Amintiri despre Parintele Arsenie Boca

La manastirea Ghighiu, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie Boca, cel numit cu atata dragoste si evlavie, "Sfantul Ardealului".
(...) In anii '50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si azi.

Cititi acum in varianta online a revistei Formula As interviul pe care l-am realizat cu sfintia sa in toamna anului trecut.

Citeva pasaje, sa va deschid gustul:

# "L-am cunoscut destul de bine si pot sa va spun ca nu am vazut un om cu o putere mai mare asupra oamenilor si a lucrurilor. Supunea totul, nu prin vointa, ci prin credinta si prin exemplul personal."

# "La inceput ti se parea biciul lui Dumnezeu. Aspru la purtare, aspru cu sine, aspru cu pacatul. Dar daca ii urmai sfatul si te pocaiai, atunci il vedeai cat e de bun. Pe noi, calugarii mai tineri, ii placea sa ne invete diverse lucruri, de la literatura si pictura pana la munca la grajd. De multe ori glumea si radea cu noi si era foarte bland. Se inasprea doar in fata pacatului."

# "Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: "Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii".

# "Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: "Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!". Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese."

# "Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani."

Petitie pentru pastrarea Religiei ca disciplina obligatorie in liceu

Pana pe data de 17 februarie se afla in dezbatere publica amendamentele la Legea Invatamantului, intre care si cel conform caruia religia nu ar mai fi obligatorie pentru anii de liceu.

Un prieten a creat o petitie on-line, in sprijinul pastrarii Religiei ca disciplina de trunchi comun (obligatorie) pentru clasele de liceu.

Daca veti considera de cuviinta, semnati petitita si, de asemenea, trimiteti acest mesaj mai departe, altor persoane interesate de subiect.
Timpul este destul de scurt, dar putem strange semnaturi, daca fiecare isi ia cateva minute pentru a intra pe pagina cu petitia si, de asemenea, pentru a da mesajul acesta mai departe.

Petitia se bazeaza pe un document intocmit de pr.prof.dr. Dorin Opris, ISJ Alba si prof.dr. Monica Opris, Sc. cls. I-VIII “Ion Agârbiceanu” Alba Iulia (”Marginalizarea Religiei in invatamantul contemporan. Consideratii pornind de la statutul Religiei în proiectul Legii Invatamantului Preuniversitar”), document pe care, personal, il gasesc rezonabil si exprimand o pozitie argumentata. Documentul a fost preluat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru.

Va reamintesc faptul ca petitia se semneaza cu nume si prenume, optional profesia si localitatea de domiciliu, semnaturile incomplete (numai prenume/porecla) neputand fi luate in consideratie. Profesia si localitatea se pot inscrie in rubrica de “comments” pe care o ofera formularul de semnare a petitiei.

Toate cele bune!

Oana Iftime
Department of Microbial Genetics & Biotechnology
Faculty of Biology- University of Bucharest
Aleea Portocalelor 1-3 060101 sector 6 Bucuresti
Romania

http://oiftime.googlepages.com/

Un roman daruit de Dumnezeu

Se mai vorbeste si de bine de romanii de peste granita.
Iata un exemplu de talent maiestuos si de succes incredibil: Costel Busuioc, 33 de ani, opt clase, zidar banatean, ajuns la munca in Spania acum doi ani, pentru a-si intretine sotia si cei patru copii. Vestit in satul sau pentru cit de frumos cinta, a participat la un concurs gen Megastar si este pe cale sa-l cistige (finala va avea loc duminica seara). Intre timp, a devenit vedeta acolo. I se spune Pavarotti si este votat deopotriva de spanioli si romani emigrati. Nu are, evident, studii muzicale. I s-a propus sa ia lectii la Viena, dar a refuzat, pentru ca nu are bani si timp de cheltuit astfel.
Ascultati-l si veti intelege de ce a stirnit admiratia unei tari. Aici si aici.
Ce face Dumnezeu dintr-un om cind vrea!

LATER EDIT
Cititi aici intreaga poveste a acestui "Pavarotti" moldovean refugiat in Banat si apoi plecat la munca in Spania.

Vesti proaste din Justitie

Comisia Europeana critica sistemul de justitie din Romania, care ii face scapati pe politicienii corupti. Pe buna dreptate. Tariceanu raspunde elegant: "hai, sictir!".

Parintele Daniel Corogeanu si maicile de la Tanacu au fost condamnati la un total de 28 de ani de inchisoare pentru moartea Irinei Cornici. Ce conteaza ca n-au nici o vina? De vreme ce maicile si parintele au fost pusi la zidul infamiei mai intii de catre Biserica...

Curtea Constitutionala a descoperit ca, dupa opt ani de functionare, una dintre insitutiile menite sa dea concretete "procesului comunismului", CNSAS, este neconstitutionala. In urma unei plingeri a lui Dan Voiculescu, deconspirat drept colaborator al Securitatii, judecatorii de la Curtea Constitutionala au dictat azi desfiintarea CNSAS.

Dar nu va temeti, se poate si mai rau! Dupa mandatul la Justitie al lui Tudor Chiuariu, credeam ca nu e posibil unul mai dezastruos. Si iata cite se pot petrece in mandatul interimar al lui Teodor Melescanu.

In secuime, cind zici ortodox, zici român

Parintele Puiu Pavel este preot ortodox la Odorheiul Secuiesc, oras cunoscut drept centrul nationalismului radical maghiar din Romania. A ajuns acolo printr-o intamplare, in urma cu sapte ani, iar acum se simte ca pestele in apa. Moldovean de obarsie, preotit din anul 1997, are de partea sa entuziasmul tineretii, caci abia a implinit 33 de ani, si lipsa de complexe fata de minoritatea maghiara si catolica, aflata la Odorhei in majoritate covarsitoare. Si a reusit sa obtina respectul romanilor si maghiarilor deopotriva. L-am intalnit in pragul marilor sarbatori de iarna, cand Harghita se transforma in polul frigului romanesc.

Va recomand interviul pe care l-am realizat cu sfintia sa atunci, pentru a afla cite ceva din viata romanilor minoritari la ei in tara.

Patimirea Ortodoxiei in Kosovo

Ar fi bine sa nu uitam ce au patimit fratii nostri intru Hristos in Kosovo. Un clip emotionant aici.

Despre rostul nostru

Redau aici prezentarea facuta de scriitorul Dan Stanca, in suplimentul "Aldine" al ziarului "Romania libera" de ieri, cartii noastre In cautarea rostului pierdut.

In cautarea rostului pierdut
Dan Stanca
Joi, 17 Ianuarie 2008

Folosim deseori acest cuvant, "rost" fara a zabovi prea mult asupra intelesurilor sale. Editura Timpul ne-a propus de curand un volum care se intituleaza chiar "In cautarea rostului pierdut" si aduna sub aceasta emblema 20 de calauze in cultura nationala.Dintre acestea ii amintim in primul rand pe Eminescu, Blaga, Mircea Eliade, Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, N. Steinhardt, Dumitru Staniloae, Constantin Noica, Sandu Tudor, pr. Galeriu, pr. Calciu... Ne punem intrebarea daca Cioran bunaoara ar fi putut fi o calauza? Sau Arghezi? Sau Pamfil seicaru? Cine este numai scriitor, poet fie si de geniu, din pacate nu are ce sa faca in randul calauzelor, a celor, asadar, care ii indruma pe oameni, aceia care ne ajuta de fapt sa ne gasim rostul. De ce? Fiindca vraja estetica deruteaza si nu este vehicolul unui crez. Cu alte cuvinte, slujind un crez ne aflam in cautarea unui rost...
Intr-adevar, asa e corect sa spunem si nu "in cautarea timpului pierdut". Celebra formula sub a carei imbratisare s-a desfasurat un urias ciclu romanesc e pura si gingasa metafora. Nu ai cum sa salvezi timpul scurs care tocmai prin natura sa inconsistenta, inseamna pierdere, risipa, iluzie. Rostul in schimb este ca o intoarcere in paradis, o revenire la izvoarele fiintei si la portile altarului. Ontologic si teologic, rostul ne este singur reazim intr-o lume dezordonata si dezorganizata. Exista numeroase expresii in limba noastra care pleca de la cuvantul "rost". A-ti face un rost de exemplu...
Ce fel de om esti daca pana la o anumita varsta nu ti-ai facut un rost? Nu-i asa ca ai trait de pomana si ti-ai irosit viata? Ca revansa pleci in cautarea timpului pierdut dar bucuria nu ti-o da decat rostul aflat.
Lista intocmita de Claudiu Tarziu, autorul antologiei, numara doar doua nume care mai sunt in viata, Bartolomeu Anania, actualul episcop de Cluj, si Paul Goma, contestatarul neinduplecat. Ne intrebam daca mai sunt printre noi si calauze pe care sa le intalnim, cu care sa stam de vorba, carora sa le cerem sfatul si nu doar sa recurgem la ce au scris fiindca nu mai traiesc. Fireste ca sunt, dar mai mult sau mai putin le privim cu neincredere. Poate vina este a noastra. Cred totusi ca fiecare dintre noi avem un model si o calauza, dar face din aceasta un secret personal. Nu doreste sa dea publicitatii o parte intima si esentiala a vietii sale. In cautarea rostului pierdut functioneaza cam toata viata fiindca toata viata ne cautam rostul si nu ajungem in posesia unei certitudini. Doar raul e cert, binele te invaluie dandu-ti o stare de etern cautator.