Lecţia de fiscalitate

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „
Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Piaţa Universităţii după 20 de ani. Criteriul libertăţii

Se împlinesc 20 de ani de la reprimarea sîngeroasă a fenomenului Piaţa Universităţii. În cel mai pur stil comunist, o categorie de români, minerii, adică, vezi bine, clasa muncitoare, a fost instigată împotriva alteia, intelectualii. Semnalul pentru măcel a fost dat printr-o diversiune, în care Poliţia (încă miliţie în toate cele) şi-a dat foc la cîteva autobuze şi a înscenat atacuri asupra sediului său central, şi asupra TVR pentru a justifica intervenţia în forţă a minerilor (conduşi de vechi securişti şi miliţieni). Clasa muncitoare a fost chemată de tovarăşul Iliescu să apere tînăra democraţie originală. În acel moment, în Piaţă nu erau nici 200 de persoane – care, chipurile, periclitau siguranţa statului. [E uşor de înţeles de ce Iliescu nu a făcut manevra cînd în Piaţa Universităţii se aflau, zi de zi, între 80.000 şi 100.000 de oameni, ci după ce principalii organizatori, între care Liga Studenţilor, al cărei lider era Marian Munteanu, au declarat protestul-maraton încheiat. Atunci rămăseseră în Piaţă 20 de grevişi ai foamei şi susţinătorii lor]

Minerii au ridicat oameni nevinovaţi de pe stradă, de la sediile partidelor istorice şi din casele lor, sub coordonarea unor ofiţeri ai aparatului de represiune. Cel puţin şase oameni au fost omorîţi, cîteva sute au fost răniţi, mulţi au rămas traumatizaţi pe viaţă şi la fel de mulţi au emigrat de frică.

Diversiunea a fost posibilă cu ajutorul singurei televiziuni de atunci, TVR, care era condusă de Răzvan Theodorescu, şi al ziarului Adevărul, fost Scînteia, cu aportul inconştient sau ticălos al unor nume foarte cunoscute acum în presă.

Dincolo de toate acestea, Piaţa Universităţii rămîne nu numai unul din rarele momente de curaj şi solidaritate a intelectualităţii, dar şi unul de separare a apelor. Cum bine spune Ana Blandiana, într-un interviu publicat azi de Adevărul, Piaţa Universităţii a marcat „deosebirea dintre cei care luptă pentru libertate şi cei care luptă pentru putere, două categorii umane care niciodată nu se suprapun...”. Că pe urmă unii dintre cei care au luptat pentru libertate au vrut puterea – e altă discuţie. Poate au gîndit, asemeni lui H.-R. Patapievici, că fără o acţiune politică, nu poţi asigura libertatea.

În orice caz, Piaţa Universităţii ar trebui să funcţioneze în conştiinţa publică precum hîrtia de turnesol în privinţa prietenilor şi a duşmanilor libertăţii. Modul în care ne raportăm la libertate este un criteriu fundamental de orientare şi coagulare într-o epocă a diversiunilor subtile şi a dezbinărilor entuziaste.

UPDATE

Iliescu nu se lasă tulburat de "huliganii" de azi, care îl întreabă dacă nu crede că ar trebui să fie la puşcărie, în loc să lanseze cărţi. La fel cum nu s-a lăsat tulburat nici de "golanii" de acum 20 de ani. Cu diferenţa că astăzi forţele de ordine nu mai au nevoie de ajutorul minerilor. Vedeţi aici.

Expoziţie şi conferinţă la Piatra Neamţ

Expoziţia "Pe drumul Învierii" a ajuns la Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ, unde va fi vernisată vineri 11 iunie a.c., ora 17.00. La deschidere vor vorbi pr. Vasile Păvăleanu, fostul deţinut politic Grigore Caraza (21 de ani de temniţă), scriitorul Adrian Alui Gheorghe, profesorul Adrian Romila, scriitorul Răzvan Codrescu, preşedinte de onoare al Asociaţiei "Rost", şi subsemnatul.

A doua zi, sîmbătă 12 iunie a.c., începînd cu ora 13.00, la Casa de Cultură din Piatra Neamţ, va avea loc conferinţa "Criza lumii româneşti şi jertfa răscumpărătoare", susţinută de pr. Amfilohie, duhovnicul mănăstirii Diaconeşti (Bacău), monahul Moise de la Oaşa, Răzvan Codrescu şi subsemnatul.

Intrarea la ambele evenimente este, desigur, liberă. Vă aşteptăm cu drag.

"Cea mai bună cinstire a sfinţilor este urmarea lor"

Predica părintelui Amfilohie, duhovnicul Mănăstirii Diaconeşti (Bacău), la Duminica Sfinţilor Români. Să luăm aminte!

Solidaritatea Europei creştine

Via Răzvan Codrescu:

În data de 3 noiembrie 2009, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) decidea că prin afişarea crucifixului în şcoli se viola articolul 2 al Protocolului nr. 1 (Dreptul la educaţie), ca şi articolul 9 (Libertatea religioasă) din cadrul Convenţiei. Experţi politici şi jurişti din diferite state ale continentului european, în frunte cu Italia (care a şi iniţiat recursul împotriva sentinţei respective), n-au întîrziat să critice aspru decizia CEDO, declarînd-o “o încercare de impunere a laicismului”, cu atît mai neavenită cu cît CEDO nu prevede că statul este “obligat la neutralitate confesională în cadrul educaţiei publice obligatorii” sau în orice alt sector public. Realitatea este că numeroase state membre ale Consiliului Europei sînt “state confesionale”, în sensul că, pe temeiul unei vechi şi neîntrerupte tradiţii, au o religie oficială şi vorbesc de Dumnezeu în legile şi constituţiile proprii.

Dintr-un amplu articol dedicat problematicii simbolurilor religioase, cu titlul “În privinţa Crucifixului, 10 state susţin Italia în faţa Tribunalului European”, apărut pe data de 2 iunie a. c. sub egida Agenţiei catolice Zenit, aflăm că “pentru prima dată în istoria CEDO, 10 state, între care şi Rusia, s-au declarat amicus curiae, pentru a susţine Italia în recursul contra sentinţei Curţii prin care se interzicea expunerea Crucifixului în aulele şcolilor publice”. CEDO a comunicat, pe 1 iunie 2010, la European Centre for Law and Justice (ECLJ), lista statelor care s-au alăturat oficial Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Rusia. Aceste 10 state, care fac parte din cele 47 de naţiuni membre ale Consiliului Europei, au solicitat în mod formal să se poată prezenta ca parte terţă în cadrul procesului şi să poată susţine oficial, la CEDO, observaţii scrise şi orale. În afara acestor 10 state, şi alte state europene, precum Austria sau Polonia, care din motive interne nu s-au putut constitui în “parte terţă”, au făcut publice declaraţii de susţinere a simbolurilor religioase, cu refuzul explicit de a le înlătura din spaţiile şcolare.

“Este vorba de un precedent important pentru CEDO, deoarece statele membre intervin de obicei doar atunci cînd o sentinţă afectează un cetăţean propriu. Chestiunea Crucifixului este şi ea unică şi fără precedent: 10 state au decis să explice CEDO care este limita capacităţii sale de a crea noi drepturi, împotriva voinţei statelor membre. În această decizie trebuie să vedem o contrabalansare a puterii Curţii”, a precizat, pentru Zenit, Gregor Puppinck, director al ECLJ.

Agenţia Zenit ne încredinţează că Guvernul italian “face toate demersurile posibile” pentru a obţine anularea sentinţei din 3 noiembrie 2009. Articolul precizează că Marea Cameră urmează să se exprime în speţă pe data de 30 iunie, iar decizia definitivă va fi publicată pînă la sfîrşitul anului în curs.

Este onorant faptul că România s-a alăturat Italiei în demersurile respective. Acest important pas moral şi diplomatic i se datorează în mare măsură actualului şef al diplomaţiei româneşti, d-l Teodor Baconsky, teolog de formaţie şi fost ambasador al României pe lîngă Sfîntul Scaun. Încă din aprilie, Franco Frattini şi Dominique Mamberti ne solicitaseră, în cadrul vizitei ministrului de Externe român la Roma şi Vatican, să susţinem oficial Italia în cauza crucifixelor. Şi iată că în cursul lunii mai, în pofida anumitor reticenţe ale premierului Emil Boc şi ale altor membri ai Guvernului, ministrul a reuşit să obţină o poziţie oficială a României în această speţă. Oficiali ai statului italian şi ai Sfîntului Scaun şi-au exprimat deja satisfacţia pentru decizia Guvernului român.

De menţionat că, pe 28 iunie 2010, Ambasada României pe lîngă Sfîntul Scaun va găzdui la sediul Misiunii, din proprie iniţiativă, o reuniune diplomatică a reprezentanţilor mai multor Misiuni (Italia, Franţa, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia), care şi-au exprimat interesul pentru o astfel de întîlnire colegială, în spiritul viu al Europei creştine. Una dintre temele care urmează să fie discutate pe larg va fi şi aceea a recursului la CEDO, a rolului Bisericii în cadrul societăţii şi a laicismului “pozitiv”.

Cum ne otrăvim singuri

România, te iubesc: Umami, al cincilea gust "periculos de bun". O anchetă excelentă, care ar trebui să ne trezească. Urmăriţi-o pînă la capăt!

Romania, te iubesc: Umami, al cincilea gust "periculos de bun"

StirileProTV.ro

Cerul pe pămînt. Sacru şi modernitate la început de mileniu III

Asociatia "Est-Democratia" si Muzeul Literaturii Romane organizeaza, miercuri 2 iunie a.c., incepind cu ora 17.00, la Casa Pogor, dezbaterea "Cerul pe Pamant. Sacru si modernitate la inceput de mileniu III", moderata de dr. Andi Mihalache.

Evenimentul va include lansarea albumului "Manastiri Moldave" (Bogdan Onofrei) si o dezbatere despre arta, patrimoniu si rolul religiei in secolul XXI. Vor fi prezenti oameni de arta, istorici si preoti.