Pr. Radu Ilaş: "Tratamentul medical trebuie însoţit de o terapie a sufletului"

Un bucovinean darz, luptator, cu trasaturi aspre, dar cu un suflet sa-l pui la rana - acesta este parintele Radu Ilas, preot la Spitalul "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucuresti - mai cunoscut ca Spitalul 9. Printr-o ravna exemplara si cu mult ajutor de Sus, dupa cum marturiseste, parintele Radu a cladit in curtea spitalului, chiar la iesirea spre Soseaua Berceni, o mandrete de biserica in stil bucovinean. "Am vrut sa aduc Putna in Bucuresti", spune sfintia sa. Si asta pare sa si fi facut, caci sfantul lacas seamana izbitor cu biserica manastirii Putna.

Parintele Radu Ilas (n. 10 febr. 1957, Vicovu de Sus - Suceava) a primit cateva lovituri napraznice de la viata, despre care crede ca l-au pregatit sa devina preot de spital. Pe cand era foarte tanar, i-au murit ambii parinti. Pe urma, in 1982, i-a murit sotia, lasandu-l sa creasca singur doi copii. Nu s-a mai casatorit. La inceputul anilor 90, a lasat meseria sa de tehnician in proiectarea barajelor, s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti si a devenit profesor de religie. In 1997, a absolvit Teologia, iar un an mai tarziu a fost preotit la biserica din Silistea Snagovului. Din 2003, este preot celib la Spitalul "Obregia". In 2008, a obtinut titlul de doctor al Facultatii de Teologie din Cernauti, cu lucrarea "Misiunea Bisericii in scoala". Spune ca a facut doctoratul la Cernauti, "mai mult ca sa am un document din capitala Bucovinei, decat pentru titlu". Tot in 2008 a ispravit lucrarile la biserica spitalului si a sfintit-o. Crede ca prezenta preotului in spital este o necesitate absoluta, si cu atat mai mult intr-un spital de psihiatrie.


Cititi un interviu cu parintele Radu Ilas in Formula As.

Ştiri care mă interesează

Revoltă în Arhiepiscopia Buzăului şi a Vrancei
Aproximativ 400 de credincioşi au venit astăzi la Arhiepiescopia Buzăului şi Vrancei să ceară Presfinţitului Epifanie Norocel să tranforme Mănăstirea Poiana Mărului din Bisoca în mănăstire de călugări aşa cum a fost până anul trecut şi totodată să fie adus aici stareţul Macarie.

Victimele “reeducării” de la Piteşti au revăzut locul ororilor
Supravieţuitorii „Experimentului Piteşti“ au revăzut încăperile în care au fost torturaţi la aproape 60 de ani de când au scăpat din închisoare. Victimele au povestit dramele prin care au trecut în puşcăria din Piteşti, „cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane“, cum o numea scriitorul Alexandr Soljeniţîn.

Isărescu îl contrazice pe Băsescu: n-avem nevoie de FMI
România nu mai are nevoie de un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, întrucât ţara noastră are destule rezerve financiare şi se bucură de credibilitate pe plan economic internaţional, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Biserica pierde primul loc în încrederea românilor
Potrivit sondajului CCSB comandat de Asociaţia Pro Democraţia, Biserica a cedat, în premieră, poziţia nr. 1 în clasamentul încrederii. Astfel, românii au acum cea mai mare încredere în pompieri (89%) şi abia apoi în Biserică (80%). De ce oare? Amănunte aveţi şi aici.

Scade numărul noilor studenţi plătitori
Cu o scădere de 10% în fiecare an a numărului de studenţi, învăţământul superior românesc intră în "iarna fără sfârşit" a finanţării. Noul an universitar anunţă continuarea depopulării facultăţilor autohtone.
Numărul din ce în ce mai redus al absolvenţilor de liceu, concurenţa serioasă făcută de facultăţile din Occident şi dificultăţile financiare pe care le au studenţii aruncă universităţile româneşti în cea mai mare criză din ultimii 20 de ani.

Continuă embargoul asupra lui Paul Goma

Scriitorul Paul Goma a împlinit ieri 75 de ani. Şi 32 de ani de exil. "Elita" intelectuală şi presa mainstream continuă să-l ţină sub embargoul re-instituit după decembrie 89. Pentru că adevărul lui Goma este greu de suportat. Ce nu înţelege intelighenţia care face jocurile în piaţa culturală de pe Dîmboviţa este că dacă îl ignoră pe Paul Goma nu înseamnă că această conştiinţă trează a românităţii nu există. Iar adevărul pe care îl rosteşte va rămîne adevăr chiar şi cînd Goma nu va mai fi.

În România, Goma nu este sărbătorit, dar Basarabia ne dă din nou o lecţie de onoare şi de recunoaştere a valorilor. La Chişinău, Goma este cinstit de mediile culturale ca un "Soljeniţîn român". Însă nu i s-a dat deocamdată cetăţenia moldovenească, după cum i-a fost promisă de academicianul Mihai Cimpoi în numele preşedintelui Ghimpu. Cine ştie cine şi-a băgat coada? Paul Goma face cîteva observaţii şi presupuneri pe marginea subiectului în jurnalul său on line. Din păcate, politicienii de pe malurile Bîcului par să semene foarte bine cu cei de pe marginile Dîmboviţei. Drept pentru care Paul Goma n-a mai mers la Chişinău.

În republica România, o iniţiativă privată încearcă să şteargă ruşinea autorităţilor. Inimoasa cercetătoare, publicistă şi editoare Flori Bălănescu marchează ziua lui Goma prin publicarea unui volum omagial: Paul Goma 75. Dosarul unei iubiri tîrzii. În această carte, 39 de personalităţi româneşti din toată lumea vorbesc despre Paul Goma ca despre un model.

Cîţiva jurnalişti şi scriitori au scris ieri despre Goma de ziua lui. Liviu Ioan Stoiciu se întreabă "Ce se întîmplă cu memoria noastră?", iar Nicoleta Savin afirmă: "Ne-ai învăţat să nu ne temem. Şi bun profesor ai fost, Paul Goma!".

Citiţi şi un interviu cu Flori Bălănescu: "Un om liber, care a făcut istorie".

În rest, tăcere. În "marile" gazete - din pricina "corectitudinii politice", la USR - din cauza urii lui N. Manolescu, iar la Cotroceni - din nepăsarea lui Băsescu, care refuză să-i înapoieze lui Goma cetăţenia română furată de comunişti.

Paul Goma va trăit şi fără preţuirea şi iubirea lor. La mulţi şi buni ani, domnule Paul Goma!

UPDATE (5 oct.)
Citiţi şi comentariul scriitorului Liviu Antonesei.

Dan Puric, invitatul primei emisiuni a lui Turcescu pe B1Tv

Robert Turcescu s-a mutat la televiziunea B1, unde va realiza emisiunea “100%”, de luni până joi, de la ora 20.00. Iar prima la ediţie a emisiunii, de luni 4 octombrie, îl va avea invitat pe Dan Puric. Artistul va vorbi despre starea societăţii româneşti, criza economică şi criza morală în care ne adâncim tot mai mult, eşecul unei întregi generaţii de politicieni şi despre stringenta nevoie de schimbare.

Un român în finala K1!

În această dimineaţă, românul Daniel Ghiţă l-a învins printr-un KO spectaculos pe mult mai cunoscutul luptător olandez Erol Zimmerman, în cadrul galei semifinale K1 World Grand Prix Final 16 de la Seul. Astfel, Ghiţă şi-a cîştigat participarea la gala finală de la Yokohama, Japonia, din 11 decembrie. Este pentru prima dată cînd un român ajunge atît de sus în K1.

Erol Zimmerman, care nu demult îl învinsese, prin KO în primele 30 de secunde, pe Cătălin Moroşanu, a ameninţat că îl va distruge pe Daniel Ghiţă. În prima repriză însă, românul a controlat meciul, mai ales cu lovituri de picioare, deşi iniţiativa i-a aparţinut olandezului. La începutul celei de-a doua reprize, Ghiţă l-a spulberat pe Zimmerman cu o serie de patru lovituri la cap. Prăbuşit la podea, Zimmerman şi-a revenit cu greu.

Daniel Ghita vs Erol Zimmerman from Bruce Lee on Vimeo.

Tot sâmbătă, românul Raul Cătinaş (22 ani), cel mai tânăr participant la Gala K1 Seul, a pierdut la puncte meciul cu samoanul Mighty Mo (39 ani). Deşi mult mai tînăr decît Mo, Cătinaş a dovedit o slabă pregătire fizică. El n-a făcut un meci rău, dar a fost dezordonat în lovituri şi mult prea obosit încă din prima repriză, cînd a şi căzut o dată la podea după o lovitură la cap. Tactic, el a abordat lupta greşit, stînd la bătaie cu mult mai puternicul Mo.

Rezultatele celorlalte meciuri din Gala K1 World Grand Prix Final 16:

Dzevad Poturak (Bosnia) l-a învins pe Chalid "Die Faust" (Germania). VIDEO

Sergei Kharitonov (Rusia) l-a învins prin KO în prima repriză pe Takumi Sato (Japonia). VIDEO

Tyron Spong (Surinam) a cîştigat în faţa lui Ray Sefo (Noua Zeelanda). VIDEO

Gokhan Saki (Turcia) l-a făcut KO în prima rundă pe Freddy Kemayo (Franţa). VIDEO

Keijiro 'Kyotaro' Maeda (Japonia) a cîştigat, după ce Jerome Le Banner (Franţa) a refuzat un extra-round

Peter Aerts (Olanda), triplul campion mondial, acum în vîrstă de 40 de ani, l-a învins la puncte pe Ewerton Texeira (Brazilia). VIDEO

Campionul en-titre, Semmy Schilt (Olanda) l-a învins la puncte pe Hesdy Gerges (Egipt). VIDEO

Alistair Overeem (Olanda) l-a învins prin KO pe Ben Edwards (Australia). VIDEO

La această gală au lipsit, din pricina unor accidentări, doi sportivi foarte valoroşi: Remy Bonjansky şi Badr Hari, cu şanse certe la titlul de campion.

Animale politice

Cu mască şi fără mască... :-) Ar fi chiar simpatici, dacă nu i-am cunoaşte.
Sursa: www.bascalie.ro.

Crabul Sebastian - Sorin Oprescu

R2-D2 - Emil Boc

Kung Fu Panda - Marian Vanghelie

King Louie - Gigi Becali

Măgarul din „Shrek“ - Mircea Geoană

Butt-head - Prinţul Radu Duda

Chucky, păpuşa ucigaşă - Crin Antonescu

Angie din „Shark Tale“ - Elena Băsescu

Porky Pig - Adrian Năstase

Catwoman - Elena Udrea

Popeye Marinarul - Traian Băsescu

Master Yoda - Ion Iliescu

Buldogul din „Tom şi Jerry“ - Vasile Blaga

Johnny Bravo - Ludovic Orban

Roz din „Monsters Inc.“ - Norica Nicolai

Gâscanul Uncle Waldo - Nicolae Văcăroiu

Ratatouille - Viorel Hrebenciuc

Robocop - Theodor Stolojan

Pleşu: "Dacă eu aş fi pus la cale Revoluţia, aş pretinde o statuie"

Evenimentul Zilei de azi publică un foarte bun interviu cu Andrei Pleşu despre episoade nebuloase ale biografiei sale, care i-au atras diverse suspiciuni. El vorbeşte despre necazurile pe care le-a avut după participarea la cîteva şedinţe ale grupului pentru Meditaţia Transcedentală, despre bursele pe care le-a avut în Germania şi de ce nu a vrut să rămînă în Occident, despre "relaţia" cu Securitatea, despre dezamăgirea suferită cu CNSAS, legea lustraţiei şi preşedinţii români postdecembrişti - toţi influenţaţi sau manipulaţi de serviciile secrete.

Redau doar cîteva pasaje, invitîndu-vă să citiţi restul la sursă.

# Aveam această idee oarecum juvenilă că, dacă trebuie să plece cineva, atunci să plece ştabii şi activiştii, nu să plecăm noi. Nu noi eram cei care făceam probleme ţării. Veţi spune poate că asta e o declaraţie retorică, dar eu eram şi sunt foarte legat de limba română. Eu nu-mi pot face meseria bine decât în româneşte. În alte limbi, sunt cu cinci trepte mai jos decât în româneşte. Una la mână. [...] Doi la mână, eu mai fusesem în Occident în 1975, aveam experienţa asta. Am simţit în permanenţă că nu aş fi fericit şi, în general, după cum probabil ştiţi, românii emigrează prost. Sunt alte naţii care emigrează mai uşor.

# [...] Aveam ambiţii mai mari, nu voiam să fiu un gazetar de exil. Voiam să-mi văd de cercetările mele. Pe vremea aceea începusem să mă ocup intens de istoria religiilor. Nu mă vedeam rezumându-mă la o carieră de ziarist de front anticomunist.

# [...] Te poţi întreba, de pildă, cum au putut apărea o serie de cărţi în perioada aceea în România. Mă mir şi eu, mă mir şi azi cum de au apărut "Jurnalul de la Păltiniş", "Epistolarul", "Minima moralia". Dar au apărut şi Ana Blandiana şi Ileana Mălăncioiu şi atîţia alţii, nu neapărat conformi ideologic. Uneori depindea de un om binevoitor care lăsa cartea să treacă, uneori depindea de o conjuctură în care altele erau marile probleme, iar acestea treceau neobservate, alteori era o strategie de a arăta că la noi este libertate. [...] Şi cu paşaportul era la fel. Sunt foarte mulţi oameni care au ieşit în perioada aia şi asta nu înseamnă, automat, că erau toţi informatori. Când eram cu Liiceanu la Heidelberg a apărut cartea lui Pacepa "Orizonturi Roşii". Şi acolo se spunea la un moment dat că 98% dintre românii care călătoresc în străinătate sunt informatori. Ne-am uitat brusc unul la altul şi ne-am spus că ori suntem ăia doi la sută, ori sîntem noi înşine suspecţi.

# Ceea ce mi se pare curios până în ziua de azi - vă mărturisesc foarte deschis - este că nu mi-au cerut niciodată să semnez un angajament, respectiv să dau note informative. Nu mi-au cerut niciodată să devin informator. Chestia mă intrigă. De ce altora le-au cerut iar mie nu?

# La Tescani, au spus mai multe persoane, aţi fi fost vizitat pe 23 august 1989 de Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Ce s-a întâmplat de fapt?
Este o drăcovenie! Despre Măgureanu nu ştiam la data aceea nimic. Nu ştiam că există, nu ştiam cum arată, nu aveam nici o reprezentare despre Măgureanu. Chiar dacă ar fi fost acolo, nu aş fi ştiut că el e Măgureanu, pentru că nu aveam nici un reper.

# Ce m-a deranjat pe mine în deceniul prim de după Revoluţie au fost două categorii de oameni. Una o reprezintă foştii care au rămas în funcţii, (cărora le-a vorbit Liiceanu în "Apel către lichele").

# Cea de-a doua o reprezintă foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii.

# Eu i-am văzut şi pe Iliescu, şi pe Constantinescu în postura de manipulaţi ai serviciilor.

# Traian Băsescu e alt gen. E influenţat de servicii, dar, în plus, psihologic vorbind, are un fel de duioşie puberă faţă de tot ce poartă uniformă. E un fel de spirit de corp. Îi plac uniformele, îi place armata, îi place disciplina, îi place stilul ostăşesc. [...] Pe scurt, am plecat fiindcă mi-am dat seama că preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curînd de ordonanţe. Într-un fel sau altul, am lucrat cu toţi preşedinţii post-decembrişti. Vreţi să ştiţi concluzia mea? La capitolul "preşedinţi" n-am prea avut noroc....