sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Apostolia Tv - o zi dedicată părintelui Gheorghe Calciu

Apostolia.tv, televiziunea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, transmite în direct Conferința de comemorare a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care face parte din ciclul de conferinţe comemorative ”Martor”, dedicate martirilor mărturisitori din temniţele comuniste.
Transmisiunea a început azi la ora 09:30 şi va dura pînă la orele 17:30 (ora Franței). În acest moment este difuzat un interviu acordat de părintele Calciu, în toamna lui 2006, monahului Moise Iorgovan de la Oaşa (autorul cărţii "Valeriu Gafencu  - Sfîntul Închisorilor" şi al unei excelente serii de dialoguri cu mari figuri ale rezistenţei anticomuniste). Părintele vorbeşte despre ce l-a atras în Frăţia de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare), despre faptul că această organizaţie era una fundamental creştină (şi precizează că nu l-a deturnat duhovniceşte, ci dimpotrivă l-a întărit în credinţă) şi de elită (din punct de vedere intelectual şi al caracterului celor care aderau). "Eram învăţaţi să luptăm pentru Hristos şi pentru Ţară.  (...) În Frăţie eram educaţi în spirit creştin, patriotic şi de corectitudine, nu făceam politică propriu-zis.  (...) Această mişcare a fost de inspiraţie divină. Ideile ei erau creştine şi implicit morale. (...) Moţa şi Marin sînt martiri ai lui Hristos, că pentru el au murit în Spania" - spune părintele Calciu.

UPDATE
Continui să redau aici declaraţii făcute de părintele Calciu în interviul acordat monahului Moise. "Consider că liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este un martir. El şi-a ispăşit greşelile prin martiraj. (...) Mişcarea Legionară a greşit după căderea în politicianism de după moartea Căpitanului. (...) Denigrarea Mişcării a început odată cu naşterea ei şi continuă pînă azi, pentru că diavolul nu doarme."

UPDATE 2
Părintele Calciu povesteşte despre programul duhovnicesc din închisoare. "În închisoare, împreună cu alţi deţinuţi foarte credincioşi, făceam rugăciunea continuă. (...) Toţi eram preocupaţi de cele spirituale la intrarea în închisoare. Dar puţini aveau o bază teologică. (...) Eu şi alţii am învăţat Evanghelia pe de rost, după texte redate de cei care le ştiatu pe bucăţi de săpun."

UPDATE 3
Pr. Calciu: "Prin "reeducarea" de la Piteşti s-a urmărit distrugerea noastră sufletească. Noi nu ne-am dat seama la început. Ne gîndeam că vor doar informaţii de la noi. Unul dintre noi, Mircea Şoltuz, ne-a spus că el va declara tot ce vor vrea cei care ne torturau şi că nu-i este frică de asta, ci de ce va urma după asta. A fost marea lui intuiţie: pentru că după cădere starea sufletească era îngrozitoare. (...) După ce au început chinurile, o vreme încă puteam să ne mai rugăm, dar pe urmă dominanta era teroarea... (...) Cred că Dumnezeu a îngăduit reeducarea de la Piteşti pentru a ne smeri, căci noi ne consideram mai buni decît alţii, salvatori ai neamului".

UPDATE 4
"După ce am ajuns la Jilava, am început din nou să mă rog. Atunci, stînd cu Costache Oprişan în celulă, m-am întors la Hristos. Pînă atunci, revenirea mea în rezistenţa faţă de comunişti, declaraţiile prin care le-am răsturnat procesul reeducării au fost doar o revenire a demnităţii. Toată rezistenţa mi-am bazat-o pe demnitate şi pe ideea de dreptate. Tot de la Dumnezeu a fost şi asta, dar eu nu conştientizam. La procesul "tortionarilor" în care am fost acuzat am fost foarte dur şi am dat pe faţă tot adevărul, că nu noi am pus la cale reeducarea, ci partidul comunist şi Securitatea, prin liderii lor. Tot procesul a fost răsturnat de mine, chiar dacă ei au încercat să mă oprească" - pr. Calciu.

UPDATE 5
Filmul interviului s-a încheiat şi continuă conferinţa în biserică. Sînt invitaţi să vorbească d-nii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu. Dl Petrişor detaliază fazele "reeducării" şi procesul celor consideraţi vinovaţi. Dl Andronescu istoriseşte cum l-a cunoscut pe pr. Calciu şi ce reprezintă părintele pentru conştiinţa românească.

UPDATE 6
La această oră (14.00, ora României), în biserica românească din Paris se slujeşte parastasul pentru părintele Calciu.

UPDATE 7 (15.30)
Vorbeşte dl Răzvan Codrescu despre personalitatea părintelui Calciu.
Lucian Popescu, ucenic al părintelui Calciu, a adus mărturii despre viaţa sfinţitoare a celui evocat, din dosarele de la Securitate, pe care le-a cercetat.
A avut un cuvînt de mulţumire invitaţilor şi de îmbărbătare pentru noi toţi şi ÎPS Iosif.

33 Comentários:

Anonim spunea...

ar fi interesant sa avem si o inregistrare....

Anonim spunea...

Multumiri!
A.

Claudiu Târziu spunea...

@ Anonim (12.24):
Sper sa fie si o inregistrare disponibila in curind. Pina atunci am pus citeva dintre afirmatiile parintelui care mi s-au parut de o importanta deosebita. Este pentru prima data cind am vazut si eu interviul acesta.

Anonim spunea...

Cineva spunea undeva, referindu-se la afirmatiile parintelui Calciu despre ML ca parintele nu e infailibil si ca si sfintii se pot insela. Asa e. Numai aia care denigreaza ML nu se pot insela.

Paul Slayer Grigoriu spunea...

@Anonim: Aceia despre care vorbiti au spus multe lucruri rele despre sfintii inchisorilor, in fata carora denigrarea despre care vorbeati paleste. Nu putem decat sa ne rugam pentru ei.

Anonim spunea...

"cineva spunea", "ăia care", "aceia despre care", "pentru ei" - formidabilă precizie jurnalistică!

un grup de admiratori ai lui Cristoiu

Claudiu Târziu spunea...

@ admiratorii lui Cristoiu:

Mai bine semnati "un grup de tovarasi" :-)
Cit despre precizia jurnalistica, mi se pare un pic excesiv ca pina si comentatorilor de sub articole sa le cerem rigoare gazetareasca :-)
In alta ordine de idei, ma intreb, fara gluma: mai baieti, cum se face ca va apuca numai in marile posturi?

Anonim spunea...

@ Paul Slayer Grigoriu

Ca de exemplu? Ce "lucruri rele" au spus despre sfintii inchisorilor? Puteti sa dati vreun citat?

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Am spus acest lucru si pe blogul domnului Codrescu: nu corespondez cu anonimi. (Si adaug aici: decat daca au ceva interesant de spus).

Anonim spunea...

@P.S. Grigoriu

Deci sa inteleg ca i-ati citat pe "aceia" pe blogul domnului Codrescu? Puteti sa dati va rog linkul cu citatul: "aceia" au spus ca "sfintii inchisorilor asa si pe dincolo..."; au spus ca "sfantul X al inchisorilor asa si pe dincolo", s.a.m.d.? Sau zacusca (de post) merge bine cu marturia mincinoasa?

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Domnul meu, discutia nu-si are rostul, pentru ca imi place sa-mi cunosc interlocutorul. Daca va simtiti vizat - si poate ca va simtiti, de vreme ce insistati atat, in ciuda faptului ca n-am dat niciun nume - nu aveti decat sa va prezentati si sa lamurim lucrurile. Imi mentin afirmatiile: m-am cutremurat si m-am intristat vazand cuvintele scrise/rostite despre unii dintre martirii inchisorilor comuniste. Si nu am folosit o figura de stil cand am spus ca trebuie sa ne rugam pentru cei care le-au spus. Altfel, va multumesc pentru grija pe care o aveti de constiinta mea, insa, din mila lui Dumnezeu, am duhovnic, cu care pot vorbi direct, fara sa fie nevoie sa-i trimit linkuri. Postul cu bine!

Anonim spunea...

"Imi mentin afirmatiile: m-am cutremurat si m-am intristat vazand cuvintele scrise/rostite despre unii dintre martirii inchisorilor comuniste".

Stimabile, va spun eu ce anume ati afirmat cu exactitate. Va citez:

"Aceia despre care vorbiti au spus multe lucruri rele despre sfintii inchisorilor, in fata carora denigrarea despre care vorbeati paleste".

Asadar, va rog a) sa-i identificati pe "aceia"; b) sa definiti termenul "sfintii inchisorilor" si sa-i identificati pe sfintii inchisorilor despre care s-au spus lucruri rele/cutremuratoare; c)sa-i citati pe "aceia", asa cum v-am citat si eu pe dumneavoastra.

Alexandru Sepultura Racu

Paul Slayer Grigoriu spunea...

Va multumesc pentru onestitate - asa putem vorbi direct. Imi mentin afirmatiile si le pot sustine. Insa nu ati vrea sa facem acest lucru in particular? Scopul meu nu este o balacareala publica - de aceea am evitat sa dau nume -, ci o atitudine comuna mai respectuoasa fata de unii dintre martirii secolului XX. In acest sens imi puteti scrie la sinuhe.egipteanul@gmail.com . Daca insa insistati - si daca si Claudiu va fi de acord - pot face precizarile pe care mi le cereti si aici.

Anonim spunea...

@ Paul Slayer Grigoriu

Prefer sa lamurim lucrurile public. Eu v-am cerut doar sa va spijiniti acuzatia prin citate. Nu vad de ce acest lucru ar trebui sa implice musai o balacareala. Nici mie nu-mi place balacareala. Imi place doar transparenta.

Altminteri, daca vreti sa-mi spuneti ceva si in privat, ii puteti cere lui Claudiu adresa mea de e-mail.

A. R.

Paul Slayer Grigoriu spunea...

(I)
In prima faza nu am vrut sa numesc pe nimeni: nu e caderea mea sa judec, iar cand il vad pe altul pacatuind stiu ca nu trebuie sa-l vadesc. In plus, putini sunt cei desavarsiti, deci unde vad paiul in ochiul altuia e foarte posibil sa nu observ barna din ochiul meu. Insa va voi raspunde punctual, pentru ca mi-ati cerut-o. Prin "sfintii inchisorilor" ii inteleg pe cei care au suferit si au murit in temnitele comuniste marturisindu-L pe Hristos. Nu sunt eu in masura sa spun care anume dintre ei este sfant. Dar cred ca, in general, putem cadea de acord asupra faptului ca intre cei care au suferit acolo a inflorit sfintenia. In privinta lui Valeriu Gafencu exista o (cvasi-)unanimitate, dar cred ca straluciri ale Duhului se vad si la parintele Gheorghe Calciu, la parintele Arsenie Papacioc, la Ioan Ianolide, la parintele Daniil (Sandu) Tudor si la atatia altii.
De aici intervine pozitia « acelora » despre care am scris ca au spus vorbe urate despre sfintii inchisorilor. Unul dintre ei sunteti dumneavoastra, altii sunt gazduiti la rubrica de comentarii de pe blogul dumneavoastra. Am inteles, in prima faza, punctul de vedere pe care il sustineti : condamnati Miscarea Legionara. Este o discutie care poate fi purtata cu argumente valide, dar a carei esenta se pierde atunci cand umorile – ca sa nu spun ura – se amesteca intre cugetarile rationale. Pentru ca, in focul discutiei, nu ati ezitat, nici dumneavoastra nici cei pe care cu ospitalitate ii gazduiti, sa loviti in suferinzii din inchisorile comuniste. Nu vreau sa ma socotiti ipocrit : recent am aprofundat cele intamplate la Pitesti. Fiecare rand din cele citite ma cutremura. Si cand vad ca acei oameni care au fost pur si simplu desfiintati fizic si spiritual sufera astazi un nou martiriu verbal prin cele spuse de dumneavoastra, ma umplu din nou de durere, in nevrednicia mea. Dupa cum am spus si intr-o postare de pe blogul meu, aici discutia nu mai e despre ce a fost bun in legionarism – daca a fost ceva. Dumneavoastra pur si simplu ii atacati virulent pe toti cei care au avut vreo legatura cu miscarea si le refuzati orice fel de relatie cu Hristos. Pentru a cita o afirmatie facuta de domnul Platon cu care ati fost de acord, « un legionar nu poate fi crestin ». Cred ca ar trebui sa fim mai prudenti cand spunem asemenea lucruri : ganditi-va la parintele Calciu, intrebati-va daca a fost crestin, daca a fost legionar, apoi vedeti daca mai puteti face afirmatii atat de transante. Pentru ca asta va reprosez : a spune ca legionarismul nu e crestin e o discutie filosofica ; a spune ca un legionar nu poate fi crestin e atac la adresa unora care au murit cu Hristos pe buze, iar acest lucru e nesabuit si vatamator.

Paul Slayer Grigoriu spunea...

(II)
Citez un comentariu la o postare de pe blogul dumneavoastra : « Fratii de cruce erau un fel de adolescenti emo, de neogotici ai epocii. Pacat ca n-aveau si “etnobotanice”. » (semneaza « Vechii caini de paza »). Printre acesti frati de cruce se numara si tanarul Anghel Papacioc. Chiar si daca ne gandim la el atunci, cred ca « adolescent emo neogotic » e o jignire, e un lucru rau, ca sa citez din afirmatia mea anterioara. Si e un lucru pe care ar fi trebuit sa-l amendati, daca nu cumva sunteti de acord cu el.
Intre argumentele grupului dumneavoastra se spune ca si talharul de pe cruce a fost raufacator si s-a mantuit, dar acest lucru nu e un argument pentru justificarea talhariei. E o retorica ipocrita. Pentru ca talharul s-a pocait si a recunoscut ca era rastignit pentru pacatele lui, in timp ce unii dintre martirii inchisorilor nu s-au lepadat de legionarism, nu l-au socotit ca pe un pacat. Despre Valeriu Gafencu se stie ca a spus ca regreta ca nu a imbracat « de la inceput camasa lui Hristos », dar, in acelasi timp ca nu regreta « ca a imbracat camasa verde ». Mai mult, tot domnul Fedorovici lanseaza un atac la adresa fostilor si actualilor legionari printr-un citat din parintele Arsenie Papacioc. (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/07/ubi-veritas-ibi-ecclesia.html) Nestiinta sau fatarnicie ? Pentru ca, desi parintele Arsenie nu mai facea decat « politica lui Hristos », a pastrat mereu un loc aparte in inima sa Miscarii Legionare. Despre parintele Gheorghe Calciu nu mai vorbesc.

Paul Slayer Grigoriu spunea...

(III - final)
Revenind : ca Miscarea Legionara este sau nu compatibila cu crestinismul e o discutie care poate fi purtata multa vreme. Ca unii dintre legionari au dat dovada de o atitudine profund duhovniceasca e un lucru ce nu poate fi negat decat hulind impotriva unui martiriu la dimensiunile caruia nu cred ca cineva din generatia noastra se poate ridica. Priviti atitudinea lui N. Steinhardt fata de legionarii din inchisori si apoi incercati sa o comparati cu a dumeavoastra. Atat va cer. Luati aminte la martirii dintre legionari si intrebati-va daca eu sau dumneavoastra am fi putut sa ne apropiem de inaltimea lor spirituala. Si recititi ce scrieti pe blog : « De ce e mai degraba sfant unul pe care l-au omorat comunistii pentru ca se pupa in bot, din dragoste de neam si tara cu nazistii, decat un preot de rand care a murit aparand niste amarati? » « Se pupa in bot (...) cu nazistii » ? Asa vorbiti dumneavoastra despre Gheorghe Calciu ? Despre Arsenie Papacioc ? Despre Constantin Oprisan ? Domnule Racu, despre mine ati scris ca nu ma duce mintea. Cu siguranta, aveti dreptate. Dar tocmai pentru ca pe dumneavoastra va duce, va intreb, nu va e frica de Dumnezeu ? Nu va temeti sa spuneti asemenea cuvinte despre oameni care au suferit dincolo de ce ne putem noi imagina ? Nu va temeti ca amestecand o disputa ce tine de doctrine si idei cu atacuri directe impotriva unor martiri va incarcati constiinta ?
Asa ca, dupa cum am spus in comentariul de la care a pornit aceasta disputa, denigrarea legiunii paleste in fata lucrurilor cu adevarat urate spuse – fie si indirect – despre unii dintre sfintii inchisorilor. Nu polemica o caut. Caut cinstirea martiriului si nu ma intereseaza daca martirul e legionar, liberal sau national-taranist, atata timp cat Il marturiseste pe Hristos. La acest lucru va rog sa va ganditi, iar daca m-am exprimat prost sa ma iertati. Nu e vorba despre mine aici. Ci despre a nu-i martiriza si postum pe niste oameni care au suferit destul in timpul vietii.

Anonim spunea...

Mă apucă doar dinspre nord-nord vest; când bate vântul dinspre sud, ştiu să deosebesc un uliu de un bâtlan

HamHam Let

Anonim spunea...

I

Domnule Grigoriu,

In postarile anterioare v-am rugat sa definiti termenul de sfant al inchisorilor, sa-i identificati pe cei care au afirmat lucruri cutremuratoare despre sfintii incisorilor si sa-i citati.
Dumneavoastra ati definit un sfant al inchisorilor in urmatorul fel: cineva care "a suferit si a murit in temnitele comuniste marturisindu-L pe Hristos". Dupa cum rezulta din cele trei citate pe care le-ati dat (unul care imi apartine, unul al lui Mircea Platon, cu care sunt si eu de acord si unul al unui postac anonim de pe blogul meu) in definitia dumneavoastra de sfant al inchisorilor intra, printre altele si: a) un legionar; b) un frate de cruce; c) "unul care s-a pupat in bot cu nazistii". Asadar, cine loveste in acestia (legionari, frati de cruce, cei care s-au pupat in bot cu nazistii) loveste automat in sfintii inchisorilor.
Nu mai am de gand sa repet in baza caror argumente socotesc crestinismul si legionarismul drept incompatibile (cine este interesat poate sa intre pe blogul meu), nici sa intru intr-o discutie interminabila cu privire la nu stiu ce marturii care se gasesc prin cotloanele obscure ale internetului. In ceea ce ma priveste, consider demna de luat in seama doar o opinie pe care cineva si-o asuma in mod public, clar si transparent si pe care este gata sa o apere intr-o polemica (publica, nu la o bere). De aceea v-am si rugat sa lamurim lucrurile in mod public.

Anonim spunea...

II

Din moment ce v-am rugat doar sa-i numiti si sa-i citati pe cei pe care ii acuzati, ma voi referi doar la citatele cu pricina. Sa le luam pe rand:
a)« un legionar nu poate fi crestin » - Definesc termenul legionar in urmatorul fel (altminteri, daca nu definim termenii, legionar poate insemna orice si nimic si, ca atare, eu si cu dumneavoastra nu ne vom putea intelege in veac): cineva care subscrie la totalitatea invataturilor ideologilor legionari (Codreanu, Mota & co). Deci nu cineva care este prost informat cu privire la acele invataturi, sau cineva care, din imaturitate, decupeaza de acolo ce-i place lui, sau cineva care s-a ratacit printre legionari in drum spre casa si n-a avut timp sa se dezmeticeasca ca l-au saltat comunistii. In acest sens, imi mentin afirmatia: un legionar nu poate fi crestin (nu-l poate marturisi corect pe Hristos), la fel cum nu poate fi nici un nazist crestin sau un comunist. Pentru a-mi sustine aceasta afirmatie i-am citat pe ideologii invocati (Codreanu, Mota)pe blogul meu. Cine e interesat gaseste citatele pe blogul meu.
b)citatul privitor la adolescentii emo - dupa parerea mea, comentatorul respectiv a vrut sa sublinieze faptul ca multi dintre tinerii din fratiile de cruce erau niste tineri naivi (asa cum am fost toti candva) care se drogau cu drogul ideologiei (asa cum ne-am drogat toti candva cu ratacirile generatiei noastre), asa cum au facut-o si alti tineri de pe alte meleaguri la vremea aceea. Nu vad de ce acest lucru ar trebui sa reprezinte un fel de stigmat care afecteaza pe cineva pentru toata viata. Doar daca individul in cauza nu s-a maturizat. Ceea ce este cam grav. In acest sens nu vad de ce acel citat ar constitui o jignire la adresa parintelui Arsenie, din moment ce intre adolescentul Anghel Papacioc si monahul Arsenie Papacioc, recent mutat la Domnul, e o distanta ca de la pamant la cer (sau cel putin asa vad eu lucrurile). Dar poate ca retorica utilizata a fost mai dura decat era cazul. De mentionat ca anonimul cu pricina polemiza cu un sofist legionaroid care arunca cu jigniri in dreapta si in stanga in numele sfintilor inchisorilor.

Anonim spunea...

III

c) « De ce e mai degraba sfant unul pe care l-au omorat comunistii pentru ca se pupa in bot, din dragoste de neam si tara cu nazistii, decat un preot de rand care a murit aparand niste amarati? » - La ce anume ma refer cand spun "se pupa in bot cu nazistii". Pai simplu: impartasea aspecte crimnale ale ideologiei naziste (gen promovarea eugeniei) si actiona in consecinta. Nu am dat nici un nume tocmai pentru ca lucrurile trebuie cercetate minutios de la caz la caz (dovada ca nu-i bag si nu vreau sa-i bag pe toti legionarii in aceeasi oala) ca sa se vada cine ce a zis si a facut. Iar eu nu am avut timp sa fac lucrul acesta. E treaba istoricilor. Cat despre cei care chiar se fac vinovati de cele mentionate mai sus, nu pot decat sa repet intrebarea de mai sus: « De ce e mai degraba sfant unul pe care l-au omorat comunistii pentru ca se pupa in bot, din dragoste de neam si tara cu nazistii, decat un preot de rand care a murit aparand niste amarati? ». E o intrebare retorica. De bun simt. Sa inteleg ca dumneavoastra ganditi altfel?
La final cateva observatii. Pentru dumneavoastra termenii "sfant al inchisorilor" si "legionar" se suprapun, sau se intersecteaza intr-atat de mult, incat oricine critica si ironizeaza legionarismul huleste pe sfintii inchisorilor. Pentru amicul C. Tarziu, angajamentul legionar al unor sfinti ai inchisorilor pe care-i promoveaza (si bine face) Asociatia Rost este echivalent cu angajamentul comunist de care ati dat dumneavoastra dovada ca pionier pe timpul lui Ceausescu. Adica nul. Mai mult, tot amicul C.T. ne informeaza ca unul dintre sfintii inchisorilor pe care-i promoveaza Asociatia Rost, parintele Daniil Sandu Tudor, a fost „un adversar redutabil” al Legiunii http://www.rostonline.org/rost/sep2008/editorial.shtml. Asadar, dumneavoastra nu va certati doar cu mine ci si cu amicul C.T. Cel putin cu cel de atunci. Daca intre timp amicul C.T. si-a schimbat opiniile, fiind acum de acord cu dumneavoastra, as face urmatoarele recomandari:

Anonim spunea...

IV

a)La urmatoarele conferinte despre sfintii inchisorilor sa mentioneze de la bun inceput ca termenii sfant al inchisorilor si legionar sunt echivalenti, sau se suprapun in asemenea masura, incat automat cine ataca Miscarea Legionara se face vinovat de atacuri la adresa sfintilor.
b) Din moment ce se ocupa de sfinti, sau mai exact de persoane propuse spre canonizare, sa ceara parerea episcopului locului (evident, o parere care sa fie exprimata in mod public) cu privire la ideea exprimata in paragraful precedent (punctul a). Consider ca in aceste chestiuni, foarte importante si pe deplin respectabile in sine, lucrurile trebuie facute in mod transparent si cu randuiala.
c) Din moment ce parintele SanduTudor a fost „un adversar redutabil” al Legiunii, sa-l scoata din distributie si sa se roage pentru el impreuna cu prietenii, caci, din cate se pare, cu multe si mari pacate s-a mutat la Domnul (daca nu cumva ne va informa vreun unchi anonim pe vreun blog obscur ca si Sandu Tudor a imbracat camasa verde pe patul de moarte, pocaindu-se cu lacrimi pentru atacurile la adresa „sfintilor legionari”). Nu de alta, dar daca tot suim Miscarea Legionara in carca sfintilor, macar sa nu-i suim si pe sfintii legionari in carca sfintilor antilegionari (intra aici si Mircea Vulcanescu). Chiar nu mi se pare corect.

Post cu folos si pace sufleteasca va doresc fratilor!
PS: In cazul in care cineva chiar este interesat sa afle pozitia mea (nu a anonimilor care posteaza pe blogul meu) cu privire la legionarii torturati si/sau ucisi in temnitele comuniste, o gaseste in urmatorul articol (care l-am postat pe blogul meu asta primavara, deci, cu destul de mult timp in ura): http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/13/postmodernism-in-camasa-verde/

Anonim spunea...

Din pricina oboselii (am scris comentariul in timpul unei insomnii) mi-au scapat niste greseli gramaticale: care in loc de pe care, o cacofonie, niste litere lipsa, etc.

A.R.

Anonim spunea...

Cateva observatii marginale la cele scrise de A.R. :
1. Obsesia dansului cu berea se poate explica in mai multe feluri. Sau atat a retinut el din istoria contemporana,ca Hitler isi tinea multe din discursurile sale timpurii in berariile din Munchen,deci toti "fasistii" comploteaza la o bere, sau chiar are nevoie de Alcoholics Anonymous.
2. Spune fara sa roseasca "nici mie nu-mi place balacareala" cand de fapt asta face de un an pe blogul sau. Cand reuseste sa iasa din "vizuina fara ideologie" se exprima cu "domnul Codrescu" sau "amicul C.T." . Decum se intoarce in barlog, "amicul C.T." devine In-Tarziatul, "Domnul Codrescu" devine Adolf (a se citi Hitler), Paul Grigoriu devine satanist ,eu fiind evident rasistul duhovnicesc ,etc. Ca sa nu mai continui lunga lista de "ne-balacareala" gen afirmatia precum ca avem svastica imprimata pe creier.. Sa nu se inteleaga gresit. Personal, orice insulta venita de la cineva de teapa dansului, o consider drept compliment.

se continua

Radu Greuceanu

Anonim spunea...

Continuare

3. Probabil ca dl. Racu va obiecta ca unele lucruri nu sunt scrise de dansul, ci de gingasii sai comentatori. In primul rand sa invete ce inseamna a fi moderator pe blog, altminteri cei ce se aseamana se aduna. In al doilea rand oricat s-ar ascunde A.R. dupa diverse pseudonime, e usor de dibuit dupa stilul sau "inegalabil". Singuratatea de pe blog o rezolva admirabil devenind cand muschetar, cand fetita, cand mafiot, pirat, etc. Fantezia bogata si lecturile din adolescenta (prelungita ?) se dovedesca a-i fi de mare folos.
3. Obsesia cu eugenia e doar un produs natural al lipsei de cunostiinte istorice, precum am incercat sa-i dovedesc cu ceva vreme in urma. Nu era vorba ca eugenia ar fi un lucru bun sau admirabil, ci doar ca nu poate fi identificata ca ceva specific fascismului sau nazismului. A se vedea (ca un ultim exemplu din nenumaratele mostre posibile) articolul "Eugenie pentru neamul romanesc" de Dr. Gr. Odobescu din REVISTA FUNDATIILOR REGALE din 1 ianuarie 1936.

se continua

Radu Greuceanu

Anonim spunea...

final

Nu are rost sa mai lungesc lucrurile. Cu siguranta s-ar putea usor scrie un volum de cateva sute de pagini intitulat "Aberatiile lui A.R." dar nimeni nu si-ar pierde timpul ca asa ceva. Raspunsul domnului Codrescu pe blogul sau e suficient.
A.R. nu citeste decat pe sarite (dar pune pariuri), ce citeste o face in diagonal, iar de inteles, intelege dar nu pricepe...
Edificator e faptul ca intr-un an intreg de constructie mareata a unui conservatorism "fara ideologie" dansul nu face trimiteri la mai nici una din figurile reprezentative a gandirii de dreapta romaneasca din ultimii 150 de ani. Nici Eminescu, nici Hasdeu, nici Goga, nici Aurel Popovici, nici Paulescu, Bancila, Crainic, etc. Pai cum (ca sa folosim o expresie uzuala a dansului), daca se "pupau in bot cu nazistii".
Saracul Maniu, probabil ca face piruete in mormant vazand ce epigon ii invoca numele din cand in cand. Sa speram ca vortexul creat de rasucirile disperate si amarate ale Sfinxului de la Badacin sa-l transporte definitiv pe A.R. si Co. in acel univers paralel cu istoria nationala,cu onoarea, cu cinstea, in acea zona crepusculara pe care o locuieste deja in desavarsita nesimtire.

Radu Greuceanu

Anonim spunea...

@Radu Greu(decap)ceanu

1. Stimate tovarăş (că camarad nu pot să-ţi spun, ca să parafrazez din Siciliana lui Baranga), eugenia NU ESTE CREŞTINĂ. Punct. Poa' să stea cu ea în bot şi americanii, şi ruşii - tot necreştină rămâne.
2. Dacă utilizez expresia "Ardei umplut Cristoiu" asta înseamnă că paternitatea îi aparţine celui ce a scris-o în acel moment sau lui VC Tudor (acest titan al pamfletului românesc, fie-i opera eternă)?
3. Ştiam că susţinătorul Marelui Cârmaci. Nu, nu mă refer la Marele Cârmaci din poeziile lui VC Tudor (fie-i opera recunoscută), ci la acela pe care-l consideraţi voi a fi marele cârmăcel. Mai degrabă cârnăţel, după părerea mea.

Cristoiu's gruopie

Din fericire, proprietarul blogului acesta nu va în-târzia şi va modera (a se înţelege "a cenzura") replica noastră inoportună.

Anonim spunea...

Rău fac d-l Târziu că îl mai postează şi d-l Grigoriu că se angajează într-o polemică devenită demult oţioasă. Poţi convinge (sau măcar poţi încerca să convingi), cu argumente materiale sau principiale, pe cineva de bună-credinţă şi teafăr la cap. D-l Racu, din păcate, a dovedit cu prisosinţă că nu este nici una, nici alta. Ce şi cum mai poţi discuta cu un om care se încăpăţînează (supralicitînd, de regulă, în marile posturi bisericeşti) să susţină, monocord şi maniacal, incompatibilitatea cu creştinismul a unei mişcări din care au făcut parte cîteva mii de preoţi şi călugări, şi cu care au simpatizat alte cîteva mii (printre care mai mulţi ierarhi bisericeşti şi majoritatea marilor duhovnici români ai secolului XX), care a dat sute de martiri ai Crucii (în temniţele comuniste şi nu numai) şi despre care un Mircea Eliade a putut afirma ferm (nu doar în vîrtejul epocii, ci şi la deplina maturitate, cînd toate mizele şi patimile tinereţii se stinseseră demult) că a fost singura mişcare de la noi care „a luat în serios creştinismul şi Biserica”, socotind-o (ca şi întemeietorul ei, al cărui „cîntec de lebădă” a fost memorabila mărturie creştină a însemnărilor de la Jilava) mai mult „o sectă mistică” decît o grupare politică?!
Pe un daltonist e zadarnic să încerci să-l lămureşti asupra culorilor (de nuanţe nici nu mai vorbesc). Între altele, orice i-ai spune sau i-ai face, d-l Racu vede verde – ca să nu zic „cai verzi pe pereţi” – peste tot, chiar şi acolo unde roşul este pentru oricine evident. Iar verdele este pentru dumnealui culoarea diavolului, faţă de care negrul păleşte de departe.
Sau ce aş putea eu discuta cu un om (aici, evident, nu numai bolnav, dar şi profund „necinstit sufleteşte”, ca să vorbesc – sîc! – ca legionarii) care poate pretinde că eu aş unelti „legionăreşte” nu cu vechii legionari (care aproape că nu mai există) sau cu noii legionari (care mă înjură pe unde apucă), nu cu cine ştie ce protocronişti sau naţional-securişti, nu cu cine ştie ce extremişti sau terorişti de pe mapamond, ci cu însăşi puterea politică actuală din România, cot la cot cu d-l Vladimir Tismăneanu (pe care nici nu-l cunosc personal) şi cu d-l Teodor Baconsky (pe care nu l-am mai văzut faţă către faţă de ani de zile), şi nu numai în „solda” PDL-ului şi a preşedintelui Băsescu (despre care am scris lucruri grele chiar pe acest blog), dar chiar în aceea a… Fundaţiei „Konrad Adenauer” şi – ţineţi-vă bine! – a intereselor oculte ale Germaniei (rămînînd, adaug eu în paranteză, să mai învăţ şi nemţeşte, ca să pot sluji cît mai bine cauza germană – ca d-l Pleşu, bunăoară, cu care, după un alt „iluminat” al blogurilor, întreţin relaţii homosexuale şi mănînc din osînza „Noii Europe”, chit că n-am călcat niciodată în sediul de pe strada Plantelor!)?!
În faţa unor asemenea enormităţi – din care se vede că între d-l Racu şi d-l Roncea e mai multă asemănare decît iniţiala numelor – eu unul cred că tăcerea este singura reacţie cît de cît normală (presupunînd că te poţi raporta normal la anormalitate). De la o vreme, cînd îl citesc pe d-l Racu, mi-e ruşine mie, cum se zice, de ruşinea dumnealui…
Partea bună este că d-l Racu se descalifică singur prin fixitatea ideilor şi prin absurditatea mistificărilor (mai mult sau mai puţin calomnioase), aşa că mă îndoiesc că cineva (cu excepţia – interesată – a d-lor Fedorovici şi Platon) îl mai poate lua în serios (necum să-i mai dea şi credit). Prin urmare, îndrăznesc să-i sfătuiesc pe mai tinerii mei prieteni Claudiu Târziu şi Paul Slayer Grigoriu să lase racul să fiarbă doar în apa propriului său blog (şi, eventual, să mediteze asupra paradoxului că numai pe sine, oricît de roşu ar deveni prin fierbere, d-l Racu nu se vede… verde).

Răzvan CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.com/

Anonim spunea...

Quod Erat Demonstrandum

Radu Greuceanu

Iulian Capsali spunea...

Perfect de acord cu Razvan Codrescu. Nu ai cu cine si va mai si smintiti in post cu vocea monomaniacala a unui ventriloc in diverse ipostasuri. Draga Paul Slayer, draga Claudiu, se apropie Craciunul, nu va mai faceti sange rau acolo unde nu este cazul. Poate fi amuzant sa-l vezi in mediul sau, alaturi de magarul papuas si altii de aceeasi teapa. Eu, spun sincer, am renuntat de mult si la asta. E plictiseala mare. Dar chiar sa-l primesti in casa ta cu muzica de patefon stricat cu tot? Nu-i prea mult? :)

Anonim spunea...

Interesant, renumitul istoric Gheorghe Buzatu, in prefata la noua editie a "Pentru legionari", scoasa in toamna aceasta la Tipo Moldova, da de pamant cu politrucii si "istoricii" antilegionari. Mi se pare ca o face pentru prima data atat de transant si dur. Spune ca antilegionarii sunt niste idioti, certati cu istoria, lumea si cu... Dumnezeu.
Dar probabil ca cei vizati il vor baga si pe dansul in oala propagandistilor legionari, ca sa nu i se mai ia opiniile in seama, in ciuda operei sale.
http://www.ziaristionline.ro/2011/09/13/corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-cu-un-avertisment-de-gheorghe-buzatu-exclusiv-ziaristi-online/

Anonim spunea...

De mentionat ca anul acesta s-au implinit 75 de ani de la aparitia cartii "Pentru Legionari". Un frumos articol i-a dedicat Manoilescu la vremea respectiva.

Radu Greuceanu

Anonim spunea...

Verde nu poate fi-nici inverzit
Ca primavara inca n-a sosit.
Asa ca trebuie-nteles,saracu'
Nu poate fi decit ce este:Racu.