miercuri, 23 februarie 2011

Foştii deţinuţi politici sprijină Biserica împotriva terorismului ideologic

COMUNICAT
Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti  ia act cu îngrijorare de presiunile fără precedent care s-au făcut la adresa Bisericii Ortodoxe Române în vederea smulgerii unei reacţii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre naţionale legate de Mişcarea Legionară.
Considerăm că atât atitudinea Patriarhiei, cât şi cea a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curată a conştiinţei celor care, prin voia lui Dumnezeu, cârmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Române. Facem pe această cale un apel la demnitate şi la statornicie din partea păstorilor noştri, asigurându-i că numai astfel trupul Bisericii - ierarhi, clerici, monahi şi laici - va rămâne unit întru adevărul credinţei.
Precizăm că legionarii s-au raportat în permanenţă la valorile creştine şi că au fost mereu conştienţi de faptul că unele din gesturile lor de autojustiţie (atunci când justiţia română, subordonată altor interese decât cele ale dreptăţii, închidea ochii în faţa unor fărădelegi strigătoare la cer comise împotriva legionarilor) se constituie în păcate din punct de vedere creştin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Aceştia au plătit pentru ele cu viaţa lor.
Asemenea evenimente tragice pentru toată lumea nu s-au mai petrecut însă de peste şaptezeci de ani încoace. E un timp suficient de lung pentru a înţelege că accentul luptei legionare şi-a găsit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent naţional-creştin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se află Dumnezeu şi credinţa creştină, abia apoi urmează interesele naţionale şi la urmă interesele individuale. Nu s-a făcut niciodată confuzia filetistă a amestecării primelor două planuri.
Ceea ce s-a pretins din partea întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai înainte şi implicit şi a suferinţei şi muceniciei creştine a legionarilor din închisori, care nu poate fi desprinsă de matca în care aceşti oameni s-au format. De peste şaptezeci de ani încoace legionarii s-au situat în avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin închisorile comuniste, depunem mărturie pentru atâtea jertfe curate aduse de tineretul român la Piteşti, Aiud, Gherla şi în celelalte temniţe, jertfe prin care au mărturisit întotdeauna adevărul creştin şi credinţa lor în Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul că torţionarii comunişti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenţă politică explicită, ci chiar pe unii mistici şi trăitori creştini care doar au avut tangenţă cu fenomenul legionar, fără a fi implicaţi direct: Părintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat şi alţii.
În vremurile de prigoană comunistă, orice creştin incomod regimului risca să primească eticheta de "legionar" şi să fie condamnat la ani grei de închisoare. Nici Biserica din afara închisorilor nu a fost cu adevărat în libertate, fiind obligată la compromisuri şi la o pactizare silită cu regimul totalitar. Se pare că şi în ziua de azi orice creştin incomod riscă să primească aceeaşi etichetă de "legionar", cu toate falsele ei conotaţii negative binecunoscute.
Nădăjduim că vremurile sub care am trăit şi am suferit noi au apus pentru totdeauna şi că societatea democratică de astăzi va şti să-şi respecte cu adevărat principiile de la care se revendică: libertatea de opinie şi libertatea credinţei. Aceasta implicând şi independenţa Bisericii faţă de orice fel de instanţe exterioare valorilor şi credinţei ei. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să le mărturisim împreună, până la capăt!

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
Preşedinte
Constantin Iulian
Secretar
Gheorghe Jijie
23.02.2011

marți, 22 februarie 2011

A plecat la cele veşnice avva Petroniu de la Prodromu

Părintele Petroniu Tănase, fostul stareţ al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, a trecut la cele veşnice azi, la ora 16.00.
Născut în anul 1914, în comuna Fărcaşa - Neamţ, s-a călugărit de foarte tînăr  la Mănăstirea Neamţ. Mai  târziu a ajuns Mănăstirea Antim, din Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie, precum şi ale celor de Matematică si Filosofie.
Fiind un călugăr foarte aspru cu sine şi dornic de desăvărşire, părintele Petroniu a plecat, în 1978, în Sf. Munte Athos, unde a rămas pînă la capătul vieţii sale pămînteşti.
Dumnezeu să-l odihnească! 
---------------------------- 

 Cu avva Petroniu Tanase despre Athos si provocarile vremii

Omul nu poate învăţa pe alţii dacă nu se sfinţeşte pe el mai întâi. Aceasta nu este o apoftegmă, ci o realitate. Poţi învăţa pe oricine orice; până ce acesta nu va vedea că tu faci cele grăite, nu va lua seamă la sfatul tău. Fiind un osârduitor al plinirii poruncilor, se spune că avva Petroniu n-a cerut niciodată cuiva să facă ceva ce n-a făcut el însuşi mai întâi! În felul acesta şi cuvântul lui are greutate: gheronda nu grăieşte din cărţi pe cât vorbeşte din cele trăite...
De aceea mi-am şi însemnat câteva cuvinte ale lui, din vara aceasta, ca să nu se piardă (fiindcă au greutate!):

Avva Petroniu Tănase. Foto: George Crăsnean

Gheronda, de ce se satanizează omul acum, când are atâta libertate? A tânjit multă vreme românul după simţământul acesta şi mi se pare că şi-l pierde devenind rob la idolul banului, al agonisirii de averi şi al grijii de multe. Şi singur dorul de Dumnezeu se pare că-i lipseşte! Dar cu toate acestea, toţi vor să se mântuiască! Nu cunosc pe nimeni care să vrea să rămână pe „dinafară”!

Vasăzică faci voia vrăjmaşului şi vrei să te mântuieşti? Faci toate murdăriile acestea, dai drumul şi legiferezi păcatul şi vrei mântuire? M-am crucit când am auzit şi de potlogăria asta cu nepedepsirea incestului! Asemenea urâciune înaintea Domnului! Păi sigur că Dumnezeu se leapădă de tine atunci – că sfinţenia nu poate sta alături de murdărie – şi Satana întunecă minţile celor ce fac nelegiuirile acestea, încât vor ajunge să spună răului bine! Diavolul, „care de la început a fost ucigător de oameni...şi când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8,44) totdeauna va ascunde păcatul sub chipul virtuţii. Într-atâta va perverti vrăjmaşul pe oameni, încât le va inversa valorile! Şi tare mă tem că nu suntem departe de acele vremuri...

Dacă nu cumva suntem deja sub vreme părinte! Ce-ar trebui să facem însă ca să ieşim din starea asta de păcatoşenie şi să dobândim adevărata libertate, cea întru Hristos?

Să ştii că Dumnezeu intervine când vrăjmaşul se obrăzniceşte! Domnul ne ajută, dar trebuie ca în primul rând stăpânitorii să se întărească în credinţă! Să pună post şi rugăciune pentru toată ţara şi Dumnezeu se poate întoarce spre noi! A făcut-o cu ninivitenii! Poate interveni chiar şi prin minuni, cum a făcut-o pentru Sfântul Vasile cel Mare în disputa cu arienii din Niceea, când a sfărâmat lacătele bisericii! Dar astăzi a slăbit credinţa la ierarhii ortodocşi şi nu mai are cine să întoarcă poporul spre duhovnicie, spre viaţă curată, aşezată pe rânduielile lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor Părinţi. Nu vă amăgiţi: că de nu se va curăţi neamul acesta de patimi, Duhul Sfânt nu va veni peste el! Nu putem pune început bun dacă nu urâm păcatul! Fericitul Augustin se ruga lui Dumnezeu să-l ajute să-L iubească aşa cum mai înainte iubise păcatul, iar un părinte al deşertului spunea: „Doamne, dă-mi voie să te slujesc cum l-am slujit mai înainte pe diavol”! Este vremea păcatului... A mai ieşit acuma şi sminteala aceasta cu cipurile, care a înfierbântat creştinii şi i-a făcut să uite de alte păcate mari strecurate: de homosexualitate, avort şi incest! Înstrăinarea aceasta de Dumnezeu aduce toate relele în lume...

Mai târziu, în drumul spre cancelarie, mi‑a spus gheronda să scriu că „dacă tot se vorbeşte atâta despre Uniunea Europeană şi de integrare, poate că n-ar trebui să se nesocotească modelul Athosului, care oferă o icoană a globalizării – fără a pierde însă vreo identitate naţională – şi asta pentru că liantul acestor naţii athonite este credinţa! Athosul, chiar prin silueta sa crescătoare, dinspre mare către munte, îţi arată verticala dumnezeiască, calea spre Cer! Nu e doar materie – în dimensiune orizontală –, ci chiar imaginea Sfântului Munte oferă şi o dimensiune spirituală, verticală. Se poate lua ca model Athosul – şi ar fi bine dacă s-ar face treaba aceasta – pentru înţelegerea naţiilor între ele şi respectarea identităţilor lor. De sute de ani trăim împreună greci, ruşi, români, sârbi, georgieni, bulgari şi nu ne-am pierdut identitatea naţională. Nu ne‑a asimilat nimeni, nicicând. Am rămas un popor ortodox, pentru că nimeni n-a uitat de Dumnezeu vreodată aici! Asta este Athosul de fapt: un popor ortodox!”.
E bine să ai un bătrân înţelept lângă tine, că altfel îţi vei da prea multă crezare ţie şi îţi vei îndreptăţi oricând păcatul!


George CRASNEAN, Prodromu, la 12 mai 2009 

Răspunsul duhovnicesc al ÎPS Teofan în cazul "fasciştii de la Petru Vodă"

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a dezaprobat, printr-un comunicat de presă remis marţi AGERPRES, acţiunea măicuţelor Mănăstirii "Adormirii Maicii Domnului" - Paltin de a interpreta cântece legionare la serbarea zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.
"Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice - indiferent de natura acestora - în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)", se arată în comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului. [Sublinierile mele - C.T.]
Arhiepiscopia a adresat şi un îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.
Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului vine în urma postării pe internet, pe site-ul youtube, a două filme scurte în care măicuţele Mănăstirii "Adormirii Maicii Domnului" - Paltin intonau cântece legionare. 
Evenimentele erau de la ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu din 9 februarie 2009 şi 2011. (AGERPRES)

luni, 21 februarie 2011

Al. Busuioceanu, omul universal sub stelele polului getic

A apărut numărul 95 - 96 al revistei Rost. Îi este dedicat unuia dintre cărturarii români care, salvîndu-se de tăvălugul comunist, şi-au putut împlini opera în străinătate: Alexandru Busuioceanu - eseist, poet, istoric şi traducător de mare calibru. Şi acest nume, ca şi a altor mari români, este cunoscut, din păcate, numai în cercurile iniţiaţilor.
Această ediţie a Rost conţine, de asemenea, un consistent grupaj dedicat ÎPS Bartolomeu Anania, de la cărei mutare la cele veşnice se împlinesc în curînd 40 de zile.
Din sumar vă mai recomand să nu rataţi: Căderea paşnică a comunismului în Polonia, de Florin Ciprian Mitrea, Dragostea ca mijloc de cunoaştere, de George Popescu Glogoveanu, “Decomunizarea” Republicii Moldova, de Octavian Ţîcu, Familia românească în Anul Sfintei Cununii, de Marcel Răduţ Selişte, Viza umană – un eşec al multiculturalismului, de Alina Ioana Dida şi Feminism marxist cu panaş la PDL, via FCD, de Alina Ioan Dida.

Un răspuns la scandalul "fasciştii de la mănăstirea Petru Vodă"

O aniversare cu cântec

Publicat de Spartakus

Măi fraţilor, cumnaţilor, cititorilor şi postacilor, am băgat-o pe mânecă! Am făcut o belea cât China şi acum stau cu inima cât un purice: dacă mă prinde? Aştept din clipă în clipă să sune telefonul şi o voce autoritară să mă convoace la Consiliul pentru Combaterea Discriminării. Ce să mai vorbim, sunt un om pierdut. Dar n-am nici o scuză: mi-am făcut-o cu mâna mea. Sau, mă rog, cu vocea mea. Păi să vedeţi fază. Mai zilele trecute m-am văzut cu foştii colegi de grădi, să sărbătorim aniversarea a treizeci de ani de la absolvirea acestei sublime instituţii a pantalonilor scurţi şi juliturilor în genunchi. Ne-am reunit, cu căţel, cu purcel, la un restaurant cochet şi dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu viski, dă-i cu gin, limbile s-au dezgheţat ceva de speriat. Am povestit câte-n lună şi-n stele, ne-am amintit cu pioşenie de educatoarele plecate pe veşnicele plaiuri ale vânătorii şi cu nostalgie de mozaicurile din boabe de orez colorate şi de portocalele primite de la un Moş Gerilă generos şi rezistent la cozi. Şi nu ştiu cum se face că la un moment dat îi vine unuia ideea să înceapă cântecul ăla cu şoimii patriei. Ne-a pus naiba de-am cântat cu toţii de ne durea la coarda vocală de-atâta zbierat. Am văzut eu că un chelner, cam roşcovan şi pistruiat, aşa, ne privea cu suspiciune, dar pe moment am zis că s-o teme omul că nu-i dăm bacşiş. Acum însă, cu minţile limpezite şi văzând ce-au păţit Părintele Justin şi măicuţele alea care i-au făcut party surpriză, mă gândesc că poate altul era motivul suspiciunii: dacă ne-o fi turnat chelnerul roşcovan şi pistruiat la Comunitate şi vin ăştia să ne caute la doctrină?
Păi n-aţi văzut ce păţi taica părintele? A fost suficient să-i cânte nişte calugăriţe o melodie care-i amintea de tinereţile lui revoluţionare şi s-a stârnit vuiet mare taman până în capitala Israelului, Washington. Acum ce să zic, mai au şi indignaţii ăştia dreptate, ce, nu mai aveau măicuţele condace şi tropare, rugăciuni şi cântece religioase de intonat, trebuia s-o dea pe “Sfântă tinereţe legionară” şi să facă apologia hitlerismului ortodox de ziua a opta? Domnii de la Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului au mare dreptate să fie vigilenţi. Cu ochii lor de copoi şi-au dat seama imediat că măicuţele astea sunt nişte potenţiale teroriste, extrem de periculoase pentru omenire. N-aţi văzut? Sunt şi îmbrăcate ca văduvele negre din Caucaz, alea de dansează prin metrouri şi autobuze la Moscova îndrăgitul hit  “Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine”. Iar părintele o avea el aproape suta de ani, dar reprezintă o primejdie mortală pentru securitatea planetei. Cât de siguri v-aţi simţi în preajma unui recidivist, a unui om despre care ştiţi că a făcut mai mulţi ani de puşcărie decât zănaticul ăla de-a omorât-o pe Mihaela Runceanu? Aud? Nu v-ar trece toţi fiorii spaimei?
De-aia zic, acum mi-e tare teamă să nu fim şi noi, foştii şoimi ai patriei, băgaţi în aceeaşi oală cu măicuţele astea fasciste şi cu călugărul legionar fanatic. Cum de ce? Mai întrebaţi de ce? Eee, vedeţi dacă n-aveţi viziune, ca domnii de la Washington? Ia amintiţi-vă voi cum începea cântecul cu şoimii patriei şi o să vă pice imediat fisa. Începea aşa: “Mlădiţe-nmugurite din timpul strămoşesc…” Şi ce culoare au mlădiţele înmugurite? Clar ca vaca: verde, tati! Deci verde avem, cultul strămoşilor avem, intenţia e clară! Iar şoimii, pe lângă că-s amintiţi şi în imnul legionar, sunt nişte păsări de pradă înrudite cu acvilele, simbolul legionarilor romani, strămoşii noştri  – mă rog, ai unora dintre noi. Şi ce au mai făcut romanii în afară că i-au cucerit pe daci şi le-au luat femeile, să pună de-un popor nou? Hopa, ruşinică fiin’că nu ştiţi istorie: i-au măcelărit pe evrei, fraţilor, şi nu doar o dată, ci în două rânduri. Acum vedeţi cum se leagă? Vedeţi cum te leagă? Dar vă promit, vă jur că dacă scap acum netras de urechi şi de perciuni, în viaţa mea nu mai cânt la aniversări. Şi de Crăciun, când lumea o să se adune în jurul pomului de iarnă şi-o să cânte “O, brad frumos cu cetina tot verde”, să moară peştii mei, Nemo şi Grivei, dacă mai scot vreun sunet! Că doar v-am zis, numai ce aud cuvântul “verde” şi băieţii ăştia vigilenţi s-au şi făcut la faţă instantaneu mai roşcovani decât i-a fabricat pe ei genetic Yahve.

sursa: Reporter Virtual

joi, 17 februarie 2011

"Fenomenul Piteşti". Primele imagini de la lansarea proiectului şi mărturii video ale supravieţuitorilor









 

marți, 15 februarie 2011

Poemele săptămînii (10)


Sonet
de Ioanid Romanescu

Oricum fiind corabia ce vine
ca însuşi timpul care ne măsoară,
chiar dacă neiertînd – a cîta oară –
a morţii rază ar ţinti spre mine,

de neclintit rămîn, ca Arhimede,
cu numai ale logosului cercuri –
deci viaţa mea o lungă zi de miercuri
se pare că finalul nu-l prevede

...pe cînd la ţărm corabia se-nclină
gemînd ca sub cadavrul unei stele
desprinse brusc de propria lumină,

din locul-n care sînt îmi dau eu seama
că absorbit în cercurile mele
mă apăraţi – Si vis amari, ama!

[vol. Dilatarea timpului, Ed. Minerva, 1993]


Pavană
de Dan Botta

Dans de maree calme pe vesperale astre,
hiperbole, memorii de alunecări albastre,

dans cu linii rare, de trup absolute,
cu melodioase şi clar augurate volute.

Dans cu efemere murinde, cu efemera vie,
dans de extaz şi dans de melancolie,

cu insule pale pe sîni, cu grele lunule,
cu soare culcat în fîntînele coapsei sătule.

[vol. 1 Scrieri, Editura pentru Literatură, 1968]


Cădere în păcat
de Varujan Vosganian

Cobori pe tăişul luminii
intri pe sub canaturi te răsfiri
prin ochiul triunghiular
doamnă în roşu cu glezne subţiri

treci prin oglindă – în urmă rămîn
cîteva cercuri de sunet
inele de argint
doamnă în roşu cu subsiori răcoroase
amirosind a hyacint

o pasăre se roteşte deasupra capului meu
tot mai larg şi mai de demult
lumea se deplasează încet către roşu
din chiar locul în care am căzut

[vol. Ochiul cel alb al reginei, Ed. Cartea Românească, 2001]