Despre viitorul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Patriarhul Daniel le-a cerut ieri sinodalilor şi tuturor creştinilor (inclusiv jurnaliştilor care mai poartă nume de creştin) linişte, pentru 40 de zile, în privinţa succesiunii la Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi a dat asigurări că nu se pune problema desfiinţării acesteia. Puţin cam tîrziu, întrucît ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, apucase deja să declare belicos că aşteaptă să treacă perioada de doliu pentru a se convinge dacă înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului “a fost de la Duhul Sfînt sau nu” şi dacă nu, eparhiile care o compun vor reveni la Mitropolia Ardealului. Asta deşi Înaltpresfinţia Sa a susţinut prin vot, în Sf. Sinod, înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, acum cîţiva ani.

De asemenea, vreo doi ziarişti, care cultivă asiduu dezbinarea şi denigrarea BOR, au pledat pentru “reunificarea Ardealului ortodox” – de parcă n-am fi cu toţii în aceeaşi Biserică. Ba unul susţine că Sibiul este dintotdeauna inima Ardealului şi că numai acolo trebuie să fie mitropolie. Mi-e drag şi mie Sibiul, am prieteni acolo şi amintiri foarte plăcute legate de frumosul oraş, dar, să fim serioşi, Clujul a fost şi rămîne inima Ardealului (cultural, religios, economic, politic). În plus, Clujul este metropolă, de unde şi dorinţa firească de a avea mitropolie.

Mă gîndeam că, după demonstraţia de dragoste pentru vlădica Bartolomeu făcută de peste 10.000 de creştini, joi, la înmormântarea mitropolitului, detractorii acestuia vor avea minima precauţie să tacă o vreme. Destul că l-au înjurat încă din ziua morţii. Dar ţi-ai găsit! Nu-şi pot stăpîni accesele de ură faţă de tot ce ţine de memoria marelui ierarh, deci şi faţă de Mitropolia de la Cluj.

Aşadar, mă tem că îndemnul la pace şi reculegere al PF Daniel nu va fi urmat decît de o parte dintre sinodali.

Desfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei Crişanei şi Maramureşului ar fi însă o greşeală şi din punct de vedere pastoral-misionar, tulburînd creştinii din Ardeal, şi de imagine (ar însemna că un întreg Sinod a fost învîrtit pe degete de ÎPS Bartolomeu, în 2005, cînd a fost creată Mitropolia şi că opozanţii săi au aşteptat să moară pentru a face ceva împotriva lui şi a ceea ce a construit el). Şi nu cred că PF Daniel poate permite comiterea unei astfel de greşeli.

Mai bine ne-ar preocupa cine îi va urma în scaunul de mitropolit vlădicăi Bartolomeu, că nu va fi simplu pentru nimeni să se măsoare cu această personalitate a Bisericii.

Ştiu că ÎPS Ioan Selejean, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, este dat ca favorit, şi n-ar fi deloc o alegere rea. Înaltpreasfinţitul are experienţă de misionarism în condiţii foarte dificile, este un patriot autentic şi un apărător al Ortodoxiei şi are realizări importante în arhiepiscopia sa.

Însă, la fel de nimerit, prin calităţile şi lucrarea sa, mi se pare a fi şi ÎPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Alba Iuliei, care are şi o latură duhovnicească mai pronunţată.

Ar mai putea apărea şi alţi candidaţi, dar numai dintre episcopii cu cel puţin şapte ani vechime la cîrma eparhiei lor, din cîte am înţeles.

Oricum, nădejdea ne este că Sinodul va alege persoana cea mai potrivită.

Iarna marilor despărţiri. A murit şi Vasile Paraschiv

Vasile Paraschiv, una dintre cele mai cunoscute figuri ale disidenței anticomuniste, a decedat astăzi la Ploiești. În urma sa rămâne o biografie excepțională, demnă de manualele de istorie, și un destin căruia România postcomunistă i-a refuzat orice despăgubire pentru torturile la care a fost supus de Securitate - scrie Evenimentul Zilei.

Citiţi şi Vasile Paraschiv, "nebunul" care a învins Securitatea.

Sorin Lavric: "Cine nu dispera, nu-L descopera pe Dumnezeu"

Interviul de mai jos nu e un simplu text publicistic, ci o marturie de o sinceritate nemiloasa in expresie si dramatica pe fond. Da seama, pornind de la un caz particular, despre zbuciumul sufletesc al omului modern.
Pe Sorin Lavric (n. 1967) l-am intalnit in multe locuri unde stiam ca vom simti "adierea divina": la piese de teatru crestine, la lansari de carte cu miza religioasa, la concerte de colinde, la Simpozionul de Martirologie de la Bucuresti, din toamna anului trecut. Si i-am simtit fiorul mistic in eseurile pe care i le-am citit cu nesat in diverse reviste, ca si in cartea Noica si Miscarea Legionara, premiata de Academia Romana. Asadar, ma asteptam la un dialog despre bucuriile credintei. Dar Sorin Lavric mi-a deschis usa spre avatarurile credintei, intr-un chip neconventional si uluitor. Continuarea in Formula As.

Testamentul mitropolitului Bartolomeu Anania

Subsemnatul ANANIA VALERIU, pe numele de călugăr BARTOLOMEU, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului Albei, Crişanei şi Maramureşului, domiciliat în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 18, în vârstă de 88 de ani, aflându-mă în deplinătatea facultăţilor mintale, nesilit de nimeni, din voinţa mea liberă şi neviciată, dar cu sănătatea trupului din ce în ce mai şubredă şi cu sentimentul că nu mai e mult până când Domnul mă va chema acolo unde va crede El de cuviinţă, pentru cazul încetării mele din viaţă, însemnez aici câteva gânduri testamentare, spre cuvenită plinire şi fac următoarea dispoziţie testamentară:

Las toate drepturile mele de autor Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Vreau ca drepturile mele de autor de pe urma Bibliei, la diortosirea căreia am lucrat 11 ani, să revină Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Doresc ca Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, al cărei fondator sunt, să îmi ducă mai departe memoria, să nu fie niciodată desfiinţată, să nu-i fie schimbat scopul principal pentru care a fost înfiinţată, iar banii şi întregul ei patrimoniu să nu poată fi folosit în alte scopuri de către nimeni.

Fiind călugăr de la vârsta de 20 de ani, am renunţat la orice fel de moştenire de la părinţii mei, totul revenindu-le copiilor şi nepoţilor lor. Economiile mele băneşti din ultimii ani, depuse în conturile mele de la bancă sau în casa de fier pentru eventualele trebuinţe medicale şi aflate, sub semnătură şi cheie, în grija arhidiaconului Gavril Vârva, vor fi transferate în contul Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu”.

Singura mea avere sunt biblioteca şi manuscrisele personale, precum şi colecţia de acte, scrisori şi fotografii, toate aflate în reşedinţa mea din Mânăstirea Nicula, pe rafturi şi în două seifuri metalice, sub auspiciile Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, din al cărui colegiu director face parte şi stareţul acestei mânăstiri. Dacă şi când se va considera că acestea pot prezenta un oarecare interes pentru cultura românească, prefer ca la ele să aibă acces profesorul universitar Aurel Sasu, care mi-a dat acordul în acest sens.

Obiectele personale mărunte din reşedinţa de la Cluj vor rămâne pe seama instituţiei; cele din reşedinţă niculeană vor rămâne pe loc.

Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp.

Să nu mi se acorde distincţii post mortem, de nici un fel.

La cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel şi sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu. Dintre acestea:

1.      Pictarea catedralei în tehnica mozaic.

2.      Radio Renaşterea

3.      Revista TABOR

4.      Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”

5.      Policlinica „Sfântul Pantelimon”

6.      Continuarea lucrărilor la mozaicurile din biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, sub coordonarea pictorului şi teologului italian Marko Ivan Rupnik.

7.      Canonizarea şi cultul Sfântului Pahomie de la Gledin

8.      Canonizarea şi cultul Sfinţilor Martiri Năsăudeni

9.      Grădiniţa „Sfântul Stelian”

Cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit, într-un fel sau altul, aşa cum şi eu, la rându-mi, îi iert pe toţi cei care, cu voie sau fără voie, mi-au greşit.

Declar că nu am copii, iar părinţii îmi sunt decedaţi.

Numesc executor testamentar, în baza art. 910 şi următoarele din Codul Civil pe preotul Bogdan Ivanov, actualul meu secretar de cabinet căruia îi încredinţez spre executare acest testament.

Orice Testament anterior acestuia devine nul şi neavenit.

† BARTOLOMEU  VALERIU  ANANIA 

Mii de români l-au petrecut pe vlădica Bartolomeu pe ultimul drum

O ceremonie plină de emoţie şi măreţie a marcat ieri înmormântarea celui care a fost IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. L-au condus pe ultimul drum cei mai înalţi ierarhi, membri ai guvernului, oameni politici, prinţi, universitari şi mii de ardeleni.

 

IPS Bartolomeu Anania a fost îngropat ieri la prânz, după o slujbă emoţionantă, în prezenţa a aproape 7.000 de credincioşi. Patriarhul României, Daniel, şi episcopul Irineu Bistriţeanul au evocat erudiţia regretatului ierarh, intransigenţa şi curajul cu care şi-a punctat mereu poziţia, precum şi meritul de a apropia biserica de cultură şi, mai ales, de actele caritabile.

Primii credincioşi au venit la Catedrala Mitropolitană încă de la orele dimineţii, când au început rugăciunile arhiereilor care au oficiat slujba, în frunte cu Preafericitul Daniel, Patriarhul României. Cele câteva mii de persoane care s-au adunat în faţa catedralei au urmărit desfăşurarea ceremoniei pe două ecrane imense amplasate în faţa clădirii. În bliţurile aparatelor foto, dar şi ale celor de la telefoanele mobile ale credincioşilor şi chiar ale preoţilor şi călugărilor prezenţi, catafacul IPS Bartolomeu a fost înconjurat de oficiali ai autorităţilor locale şi naţionale. S-au reunit în rugăciune cei de la putere cu oficialii opoziţiei locale.

După omagiul preşedintelui de miercuri seară a urmat, la înmormântare, cel al premierului Emil Boc, sosit alături de Alin Tişe, preşedintele CJ Cluj, prefectul Florin Stamatian, ministrul de Externe Teodor Baconschi, liderul PDL Cluj Daniel Buda, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Ioan Oltean, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, parlamentarii Mihail Hărdău, Petru Călian, Adrian Gurzău, Mircia Giurgiu, viceprimarul Radu Moisin. Fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, a stat lângă deputatul PNL Horia Uioreanu. De la PSD Cluj au venit la slujbă senatorul Ilie Sârbu, fost ministru al Agriculturii, preşedintele organizaţiei judeţene Remus Lăpuşan, senatorul Alexandru Cordoş, vicepreşedintele PSD Cluj Aurelia Cristea şi consilierul local Gheorghe Vuşcan. A fost prezent şi directorul regiei locale de transport în comun RATUC, Liviu Neag, şi directorul Companiei de Apă Someş, Dorin Ceatarâş. Fostul primar Gheorghe Funar a stat în faţa altarului chiar de la orele dimineţii. La slujbă au participat şi directorul general al Loteriei Române, Nicolae Benea, directorul sucursalei Cluj a Băncii Transilvania, Patriţiu Abrudan, precum şi primarii de Turda, Gherla şi Huedin, Tudor Ştefănie, Ovidiu Drăgan şi Mircea Moroşan.

Au mai venit la slujba de la Catedrala Mitropolitană Principele Paul şi Prinţesa Lia. De asemenea, au fost prezenţi chestorul Virgil Ardelean, preşedintele Curţii Constituţionale Augustin Zăgrean, Ioan Păcurar - şeful IPJ Cluj, Virgil Andreieş - fostul preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, Şerban Turcuş - fostul secretar al Ambasadei României la Vatican, directorul Palatului Copiilor Valentin Cuibus şi generalul Aurel Litan, şeful Inspectoratului de Jandarmi Cluj. Au mai participat generalul de brigadă Vasile Şomlea, teologul Radu Preda şi reprezentanţi ai Armatei. La slujbă au luat parte şi doctorul Mihai Lucan împreună cu soţia şi oamenii de afaceri Ovidiu Turcu, Călin Mitică şi Laurenţiu Bâlc.

Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) a fost reprezentată la funeralii de rectorul Andrei Marga, alături de prorectorii Nicolae Bocşan şi Luminiţa Silaghi Dumitrescu. De la UMF Iuliu Haţieganu a venit rectorul Constantin Ciuce. Nu a lipsit Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române. Episcopul greco-catolic Florentin Crihălmeanu a sosit la ceremonie în jurul orei 11:30, a ajuns până la catafalcul mitropolitului, după care s-a retras în partea stângă a catedralei, alături de reprezentanţi ai celorlalte culte din Cluj.

Alături de Patriarhul Daniel au slujit mitropoliţii Laurenţiu, al Ardealului, Iosif, al Europei Occidentale şi Meridionale, Serafim, al Germaniei, Austriei şi Europei Centrale şi de Nord, Teofan, al Moldovei, Irineu, al Olteniei, Nifon, al Târgoviştei, arhiepiscopii Andrei, al Albei Iulia, Pimen, al Sucevei şi Rădăuţilor, Gherasim, al Râmnicului, Casian, al Dunării de Jos, Teodosie, al Tomisului, Ioan, al Covasnei şi Harghitei, Calinic, al Argeşului şi Muscelului, şi episcopii Lucian, al Caransebeşului, Sofronie, al Oradiei, Nicodim, al Severinului şi Strehaiei, Ambrozie, al Giurgiului, Gherasim, al Vâlcii, Gurie, al Devei şi Hunedoarei, Daniil, al Daciei Felix, Siluan, al Ungariei, Timotei, al Spaniei şi Portugaliei, Macarie, al Europei de Nord, Petroniu, al Sălajului, Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhi-episcopiei Romanului şi Bacăului, Paisie Lugojanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Iustin Sigheteanul, episcop vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Vasile Someşanul şi Irineu Bistriţeanul, episcopi vicari ai Arhiepiscopiei Clujului, Vadului şi Feleacului.

Dacă de dimineaţă a fost slujită Liturghia, după ora 12:00 soborul de arhierei a săvârşit slujba de înmormântare dedicată monahilor, rezervată şi arhiereilor, sobră şi punctată de cântări emoţionante interpretate de corul catedralei. Toţi credincioşii prezenţi au intonat într-un glas Crezul şi Tatăl Nostru şi mulţi au lăcrimat atunci când au fost cântate Fericirile. La final, PF Daniel, Patriarhul României, a cuvântat despre trecerea sufletului la cele veşnice, despre “lumina virtuţilor” şi apoi despre “lumina personalităţii lui Bartolomeu, un distins om de cultură, apărător statornic al tradiţiei ortodoxe româneşti şi înflăcărat patriot”. “A fost pasionat de literatură, un domeniu căruia i-a dedicat mult timp şi energie, poate mai mult decât elaborării operei sale teologice”, a declarat patriarhul. “Era un predicator talentat care folosea adesea metafora pentru a ilustra credinţa, a marcat o legătură între cultură şi credinţă”, a mai spus înaltul prelat. PF Daniel a evocat apoi importanţa muncii regretatului mitropolit în calitate de traducător al cărţilor sfinte, păstrarea legăturii între credinţă şi cultură, între liturghie şi filantropie, între viaţa spirituală a bisericii şi rolul ei social.

După ce familia şi apropiaţii, printre care consilierii mitropolitului Bogdan Ivanov şi Ştefan Iloaie, şi-au luat un ultim rămas bun de la IPS Bartolomeu, sicriul a fost purtat în jurul catedralei. Procesiunea s-a desfăşurat în dangătele de clopot ale catedralei, cu toaca purtată de un călugăr şi muzica intonată de fanfara militară şi a fost urmărită cu lacrimi în ochi de către miile de clujeni care au ascultat slujba de afară. Înainte de intrarea în criptă, a fost intonat Imnul României.

Boc: “De la IPS Bartolomeu putem învăţa fiecare dintre noi”

Premierul Boc a declarat, înainte de înmormântare, că a venit “doar ca să-i aduc un ultim omagiu lui Bartolomeu Anania, Înalt Preasfinţitului, în amintirea colaborării excepţionale pe care am avut-o atât în calitate de primar, cât şi de prim-ministru, şi, în ultimul rând, în calitate de creştin, pentru ce a fost, este şi va rămâne în inimile fiecărui creştin, clujean şi român”. Premierul a precizat că golul lăsat de plecarea ierarhului nu poate fi umplut, “dar din învăţăturile IPS Bartolomeu putem învăţa fiecare dintre noi”.

“Cel mai bun om pe care l-a avut Clujul”

Mulţi dintre cei prezenţi ieri la Catedrala Mitropolitană au parcurs sute de kilometri ca să-l omagieze pe înaltul ierarh pentru ultima dată. Între aceştia
s-a aflat şi colonelul Marius Străulean, care a venit tocmai din Caracal cu o coroană pentru arhiereu. “Bartolomeu Anania a fost cel mai bun om pe care l-a avut Clujul şi nu îl vom uita niciodată. Am venit special din Caracal ca să transmit condoleanţe din partea cadrelor militare în retragere şi în rezervă”, a declarat Străulean. Omul a fost tare nemulţumit când a auzit că la înmormântare urma să fie prezent şi premierul Emil Boc. “Mi-a scăzut pensia cu 2.000 de lei”, s-a plâns acesta.

Imediat, în apropierea Catedralei Mitropolitane, printre miile de oameni care au vrut să îl conducă pe ultimul drum pe IPS Bartolomeu Anania, un cuplu de oameni trecuţi de vârsta a doua aştepta pe scări. Îmbrăcaţi în port popular, cu opinci şi cu cojoc de lână, soţii Pălăguţa şi Dumitru Hodor, de 65 şi 79 de ani, ascultau pioşi slujba ţinută de soborul bisericesc. “Am venit anume la înmormântare. Avem un fecior la Cluj şi stăm la el. Am fost la Cluj şi când l-au pus pe IPS Bartolmeu ca mitropolit. Mi-a plăcut de el că a fost tare bun”, a spus bătrâna, care a participat în trecut la câteva dintre slujbele ţinute de IPS. “A fost un om extraordinar şi a îndreptat pe multă lume pe calea cea dreaptă”, a completat Dumitru Hodor. Şi clujeanul Aurel Boca, de 70 ani, a luat parte la procesiunea religioasă. “Am venit aici pentru că a fost mitropolitul nostru, am venit de la ora nouă şi jumătate. O să rămân până la sfârşit”, a spus omul, tremurând din cauza frigului pătrunzător.

Florentina TĂTAR, Cristina PIRVU, Ovidiu CORNEA

Ziua de Cluj 
------------------------------------------

LATER EDIT

Mi-am luat şi eu rămas bun de la vlădica Bartolomeu, mergînd la Cluj împreună cu alţi patru prieteni de la Rost, d-nii J.V. Iamandi, Demostene Andronescu (foşti deţinuţi politici şi membri în Senatul Asociaţiei Rost), Răzvan Codrescu (preşedinte de onoare) şi Iulian Capsali (vicepreşedinte). Ne-am întîlnit ieri acolo cu mulţi alţi prieteni de idei din toată ţara. Şi împreună am răbdat, cîteva ore, gerul năpraznic, încălziţi de amintirea părintelui mitropolit Bartolomeu. Am simţit că dragostea sa pentru noi şi a noastră pentru părintele mitropolit ne-a (re-) unit cu o putere mai mare decît orice altceva. De aceea, voi păstra undeva în mine, mereu proaspătă, emoţia pe care am trăit-o ieri la Cluj. (C. T.)

Patriarhul Daniel, în fruntea unui sobor de arhierei, va sluji la înmormîntarea IPS Bartolomeu

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Clujului anunţă că înmormântarea Părintelui Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, în cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane, va avea loc joi, 3 februarie 2011, când, de la ora 9⁰⁰, va fi săvârşită, în Catedrală, Sfânta Liturghie arhierească, urmată, la ora 12⁰⁰ de slujba prohodului, oficiată de un sobor de arhierei, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Până joi, inclusiv, în bisericile parohiale şi mânăstireşti se vor trage clopotele timp de trei minute, la orele 8⁰⁰ şi 12⁰⁰. De asemenea, în duminica din data de 6 februarie 2011, preoţii din Arhiepiscopia Clujului vor săvârşi slujba Parastasului, iar în cuvântul de învăţătură vor face o prezentare a vieţii şi activităţii Părintelui Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu.           

Pentru a împlini o ultimă dorinţă a Mitropolitului Bartolomeu şi pentru ca desfăşurarea slujbei de înmormântare să nu fie cu nimic stânjenită, Permanenţa Consiliului eparhial a hotărât ca în Catedrală să fie permis doar accesul echipei de filmare a postului TVR, care s-a angajat să ofere semnal tv, gratuit şi fără siglă, tuturor televiziunilor care vor dori să transmită imagini, în direct sau înregistrat.  

LEUL ÎN IARNĂ AL ARDEALULUI ORTODOX

Slujba de înmormântare a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Bartolomeu va avea loc joi, 3 februarie 2011, la orele 12.00, în Cripta Ierarhilor de sub Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

            În seara zilei de 31 ianuarie (ora 19.25), la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, s-a curmat aventura pămîntească a vlădicăi Bartolomeu, scriitorul Valeriu Anania, slujitorul fără preget al lui Dumnezeu şi al Limbii Româneşti. Pe 18 martie ar fi împlinit 90 de ani, dar voia dumnezeiască a fost să-i ridice mai din vreme crucea suferinţei şi să-l adauge în plină iarnă la neamul lui cel adormit.

Turpitudinea monumentală a televiziunii (ruşinii) noastre naţionale n-a întîrziat să pună început unei posterităţi confuze, ingrate şi indigne, prezentîndu-l, în loc de înfiorată pomenire, ca pe un “legionar” şi ca pe un “securist” ajuns în scaunul arhiepiscopal şi mitropolitan de la Cluj. Iată că insinuările sau deducţiile vicioase, pe care le-a răbdat creştineşte în iarna vieţii, îi războiesc sufletul şi după moarte. Nici lămuritoarele sale Memorii, nici fermele sale declaraţii publice, nici lipsa oricăror dovezi că ar fi săvîrşit ceva reprobabil ca “legionar” sau că ar fi făcut mai tîrziu “poliţie politică” n-au putut pune capăt voluptăţilor calomnioase ale abjecţiei noastre ambiante. Din fericire, adevărata judecată nu aparţine oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care i-a dat robului Său Bartolomeu Valeriu ani îndelungaţi, putere şi har ca să-I tălmăcească Scripturile şi să-I păstorească turma, la răscruce de veacuri şi de milenii.

Sigur că, în anii tinereţii, drumul vieţii “călugărului Anania” s-a intersectat, ca al aproape întregii lui generaţii, cu complexul şi controversatul “fenomen legionar”, mai ales prin intermediul Frăţiilor de Cruce, dar tînărul scriitor şi monah n-a fost nici membru fanatic al Legiunii şi nici propagandist ulterior al ideilor legionare, ci doar un creştin cu firească atitudine anticomunistă, lider aproape legendar al protestelor studenţeşti de la Cluj din 1946, iar după aceea client al temniţelor comuniste (unde i s-a pus teribila etichetă – în mare măsură abuzivă – care avea să-l urmărească în viaţă şi în moarte). Iar ca fost deţinut politic, sigur că a avut de-a face în fel şi chip cu Securitatea, atît în anii de închisoare, cît şi după aceea. Este cazul tuturor foştilor deţinuţi politici, care constituie o categorie aparte, ca victime directe şi predilecte ale terorii. Aceştia s-ar cuveni judecaţi – într-o lume a oamenilor cu frică de Dumnezeu, iar nu a bestiilor vorbitoare – cu alte criterii decît cei care n-au luat în viaţa lor o bîtă pe spinare, ci au acceptat compromisuri doar din dorinţa de a se pune bine cu puterea şi a profita de pe urma oportunismului cinic sau laş. S-a speculat mult despre “misiunea” pe care “călugărul Anania” ar fi avut-o din partea Securităţii în anii cît a stat în America, dar faptele arată că n-a făcut rău nimănui – nici episcopului Trifa, nici structurilor bisericeşti de acolo, nici altcuiva. Ba mai mult, a băgat frica în securişti că, dacă nu-l vor lăsa în pace cu presiunile lor, va da totul în vileag în presa americană. Securitatea va fi avut planuri cu el, dar pur şi simplu “n-a mers”. Iar astăzi la C.N.S.A.S. sînt vreo 11 dosare ale sale, dar numai dosare de urmărire, care mai degrabă îl onorează decît să-l înjosească (aşa cum probabil că şi-ar dori, cu instinctele lor impure de trepăduşi senzaţionalişti, fîrţîngăii şi piţipoancele maidanelor noastre “mediatice”).

Sînt cu totul alte lucruri – esenţiale şi incontestabile – care s-ar cădea ştiute şi mărturisite despre cel căruia în tîrziul vieţii i s-a spus “Leul Ardealului”: că este unul dintre marii scriitori creştini români ai secolului XX (poet, dramaturg, prozator), tălmăcitor al Bibliei şi cărturar bisericesc, monah de la 20 de ani, arhiereu autoritar (şi la un pas – fără a şi-o dori cu tot dinadinsul – de a fi fost chiar Patriarhul României), vajnic luptător anticomunist şi fost deţinut politic, paznic nezdruncinat al Ortodoxiei şi al tradiţiilor naţionale. Informaţii mai detaliate despre viaţa şi opera sa se pot găsi inclusiv pe acest blog, sau – postate mai de curînd – pe blogul prietenului Claudiu Târziu (care a realizat cu vrednicul arhiereu şi două interviuri memorabile – poate cele mai bune care i s-au luat vreodată).

Eu unul l-am socotit şi îl socotesc pe Înaltul Bartolomeu drept cel mai experimentat şi mai prestant arhiereu postdecembrist al Bisericii mele şi mi-ar fi plăcut să-l văd în ultimii săi ani pe scaunul patriarhal, avînd în vedere şi faptul că merituosul mitropolit Daniel oricum ar fi ajuns patriarh după aceea, fiind limpede că n-avea vreun concurent hotărît şi redutabil în generaţia sa. Ar fi fost frumos ca imediat după greu încercatul Părinte Patriarh Teoctist, să vină în fruntea Bisericii, fie şi doar pentru puţini ani, tot un om din aceeaşi generaţie, dar cu alt „traseu”, din ceata nu puţin numeroasă a răscumpărătorilor de vremuri, luptător împotriva ateismului comunist, prigonit pentru Hristos, scriitor şi cărturar de seamă, şi acesta să predea ştafeta generaţiei următoare, în numele şi în duhul martirilor crucii din Gulagul românesc. Sînt şi voi rămîne încredinţat că Înaltul Bartolomeu ar fi fost un patriarh cum n-am mai avut pînă acum şi cum poate nici nu vom avea vreodată, căci oameni de forţa şi înzestrarea sa nu se nasc în fiecare generaţie şi nu sînt experienţial repetabili. Din grabă interesată sau din alte pricini (aici oficialii Patriarhiei m-ar trage de mînecă, şoptindu-mi doct: „Duhul Sfînt!”), n-a fost să fie aşa. În orice caz, a-l preţui pe unul (Dumnezeu să-l ierte) nu înseamnă a-l dispreţui pe celălalt (Dumnezeu să-l ţină), aşa cum, dacă îmi aleg drept patron spiritual un anume sfînt, nu înseamnă că-i desconsider pe ceilalţi sfinţi. Honni soit qui mal y pense!

Azi, omul unic şi irepetabil nu mai e printre noi. În ce ne-a rămas nepervertit, îl plînge Ardealul şi toată ţara. Ce va fi în urma lui? Îşi va asuma Sf. Sinod al B.O.R. imaginea publică a slăbiciunii versatile şi va reface Mitropolia Ardealului după cum a fost înainte de 2006, dîndu-i mitropolitului de la Sibiu satisfacţia de a recupera acum ceea ce a pierdut atunci? Are vreo şansă la scaun – fie el mitropolitan sau doar arhiepiscopal – P. S. Irineu, vicarul de la Cluj pe care răposatul mitropolit şi l-ar fi numit succesor, cu limbă de moarte? Va scăpa P. S. Ioan Selejan (favorit, se pare, al celor din Deal) de crucea Covasnei şi Harghitei? Un lucru e cert: oricine şi în orice variantă i-ar urma în scaun, nu-i va fi deloc uşor să se măsoare cu umbra marelui răposat şi să dea impresia că acesta ar fi lăsat în urmă un gol mai mic decît a lăsat de fapt. Ceea ce rămîne deocamdată de sperat este că nu ne-am pervertit şi n-am decăzut într-atît încît să confirmăm româneşte proverbul că “de leul mort îşi bat joc pînă şi iepurii”…

Deocamdată să-l petrecem cu toată cuviinţa pe ultimul drum şi să ne rugăm pentru pacea sufletului său. Şi ca Dumnezeu să ne facă vrednici de dreapta lui pomenire.

Răzvan CODRESCU

sursa: Blogul lui Razvan Codrescu 
-----------------------------------------------

PF Patriarh Daniel : "Este o mare pierdere pentru Biserica noastră şi pentru spiritualitatea românească"

Aseară, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat la Radio Renaşterea (Cluj):
„Cu mare tristeţe am aflat trecerea la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului în seara aceasta. Considerăm că este o mare pierdere pentru Biserica noastră şi pentru spiritualitatea românească, deoarece Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a fost un apărător al credinţei ortodoxe şi un locomotor al spiritualităţii româneşti. A îmbinat credinţa şi cultura într-o armonie roditoare. A arătat experienţa vieţii în ţară şi străinătate. Avea un spirit misionar foarte accentuat şi un dinamism deosebit. În mod cuprinzător a găsit întotdeauna, cu toate că vârsta era înaintată, metode noi de pastoraţie şi se adapta la evoluţia societăţii în aşa fel încât Biserica să fie recunoscută şi respectată prin hotărârile ei, dar mai ales prin activitatea ei şi mă refer aici în primul rând la folosirea mijloacelor moderne de comunicare în masă pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu. Desigur, noi considerăm că în Împărăţia Cerurilor va fi în compania sfinţilor autori ai Sfintei Scripturi, ai Sfinţilor Prooroci, ai Sfinţilor Apostoli pentru că a lucrat cu multă osteneală la traducerea şi diortosirea Sfintei Scripturi. Exprimăm condoleanţele noastre pentru întreaga Arhiepiscopie a Vadului, Feleacului şi Clujului şi pentru întreaga Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Dumnezeu să-l odihnească împreună cu drepţii”. 

sursa: Agenţia de presă Basilica

-------------------------------------------

  

Bătrânul oştean

"Cei care mă cunosc ştiu bine că, de-a lungul unei vieţi, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă spre a mă ţine cât mai departe de treapta ierarhiei superioare bisericeşti, pe care dintru’nceput am considerat-o sfântă, pentru care am avut un adevărat respect, o adevărată veneraţie, şi pe care întotdeauna am socotit-o, în conştiinţa mea, după criteriile Sfinţilor Ierarhi.  Şi pentru că, totuşi, trebuie să existe o clipă a mărturisirii: Am făcut aceasta nu numai pentru că mi se părea că am şi alte treburi de îndeplinit – fie în literatură, fie în administraţie -, dar şi pentru că, în fondul intim al sufletului meu, nu m’am socotit vrednic de o asemenea misiune (înainte de a ţi-o spune alţii, e imperios necesar să ţi-o spună propria ta conştiinţă). În al doilea rând, o dată cu vârsta mi-am cumpănit puterile şi m’am întrebat dacă, într’adevăr, pot să duc pe umeri o astfel de povară. (…)

De aceea nu m’am urnit din aşezământul de la Văratec decât în clipa în care Prea Fericitul Patriarh Teoctist mi-a transmis, prin telefon, poruncă.

Iată că într’o asemenea circumstanţă, era firesc să mă întreb: De ce Biserica noastră nu are un steag al ei, care s’o individualizeze, s’o particularizeze faţă de alte Biserici? Şi mi-am zis: Pentru că la noi, românii, Biserica şi Patria au unul şi acelaşi stindard! Ca atare, rostirea lui Dumnezeu – prin Colegiul Electoral Bisericesc de astăzi – am primit-o (şi vă rog să-mi permiteţi să o primesc) ca pe o chemare sub drapel căreia bătrânul oştean, chiar în rezervă, nu putea să-i răspundă decât: Prezent!… Şi iată-mă aici! (…)"

(Fragmente din Cuvântul Arhimandritului Bartolomeu Anania la şedinţa din ianuarie 1993 a Sfântului Sinod în care s-a validat alegerea sa ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului; extras din volumul “Apa cea vie a ortodoxiei”, Editura Renaşterea, 2005)

sursa: Blogul lui Mihnea Măruţă

--------------------------------------------------  

La despărțirea de Mitropolitul Bartolomeu (Anania)

Mișcat de vuietul Duhului, ÎPS Bartolomeu citea și semnele vremii. A lăudat progresele medicinei, dar a avertizat împotriva faustismului tehnologic; a pledat pentru integritatea dogmei Bisericii, dar s-a angajat într-un dialog concret cu reprezentanții Bisericilor romano-catolice și protestante din Germania; a criticat modernismul, dar și-a asumat fără complexe modernitatea. Deși încărunțit, a fost printre primii ierarhi care a adus mesajul Evangheliei pe undele radio și Biblia pe suport electronic digital.

Neconvențional și conservator în același timp, IPS Bartolomeu a prețuit darul vieții și, mai presus de toate, a iubit petrecerea cu Dumnezeu. N-a acceptat niciodată ghetoizarea liturgică a creștinismului, subliniind importanța acțiunii jurnalistice, culturale sau filantropice din partea mirenilor. Le-a cerut românilor să se integreze cu fruntea sus în Europa, fără complexe puerile sau mimetisme adolescentine. Bartolomeu Anania a avut parte de discipoli universitari, s-a lăsat cercetat de pelerinii Mănăstirii Nicula, a sprijinit redescoperirea tradiției Bisericii primare, încurajînd totodată laicatul să aperele valorile creștine în cetate.

sursa: Contributors

--------------------------------

BARTOLOMEU: Înaintemergătorul

Predicile lui au fost, ani de zile evenimentul cultural al săptămânii în Cluj-Napoca. Erau oameni care veneau doar ca să îl asculte pe “Înaltul”. Nu intrau în biserică, stăteau umili în piaţă sau pe treptele din faţă, nemişcaţi o jumătate de oră, unii dintre ei cu reportofoane în mână. Pentru că predicile Arhiepiscopului şi apoi ale Mitropolitului Bartolomeu erau lecţii de viaţă şi file de cultură. Poveşti de o limpezime şi de o simplitate fără margini, cum numai marilor profesori le e dat să predea. Nimeni nu a plecat vreodată nelămurit de la predicile sale.
A fost, în ultimele decenii, personalitatea cea mai importantă a ortodoxiei româneşti. A rămas independent, neafiliat, a stat departe de slugărnicii, a fost intransigent când situaţia a cerut-o şi şi-a dozat impecabil energiile în ultimii 10 ani. Cu el Patriarh, Biserica Ortodoxă Română ar fi avut poate ceva mai puţini bani în visterie şi ceva mai multă credibilitate şi prestanţă.
A fost un om deschis şi un vizionar. Ne-a lăsat tot ce avea de lăsat şi a plecat înainte. Ca un înaintemergător.

sursa: Blogul lui Ciprian Rus