trebui sa ne preocupe exclusiv sfarsitul lumii, ar fi ridicol. Desigur ca toate problemele mantuirii, aceleasi de la intruparea Mantuitorului si pana azi, sunt la fel de actuale. Desigur ca trebuie sa ne preocupe mantuirea personala, propriile pacate, si asa mai deeparte. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa bagam capul in nisip si sa nu mai vedem ce se intampla cu tara, cu lumea, cu Biserica.

Daniel Focsa

Alexandru Racu spunea...

@Daniel Focsa

Domnule Focsa,

Eu sunt de acord cu dumneavoastra ca Biserica are nu doar dusmnani nevazuti(dracii), ci si dusmani vazuti, care actioneaza prin mijloace mai mult sau mai putin fatise. Expert in teoria conspiratiei eu unul nu nu sunt, dar admit ca este foarte posibil ca Biserica sa fie atacata si prin mijloace "oculte", cum le numiti dumneavoastra. Problema insa, in ceea ce priveste subiectul "oculta", este ca avem de-a face cu un subiect care nu este deloc "evident", tocmai pentru ca este "ocult". Caci daca ar fi evident, nu ar mai fi ocult. La fel cum Apocalipsa nu este o carte deloc evidenta. Dimpotriva, este un text criptic din care, prin randuiala parintilor, nu se citeste niciodata in Biserica. Asta si datorita faptului ca este textul care a provocat cele mai multe sminteli si tulburari in istoria Bisericii, carora le-au cazut prada multi care la vremea respectiva erau considerati mari traitori. In plus, este materialul preferat de lectura al sectantilor, pe baza caruia au tot anuntat si tot anunta sfarsitul lumii, aceiasi sectanti care s-au specializat cu mult inaintea ortodocsilor in chestiunea cipurilor, codurilor de bare, etc. Asta nu pare sa priceapa la noi conul Leonida fata cu Apocalipsa; anume faptul ca inainte de a ne ocupa de lupta cu "oculta", ar trebui sa ne ocupam de lupta cu "inculta".

Sporirea controlului statului prin intermediul noilor tehnologii nu este nici inocenta, nici irelevanta din punct de vedere spiritual. Si este adevarat ca alaturi de riscul unei orizontale istorice care sa transforme biserica intr-o falanga aflata in lupta cu oculta si cu Apocalipsa, exista si riscul izolarii Bisericii pe verticala duhovniciei si al abandonarii preocuparii fata de ceea ce se intampla in jurul nostru. Poate ca si sunt unii care cauta sa speculeze acest moment, pentru a ne impinge catre o astfel de teologie politica, care sa o elimine complet pe Marta in numele Mariei. Ceea ce ar fi foarte rau. Insa vina pentru asta nu e a parintelui Florescu (care nu a zis nimic in acest sens) ci a ucenicilor parintelui Justin (si in parte si a acestuia din urma care, daca nu ii si incurajeaza, cel putin ii tolereaza - el fiind la urma urmei staretul de la Petru Voda)care de cand a inceput toata afacerea asta nu fac decat sa cultive un spirit paranoic, agresiv, isteric si incult (in primul rand din punct de vedere teologic). Iar eu observ ca dumneavoastra nu va sesizati de preaplinul de otrava care curge suvoi de multa vreme din postarile Apologeticum (organul de presa al manastirii Petru Voda), ci de otrava deloc evidenta pe care o identificati in subtextul celor afirmate de parintele Florescu, atunci cand acesta a indraznit sa rupa tacerea cu iz de teroare in care multi se complaceau.

Alexandru Racu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Alexandru Racu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Alexandru Racu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Alexandru Racu spunea...

@ Daniel Focsa
Continuare

Parintele Justin se lupta inca din tinerete cu "oculta", dar nu asta a reprezentat problema. Oamenii astia (par. Serafim + par. Ioan) nu au luat pozitie publica din pricina si impotriva acestui fapt, ci din pricina faptului ca, data fiind aceasta preocupare excesiva fata de subiectul in cauza, am ajuns sa sarim calul rau de tot pe planul vietii bisericesti. Caci de la preocuparea politica si eshatologica si pana la a opri crestinii de la impartasanie si a refuza sa slujesti cu alti preoti ortodocsi datorita faptului ca respectivii "pacatuiesc impotriva evidentei Apocalipsei" este cale lunga. Aceasta decizie nu are niciun suport in traditia canonica a Bisericii, nu se sprijina pe decizia niciunui Sfant Sinod (desi mai multe sinoade ortodoxe au criticat noile masuri de inmatriculare biometrica, dar fara sa afirme cele pe care le-a afirmat parintele Justin) si, dupa informatiile mele, nicun alt mare duhovnic contemporan nu a oprit de la impartasanie pe motivul asta, nu a refuzat sa slujeasca cu preoti "cipuiti" si nu a indemnat la ruperea cununiei pe baza cipului din pasaport (si ati face bine, pentru a nu induce in eroare, sa precizati exact ce anume au spus parintii pe care ii invocati). Aceasta reprezinta adevarata problema, care din nefericire, date fiind cele enumerate mai sus, miroase a sectarism, fapt pe care au avut curajul sa-l sesizeze parintele Florescu si parintele Serafim (desi este drept ca acesta din urma a folosit niste exprimari brutale care nu-si aveau locul).

Alexandru Racu spunea...

@Daniel Focsa
Continuare

Tainele (euharistia, preotia, cununia) apartin Bisericii, nu parintelui Justin sau oricui altcuiva, iar oprirea de la ele sau anularea lor, nu o poate face fiecare dupa cum il taie capul, ci doar in conformitate cu cele care s-au randuit in chip sobornicesc. In rest, n-are decat sa se ocupe mult si bine cine vrea de problema ocultei, atat timp cat nu rastoarna randuielile bisericii.

Va mai intreb ceva: daca ati fi pe dializa (sau ati avea o ruda apropiata in aceasta situatie) ati intrerupe dializa din pricina cipului din cardul de sanatate? Daca da, ierati-ma, dar in opinia mea sunteti ticnit. Daca nu, nu-i mai luati apararea parintelui Justin si nu-i mai criticati pe cei care si-au ridicat vocea impotriva acestor devieri. Pentru ca daca fata aia chiar se sinucide, e posibil ca de sufletul ei (care va petrece in veci cu dracii fanatismului) sa dea socoteala nu doar "cuviosii" care au dus-o in ispita, ci si cei care au tacut cand aveau obligatia sa vorbeasca, in special episcopii care trebuie sa vegheze la mantuirea turmei.

Alexandru Racu spunea...

@Daniel Focsa
Continuare

Si chiar daca ar fi sa judecam strict din punct de vedere logic: daca accepatarea cipului este pacat impotriva evidentei Apocalipsei atunci de ce nu e si acceptarea CNP-ului? Au pacatuit impotriva evidentei Apocalipsei si Iosif si Maria atunci cand s-au prezentat la recensamant in Bethlehem? Or, pentru a nu cadea in regresia la infinit, singura optiune rezonabila este sa vorbim de lepadare si sa oprim omul de la sfintele taine, doar atunci cand vom avea de-a face cu o lepadare explicita (fatisa), nu una tainuita in spatele unei "evidente neevidente". Pentru ca dracu' sufletul ni-l vrea, constiinta, ca doar asa ne poate duce in iad. Nu pe motiv ca am fost fraierti in contextul unei campanii de vaccinare si ni s-a injectat in schimb nu stiu ce microrobot care ni s-a suit la creier si ne bruiaza "papistaseste" atunci cand rostim crezul.

Vreti sa scapati de pasapoartele biomterice? Foarte bine! Si eu vreau. In Marea Britanie s-a votat un guvern conservator si s-au scos. Astfel incat, cel putin acolo (daca ar fi sa socotim dupa logica unora), Apocalipsa se amana; asta de parca n-ar avea dracu' "n" alte mijloace ca sa piarda lumea :) Si daca tot veni vorba de Capitan, a cui e vina daca noi nu reusim (nici ieri si nici azi) sa opunem samavolniciilor birocratice ale statului secularizat si secularizant, decat paranoia agresiva care sfarseste in derizoriu? Poate ca astea ne sunt limitele istorice, pentru care nu putem sa dam vina decat pe noi. Iar aici se face separatia intre cei care sunt capabili sa invete din greselile istorice si cei care nu sunt, ba mai mult, asa cum sublinia domnul Razvan Codrescu, care-si defuleaza pe plan bisericesc furstrarile politice.

Alexandru Racu spunea...

@Daniel Focsa
Continuare

Sunt insa de acord cu dumneavoastra in chestiunea semnaturii. Situatia in care ne aflam se datoreaza in buna parte si faptului ca internetul s-a umplut de "marturisitori" ortodocsi anonimi. In crestinism, adevarul nu este o teorie ci o persoana. Iar o cultura a dezbaterii incepe cu o cultura a semnaturii.

Cu respect,

Alexandru Racu

PS: Daca "Bacanta" este de acord cu tot ceea ce ziceti dumneavoastra, ar face bine sa se semneze si ea.

Bloggoslovul spunea...

Dacă discuţi cu adevărat idei, atunci poţi să rămâi şi anonim (peste jumătate din cultura tradiţională a lumii stă sub semnul anonimatului). Dacă însă numai insulţi sau bârfeşti, atunci anonimatul nu poate fi decât o formă de mojicie şi laşitate.
Din păcate, la noi oamenii s-au cam dezvăţat să discute idei (cu excepţia "ideilor fixe", care nu sunt idei vii, ci doar cadavre de idei), aşa că prea puţini mai au acoperirea morală şi intelectuală a anonimatului în care se ascund.
Ar trebui ca proprietarii de bloguri, atunci când moderează comentariile, să facă diferenţă între anonimi, după ce spun şi după cum spun, iar pe nesimţiţi şi pe analfabeţi să nu-i lase să treacă. S-ar scăpa astfel de mult balast, iar unii ar înţelege, poate, cu timpul, că nu se pot exprima oricând şi oricum, ci numai îndeplinind nişte minime exigenţe.
Altfel, în ţara lui Caragiale, libertatea de exprimare devine handicap naţional...

Anonim spunea...

@ Alexandru Racu
Eu inca de la inceput cred ca mi-am eprimat o opinie nuantata, asa incat o parte a polemicii dvs este inutila, fiindca sunt de acord cu acele lucruri. Am si spus ca la Petru Voda s-au facut exagerari, in special enuntate in acel faimos afis. Am spus clar ca cipul nu reprezinta o lepadare. lepadarea va fi acceptarea semnului fiarei, in cunostinta de cauza si cand va fi ceva evident. Pe de alta parte, am spus ca aceste cipuri reprezinta un prim pas, de care multi parinti ne avertizeaza. Nu sunt un adept fanatic al parintelui Iustin, dar il respect si socotesc, dincolo de aceste exagerari care reprezinta greseli evidente, socotesc totusi ca, in principiu, are dreptate in privinta cipurilor, in privinta ocultei, etc etc.
Frumos joc de cuvinte - oculta fiind oculta, nu poate fi evidenta, caci n-ar mai fi ocuplta. Adevarul acestei afirmatii se opreste doar la nivel gramatical. Unele lucruri nu sar in ochi, dar nu sunt mai putin evidente pentru cine are ochi sa le vada. E un subiect prea vast. Nu uitati ca cea mai buna tactica a diavolului este sa se prefaca ca nu exista. Credeti in existenta diavolului ? Si totusi - unde este ? Mi-l puteti arata ? E ocult sau evident ? Nu cumva si una si alta ?
Pacatul, raul in lumne, unde este ? Ticalosiile unde sunt ? Se vad au ba ?
"Nu se vad ? Nici radiatiile cancerigene nu se vad" (Steinhardt).
Raspund si la intrebarea cu Apologeticum: nu m-am sesizat, pentru simplul motiv ca nu intru aproape niciodata pe acest forum, si nu sunt la curent cu ce se scrie acolo.
Nu este vorba numai de acte biometrice. Este vorba, in toata lumea, de mult mai multe lucruri:de subminarea suveranitatii statelor nationale in favoarea unor constructii suprastatale; de atacarea si discreditarea Bisericii crestine, prin toate metodele (inclusiv prin filme artistice la Hollywwod); legi europene care scot crucile din scoli; morti suspecte; pornografie; preudo-amenintari (terorism, pandemii); ruinarea oricarei morale, chiar si a celei laice; distrugerea familiei; emigratie in Europa la un nivel aberant; falsificarea istoriei prin privilegierea unui singur popor, vesnic martirizat, vesnic discriminat, care isi permite orice si i se permite orice. Sunt numai cateva lucruri de o uriasa gravitate, care acum imi vin in minte. Oare nu le vedeti ?

Daniel Focsa

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

@ Alexandru Racu
Eu inca de la inceput cred ca mi-am eprimat o opinie nuantata, asa incat o parte a polemicii dvs este inutila, fiindca sunt de acord cu acele lucruri. Am si spus ca la Petru Voda s-au facut exagerari, in special enuntate in acel faimos afis. Am spus clar ca cipul nu reprezinta o lepadare. lepadarea va fi acceptarea semnului fiarei, in cunostinta de cauza si cand va fi ceva evident. Pe de alta parte, am spus ca aceste cipuri reprezinta un prim pas, de care multi parinti ne avertizeaza. Nu sunt un adept fanatic al parintelui Iustin, dar il respect si socotesc, dincolo de aceste exagerari care reprezinta greseli evidente, socotesc totusi ca, in principiu, are dreptate in privinta cipurilor, in privinta ocultei, etc etc.
Frumos joc de cuvinte - oculta fiind oculta, nu poate fi evidenta, caci n-ar mai fi ocuplta. Adevarul acestei afirmatii se opreste doar la nivel gramatical. Unele lucruri nu sar in ochi, dar nu sunt mai putin evidente pentru cine are ochi sa le vada. E un subiect prea vast. Nu uitati ca cea mai buna tactica a diavolului este sa se prefaca ca nu exista. Credeti in existenta diavolului ? Si totusi - unde este ? Mi-l puteti arata ? E ocult sau evident ? Nu cumva si una si alta ?
Pacatul, raul in lumne, unde este ? Ticalosiile unde sunt ? Se vad au ba ?
"Nu se vad ? Nici radiatiile cancerigene nu se vad" (Steinhardt).
Raspund si la intrebarea cu Apologeticum: nu m-am sesizat, pentru simplul motiv ca nu intru aproape niciodata pe acest forum, si nu sunt la curent cu ce se scrie acolo.

Daniel focsa

Anonim spunea...

@ Al Racu - continuare

Nu este vorba numai de acte biometrice. Este vorba, in toata lumea, de mult mai multe lucruri:de subminarea suveranitatii statelor nationale in favoarea unor constructii suprastatale; de atacarea si discreditarea Bisericii crestine, prin toate metodele (inclusiv prin filme artistice la Hollywwod); legi europene care scot crucile din scoli; morti suspecte; pornografie; preudo-amenintari (terorism, pandemii); ruinarea oricarei morale, chiar si a celei laice; distrugerea familiei; emigratie in Europa la un nivel aberant; falsificarea istoriei prin privilegierea unui singur popor, vesnic martirizat, vesnic discriminat, care isi permite orice si i se permite orice. Sunt numai cateva lucruri de o uriasa gravitate, care acum imi vin in minte. Oare nu le vedeti ?

Daniel Focsa

Anonim spunea...

Eu nu pot sa inteleg cum se face c toti paranoicii astia apocaliptici au o simpatie de-a dreptul bolnavicioasa fata de extrema-dreapta interbelica. Or fi luptat legionarii cu oculta, hidra si alte asemenea idei iar urmasii lor ideologici se vad si ei nevoiti sa-si afle un dusman de aceeasi categorie.

Anonim spunea...

Vesnic popor? Vesnic martirizat? Dumnezeule!

Alexandru Racu spunea...

@Daniel Focsa

Din punct de vedere strict epistemologic existenta diavolului nu este evidenta, pentru ca nu a fost si nu poate fi dovedita prin mijloace stiintifice; diavolul este o faptura spirituala iar stiinta se ocupa de materie. Tot strict la nivel epistemologic, existenta diavolului este teoretic posibila, pentru ca este posibil sa existe chestii de ordin suprasensibil. Insa noi stim ca diavolul exitsa pentru ca ni s-a revelat iar revelatia asta se pastreaza in Biserica, intarita prin sfintele sinoade. Despre oculta nu ni s-a revelat nimic. Sunt doar pareri personale ale unora, fundamentate deseori pe literatura conspirationista de proasta calitate. Si dupa cum am spus, aceste opinii nu reprezinta neaparat o mare problema (cu siguranta contin, ca orice exagerari mitice, si o doza substantiala de adevar), atata timp cat nu dau peste cap randuiala Bisericii si nu se substituie traditiei apostolice si patristice. Aceasta este adevarata problema.

In rest, nu neg ca lucrurile merg rau in lume, ca sunt oameni care sunt iteresati ca lucrurile sa mearga asa si ca oamenii astia nu actioneaza intotdeauna fatis. Care este raportul exact dintre adevar si fabulatie in relatarile ("dezvaluiri senzationale!") despre aspectele in cauza nu stiu, si nici nu ma intereseaza in mod deosebit. Asta si deoarece stiu ca atotputernic e numai Dumnezeu. Nici diavolul, nici oculta. Iar Dumnezeu nu ne judeca dupa capacitatile noastre deconspirationiste, in care eu unul nu excelez, ci dupa masura in care pazim randuiala pe care am primit-o, precum si dupa felul in care ne pastram sufletul curat si mintea intreaga. Deseori, preocuparea fata de teoria conspiratiei, dupa cum se vede de altfel, nu ajuta nici la una nici alta.

Anonim spunea...

@ Daniel Focşa

Vorba lui Caragiale, simţiţi enorm şi vedeţi monstruos (..."subminarea suveranitatii statelor nationale in favoarea unor constructii suprastatale; de atacarea si discreditarea Bisericii crestine, prin toate metodele (inclusiv prin filme artistice la Hollywwod); legi europene care scot crucile din scoli; morti suspecte; pornografie; preudo-amenintari (terorism, pandemii); ruinarea oricarei morale, chiar si a celei laice; distrugerea familiei; emigratie in Europa la un nivel aberant; falsificarea istoriei prin privilegierea unui singur popor"...).
Asta pentru că, probabil, ştiţi prea puţină istorie. Iar aia pe care aţi învăţat-o, aţi luat-o gata mestecată din manualele şcolare.
Luaţi, de pildă, orice istorie bună a Bizanţului. De ex. cea a lui Ostrogorski. Toate "ororile", sau aproape toate, care vă oripilează în lumea modernă şi care, în viziunea dvs., prevestesc sfîrşitul lumii, s-au produs la fel de bine şi în alte vremuri. În alte date, desigur. De pildă, pentru evreii din timpul lui Iisus, recensămîntul roman, orice recensămînt, de fapt, era ceva blasfemiator, era interzis. Numărarea din timpul lui David a adus ciuma şi decimarea peste Israel. Azi, recensămîntul nu mai sperie pe nimnei, în schimb avem fantasme legate de CNP, paşapoarte electronice etc. etc.
Mai departe.

Ioan CUZUB

Anonim spunea...

(Continuare)
Ziceţi că semn al vremurilor este : "subminarea suveranitatii statelor nationale in favoarea unor constructii suprastatale". Ridicol! Exact asta au făcut şi imperiile, pînă acum vreo 200 de ani. Deci, nimic nou.
Ziceţi iar: "morti suspecte; pornografie; preudo-amenintari (terorism, pandemii); ruinarea oricarei morale, chiar si a celei laice." Păi în Bizanţ, patriarhii erau omorîţi în altar, "Sfîntul" Fotie l-a trimis în lanţuri pe Sf. Patriarh Nechifor, împăraţii îşi orbeau fraţii, îşi ucideau copiii. Ştiţi cum este numit Bizanţul de către marii istorici? "O tiranie temperată de asasinatul politic". Şi dvs. veniţi şi vorbiţi de decăderea "moravurilor" din ziua de azi. Mă faceţi să rîd. Cu toate păcatele ei, lumea de azi e mai echilibrată de o mie de ori decît cea care s-a scurs sute de ani în Bizanţ.
Religie? Dar disputele iconoclaste, războaiele religioase, persecuţiile sfinţilor, ca Maxim, Ca Teodor Studitul, chiar de către oamenii Bisericii, ce-au fost? Aceleaşi abuzuri dintotdeauna, aceleaşi păcate...

(Ioan CUZUB)

Anonim spunea...

(Continuare)

Vă sperie vremurile de azi aşa cum orice babă de la capătul satului se "sperie" şi îşi scuipă în sîn cînd vede o femeie cu pantaloni scurţi... Haida de! Toată lumea vede azi "semnele vremurilor" - deşi Hristos refuză să vorbească ucenicilor despre aşa ceva, deşi Apocalipsa a fost scoasă din lectura publică a Bisericii, deşi părinţi înaintaţi ca Cleopa explică simbolistica lui 666 etc. - deşi, zic, toate acestea, s-a umplut lumea de "vizionari", "luptători antisistem", profeţi etc.
Ridicol! Slavă Domnului că Biserica nu este condusă la vîrf de oameni care să împărtăşească acest tip de discurs. Îi prefer pe ei, cu toate scăderile lor - măcar am cu cine purta un dialog, măcar lupta de argumente are un sens.
Aşa că, mai încet cu "semnele vremurilor". Învăţaţi foarte bine istoria şi timpurile prezente nu o să vă mai sperie. Şi poate că exerciţiul de reflecţie o să vă întărească şi sporească şi discernământul duhovnicesc.

Ioan CUZUB

Anonim spunea...

@Alexandru Racu

Credeti ce doriti, eu am spus ce am avut de spus si raman la parerea mea.

Daniel Focsa

Anonim spunea...

Parintele Mihail Stanciu are o pozitie echilibrata si in aceasta problema, avand binecuvantarea Parintelui Adrian Fageteanu.
Si Parintele Stefan Nutescu de la Schitul Lacu- Athos indeamna la moderatie/ calea de mijloc.
Este bine ca discutiile sa se poarte pe baza ideilor/ argumentelor, nu cu atacuri la persoana.
Nu trebuie desconsiderati cei tineri, dupa cum nu trebuie idolatrizati cei batrani. Validarea sfinteniei se face dupa moartea acelei persoane. Cat se afla in viata, este supusa ispitei.
Sa ne ferim sa smintim pe cineva.