Catedrala Îngropării Neamului

de Alexandru Racu

Daca cei 20 de milioane de romani ortodocsi care se declara ca atare in sondaje ar da fiecare cate cinci euro, s-ar strange suta de milioane de euro de care are nevoie P.F. Daniel pentru inaltarea catedralei. Pentru asta ar fi nevoie insa atat de un apel cu adevarat parintesc, daca nu chiar de un patriarh cu carisma, cat si de un popor ortodox nu doar din punct de vedere nominal. Nu stiu cat s-ar strange cu un apel parintesc. Cert este ca, atat bunul simt, in conditiile in care pensionarii plang cu reteta in mana in fata farmaciilor din Romania anului 2010, cat si autenticul realism propriu unui veritabil spirit chivernisitor, ne impun sa operam cu ceea ce putem sa strangem in mod concret. Adica sa ne facem catedrala pe masura credintei concrete a poporului roman, nu pe masura abilitatilor manageriale ale masinariei din deal. Altminteri, este completamente penibil sa numesti catedrala, "catedrala mantuirii neamului", in conditiile in care neamul nu se sinchiseste sa dea cinci euro de caciula.

Tot astfel, daca, pe de o parte, lipsa spiritului duhovnicesc pare sa fie asumata pe fata de catre administratia patriarhala, pe de alta parte, chiar si genul de realism pe care il propovaduieste aceasta din urma imi scapa. Se spune ca nu avem bani, statul nu ne da, deci trebuie sa facem imprumut la banca; apoi o sa facem colecta de urgenta ca sa nu platim dobanzi mari, sau, Doamne fereste, sa ne trezim si cu niste executari silite (Voronetul, Sucevita?). Ce ne garanteaza ca banii pe care nu putem sa-i strangem acum, o sa putem sa-i strangem, si in timp util, atunci cand o sa ne fugareasca creditorii? Poate doar un plan sistematic cincinal, cincisprezecinal de tuns oaia (preotimea), asa cum a tuns Ceausescu turma mioritica in anii 80' ca sa achite datoria externa a Romaniei, in parte facuta si pentru Casa Poporului, langa care va fi asezata noua catedrala. Dar poate ca intre timp s-o prapadi si oaia saraca, sau si-o iesi din minti. Nu este mai realist sa nu te bagi in datorii daca nu stii daca vei avea cu ce sa le platesti? « Cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn », zice Mantuitorul, « nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca (cu ce sa-si achite creditul facut la banca, in cazul de fata)? Pentru ca nu cumva, dupa ce i-a pus temelia, sa nu-l poata sfarsi, si toti cei ce-l vor vedea sa inceapa sa rada de el » (Luca, 14, 28-29). Orice gospodar socotit intai strange si dupa aia investeste. Mai ales in conditiile in care, desi necesara (este evident ca actuala biserica patriarhala este prea mica pentru pentru o biserica cu douazeci de milioane de credinciosi), catedrala nu este totusi o urgenta. Un lucru este creditul facut de o parohie din diaspora care nu are unde sa slujeasca, creditul facut de o familie care nu are unde sa stea, si alt lucru este creditul facut de un Patriarh pentru construirea unei catedrale cu titlu cat se poate de ambiguu din punct de vedere al acriviei dogmatice. PF Daniel nu ne-a explicat clar care este planul lui (daca are vreunul) cu privire la returnarea banilor. Si mai ales, nu ne-a explicat de ce nu se mai poate astepta (caci rabdarea te scapa de dobanda si de posibile nenorociri mai mari). Se teme ca n-apuca el (sau mai bine zis "noi", ca deseori vorbeste la persoana I plural) sa o faca si va fi pictat un altul pe zidul din pronaos? Poate ne va lamuri intr-un viitor comunicat.

Mai trebuie mentionate doua aspecte. Romania este la ora actuala ravasita din toate punctele de vedere: politic, economic, social, moral, meteorologic. Atitudinea oficiala a BOR pune capac la toate. Este "cireasa de pe tort", menita sa arunce un popor debusolat si amarat in bezna deznadejdii. Daca ne vom mai pricopsi la final si cu o schisma, infaptuita prin lucrarea sinergica a cavalerilor Apocalipsei si a cavalerilor de Malta imbracati in straie arhieresti, putem sa fim multumiti: am mantuit neamul. Dupa aia putem sa construim linistiti catedrala pe mormantul neamului.

In fine, dincolo de lipsa de vocatie, ceea ce frapeaza in mod deosebit este prostul gust al variilor figuri politice si bisericesti, promovate de bovarica noastra elita intelectuala, altminteri cat se poate de dezabuzata in raport cu primitivismul needucat al Romaniei profunde.