Acuzaţii grave ale obştii de la Petru Vodă la adresa SRI: manipulare, infiltrare, şantaj

Rugămintea obştii Mănăstirii Petru Vodă către serviciile de informaţii:

"Luaţi-vă slugile şi lăsaţi-ne în pace!"

Tovarăşi,

După întemeierea acestei sfinte mănăstiri în anii 1991-1992, văzînd afluxul de credincioşi către Prea-cuviosul Părinte Justin Pârvu şi numărul mare de fraţi care vin aici şi vor să rămînă în preajma sfinţiei sale, aţi luat cîteva măsuri (“operative”, cum le numiţi voi) împotriva unuia din puţinii oameni luminaţi care puteau întoarce această ţară la Dumnezeu:

- împroşcarea părintelui şi a obştii sale cu invective (vi le reamintim noi: extremişti, fanatici, legionari, schismatici, eretici) şi continua defăimare a noastră, defăimare foarte activă şi astăzi;

- încercarea de izolare a mănăstirii atît la nivelul simplilor credincioşi, cît şi la nivelul clericilor, mai ales a ierarhilor (oare cîţi dintre ei nu au auzit, cel puţin o dată în viaţă “Nu mergeţi acolo, că nu e bine”?);

- infiltrarea obştii cu tot felul de “poame”, indivizi neputincioşi, stăpîniţi de patimi şi de multe ori cu boli mintale, pe care apoi i-aţi folosit ca şi cîrtiţe ce v-au furnizat în continuu material informativ;

- infiltrarea bloggerului Gabriel Teodor Gioacăş (alias apologeticum.ro) în luna Februarie 2009 şi transformarea lui în portavoce virtuală a mănăstirii şi a părintelui, prin care aţi otrăvit sufletele credincioşilor din această ţară şi continuaţi pînă astăzi să le otrăviţi;

- şantajul continuu la care l-aţi supus pe Părintele Justin Pârvu, iar astăzi pe urmaşul său de drept, Părintele Hariton Negrea.

Raportul SRI de activitate anuală încredinţat parlamentului şi publicat în presă pînă acum 10 ani conţinea un capitol intitulat “Extremismul în Biserica Ortodoxă Română”, în care erau descrise cu lux de amănunte, deşi fără nume, fapte petrecute în mănăstirea noastră, prin purtarea voastră de grijă.

Tovarăşi,

Aţi trăit şi încă trăiţi pe spinarea poporului român, din a cărui muncă aţi fost şi încă sînteţi plătiţi, dar nu pentru a depărta poporul de Dumnezeu şi de mîntuire şi a-l otrăvi sistematic prin diversiuni şi activităţi subversive puse la cale de minţile voastre stăpînite de cei răi şi vicleni.

De curînd aţi pus la cale un nou scandal, prin agenţii voştri locali, prin dezgroparea tîlhărească a Părintelui Gheorghe Calciu, care a spus despre voi înainte de plecarea din lumea aceasta: “se vor lupta cu noi şi după ce vom muri”. Această nelegiuire a pus capac răbdării noastre, şi ştiţi asta. Noi, obştea mănăstirii, am hotărît să-i scoatem dintre noi, după porunca Sfîntului Apostol Pavel (1Cor 5:13, Tit 3:10).

Ca să îi reprimim, l-aţi şantajat pe Mitropolitul Theofan al Iaşilor, l-aţi şantajat pe părintele Hariton, stareţul nostru, şi probabil că şantajul nu s-a oprit aici, de vreme ce nici exarhul local, Luca Diaconu, nu a mai ajuns să verifice unde sînt slugoii voştri după ce l-aţi sunat să se întoarcă acasă.

Tovarăşi,

Înţelegeţi că răbdarea noastră a ajuns la un capăt şi că aţi depăşit măsura. Vă rugăm să vi-i luaţi din mănăstirea noastră atît pe monahul Teodot (Marius) Rogojină – pe care, prin faptul că îl ţineţi aici doar pentru că e fratele unui ofiţer SRI (?), îl văduviţi de un tratament psihiatric corespunzător afecţiunilor sale mintale -, cît şi pe prea-nefericitul Gabriel Teodor Gioacăş (“frate” care după patru ani de mănăstire nu cunoaşte Psalmul 50 şi nici alte rugăciuni pe care le ştiu chiar şi cei ce nu au putut să termine 8 clase), un om fără nici o legătură cu viaţa monahală, singurul său motiv de a fi aici fiind provocarea evreilor de pretutindeni, smintirea credincioşilor, politizarea învăţăturilor Părintelui Justin, defăimarea şi negarea ortodoxiei şi sfinţeniei părintelui şi tragerea mănăstirii noastre în scandaluri mediatice. Luaţi-i voi, ca să nu vi-i aducem noi la uşă.

În cazul în care veţi continua cu ameninţări şi şantaje, vă rugăm să nu ne consideraţi responsabili pentru felul în care vom reacţiona.

Aşadar: vă rugăm să vi-i luaţi cît mai grabnic dintre noi pe aceşti doi şi să ne lăsaţi să lucrăm poruncile Evangheliei Mîntuitorului Hristos. Cîtă vreme nu vor mai fi aici slugile voastre, vă veţi pierde obiectul de activitate, iar noi vom putea în cele din urmă să ne vedem de călugărie. Dacă vreţi să ne distrugeţi, pe capul vostru va fi aceasta, iar dacă veţi unelti să ne scoateţi de aici, vă avertizăm că vom pleca cu tot cu Părintele Justin şi cu morţii noştri din cimitir şi cu toate sfintele moaşte din mănăstire.

În numele obştii mănăstirii,

monahul Filotheu Bălan, 

purtător de cuvînt al Mănăstirii Petru Vodă

UPDATE

Foarte interesant! La cîteva ore după ce am postat textul preluat de pe site-ul mănăstirii Petru Vodă, linkul către site nu mai funcţionează. Site-ul pare că nu mai există. Sau mai degrabă că a fost blocat, fie de accesări, fie de vreo mînă din afară (SRI?, n-aş crede că se joacă aşa), fie de vreo dispoziţie din interior.

În tot cazul, acum, textul este disponibil numai pe site-urile şi blogurile care l-au preluat integral, inclusiv pe acesta. Rămîne de văzut dacă autorul său şi mănăstirea îşi asumă în continuare paternitatea sau vor apărea dezminţiri şi retractări. Pentru că acuzaţiile sînt serioase, limbajul destul de neobişnuit pentru un călugăr, iar efectele pot fi dăunătoare deopotrivă imaginii SRI şi a mănăstirii. 

Chiar dacă am avut îndoielile mele faţă unele afirmaţii din comunicat, acesta era prea grav pentru a fi ignorat. Ce poate orice om de bună credinţă să confirme este însă că activitatea lui Geoacăş - apologeticum, ca şi "dezgroparea tîlhărească" a părintelui Gheorghe Calciu au făcut şi fac mult rău mănăstirii, în particular, şi ortodoxiei româneşti în general. 

UPDATE 2
(14 ian.2014)

Pr. Ioan Florin Florescu despre recentul scandal de la Manastirea Petru Voda: 

"Dar nu înțeleg cum s-au „infiltrat” acești agenți în obște. Le-a dat SRI-ul chilii la Petru-Vodă? Le-a cântat „Brațele părintești”? E plin internetul cu predicile, interviurile și conferințele monahului cu „probleme psihice”. Nu l-a văzut nimeni până acum? Nu a predicat el în biserica de la Petru-Vodă? Nu a citit el, recent, în fața întregii obști, cuvânt de învățătură la parastasul de șapte ani al părintelui Calciu? – (asta după ce se știa că tocmai îl dezgropase „tâlhărește” pe bietul părinte, iar obștea slujea, ca femeile mironosițe, la un mormânt gol).

Iar blogul „prea-nefericitului” frate (cum îl alintă logoforul mănăstiresc) funcționează de vreo patru-cinci ani și a fost dintotdeauna perceput ca o pagină neoficială a obștii. Exact, ca o „portavoce”. Nu apăreau acolo comunicatele mănăstirii? Interviuri cu părintele Justin? Declarații și apeluri? Până și anunțurile de pe ușa părintelui erau scanate. Nu înțeleg de ce „nefericitul” deranjează abia acum, când ar fi trebuit de mult să i se ia laptopul și să fie trimis la ascultare.

Nu cred nicio secundă în povestea cu agenții SRI. (Agenții SRI au poveștile lor cu călugări, dar pe alte bloguri.) „Loaza” și „nebunul” sunt, în acest caz, doar agenții fără discernământ ai unei atmosfere mănăstirești intoxicate constant de câteva chilii scăpate de sub control. O atmosferă încărcată acum și de aburelile purtătorului de cuvânt al mănăstirii. Ce mi-e tanda, ce mi-e manda. M-am intersectat de câteva ori cu acest călugăr, un adevărat detectiv în sutană, specializat în agenți secreți și otrăvuri. Undeva, pe un blog, afirma odată că sunt „cumpărat” de Soros. Mai apoi, a scris că o studentă, călugărită mai târziu la mănăstire, a fost iradiată de profesorii de la Central European University, pentru că nu a vrut să scrie despre Origen. Cam tot pe-atunci, într-un articol care poate fi găsit încă pe net, scria că marele duhovnic Ioanichie Bălan a fost otrăvit „cu metale grele”, la o cafea în stăreția Mănăstirii Sihăstria, lăsând de înțeles că asta i s-ar fi tras de la poziția sa anti-ecumenistă, în urma disputelor cu Mitropolitul. Nu știu dacă pentru aceste afirmații i-a cerut cineva socoteală (sau probe). În fine, nu-mi iese din cap o imagine dintr-un interviu, distribuit pe youtube, în care reporterului îi scapă ceva despre rotația pământului, iar detectivul reconvertit brusc în inchizitor de ocazie pufnește sarcastic și i-o retează scurt: pământul nu se învârte, aveți grjiă că sunteți împotriva Sfintei Scripturi! Și acest personaj este purtătorul de cuvânt al celei mai importante mănăstiri din Moldova. Care tocmai a ieșit eroic pe net să ceară SRI-ul să-și ia înapoi călugării nebuni. Parcă suntem într-un roman al lui Savatie Baștovoi.

Părinte Mitropolit, vă rog eu frumos, luați-le laptopurile! Tăiați-le internetul la mănăstire sau luați-le laptopurile la toți și închideți-le, măcar un an, într-o cameră, iar cheia să o țină starețul sau duhovnicul. Măcar un an să se odihnească moaștele și fotografiile să plângă neștiute de nimeni. Amânați apocalipsa și profețiile spanacului. Nu lăsați ca moștenirea luminoasă a sfântului părinte Justin, mănăstirea Petru-Vodă, să ajungă subiectul tabloidelor și îndreptățirea smintelii."

SURSA: Jurnal scoţian

Cuvant pastoral la Sfintele Pasti 2011 al IPS Teofan: "Fiti purtatori de inviere!"

† TEOFAN

Prin harul lui Dumnezeu arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Bucovinei

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

"Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice”.

Frati crestini, surori crestine,

HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!

Acestea sunt cuvintele pe care le rostim de nenumarate ori in noaptea Sfintelor Pasti si in toate zilele pana la Inaltare. Repetarea acestor cuvinte implica raspunsul la framantarea esentiala, constientizata sau nu, care macina sufletul si mintea omeneasca, cea legata de moarte si de viata vesnica: De ce murim?, Ce se intampla dupa moarte?, Care este rostul vietii?, De ce ne dispar prietenii si cunoscutii?

De aceea, in aceasta noapte de lumina se cuvine sa meditam la taina Invierii lui Hristos, sa meditam la moartea noastra, sa meditam la mortii nostri, sa meditam la viata.

Dintotdeauna, omul a fost preocupat de moarte; s-a infricosat de ea, a fugit de ea, a cautat tot felul de formule pentru a o depasi. De obicei, in fata mortii semenilor, omul are acum, precum altadata, sentimentul disparitiei definitive. Conceptia care a dominat lumea in vechime este descrisa de Solomon, cu mii de ani in urma, in aceste cuvinte: “In ochii celor fara de minte, dreptii sunt morti cu desavarsire si iesirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Si plecarea lor dintre noi, un prapad.” Nenorocire, prapad sunt cuvinte care defineau altadata, ca si acum, moartea proprie sau a celor din jur. In pofida acestei atitudini, o licarire de speranta se ivea inca din timpurile vechi: Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele… Ei sunt in pace. Chiar daca, in fata oamenilor, ei au indurat suferinte, nadejdea lor este plina de nemurire. Si fiind pedepsiti cu putin, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la incercare si i-a gasit vrednici de El. Ca pe aur in topitoare, asa i-a lamurit si ca pe o jertfa de ardere intreaga i-a primit. Straluci-vor in ziua rasplatirii.

Cu toate aceste indemnuri spre nadejdea in nemurire, oamenii timpurilor de dinainte de Hristos erau dominati de conceptia ca dupa moarte nu mai exista nimic. Golul, tacerea, intunericul, nemiscarea, nefiinta erau termenii care defineau trecerea omului prin moarte. Chiar si intre evrei, pe vremea Mantuitorului, erau unii care nu credeau in inviere.

Intr-o lume astfel dominata de moarte, coboara la plinirea vremii Dumnezeu, izvorul vietii si al nemuririi. Hristos-Dumnezeu ia chip de om, traieste printre oameni, poarta povara pacatelor lor, primind rastignirea drept rasplata. Mort pe cruce, Hristos Domnul este pus in mormant, dar a treia zi mormantul este gasit gol. Hristos inviaza din morti, este vazut de oameni, vorbeste cu ei, cineaza cu ei, se bucura impreuna cu ei. Istoria omenirii intra intr-o alta faza a desfasurarii ei. Prin moartea lui Hristos, moartea este desfiintata in realitatea ei distrugatoare si, prin Invierea Lui, oamenii primesc darul nemuririi.

Iubiti credinciosi,

In noaptea Sfintelor Pasti, noi, crestinii, suntem chemati sa patrundem adanc in taina acelui mormant gasit gol a treia zi dupa moartea lui Hristos, in taina a ceea ce s-a petrecut atunci pentru viata lumii, pentru viata fiecarei fiinte umane, pentru existenta universului.

Indrazniti, pamantenilor!, Indrazniti, muritorilor! Sunt cuvinte prin care Biserica ne cheama sa indraznim a cunoaste, a recunoaste, a primi adevarul ca moartea a fost golita de continutul ei distrugator prin moartea si Invierea lui Hristos. Imnele rostite la sfintele slujbe in aceste zile dau marturie in acest sens: Puterea mortii si stricaciunea ai stricat-o cu moartea Ta cea de viata aducatoare, Stapane, si tuturor ai izvorat viata vesnica si oamenilor celor muritori inviere le-ai daruit; Hristos, Mantuitorul nostru, (…) stapanirea mortii a zdrobit, prin moartea Sa, imparatia mortii a surpat si ne-a scos pe noi din intuneric si din umbra mortii.

Recunoastem in aceste cuvinte marturisirea adevarului ca Invierea lui Hristos are drept scop invierea omului. Invierea lui Hristos este invierea omului. Un teolog ortodox al zilelor noastre afirma ca Invierea Domnului fara invierea omului, fara abolirea mortii ar fi un adevar incomplet (…) fara nici o legatura cu peripetia existentiala a fiecarui om, cu viata si cu moartea lui. De aceea, taina mortii si a Invierii lui Hristos o traieste Biserica drept mod si cale care fac pe fiecare om partas al vietii dumnezeiesti, al nemuririi si al nestricaciunii: modul de existenta al lui Hristos devine modul vietii pentru tot omul care se deschide spre revarsarea in el a tainei mortii si Invierii Dumnezeului-Om, Iisus Hristos.

Pentru a intelege moartea noastra si a celor din jur in adevarata sa semnificatie si a o accepta fara caderea in disperare, Biserica ne asaza in fata moartea si Invierea lui Hristos. Din Crucea Rastignirii si din mormantul Invierii izvorasc intelegerea sensului mortii noastre si puterea invierii noastre. Sfantul Apostol Pavel explica legatura dintre moartea si Invierea lui Hristos, pe de o parte, si moartea si invierea noastra, pe de alta parte. Daca Hristos a inviat, inviaza si cei ce L-au primit pe El in viata lor: Daca am murit impreuna cu Hristos, spune Sfantul Pavel, vom si invia impreuna cu El. Daca ramanem intru El, vom si imparati cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi. Daca Hristos n-a inviat, nici mortii nu inviaza. In acest caz, totul este zadarnic. Zadarnica ne este viata, zadarnica ne este trecerea prin moarte, zadarnica este si credinta noastra: Dar acum, continua Apostolul neamurilor, Hristos a inviat din morti fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia.

Dreptmaritori crestini,

Acum aproape doua milenii au avut loc moartea si Invierea lui Hristos. Din acel moment, oamenii au avut posibilitatea sa inteleaga cu adevarat rostul vietii si al mortii, rostul existentei pe pamant si a ceea ce se intampla dupa moarte. O parte a umanitatii s-a lasat cuprinsa de adevarul Invierii lui Hristos, o alta parte a contestat si contesta acest adevar.

Este de datoria noastra, a celor nascuti si crescuti sau convertiti la credinta dreptslavitoare in moartea si Invierea lui Hristos, sa cautam a ne altoi continuu pe tulpina numita Hristos pentru a fi partasi si ai Invierii Lui. Din martori si traitori in propria noastra viata ai mortii si Invierii lui Hristos, suntem chemati sa marturisim acest adevar catre cei de aproape si catre cei de departe. Cuvantul ingerului rostit femeilor purtatoare de mir aflate langa mormantul de unde inviase Hristos sa fie cuvantul nostru adresat lumii: Pentru ce-L cautati printre morti, ca pe un om, pe Cel ce este intru lumina cea pururea fiitoare? Alergati si vestiti lumii ca a inviat Domnul, omorand moartea, ca este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mantuieste neamul omenesc.

Omenirea are nevoie imensa de martori si marturisitori ai Invierii lui Hristos pentru a nu se lasa stapanita de duhul mortii, care se impregneaza tot mai mult in mintea si inima oamenilor.

Sa fim, asadar, oameni ai Invierii, fii si fiice ai Invierii. Taina Invierii lui Hristos sa ne cuprinda fiinta launtrica si, de aici, lumea sa fie patrunsa de biruinta lui Hristos asupra mortii si intunericului.

Cum putem face aceasta? Acceptandu-L pe Hristos in viata noastra si inradacinandu-ne noi pe viata Lui. Prin rugaciune, prin participarea la Sfintele Taine, viata lui Hristos devine viata noastra si viata noastra devine viata Lui. Prin post si prin metanii intampinam in trupul nostru stricacios harul Invierii. Prin iubirea de vrajmasi, prin iertare si smerenie, mintea, inima si sufletul nostru devin locasuri ale Duhului Sfant. Prin fapte de milostenie preluam asupra noastra suferinta semenilor, fiind urmatori lui Hristos Care a luat asupra Sa suferinta intregului neam omenesc.

Suntem fii si fiice ai Invierii si prin pastrarea legaturii, prin rugaciune si milostenie, cu cei plecati dintre noi. Precum Domnul Hristos a coborat la iad intre cei morti la Invierea Sa, tot astfel suntem chemati sa mergem la mormintele cunoscutilor spre a le vesti nadejdea Invierii, rugandu-ne pentru odihna sufletelor lor. Sa nu-i uitam pe eroii neamului, pe cei morti in inchisori, pe cei doborati de furia cutremurelor sau a revarsarilor de ape. Suferinta lumii sa fie suferinta noastra, caci numai asa ne asemanam cu Hristos in moartea Lui pentru a fi partasi ai Invierii Lui.

Asezandu-va la inima aceste ganduri, rog pe Dumnezeu sa va invesmanteze viata cu multa lumina, sa va daruiasca pace in suflet, sa va ocroteasca familia, pruncii, ogorul si tot ce va este drag. Iubirea fata de toti sa va umple de inviere, deoarece cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte, iar noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati, dupa cuvantul Sfantului Ioan Evanghelistul.

Bucurati-va intru Domnul! Raspanditi bunatate in jur! Fiti purtatori de inviere! Marturisiti tuturor ca Hristos a inviat!

Al vostru parinte si frate catre Dumnezeu rugator,

† Teofan

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Răspunsul duhovnicesc al ÎPS Teofan în cazul "fasciştii de la Petru Vodă"

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a dezaprobat, printr-un comunicat de presă remis marţi AGERPRES, acţiunea măicuţelor Mănăstirii "Adormirii Maicii Domnului" - Paltin de a interpreta cântece legionare la serbarea zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.

"Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice - indiferent de natura acestora - în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)", se arată în comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului. [Sublinierile mele - C.T.]
Arhiepiscopia a adresat şi un îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.
Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului vine în urma postării pe internet, pe site-ul youtube, a două filme scurte în care măicuţele Mănăstirii "Adormirii Maicii Domnului" - Paltin intonau cântece legionare. 
Evenimentele erau de la ziua de naştere a părintelui Iustin Pârvu din 9 februarie 2009 şi 2011. (AGERPRES)

Mănăstirea Petru Vodă are un nou egumen

Ieri, la sinaxa monahilor din mănăstirea Petru Vodă (Neamţ), avva Iustin Pârvu a anunţat că noul egumen este părintele Petroniu. Din informaţiile mele, tînărul părinte Petroniu, un monah energic şi gospodar, a fost propus de ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei. O parte dintre călugării de la Petru Vodă îl consideră însă nepotrivit pe pr. Petroniu şi fac presiuni pentru înlocuirea sa. Este posibil să reuşească, avînd în vedere precedentul de acum cîţiva ani, cînd ieromonahul Lavrentie Carp, numit stareţ cu voia părintelui Iustin, a fost schimbat, pentru că o parte din obşte nu l-a vrut şi l-a acuzat că e omul mitropolitului de atunci al Moldovei, Daniel.

UPDATE (17 mai)

Un maidanez de presă, alungat cu şuturi în dos de prin toate ziarele şi ajuns să urle la lună pe net, a făcut o fixaţie pentru mine şi, din cînd în cînd, mă apucă de manşeta pantalonilor. N-are dinţi să mă muşte, dar face gălăgie, doar, doar l-o baga cineva în seamă şi i-o mai da un os. Ştiu că numele lui mai este vehiculat acum numai pe tomberoane, deci n-o să-i fac plăcerea de a i-l da aici.

Asmuţit de un călugăr care se visează Richelieu - şi care altminteri se leapădă de javrete ca de omul Securităţii, cînd vine vorba -, şi de data asta amărîtul îmi pune în cîrcă vorbe pe care nu le-am spus şi neagă evidenţa.
El scrie pe facebook şi pe blogul său că "la Petru Vodă nu a fost schimbat stareţul". Dar nimeni n-a spus asta. O ştie şi maidanezul, dar încearcă să provoace confuzie (cum a mai făcut şi altă dată, "confundînd" termenul de editor cu cel de tipograf; hal de jurnalist care încurcă noţiuni elementare).

Am verificat din patru surse informaţia pe care am dat-o: la Petru Vodă, părintele Iustin însuşi, în adunarea tuturor călugărilor, a anunţat că mănăstirea are un nou egumen, pe pr. Petroniu. Egumen înseamnă conducător al unei mănăstiri, în sensul de administrator. Stareţ, în sensul de povăţuitor şi de îndrumător pe calea mîntuirii, rămîne, cum e şi firesc, părintele Iustin. [De aceea şi spun mulţi monahi: "stareţul meu este avva cutare", deşi acel părinte este în altă mănăstire şi deseori nici nu e egumen.] Că unii le amestecă, nu mai e problema mea.
Pînă acum, părintele Iustin era şi stareţ, şi egumen.

Probabil că, după problemele grave de sănătate pe care le-a avut în ultima vreme şi avînd în vedere vîrsta sa înaintată, părintele Iustin a considerat că are nevoie de cineva care să se ocupe de treburile curente ale mănăstirii. Dar sfinţia sa este fondatorul mănăstirii şi stareţul ei incontestabil, pe care nimeni n-ar îndrăzni să-l schimbe fără voia sa (cu atît mai puţin IPS Teofan). Aş fi vrut să vorbesc şi cu avva Iustin, dar e imposibil, căci este foarte bine "protejat" de contactul cu exteriorul.

Ieşirea internautică a maidanezului îmi confirmă, încă o dată, că sînt presiuni mari în continuare pentru schimbarea pr. Petroniu. Pe site-ul mănăstirii nu a apărut încă nici un anunţ oficial despre numirea pr. Petroniu, pentru că cel are gestionează site-ul este un opozant înverşunat al noului egumen şi pentru că situaţia nu e încă tranşată.

Nu-l cunosc pe părintele Petroniu, nu ştiu dacă este vrednic sau nu de responsabilitatea ce i-a fost dată, dar cred că avva Iustin ştie ce face şi face ce vrea. Să nu-mi spună nimeni că i-a fost impus pr. Petroniu, că nu-l cred. Tot aşa se spunea şi despre pr. Lavrentie, în urmă cu nişte ani, că i-a fost impus părintelui Iustin de IPS Daniel. [Răzvrătiţii erau aceeaşi, iar în tulburarea lor au mers pînă acolo încît au instigat credincioşii apropiaţi mănăstirii să-l agreseze pe pr. Lavrentie - ceea ce s-a şi întîmplat.] Păi, nu i-au impus nimic părintelui Iustin comuniştii, după ani de temniţă şi chinuri, şi să cred că acum, la senectute, cînd are atîta putere duhovnicească, este îndoit?

PS:
Este simptomatic că potaia gureşă mă atacă imediat după ce am anunţat o acţiune antiguvernamentală a Forului Ortodox Român (FOR). Prima oară cînd am intrat, alături de alte persoane vizibile în spaţiul ortodox, în gura acestui trepăduş băsescian a fost taman după fondarea FOR (la care am contribuit din plin şi din conducerea căruia fac parte). Şi a ţinut-o într-un scandal pînă cînd s-a zvonit că FOR îşi încetează activitatea. Ştiu că un laicat organizat nu convine politicenilor, fie ei în civil sau în sutană, dar dacă vrea Dumnezeu...

UPDATE 2

Astă noapte, după ce-mi va fi citit Update-ul, insul a scos de pe propriul blog comentariul veninos pe subiect şi a lăsat doar un titlu în care perpetuează minciuna: "La Petru Vodă nu există nici un nou stareţ, nici un nou egumen...". Poate că nu mai există, după ce-l vor fi mîhnit îndeajuns unii călugări pe pr. Iustin şi l-au făcut să revină asupra deciziei de a-l numi pe pr. Petroniu. Cum au făcut şi în cazul pr. Lavrentie. Dar nu ştim sigur pînă ce nu va exista o poziţie oficială a mănăstirii.