sâmbătă, 13 iulie 2013

Poeme tîrzii (III)



Fotografie din semiprofil

Pleoapa ei dreaptă
zvîcneşte-n obrazul meu stîng,
bărbia ei delicată
aproape umăru-mi atingînd,
gura ei numai şoaptă
către vena mea pulsînd,
încît sîngele descîntă
primăvara venind.


Da

Pentru tine aş fi schimbat polii pămîntului,
ca să facem lumea de la început;
pentru tine aş fi contrazis zborul păsărilor
cu aripile mele interioare;
pentru tine aş fi luat cerul în picioare,
pînă ţi l-aş fi supus;
pentru tine aş fi murit în fiecare toamnă,
spre a te ferici cu învierea mea primăvara;
pentru tine aş fi pus timpul în hamuri de mătase,
ca să te ducă unde vrei...
dacă ai fi spus un cuvînt.


Minunea

Iubito, am crescut din aripa ta dreaptă,
ca o aripă stîngă,
şi-atît de sus am zburat mpreună
de s-a cutremurat cerul
şi s-a împărţit,
ca altă dată marea sub toiagul lui Moise,
deschizîndu-ne drum spre tărîmul făgăduit...
Doar că oamenii-aripi nu rămân împreună
precum aripile păsărilor.
Tu ai fost luată pe valul din dreapta, eu pe valul din stînga.

2 Comentários:

Corina Negreanu spunea...

Câtă incandescență!
Îmi plac poemele, fie ele chiar târzii deși, n-aș zice încă!

Claudiu Târziu spunea...

Vă mulţumesc mult. Şi mă bucur că vă plac.