Intelectualii "Dreptei" au prins grai: "PD-L salvatorul ţării e!"

La ora asta e aproape sigur: România încape pe mîna monstruoasei coaliţii PD-L - PSD. Că se întîmplă aşa, nu mă miră. Mă uluieşte şi mă indignează însă felul în care oameni care se consideră de dreapta ignoră principiile, valorile, morala, bunul-simţ şi caută justificări PD-L şi lui Traian Băsescu pentru comiterea acestei mizerii.

După un moment de tăcere asurzitoare la care i-a obligat şocul loviturii pînă şi pe ei, virtuozi ai paradelor de gîndire, intelectualii publici băsescieni îşi reiau discursul fanatic (demn de o cauză mai bună). Şi găsesc vinovaţi. Nu, nu PD-L e de vină că se înhăitează la guvernare cu partidul baronilor locali, ai clienţilor DNA şi al Sistemului securisto-comunist. PD-L e doar o victimă! PD-L a fost pus în faţa unei alegeri fără ieşire de către cei care n-au votat (şi n-au nici o justificare că n-au votat, în opinia acestor vajnici apărători ai democraţiei prin diktat) şi de către gaşca lui Dinu Patriciu din PNL. Patriciu a dat ordin ca PNL să rămînă în opoziţie mai bine decît să guverneze alături de PD-L. Perfect adevărat. Oligarhul n-a ascuns niciodată că îi preferă pe baronii roşii marionetelor preşedintelui. Şi atunci, PD-L avea de ales: să rămînă în opoziţie, deşi "a cîştigat" alegerile (asta e snoava băsescienilor, în fapt alegerile se cîştigă cu cel puţin 50% plus unu din voturi), să facă un guvern slab susţinut în Parlament de UDMR, alte minorităţi naţionale şi oameni cumpăraţi din celelalte partide, sau să bată palma cu PSD. Şi a ales. Pentru binele poporului. Să mori de rîs, dacă n-ar fi de plîns. Cică PD-L - PSD sînt partide responsabile şi nu pot lăsa ţara la voia întîmplării în vreme de criză. Deci, iată şi dimensiunea etică.

De la H.-R. Patapievici (în Evenimentul zilei) la Traian Ungureanu (Cotidianul), intelectualii pro-Băsescu şi, prin extensie, pro-PD-L, au început să acrediteze ideile de mai sus. Potrivit lor, gestul PD-L nu este altceva decît o jertfă demnă de tot respectul, căci partidul îşi riscă reputaţia şi viitorul (să vedem cine mai votează la următoarele alegeri un partid care şi-a făcut o marcă din slalomul ideologic şi care a cerut votul pentru a-i împiedica pe corupţii din PSD să vină la guvernare, pentru ca acum să-i aducă chiar el). În opinia lui Traian Ungureanu, nu exista altă soluţie pentru ca "proiectul Băsescu" să continue (se înţelege, proiectul pentru România). Care proiect? De patru ani încoace singurul proiect al preşedintelui pare să fi fost acela de a-şi elimina adversarii politici, nereuşid decît să-i întărească. Or cred că un astfel de proiect nu-i interesează deloc pe români.
Tot Ungureanu afirmă că PSD şi PD-L dovedesc, în sfîrşit, maturitate politică. Traian Ungureanu vede în această alianţă la guvernare nici mai mult nici mai puţin decît semnele civilizării României. Şi ne sugerează să mai slăbim discursul moralizator, că a trecut vremea lui.

Ceea ce se întîmplă pe scena noastră politică îmi aminteşte o anecdotă cu renumitul avocat interbelic Istrate Micescu. Dintr-o inexplicabilă confuzie, maestrul l-a acuzat, într-o pledoarie grozavă, pe cel pe care trebuia să-l apere, pentru ca apoi, tras de mînecă de asistenţii săi, să treacă la demolarea întregului eşafodaj de acuzaţii, cu acelaşi aplomb şi aceeaşi persuasiune, smulgînd aplauzele publicului.

Politicienii noştri ne-au dovedit deja că, la o adică, pot fi de stînga, de dreapta, de centru, liber-schimbişti, să se înjure şi să se pupe în acelaşi timp, să se îmbrîncească spre puşcărie şi să se salveze cu maximă dezinhibare şi nestăvilită fervoare. E drept, nu cu aceeaşi strălucitoare retorică a lui Istrate Micescu. Dar au timp şi profesori buni - intelectualii publici - pentru a se perfecţiona. Sînt tare curios pînă cînd vor primi aplauze.

PS:
Aştept să văd şi argumentele în favoarea unui guvern PD-L - PSD ale lui Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Teodor Baconsky şi atîţia alţi sprijinitori retorici ai lui Traian Băsescu. M-aş bucura să nu ia drumul deschis de Patapievici şi Ungureanu. Se poate să fi crezut în Băsescu şi în PD-L şi să se fi înşelat. Cu toţii ne înşelăm. Mi se pare însă neproductiv şi nedemn ca, după ce am înghiţit broasca (apud. Traian Ungureanu), să ne extaziem că a fost delicioasă.

A trecut la cele veşnice sculptorul Vasile Gorduz

Comunicat de presă

Vineri, 12 decembrie 2008, după o lungă suferinţă, stoic îndurată, s-a săvîrşit din viaţă sculptorul Vasile Gorduz.

Artist de o severă forţă interioară, aliind densitatea poeziei şi observaţia acută, Gorduz atinge nivelul exemplar al unei exigenţe care va marca benefic zestrea noastră morală. Opere ca aceea inspirată de uciderea lui Brâncoveanu sau ca efigia majoră înfăţişîndu-l în bronz pe Împăratul Traian, statua veghiind locurile obîrşiei sale, pe Guadalquivir, propun sinteze imperioase, emblematice pentru puterile de suflet ale colectivităţii care se rosteşte prin atare izbînzi. Profesor, după 1990, cu impact adînc asupra făgăduinţelor celor mai autentice ale dezvoltării noastre viitoare, Gorduz e sinonim cu un zenit al plenitudinii ce nu zădărniceşte inefabilul.

Cu aceste daruri dincolo de orice complezenţă, magistral ţinute în cumpănă – autoritate sagace şi vibraţie fremătătoare –, el şi-a croit un rost meritoriu, pe o linie de vîrf a portretului european. Miracolul copilăriei şi puritatea adolescentină, energia nervoasă a creativităţii şi gîndirea în fierbere neostoită – Ion Alin Gheorghiu, Henri H. Catargi, de pildă, Ioan Alexandru, Petre Ţuţea şi Mircea Eliade – respiră, de neuitat, în portretele pe care le-a izbutit sculptorul.

Un asemenea itinerar, pus mereu, în chip lucid, sub înalte constelaţii artistice, aspru aţintite, – de la marile bronzuri ale antichităţii, cele de la Delphi, Artemision, Riacce, pînă la Houdon şi, dintre Români, pînă la Gheorghe D. Anghel –, trebuia să suscite semne de confraternă, legitimă apreciere: Premiul pentru Sculptură al U.A.P., Premiul Naţional decernat de Ministerul Culturii, Premiul „Prometheus”, care l-a distins împreună cu Silvia Radu, tovarăşa sa de nobil destin şi devotată fervoare. Peste vicisitudini şi incomprehensiuni, proprii unei epoci de atîtea ori vitrege, ne rămîne deschisă îndatorirea de a sărbători, la dreapta ei măsură, tensiunea către absolut, şi veghia, susţinînd, ca un resort vital, rigoarea etică inseparabilă de lecţia lui Gorduz.

Nu avea încă răspîndire noţiunea de rezilienţă, de împotrivire la şocurile traumatice, în anul 2000, cînd la Sediul UNESCO din Paris, atunci, proaspăt lansată, Ziua Mondială a Poeziei s-a prăznuit printr-o expoziţie şi un festival ce pivotau în jurul efigiei visător astrale, închipuită de sculptorul nostru, pornind de la masca lui Eminescu. Iar statua pe care apoi Gorduz i-a închinat-o geniului tutelar al sufletului românesc, siluetă generos îndurătoare şi totuşi aptă să se scuture de contingent, de tot ce crispează şi înjoseşte, a dus pînă departe, peste Ocean, la Montréal, unde se ridică acum bronzul, o voce acordată cerurilor, asumînd umilitate şi neprihănită biruinţă.

Pentru cei care vor dori să-şi ia rămas bun, trupul artistului va fi depus sâmbătă, 13 decembrie, începând cu ora 11, la Biserica Mavrogheni din Bucureşti, unde va avea loc duminică la ora 13 şi slujba înmormântării. Cortegiul va pleca apoi la Mănăstirea Cernica unde va avea loc îngroparea, la ora 15.00.

Vasile Gorduz, va creşte, dincolo de moarte, fără emfază şi sfidare, fără orgoliu romantic, într-o lumină blînd radioasă, într-un pilduitor totdeauna, al fiinţării româneşti.

Dan Hăulică

Concert de colinde caritabil

Compania de teatru Passe-Partout Dan Puric organizează, miercuri 17 decembrie, ora 19.00, la Sala Rapsodia (Lipscani, 53), o seară de colinde, cu participarea Grupului Coral "Heruvimii" din Piatra Neamţ, a Grupului Psaltic al Maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti - Bacău şi a Grupului Psaltic "Horevma" al Mănăstirii Turnu - Prahova.
Scopul concertului caritabil "Seara de colinde" este strîngerea de fonduri pentru Centrul de Îngrijiri Paliative Sf. Irina - Voluntari, centru care oferă gratuit asistenţă şi îngrijire bolnavilor de cancer şi leucemie aflaţi în fază terminală.

Dinspre "Dreapta", o tăcere asurzitoare

Au făcut unii cum au făcut şi s-au afirmat ca oameni de dreapta. Oameni fundamentali de stînga sau numai incerţi şi confuzi au ocupat toate culoarele libere într-o democraţie: stînga, centru, dreapta. De la conservatori, trecînd prin liberali şi ecologişti, pînă la socialişti toată lumea s-a simţit deodată reprezentată. Dacă aşa a fost pe scena politică, musai trebuia să se reflecte, ca în oglindă, în "societatea civilă" (civilă, civilă, dar să ştim şi noi!). GDS, Alianţa Civică şi alte grupuscule, foarte influente la vremea lor, deşi moşite de cei mai bolşevici dintre bolşevici, s-au afirmat la Dreapta, prin opoziţie cu Stînga, reprezentată de neocomuniştii lui Iliescu, FSN-FDS-PDSR-PSD. Cei care se opuneau pe principiile adevăratei Drepte, naţionale şi creştine, acestor impostori, au fost imediat etichetaţi de extremişti, fascişti, legionari, iar în registrul strict religios - talibani şi fundamentalişti. Deci, buni de marginalizat. "Onorabili" şi, prin urmare, "credibili" au rămas numai stîngiştii vopsiţi în culorile Dreptei. Ştiu, am mai spus
asta. Azi o repet însă pentru că am un motiv foarte bun: "Dreapta" politică încheie pact cu Stînga, arătînd cîte parale face ideologia, iar "Dreapta" civică, aceea foarte vocală, protestatară, care a impus CDR la guvernare, care l-a sprijinit pe Băsescu în alegeri şi după aceea, care ne-a cerut imperios să fim responsabili şi să votăm în alegerile din 2008 (cu PL-D, care, nu-i aşa?, e singurul de dreapta), tace. Tăcerea ei ne asurzeşte la modul cel mai serios. Să nu protesteze ea, măcar formal, printr-un comunicat, la intenţia PL-D de guverna alături de PSD? Să nu-i ceară ea socoteală lui Băsescu (vă amintiţi, cel care a pus la zidul istoriei comunismul) că permite aşa ceva, în condiţiile în care s-a declarat duşman de moarte al comunismului, al corupţiei, al celor 322 care i-au votat suspendarea din funcţia de preşedinte, al Sistemului ticăloşit însuşi?
Listele de intelectuali ai "Dreptei", pline de nume sonore, nu se mai lasă scrise pentru protest.
"Dreapta" tace adînc, tace cu tîlc, în INTERESUL NAŢIONAL. Haida-de! O fi interesul naţional ca toţi bandiţii să pună mâna pe visteria statului, ca extremiştii maghiari să-şi lăbărţeze mai departe pretenţiile camuflate în drepturi, ca incompetenţii să facă experimente în continuare pe sănătatea şi educaţia acestui popor etc. etc. Căci asta înseamnă un guvern PD-L-PSD. La drept vorbind, n-aş fi sigur că ar fi cu totul altceva un guvern minoritar PD-L (sau PNL), dar măcar renunţaţi la morgă, băieţi, că, oricît vi s-ar părea de incredibil, nu sîntem de tot proşti.

UPDATE
Tăcerea a fost spartă astăzi de H.-R. Patapievici, cu o incercare penibilă de justificare a alianţei PD-L - PSD. În esenţă, Patapievici susţine că pe scena politică românească nimeni nu poate avea încredere în nimeni, drept pentru care PD-L are mai degrabă încredere în PSD decît în PNL :) Onorabilul intelectual pretinde că PD-L nici nu este vinovat de situaţie, întrucît la decizia cooperării cu PSD l-au obligat votul electoratului, pe de o parte, şi jocurile făcute de PSD şi PNL, pe de alta. Ca şi cum, dacă PD-L ar fi un adevărat partid de dreapta (cu principii şi morală), l-ar putea sili cineva să guverneze în orice condiţii, chiar cu riscul de a se sinucide politic.
Eu încă mai sper că Băsescu va avea un moment de luciditate şi le va ordona lui Boc & Co: "la loc comanda!".

Bursele Fundaţiei "Mitropolitul Bartolomeu"

În vreme ce politicienii se bat pe ciolan, vă propun să-i lăsăm cu ale lor şi să citiţi comunicatul de mai jos. Mi se pare mult mai important.
Şi, dacă tot veni vorba despre Părintele Mitropolit Bartolomeu, citiţi-i Memoriile, recent apărute la Polirom, sînt excelente! Voi publica o recenzie în următorul număr al ROST.

(Vom avea de discutat dacă se face guvern PD-L - PSD, nu pentru că mi-aş fi făcut, în ultimii ani, iluzii cu privire la politicieni, dar pentru că asta va vădi încă o dată, şi mult mai clar, lipsa moralei şi a minimei orientări ideologice şi doctrinare în politica de la noi. Sau poate că nu e chiar aşa, numai că "bieţii" noştri politicieni n-au avut de ales şi au bătut din călcîie la un ordin. Vom descîlci şi de unde ar putea veni ordinul.
Pînă atunci, aş putea să-mi întreb retoric amicii care mă îndemnau să votez cu PD-L chiar dacă nu cred în acest partid, doar ca să nu iasă învingător PSD: cu cine aţi votat, fraţilor, cu PSD sau cu PSD? :) Mi-e rîsul amar.)

COMUNICAT

CONCURS PENTRU BURSELE FUNDATIEI „MITROPOLITUL BARTOLOMEU”

Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu” va acorda, prin concurs, începând cu semestrul al doilea (1 martie 2009) al anului scolar 2008-2009 un număr de 17 burse destinate elevilor de liceu, studentilor, masteranzilor si doctoranzilor, repartizate după cum urmează:

· 6 burse pentru elevi - 300 lei/lună

· 6 burse pentru studenti - 300 RON/lună

· 3 burse de cercetare pentru masteranzi - 350 RON/lună din domeniile Teologie, Medicină si Stiintele Naturii

· 2 burse de cercetare pentru doctoranzi - 500 RON/lună din domeniile Teologie si Medicină,

Calendarul desfăsurării concursului:

· 10 Februarie 2009 ora 12, termenul limită pentru depunerea dosarelor, direct sau prin postă, la sediul Fundatiei (400117 Cluj-Napoca; P-ta Avram Iancu 18)

· 14 Februarie 2009 Afisarea rezultatelor

· 15 Februarie 2009 Contestatii si Afisarea rezultatelor finale

Conditiile de participare, precum si actele necesare pentru întocmirea dosarului, se găsesc în Regulamentul de burse aprobat de Colegiul Director si publicat pe situl Fundatiei la www.fundatiabartolomeu.ro.

Pr. Bogdan Ivanov
Administrator Fundatie

ROST despre un poet al temniţelor: Costache Oprişan

Numărul pe luna decembrie al revistei ROST este dedicat memoriei unui luptător anticomunist şi mare poet, Constantin (Costache) Oprişan (1921-1958), mort de tuberculoză în închisoarea Jilava, după ce trecuse prin iadul “reeducării” de la Piteşti. Grav bolnav, i s-a refuzat orice ajutor medical. Costache Oprişan este cel pentru care viitorul părinte Calciu şi-a tăiat venele, în iluzia că ar putea să-l salveze de la moarte hrănindu-l cu sîngele lui. Avea mare har de poet, iar parte din versurile sale compuse închisoare au fost reţinute de colegii săi de celulă de la Jilava, Gheorghe Calciu, Marcel Petrişor şi Iosif V. Iosif. ROST publică o parte din amplul poem „noologic”.
Cei care l-au cunoscut pe Oprişan spun că prin moartea lui prematură am pierdut un creator de geniu.

Din această ediţie a ROST vă mai recomandăm textele: “Cui îi e frică de România?”, o recenzie a lui Silviu Man la cartea “A treia forţă: România profundă?”, de Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon; “Un manual de istorie a comunismului ca un exerciţiu de manipulare”, o analiză de George Enache asupra unei cărţi girate de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului; "«Zeitgeist» sau panorama deşertăciunilor", în care
Paul S. Grigoriu demontează piesă cu piesă un atac subtil împotriva credinţei creştine, dat printr-un film difuzat agresiv mai ales prin internet; "Manifestări ale fundamentalismului islamic", un studiu al teologului braşovean Antonio Aroneasa.
Redacţia ROST anunţă că următorul număr al revistei va apărea la începutul lunii februarie şi va fi dublu, şi pentru ianuarie.

Revista ROST poate fi cumpărată de la chioşcurile Rodipet din toată ţara, iar în Bucureşti – de la librăriile “Vasiliada” şi “Sophia”; în Braşov – de la librăria “Okian”; în Constanţa – de la librăria “Brâncovenească” şi de la Prăvălia Predania; în Suceava – de la librăria “Sf. Voievod Ştefan cel Mare”; în Iaşi - de la librăriile Sedcom Libris; în Cluj - de la librăriile Arhiepiscopiei Ortodoxe.

"Deşteaptă-te, România!"

Televiziunile de ştiri titrează azi, cînd se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire: "La mulţi ani, România!" E o urare care sună a batjocură. Nu ştiu dacă ăi de-o lansează sînt cinici sau doar ipocriţi.

Ne despart 90 de ani de un moment crucial al istoriei noastre, pe care unii băieţi deştepţi foc s-au grăbit să-l coboare, nu demult, la nivelul integrării ţării în UE (care este, în fapt, un soi de anexare benevolă la un alt fel de imperiu, dictată de presiuni politice şi economice internaţionale; deci taman pe dos decît ce s-a întîmplat în 1918). Dar, în realitate, România de astăzi este la depărtare de veacuri de România veche, România profundă, România adevărată.

Ce motiv de sărbătoare avem astăzi? Rememorarea unei izbînzi uriaşe a acestui neam în istorie nu poate fi, de una singură, suficientă pentru veselia generală stropită cu şampanie şi acoperită de salve solemne de tun.

România de azi este lipsită de părţi esenţiale ale trupului său: Basarabia şi Bucovina de Nord.
România de azi priveşte cu îngrijorare tsunamiul economic stîrnit de SUA şi care vine spre noi, neavînd nici o idee despre cum s-ar putea salva.
România de azi este la cheremul mafiei politico-economice născută din împreunarea Securităţii cu PCR (care şi-a schimbat numele de fată, în intenţia de a-şi şterge trecutul de femeie uşoară).
România de azi are o clasă politică alcătuită din pigmei - în comparaţie cu oamenii politici români de acum 90 de ani.
România de azi este sub influenţa unei false elite, lipsită de patriotism şi fără Dumnezeu.
România de azi e scîrbită de ce trăieşte - şi o dovedeşte prin absenteismul cu rol de avertizare de la alegerile desfăşurate ieri.

Unei astfel de Românii, a-i spune "La mulţi ani!" este ca şi cum i-ai ura unui bolnav cronic: "nu ţi-ar mai muri mulţi înainte!". Dacă ne iubim cu adevărat ţara, ar trebui să-i şi să ne urăm în această zi: "Deşteaptă-te, România!"

PS:
Admit că e posibil ca urarea de "La mulţi ani!" să nu vină nici din cinism, nici din ipocrizie. Poate că vine doar dintr-o obişnuinţă tîmpă, sau din prostie pur şi simplu. Însă, realitatea rămâne aceeaşi.