Drumuri europene. 2010
Tăcerea mea din ultima vreme are o explicaţie: am fost plecat într-o călătorie de documentare de două săptămâni în Tirol (şi în cel austriac, şi în cel aflat acum la italieni) şi n-am prea avut nici conexiune la internet, nici timp să mai postez ceva aici.
Drumurile, cînd bătute de ploaie, cînd însorite, ne-au purtat spre poveşti formidabile - pe care le veţi citi în Formula As, curînd.
Pînă atunci, vă împărtăşesc cîte ceva din ce-am văzut acolo.
Pînă atunci, vă împărtăşesc cîte ceva din ce-am văzut acolo.
În Tirolul de sud, aflat la italieni, aproape fiecare răspîntie şi foarte multe case sînt străjuite de cîte o troiţă sau crucifix.
Mănăstirea Sf. Ecaterina din Passo di Resia sau Reschenpass (aproape de Elveţia) m-a surprins cu cîteva sculpturi ciudate. Una este această placă pusă în memoria eroilor din al doilea război mondial, altele sînt cu scene din Patimile Mîntuitorului, din care redau una mai jos.
Passo Pordoi, care traversează Alpii Dolomiţi la cea mai mare înălţime, în jurul a 2200 de metri, este preferat de motocicliştii dornici de adrenalină pentru curse infernale. A fost partea cea mai stresantă din cei vreo 5000 de kilometri pe care am condus în această expediţie.
De pe vîrfurile la care duce Pass Pordoi, la 2581 de metri altitudine, se aruncă peste Alpi sute de zburători cu parapanta. Acest sport extrem este aici o adevărată industrie.
De pe vîrfurile la care duce Pass Pordoi, la 2581 de metri altitudine, se aruncă peste Alpi sute de zburători cu parapanta. Acest sport extrem este aici o adevărată industrie.
În satul Seres din Sudtirol am dat dat peste o sărbătoare locală, la care oamenii au petrecut în port popular.
În Tirol casele, podurile peste ape, pieţele şi marginile drumurilor sînt împodobite cu flori în aranjamente spectaculoase.
În punctul cel mai înalt al Passo di Resia, o pensiune are acoperişul ţintuit cu bolovani, ca să nu-i fie luat de vînturile puternice.
4 Comentários:
Foarte frumoase fotografiile!
Multumiri!
A.
trebuie sa trimit un comentariu, fiindca chiar acolo m-am nascut, in muntii dolomiti, nu prea departe de Passo Pordoi
Asteptam comentarii si la ultima poza. Se pare ca omu se simte bine acolo.
Apropo, pe cand excursii in grup organizat? Nu de alta, dar chiar ne-ar face bine la toti.
Altfel, pozele foarte frumoase. De invatat si de la strainii astia domnule :)
@ Teodora:
Trebuia sa fi comentat si la ultima fotografie intr-adevar, dar am vrut sa pastrez misterul :-) Pot spune ca eram pe pragul unei foste capele de lemn.
Cit despre excursii in grup, am fost cu o echipa de la Formula As :-)
Trimiteți un comentariu