miercuri, 29 septembrie 2010

Pleşu: "Dacă eu aş fi pus la cale Revoluţia, aş pretinde o statuie"


Evenimentul Zilei de azi publică un foarte bun interviu cu Andrei Pleşu despre episoade nebuloase ale biografiei sale, care i-au atras diverse suspiciuni. El vorbeşte despre necazurile pe care le-a avut după participarea la cîteva şedinţe ale grupului pentru Meditaţia Transcedentală, despre bursele pe care le-a avut în Germania şi de ce nu a vrut să rămînă în Occident, despre "relaţia" cu Securitatea, despre dezamăgirea suferită cu CNSAS, legea lustraţiei şi preşedinţii români postdecembrişti - toţi influenţaţi sau manipulaţi de serviciile secrete.

Redau doar cîteva pasaje, invitîndu-vă să citiţi restul la sursă.

# Aveam această idee oarecum juvenilă că, dacă trebuie să plece cineva, atunci să plece ştabii şi activiştii, nu să plecăm noi. Nu noi eram cei care făceam probleme ţării. Veţi spune poate că asta e o declaraţie retorică, dar eu eram şi sunt foarte legat de limba română. Eu nu-mi pot face meseria bine decât în româneşte. În alte limbi, sunt cu cinci trepte mai jos decât în româneşte. Una la mână. [...] Doi la mână, eu mai fusesem în Occident în 1975, aveam experienţa asta. Am simţit în permanenţă că nu aş fi fericit şi, în general, după cum probabil ştiţi, românii emigrează prost. Sunt alte naţii care emigrează mai uşor.

# [...] Aveam ambiţii mai mari, nu voiam să fiu un gazetar de exil. Voiam să-mi văd de cercetările mele. Pe vremea aceea începusem să mă ocup intens de istoria religiilor. Nu mă vedeam rezumându-mă la o carieră de ziarist de front anticomunist.

# [...] Te poţi întreba, de pildă, cum au putut apărea o serie de cărţi în perioada aceea în România. Mă mir şi eu, mă mir şi azi cum de au apărut "Jurnalul de la Păltiniş", "Epistolarul", "Minima moralia". Dar au apărut şi Ana Blandiana şi Ileana Mălăncioiu şi atîţia alţii, nu neapărat conformi ideologic. Uneori depindea de un om binevoitor care lăsa cartea să treacă, uneori depindea de o conjuctură în care altele erau marile probleme, iar acestea treceau neobservate, alteori era o strategie de a arăta că la noi este libertate. [...] Şi cu paşaportul era la fel. Sunt foarte mulţi oameni care au ieşit în perioada aia şi asta nu înseamnă, automat, că erau toţi informatori. Când eram cu Liiceanu la Heidelberg a apărut cartea lui Pacepa "Orizonturi Roşii". Şi acolo se spunea la un moment dat că 98% dintre românii care călătoresc în străinătate sunt informatori. Ne-am uitat brusc unul la altul şi ne-am spus că ori suntem ăia doi la sută, ori sîntem noi înşine suspecţi.

# Ceea ce mi se pare curios până în ziua de azi - vă mărturisesc foarte deschis - este că nu mi-au cerut niciodată să semnez un angajament, respectiv să dau note informative. Nu mi-au cerut niciodată să devin informator. Chestia mă intrigă. De ce altora le-au cerut iar mie nu?

# La Tescani, au spus mai multe persoane, aţi fi fost vizitat pe 23 august 1989 de Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Ce s-a întâmplat de fapt?
Este o drăcovenie! Despre Măgureanu nu ştiam la data aceea nimic. Nu ştiam că există, nu ştiam cum arată, nu aveam nici o reprezentare despre Măgureanu. Chiar dacă ar fi fost acolo, nu aş fi ştiut că el e Măgureanu, pentru că nu aveam nici un reper.

# Ce m-a deranjat pe mine în deceniul prim de după Revoluţie au fost două categorii de oameni. Una o reprezintă foştii care au rămas în funcţii, (cărora le-a vorbit Liiceanu în "Apel către lichele").

# Cea de-a doua o reprezintă foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii.

# Eu i-am văzut şi pe Iliescu, şi pe Constantinescu în postura de manipulaţi ai serviciilor.

# Traian Băsescu e alt gen. E influenţat de servicii, dar, în plus, psihologic vorbind, are un fel de duioşie puberă faţă de tot ce poartă uniformă. E un fel de spirit de corp. Îi plac uniformele, îi place armata, îi place disciplina, îi place stilul ostăşesc. [...] Pe scurt, am plecat fiindcă mi-am dat seama că preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curînd de ordonanţe. Într-un fel sau altul, am lucrat cu toţi preşedinţii post-decembrişti. Vreţi să ştiţi concluzia mea? La capitolul "preşedinţi" n-am prea avut noroc....

5 Comentários:

Veronica B. Cara spunea...

Nu se poate, domnule Tarziu, sa laudati acest interviu: e realizat de aceeasi individa care intineaza marii duhovnici ai ortodoxiei cu asa zise dezvaluiri din dosarele lor de colaboratori ai Securitatii. O cautionati chiar in acest mod?

Claudiu Târziu spunea...

@ Veronica B. Cara:

A recunoaste un lucru bine facut nu inseamna a cautiona pe cineva. Asa cum am criticat-o cind a gresit in cazul IPS Bartolomeu, acum imi exprim opinia ca a condus bine interviul si a incercat sa lamureasca intrucitva anumite episoade neclare din biografia dlui Plesu.
Cit despre marii duhovnici, nu-mi aduc aminte ca Mirela Corlatan sa fi scris ceva care putea sa-i "intineze".

Anonim spunea...

Din pacate mr. Plesu dezamageste in contiunare.
Articolele lui despre poporul roman aflat la mare distanta de elita din care face parte, ideile lui despre guverne europene care pot "salva" aceasta tara, globalismul si "moralitatea" care pretinde ca le cultiva spre "binele" nostru si multe alte utopii, este adevarat, cult exprimate, poate ca ar fi trebuit comentate ceva mai critic.
Cred ca asta a vrut sa spuna Veronica B.
Lipsa oricarui comentariu din partea dvs.poate duce la ideea ca ati cautionat nu numai reporterul ci si intervievatul.
Mr.Plesu este un tip cult, inteligent,fermecator as putea spune dar ...atat.
"Esenta" lui mi-se pare insa usor cam mult anticrestina si in mod sigur ne-ortodoxa. Si dracul recunoaste ca exista Dumnezeu.
Iar un tip care scrie despre ingeri si a avut curiozitati transcedentale...
Dar poate ca ma insel eu.
In orice caz, amestecul dintre Bine si Rau in cazul lui este aproape perfect.
Doamne ajuta !
G'Cousin

Claudiu Târziu spunea...

@ G'Cousin:

Eu ce-am avut de spus am spus. Ca unii se asteapta sa-l infierez cu minie proletara pe dl Plesu, e alta discutie. Dar sa nu exageram, nu sint nici pe departe in postura de a cautiona o personalitate ca dl Plesu. Si nici domnia sa nu-mi pare a fi in postura de a avea nevoie de protectia sau girul moral al cuiva.

Altceva: nu credinta dlui Plesu era in discutie. Oricum, a-l pune in tabara diavolului mi se pare excesiv si nedrept. Cum si a-l considera vinovat de toate ratarile sau porcariile de pe tarim cultural si politic (asa cum o fac multi) cred ca este fals si neproductiv.

Si o ultima observatie: pe mine unul dl Plesu nu m-a dezamagit. Pentru ca nu m-am amagit ca este altcineva decit este. M-am bucurat de scrisul/discursul sau, fara sa-i impartasesc neaparat si intotdeauna opiniile, fara sa ma las "furat" sau transformat de viziunea sa.

Anonim spunea...

Aveti in totalitate dreptate. Nu cred ca la mine faceti referire cand spuneti "minie proletara".Cel putin sper.
In alta ordine de idei, experienta fiecarui om difera si consider ca este normal ca aceasta sa isi spuna cuvantul si in parerile exprimate.
Este evident ca aveti o experienta diferita fata de a mea si de aceea ati avut un alt grad de asteptare de la dl.Plesu.
Al dumneavoastra a fost mai mic decat al meu. Asta este tot.
Cu toate acestea,consider in continuare ca dl. Plesu chiar nu avea nevoie de prezentarea interviului din evz in articolul dumneavoastra,din motivele pe care le-am expus in comentariul anterior.
Intamplator citisem interviul inainte de a intra pe blogul dumneavoastra.
Din aceleasi motive(guverne europene si/sau mondiale), asemanatoare cu ale lui Razvan Teodorescu,cel care considera ca "genetic poporul roman nu se poate conduce singur" nu-mi mai produce nicio bucurie "speech"-ul d-lui Plesu chiar daca vorbreste despre Securitate si chiar o face bine.
Si cu atat mai putin imi face placere sa vad pe acest blog un asa zis crestin stand langa martirii cu adevarat crestini ai neamului.
Va asigur ca voi urmari in continuare cu mare placere aceest blog, dar, nadajduiesc sa nu ma intelegeti gresit,sa-mi dati voie sa o fac din ce in ce mai rar daca dl. Plesu va apare din ce in ce mai des pe aici.
Il pot citi, pur si simplu, in ziarele la care scrie periodic.
Poate isi revine, si intelege ca atunci cand cineva iti face scarba, si acel cineva este poporul roman sau o parte a lui, tu ca intelectual al aceluiasi popor nu ai voie cel putin sa o arati, apai sa o spui. Ba mai mult, esti obligat sa te intrebi daca nu este si vina ta. Faptul ca ai fost cu Iliescu (chiar daca putin), apoi cu Constantinescu, apoi cu Basescu si acum cu Antonescu, nu se potriveste cu integritatea intelectualului adevarat si spune multe despre carater chiar daca "speech"-ul ii este fermecator. Iar a fi un ucenic al lui Noica nu este chiar un titlu de glorie, atat timp cat profesorul nu a fost aproape deloc un exemplu de crestinism. Si asta nu am spus-o eu. Iar dumneavoastra stiti cine a spus-o, iar revista Rost este o revista crestina. Daca referirea la interviu aparea in Formula As, va rog sa fiti sigur ca nu v-as fi scris.
Cu consideratie,
G'Cousin