luni, 12 iulie 2010

Catedrala Îngropării Neamului

de Alexandru Racu

Daca cei 20 de milioane de romani ortodocsi care se declara ca atare in sondaje ar da fiecare cate cinci euro, s-ar strange suta de milioane de euro de care are nevoie P.F. Daniel pentru inaltarea catedralei. Pentru asta ar fi nevoie insa atat de un apel cu adevarat parintesc, daca nu chiar de un patriarh cu carisma, cat si de un popor ortodox nu doar din punct de vedere nominal. Nu stiu cat s-ar strange cu un apel parintesc. Cert este ca, atat bunul simt, in conditiile in care pensionarii plang cu reteta in mana in fata farmaciilor din Romania anului 2010, cat si autenticul realism propriu unui veritabil spirit chivernisitor, ne impun sa operam cu ceea ce putem sa strangem in mod concret. Adica sa ne facem catedrala pe masura credintei concrete a poporului roman, nu pe masura abilitatilor manageriale ale masinariei din deal. Altminteri, este completamente penibil sa numesti catedrala, "catedrala mantuirii neamului", in conditiile in care neamul nu se sinchiseste sa dea cinci euro de caciula.


Tot astfel, daca, pe de o parte, lipsa spiritului duhovnicesc pare sa fie asumata pe fata de catre administratia patriarhala, pe de alta parte, chiar si genul de realism pe care il propovaduieste aceasta din urma imi scapa. Se spune ca nu avem bani, statul nu ne da, deci trebuie sa facem imprumut la banca; apoi o sa facem colecta de urgenta ca sa nu platim dobanzi mari, sau, Doamne fereste, sa ne trezim si cu niste executari silite (Voronetul, Sucevita?). Ce ne garanteaza ca banii pe care nu putem sa-i strangem acum, o sa putem sa-i strangem, si in timp util, atunci cand o sa ne fugareasca creditorii? Poate doar un plan sistematic cincinal, cincisprezecinal de tuns oaia (preotimea), asa cum a tuns Ceausescu turma mioritica in anii 80' ca sa achite datoria externa a Romaniei, in parte facuta si pentru Casa Poporului, langa care va fi asezata noua catedrala. Dar poate ca intre timp s-o prapadi si oaia saraca, sau si-o iesi din minti. Nu este mai realist sa nu te bagi in datorii daca nu stii daca vei avea cu ce sa le platesti? « Cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn », zice Mantuitorul, « nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca (cu ce sa-si achite creditul facut la banca, in cazul de fata)? Pentru ca nu cumva, dupa ce i-a pus temelia, sa nu-l poata sfarsi, si toti cei ce-l vor vedea sa inceapa sa rada de el » (Luca, 14, 28-29). Orice gospodar socotit intai strange si dupa aia investeste. Mai ales in conditiile in care, desi necesara (este evident ca actuala biserica patriarhala este prea mica pentru pentru o biserica cu douazeci de milioane de credinciosi), catedrala nu este totusi o urgenta. Un lucru este creditul facut de o parohie din diaspora care nu are unde sa slujeasca, creditul facut de o familie care nu are unde sa stea, si alt lucru este creditul facut de un Patriarh pentru construirea unei catedrale cu titlu cat se poate de ambiguu din punct de vedere al acriviei dogmatice. PF Daniel nu ne-a explicat clar care este planul lui (daca are vreunul) cu privire la returnarea banilor. Si mai ales, nu ne-a explicat de ce nu se mai poate astepta (caci rabdarea te scapa de dobanda si de posibile nenorociri mai mari). Se teme ca n-apuca el (sau mai bine zis "noi", ca deseori vorbeste la persoana I plural) sa o faca si va fi pictat un altul pe zidul din pronaos? Poate ne va lamuri intr-un viitor comunicat.


Mai trebuie mentionate doua aspecte. Romania este la ora actuala ravasita din toate punctele de vedere: politic, economic, social,
moral, meteorologic. Atitudinea oficiala a BOR pune capac la toate. Este "cireasa de pe tort", menita sa arunce un popor debusolat si amarat in bezna deznadejdii. Daca ne vom mai pricopsi la final si cu o schisma, infaptuita prin lucrarea sinergica a cavalerilor Apocalipsei si a cavalerilor de Malta imbracati in straie arhieresti, putem sa fim multumiti: am mantuit neamul. Dupa aia putem sa construim linistiti catedrala pe mormantul neamului.

In fine, dincolo de lipsa de vocatie, ceea ce frapeaza in mod deosebit este prostul gust al variilor figuri politice si bisericesti, promovate de bovarica noastra elita intelectuala, altminteri cat se poate de dezabuzata in raport cu primitivismul needucat al Romaniei profunde.

12 Comentários:

Iulian Capsali spunea...

Draga Alex, constat si eu de la un timp ca se lucreaza temeinic la "schisma, infaptuita prin lucrarea sinergica a cavalerilor Apocalipsei si a cavalerilor de Malta imbracati in straie arhieresti". Cavalerii Apocalipsei sunt, se pare - in viziunea nu lipsita de discernamant a lui Gh. Ciocioi - chiar instrumentalizati de serviciile ruse de informatii, carora o Biserica Romaneasca puternica le este complet neprielnica, mai ales in perspectiva politicii basarabene. Nu este lipsit de relevanta faptul ca pe blogul unuia din apropiatii manastirii Petru Voda a fost atacata zgomotos si intr-o maniera scelerata actuala clasa politica la putere din Rep. Moldova si mai ales Presedintele Ghimpu (diabolizat pur si simplu), un roman care nu se dezminte in ciuda ostilitatilor concentrice din partea "aliatilor" si a comunistilor. In schimb, vasnicul tradator si cadavrul politic Iurie Rosca a fost promovat de catre acelasi jurnalist cu toata puterea.

Incercarile orchestrate de camarila de la Petru Voda de a produce schisma in BOR sunt deja notorii. S-a incercat prin tema "vechiului calendar", nereusita din fericire pentru ca Pr. Iustin nu a agreat tema, iar acum se incearca prin tulburarea produsa chiar de Pr. Iustin (din nefericire), pe o tema mai veche, dar care a fost repusa exploziv pe tapet (se merge pana la anatema) si care a incins spiritele: "cipurile". Se pare ca mediul monastic moldovean s-a delimitat de aceasta exagerare zelotista, care a produs in sufletele mai naive o teribila tulburare. Acum vine partea "adversa", care pe langa siluirea spiritului ortodox in chestiunea construirii Catedralei prin credit bancar si gajand cu bunurile Bisericii, arunca in partida si jokerul: invitatia papei in Romania. Pescuitorii in ape tulburi au de ce sa fie mandri: au facut din aceasta tara un ghiveci, care insa s-ar putea sa le stea in gat. Pentru ca ei uita si scot permanent din "joc" Pronia. Maica Domnului sa ne ocroteasca!

P.S. Un articol excelent. Regret numai ca in acest razboi vazut si nevazut, avem prieteni (eu inca-i mai consider asa) care se tin intr-o rezerva capricioasa. Pacat...

Vlad spunea...

Slava lui Dumnezeu pentru toate, dle Capsali. Aurul se lamureste numai in foc. Rugaciune si actiune dupa putere si cu dreapta socoteala, va si imi doresc.

alexandru racu spunea...

Cred ca vremea acum este "sa stam bine, sa stam cu frica", si mai ales sa avem grija sa nu incingem si mai mult spiritele. Sa dam dovada de maxima dipolmatie atat timp cat se poate, pentru ca uneori e drept (iar lucrul asta s-a intamplat de cateva ori in ultima vreme) chiar nu se mai poate si lucruile trebuie discutate fatis. Dar si atunci e nevoie pe langa fermitate de o maxima atentie. Cei care ne socotim (sa ne ajute Dumnezeu sa fie asa, dar sa ramanen vigilenti) pe calea de mijloc, sa eliminam atacurile inutile (pentru ca au fost si d-astea din pacate)si certurile de ordin personal. Cel putin pana trece valul. Sa ne limitam la lucrurile esentiale, in raport cu care chiar nu se poate opta pentru o strategie a tacerii. Iar atunci cand de voie de nevoie ajungem sa judecam, sa tinem minte cuvantul Apostolului: "ia seama la tine insuti sa nu cazi si tu in ispita" (Galateni 6, 1), deschisi fiind catre iertare si impacare.In fine, si mai presus de toate, sa respectam cu strictete randuiala Bisericii Ortodoxe, asa cum ne-a ramas aceasta de la parinti. Ca ne place sau nu, actualul Patriarh este Patriarhul nostru, randuit sau ingaduit de Dumnezeu, iar Dumnezeu stie intotdeauna mai bine ce face. Deci, cum zicea parintele Cleopa: rabdare, rabsare, rabdare, rabdare, rabdare...Evident e greu, dar alta solutie nu e.

Nici sa nu exageram, asemeni cavalerilor Apocalipsei, pentru ca asta e o mare ispita. Au fost in trecut vremuri mai grele. Si e drept, experienta istorica arata ca de fiecare data cand ortodocsii s-au batut intre ei rupand unitatea bisericii, de indata au navalit si lupii din afara.Iar din punctul asta de vedere, eu personal nu cred intr-o schimbare de strategie a Vaticanului. Sper sa ma insel.

Ma rog, n-are decat sa vina Papa, ca oricum n-o sa vina cu trupele austriece. Apa trece, pietrele raman. Cum spunea un parinte: daca n-au reusit ortodocsii sa distruga ortodoxia in doua mii de ani, desi deseori chiar si-au dat silinta, nu mai reusesc sa o distruga heterodocsii acum.

Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti, izbavindu-ne mai presus de orice de inchipuirea de sine.

Anonim spunea...

Conspiratia impotriva Bisericii nu este legata neaparat de serviciile secrete ale Imperiului Rus. Eu inteleg prin conspiratie: implicarea unora dintre ierarhi in activitati comerciale prea putin morale si in strict interes personal (prin firme controlate de centrele eparhiale sau chiar de ierarhi, direct ori prin interpusi), acceptarea de catre Sinod, a imoralitatii unora dintre ierarhi (ca ex. a se vedea cazul IPS Teodosie), acceptarea starii de degradare a preotimii si lipsa de reactie a forurilor responsabile din administratia bisericeasca (ierarhi, consilieri, protopopi), reducerea activitatii filantropice la un nivel minimal (atat cat sa serveasca unor scopuri propagandistice si nu ajutorarii aproapelui), lipsa de reactie fatza de superstitia si confuzia teologica in care se afla majoritatea "credinciosilor" romani. Nu conspira nimeni sa ne distruga! Ne distrugem singuri!

Anonim spunea...

http://oameni-si-demoni.blogspot.com/2010/07/ortodoxia-lui-cain.html

Iulian Capsali spunea...

@ Vlad

Doamne ajuta! Bag de seama ca suntem intr-un duh. Cred, ca si tine si Alex Racu, ca trebuie avuta o atitudine cumpanita si duhovniceasca. Daca nu punem dragostea la baza actiunilor noastre, facem exact ce fac si cei pe care-i combatem. Pana una-alta, Pr. prof. Valica mi se pare ca trebuie sprijinit cu toata puterea; mai ales preotii ar trebui sa se solidarizeze cu gestul sau de a separa apele: cele maloase ale lumii de cele proaspete, curatitoare si dadatoare de viata - cele duhovnicesti. Este o problema mai profunda, pentru ca Hristos ne-a chemat la Libertate, dar in Iubire, pe cand Administratia Patriarhala cere supunere oarba in lipsa acuta a dragostei si intelegerii celuilalt.

Vlad spunea...

Apa trece, pietrele mari raman. Slefuite de orice asperitati. Pietrele mici sunt luate insa de apa sau faramate pana ajung nisip. Sa nu fie.

Poate ca in acest ultim ceas preotii si monahii romani vor da dovada de unitate si cumpatare. Este singura cale prin care se poate restabili un echilibru.

Pr. Marcel Radut spunea...

Dumnezeu face randuiala cu iubire de oameni. Randuiala fara iubire naste demonul tiraniei. Dumnezeu iubeste in randuiala. Iubirea fara randuiala naste demonul desfranarii. Sa nu uitam acest minunat fel de a lucra pe care Dumnezeu ni-l descopera atat in Sfanta Scriptura, cat si in viata fiecaruia dintre noi. Eu am nadejde, dar nu-mi fac iluzii. De la multi dintre preoti nu astept minuni de marturisire. Vor fi putini preotii care-si vor marturisi gandurile cu curaj, in duhul hristisc. Sa ne reamintim ca am fost marturisitori si in alte momente de rascruce pentru Biserica noastra (ex. alegerile pentru scaunul de Patriarh). Nu eram mai multi decat suntem acum. Totusi, si atunci, si acum am fost si suntem infinit mai puternici decat Intunericul. De ce? Pentru ca incercam sa ramanem in Hristos si El, Calea, Adevarul si Viata este in noi. Sa avem nadejde! PS - si sa incercam sa fim si noi realisti (cum recomandau lucratorii de la Biroul de Presa al Patriarhiei), dar de un realism induhovnicit. Altfel spus, ce avem de facut (pe langa articolele publicate pe bloguri)?

Mirona-Ioana Tatu spunea...

Exceptional articol! Felicitari!

Ramane o intrebare: si cine ar putea sa-i schimbe gandul Patriarhului?

Anonim spunea...

"primitivism needucat al Romaniei profunde", ceva nu am inteles oare ce?poate se refera la cei din Romania profunda nu pot fi reeducati...

Anonim spunea...

Pentru Mirona-Ioana Tatu:

Raspuns la intrebare: Dumnezeu.
Intrebari noi: Cum Il induplecam pe Dumnezeu? Mai avem cu adevarat rugaciune? Mai binemeritam altceva decat incercari si pedepse?

Anonim spunea...

Prea tare, totusi, titlul articolului. Observatiile sunt insa juste.

In alta ordine de idei, aviz tuturor la anumite Mata Hari care circula pe net, in zbor planat, pline de intrebari si false naivitati.

Daniel Focsa