De care parte este adevărul în cazul ”Marian Munteanu și Securitatea”?

Cotidianul ”Adevărul” a publicat ieri o acuzație gravă la adresa lui Marian Munteanu: că ar fi colaborat cu Securitatea. Prin felul în care e articulat, prin trimiterea la surse documentare și prin faptul că redă pasaje largi din actele care ar fi la dosarul de la CNSAS al celui care a fost liderul protestului maraton din Piața Universității în 1990, articolul pare credibil. Însă afirmațiile și referirile la documente nu sunt însoțite de fotocopii ale acelor documente, fapt ce pune întregul text sub semnul dubiului - arată Rost Online.

Este foarte straniu că publicația nu a dat facsimile, cu atît mai mult cu cît astfel de acuzații la adresa lui Marian Munteanu au mai fost formulate de-a lungul timpului și tot fără a se prezenta nici o probă.

Acum vreo lună si ceva, în ”Evenimentul zilei” era publicat un text care susținea aceleași lucruri și vehicula un angajament la Securitate pe numele lui Marian Munteanu, dar care nu avea nici o semnatură, și o chitanță care, de asemenea, nu i se putea atribui lui.

”Adevărul” avea ocazia acum să clarifice lucrurile o dată pentru totdeauna. De ce n-a făcut-o?

Dacă ziarul va publica totuși dovezile, va fi o bombă de presă. Una care va dezămăgi multă lume, chiar dacă presupusele note informative ale lui Marian Munteanu sînt benigne (nu pare să fi suferit nimeni de pe urma unor declarații care conțin portrete și anecdote).

Dacă însă ”Adevărul” nu vine cu dovezi, ar putea fi una dintre intoxicațiile de presă care descalifica definitiv orice publicație.

Oricum, probabil că în acest caz se va face repede lumină, cu atît mai mult cu cît Marian Munteanu a anunțat că va acționa în judecată ziarul și pe autoarea articolului.

Trinomul fundamental: Libertate-credinţă-fericire

Aseară a avut loc ultima întrunire a Grupării Rost de dinaintea vacanţei, în acelaşi minunat spaţiu al Librăriei "Predania" (Str. Vulturilor nr. 8). A fost una dintre cele mai miezoase şi încîntătoare dintre cele pe care le-am avut în ultimele luni.
Invitatul nostru special, lect. dr. George Ardeleanu (Universitatea Bucureşti), ne-a vorbit, dovedind o capacitate de sinteză şi analiză exemplară, "Despre libertate la N. Steinhardt şi Dostoievski".
Ca un veritabil specialist în Steinhardt ce se află (are un doctorat "summa cum laude" despre viaţa şi opera scriitorului evreu convertit la creştinism în închisoare şi călugărit, sub numele Nicolae, la Mănăstirea Rohia), dr. George Ardeleanu a demonstrat că toate scrierile (juridice, politice, iudaice, creştine şi literare) şi acţiunile lui Nicu Steinhardt (inclusiv atitudinea şi gîndirea sa din timpul anchetelor şi al puşcăriei) stau sub semnul libertăţii. Este o perfectă corespondenţă între ce credea, gîndea, scria şi trăia Steinhardt.
Steinhardt vedea credinţa adevărată legată indisolubil de libertate (crezi nu “pentru că…”, ci “în pofida…”, “deşi…”, “chit că…”), de incertitudine (mîntuirea nu e garantată printr-un contract între credincios şi Dumnezeu de timpul “îţi împlinesc poruncile şi e musai să mă mîntuieşti”) şi de fericire (credinciosul autentic e fericit). 

Marea sinteză-învăţătură pe care am primit-o aseară este despre trinomul fundamental libertate-credinţă-fericire.

Dr. George Ardeleanu a făcut şi un paralelism interesant între conceptul de libertate la Steinhardt şi la Dostoievski.
Intervenţiile mai multor participanţi la întrunire (literaţi, teologi, sociologi...) l-au determinat pe invitatul nostru să ne înfăţişeze alte argumente, să evoce episoade mai puţin cunoscute şi să ne împărtăşească amănunte relevante. 

Seara, desfăşurată, aşa cum ne stă în obicei, ca o întîlnire între prieteni în jurul unei mize generale, s-a încheiat într-o atmosferă veselă, după cum se şi cădea de vreme ce a purtat marca duhului lui Steinhardt.
Ne revedem la toamnă, pe teme la fel de interesante ca şi pînă acum şi cu invitaţi de acelaşi calibru cu George Ardeleanu, Radu Baltasiu, Răzvan Bucuroiu, Radu Carp, Cristi Pantelimon, Sorin Lavric şi Costion Nicolescu.