Două evenimente culturale semnificative

Librăria Bizantintă

Fundaţia Sfinţii Închisorilor ne invită mîine, 19 ianuarie 2015, de la ora 19:00, la Librăria Bizantină, la lansarea volumului Peisaj lăuntric, al cunoscutului poet al închisorilor Demostene Andronescu. Vorbesc  despre poeziile din temnițele comuniste Demostene Andronescu, Cristian Curte și Răzvan Codrescu.

Astăzi octogenar, Demostene Andronescu rămâne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România. Volumul Peisaj lăuntric este testamentul liric al unei vieţi mucenicite, dar şi filă din testamentul unei generaţii fără noroc (cartea e închinată, de altfel, "Generaţiei mele de Don Quijoţi striviţi de prea marele lor vis"). 

O poezie care se mişcă între suferinţă şi iertare, între omeneasca “Îndoială” (a se vedea poezia cu acest titlu, dedicată lui V. Voiculescu) şi credinţa în numele căreia merită să mori.

Muzeul Ţăranului Român

Fundaţia Sfinţii Închisorilor şi Asociaţia ROST vă invită la conferința Mărturisindu-i pe mărturisitori - în căutarea vredniciei pierdute, joi 22 ianuarie 2015, de la ora 18:00, la Muzeul Național al Țăranului Român, studio Horia Bernea (intrarea prin curtea interioară din strada Monetăriei). În centrul evenimentului se va afla noul volum publicat de Fundația Sfinții Închisorilor și Editura Rost: Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii românești.

Alături de autor, Răzvan Codrescu, vor lua cuvîntul Dan Puric (actor, regizor, scriitor), Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă (președintele Asociației CHRISTIANA) și Claudiu Târziu (jurnalist, președintele Asociației ROST).

Pilde de vrednicie creştină şi românească, încălziţi fiecare – ca să-l parafrazez pe Iorga – de o idee căreia i se închinaseră întregi, n-au ezitat să se măsoare eroic cu vremurile pentru ce au crezut ei sfînt şi mare. Au ajuns astfel, fiecare în felul său, dar toţi în strălumina “Duhului Care suflă unde vrea”, conştiinţele noastre mai bune (cum zicea Noica despre Eminescu), certificatul nostru de învrednicire istorică dinaintea lumii şi dinaintea lui Dumnezeu. [...] 

Mărturisitorii evocaţi în această carte sînt tot atîtea repere pe complexa şi inefabila “linie a neamului” şi tot atîtea provocări la învrednicire pentru generaţiile de azi şi de mîine, care trebuie, înainte de toate, aduse la conştiinţa că este cu putinţă şi un alt fel de a fi român decît cel precar şi dezabuzat în care facem astăzi umbră pămîntului. (Răzvan Codrescu)

Serile Rost

Încet dar sigur, întrunirile Grupării Rost de marţi seara promit să devină tradiţie. Reluate anul acesta, după prea lungă întrerupere nevoită, ele devin din ce în ce mai consistente de la o marţi la alta. Desfăşurate într-o atmosferă destinsă, dezinhibată şi într-un decor splendid, la Libăria "Predania" (str. Vulturilor nr. 8), ne întăresc prietenia şi ne ajută să găsim răspunsuri adecvate la provocările veacului. [Le mulţumesc încă o dată gazdelor pentru prietenia cu care ne-au primit şi pentru trataţia minunată. Vă recomand din tot sufletul această oază de frumoasă normalitate. Treceţi-i pragul cînd puteţi!]

Prima reuniune a fost una dedicată proiectelor Rost pe anul în curs, nu puţine şi nu chiar facile. În a doua am vorbit despre Dreapta. Despre cum a fost pervertită ideea de Dreapta, despre percepţia publicului larg asupra a ceea ni se prezintă ca fiind astăzi Dreapta şi despre dificultăţile Dreptei creştine de a-şi impune în agora ideile, valorile, principiile si viziunea.

În fine, aseară am discutat despre jertfă. Despre jertfa cu minusculă, exprimabilă în voluntariat şi donaţii, şi despre Jertfa cu majusculă, de sînge. Iniţial am concluzionat că jertfa - cea mai modestă, ca şi aceea supremă - vine din credinţă. Cine nu crede în ceva nu poate să sacrifice nimic, nici măcar un minut din viaţa lui, pentru o cauză. Cine crede poate jertfi totul. E valabil însă numai pentru anumiţi credincioşi. Credinţa de una singură duce, în unele cazuri, şi la fanatism - care poate conduce la jertfă -, dar pe majoritatea nu obligă la nici un fel de sacrificiu, renunţare sau efort. 

Jertfa e prezentă mereu numai în iubire. Cine iubeşte face orice pentru dragostea sa (pentru Dumnezeu, om, idee, proiect, cauză...). Altfel, vorba ceea: dacă dragoste nu e, nimic nu e. Sau: dragostea "toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." (Cor. I - 13)