De ce “Rost” nu susţine candidatura lui Iulian Capsali

Un număr de ONG-uri semnează astăzi un document cu Iulian Capsali, candidat la Parlamentul European, prin care acesta se obligă să respecte zece principii, în eventualitatea că va fi ales, în schimbul susţinerii candidaturii sale de către aceste asociaţii civice. Multe dintre organizaţiile semnatare, dacă nu toate, fac parte din Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, ca şi Asociaţia “Rost”. Principiile enunţate – de fapt, deziderate – sunt foarte bune: 1. Promovarea Familiei naturale, 2. Valoarea vocaţiei parentale şi a drepturilor parentale,3. Respectarea dreptului la viaţă şi a demnităţii umane,4. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, 5. Subsidiaritatea şi suveranitatea, 6. Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, 7. Sprijinirea iniţiativei private mici şi de familie, 8. Dreptul la un mediu curat, 9. Identitate culturală şi spirituală, 10. Parteneriatul cu societatea civilă. Iar Iulian Capsali a făcut parte din conducerea Asociaţiei “Rost”. Cu toate acestea, Asociaţia “Rost” nu va semna zisul Memorandum, pentru că nu a sprijinit şi nu va sprijini candidatura lui Iulian Capsali.

Sînt dator să explic de ce.

Întîi, candidatura unui independent la Parlamentul European este aflare în treabă. Un independent are şanse minime de a fi ales, după cum ne-o arată rezultatele altor scrutinuri, şi chiar dacă va fi ales, nu are nici o şansă, dar nici una, de a sluji cauza pentru care s-a angajat. Un independent nu este luat în seamă în PE, decît dacă votul său este contabilizat, printr-o înţelegere, la vreuna dintre marile alianţe politice: populari, socialişti sau conservatori. Şi-atunci de ce să nu votezi candidaţii unui partid aflat deja într-un asemenea bloc?

Un independent nu poate depune iniţiative legislative de unul singur, nici bloca vreo lege care contravine principiilor sale şi nici măcar să vorbească mai mult de un minut pe săptămînă, cît i se alocă fiecărui parlamentar pentru o declaraţie politică. Un independent poate fi doar un observator în PE – postură pentru care atît costurile electorale, cît şi cele cu mandatul său mi se par disproporţionate (8.000 de euro pe lună, reprezentînd salariul plus diferite indemnizaţii, şi 25.500 de euro pe lună pentru cheltuieli legate de biroul parlamentarului la care se pot adăuga şi alţi bani pentru deplasări; adică în total vreo 400.000 de euro pe an, timp de cinci ani).

Doi: Iulian Capsali nu este omul potrivit la locul potrivit. El nu are viziune politică, iar aceasta o dovedesc luările sale de poziţie din ultimii ani. A fost unul dintre susţinătorii vocali din societatea civilă ai USL (PSD-PNL-PC-UNPR), pentru ca aceasta să ajungă la putere, gîndind că acest veritabil grup infracţional va salva România. Vedem azi efectele unei astfel de înşelări. Nota bene: din pricina acestei atitudini a lui, “Rost” s-a despărţit de Capsali.

De asemenea, în privinţa politicii externe, Capsali optează pentru Rusia, în detrimentul Occidentuluii, sub motiv că Putin este un apărător al valorilor creştine şi că imperiul pravoslavnic rus este preferabil “Babilonului” UE. Avînd în vedere trecutul istoric, care ne dezvăluie o Rusie necruţătoare (o primejdie permanentă pentru vecinii săi şi nu numai, de-o lăcomie proverbială pentru teritoriile şi bogăţiile altora, dislocatoare de popoare întregi, criminală pe motive entice şi politice) şi realitatea politică din acest ceas, nu putem fi de acord cu Iulian Capsali. Este evident pentru orice om cu capul pe umeri că Vladimir Putin joacă acum cartea ortodoxiei doar din strategie, fără vreo tangenţă cu principiile creştine, ci numai pentru a obţine tot mai multă putere asupra Rusiei şi a altor state.

Iulian Capsali nu are un discurs articulat, limpede, convingător. Or acesta este un handicap major pentru un om politic. Mai mult, în polemicile pe care le duce pe internet, dovedeşte o agresivitate barbară, obtuzitate, dispreţ pentru preopinent, foloseşte un limbaj licenţios şi un ton dictatorial. Asta în condiţiile în care omul nu deţine o funcţie care să-i dea putere.

Iulian Capsali nu prezintă credibilitate, din punctul nostru de vedere, de vreme ce nu are un trecut profesional notabil (cît să fi trecut de cînd nu mai are serviciu, 8, 10, 15 ani?) şi nici nu s-a remarcat prin mari acţiuni în societatea civilă, fapta lui fiind cu predilecţie vorba (poveştile din biografia romanţată de campanie fiind doar atît, poveşti, prin care îşi asumă roluri pe care nu le-a jucat şi iniţiative pe care nu le-a avut). La acest din urmă capitol este de ajuns să spun că, în calitate de vicepreşedinte al “Rost”, nu a mişcat un pai, dar cînd opiniile politice ne-au separat (formal era încă în conducerea asociaţiei noastre), a fondat o altă organizaţie, încercînd, fără succes, să racoleze oameni din “Rost”. În fine, asociaţia lui nu e decît o butaforie, cu firmă şi ştampilă, dar fără oameni, structuri şi impact social. Atît poate Iulian Capsali.

De altfel, singura sa carte de vizită este o familie numeroasă, cu nouă copii. Să-i trăiască! E frumos, dar nu de ajuns. Nu înseamnă neapărat că, dacă faci mulţi copii, eşti un bun politician pro-familie, ba nici că eşti un bun cap de familie sau măcar un bun creştin. Şi mă opresc aici, pentru că nu se cade să intru în amănunte care ţin de viaţa lui privată.

Trei: A gira un asemenea candidat, care chipurile reprezintă “societatea civilă creştină” şi “familia românescă”, este un risc enorm. Dacă nu va fi ales, pentru că nu convinge, s-ar putea crede că societatea civilă creştină e nevolnică, iar familia românească a devenit o iluzie. Dacă va fi ales, nu va fi în stare să facă nimic din ce a promis. Şi într-un caz, şi în celălalt dezamăgirea electoratului va fi atît de mare încît va fi compromisă pentru lungă vreme orice candidatură propusă de “societatea civilă creştină” sau de către vreun partid care îmbrăţişează, mărturiseşte, apără şi promovează valorile şi principiile noastre.

Din păcate, agitaţia propagandistică făcută în jurul lui Iulian Capsali a prins şi a animat multă lume onestă, dar lipsită de informaţii şi de posibilitatea de a analiza corect această candidatură, ori orbită de ideea de a avea un candidat al "frontului" naţional-creştin. La reclama care i s-a făcut au contribuit şi adversarii (stînga extremă şi neoliberalii care ţin trena PDL sau PMP), speriaţi că un exponent al ortodoxiei militante a reuşit să strîngă semnăturile necesare pentru a candida.

Atacuri de felul celor la care s-au dedat Aligică & friends la adresa lui Iulian Capsali sînt de natură să creeze o solidaritate nemeritată de acesta. Sigur că trebuie taxate discursul pro-putinist, participarea la lovitura de stat din 2012 (fie şi numai cu gura) sau alte derapaje de acelaşi soi ale insului. Dar a-i imputa că e împotriva neoliberalismul şi a Statelor Unite ale Europei este e o bilă albă pentru Iulian Capsali, nu vreo acuzaţie dărîmătoare. De asemenea, a expedia – aşa cum fac Dragoş Paul Aligică, Sorin Ioniţă şi Ioan Stanomir – orice nuanţă naţional-creştină ca fiind de sorginte legionară (şi Capsali numai prietenul legionarilor nu e) sau orice brumă de militantism ortodox ca fiind vetust şi nociv, este de natură să mă facă şi pe mine unul, care am de ce-l critica pe Capsali, să-l apăr sau, în tot cazul, să fiu mai rezervat în a-mi exprima criticile faţă de el. Iată unul dintre motivele pentru care am tăcut pînă azi.

Totuşi, am decis să încerc această lămurire asupra candidaturii lui Iulian Capsali, pentru şi eu m-am înşelat cîndva în privinţa lui şi l-am propulsat la vîrful “Rost” şi n-aş vrea ca, dintr-o eroare similară, să ajungă să dezamăgească mult mai multă lume.

Dacă ar fi fost mai responsabil şi mai puţin orgolios, Capsali nu ar fi intrat în această cursă (pentru care s-a auto-propus). Acum deja e prea tîrziu ca să renunţe. Iar consecinţele sînt previzibile.

PS:

Mi s-a propus să candidez în alegerile pentru PE şi de către ONG-uri din Coaliţia pentru Familie şi Constituţie, şi din partea unui partid. Am refuzat, fiindcă nu cred în eficienţa unui independent în PE şi pentru că am alte priorităţi de viaţă. Fac această precizare pentru a se înţelege că nu am scris rîndurile de mai sus din frustrare. Există mai mulţi oameni credibili care pot confirma oricînd ce am spus în acest post-scriptum.