sâmbătă, 10 octombrie 2015

Un apus

Sub geana de lumină a unui apus tîrziu,
Bărbatu-nveşmînta salonu-n fum de pipă,
Ca să-şi îmbune demonii, în pripă,
Şi să mai vadă odat’ trecutul viu.

Femei ce nu l-au cunoscut nicicînd
Şi altele, ce ar fi vrut să îl cunoască, poate,
Femei care-l urau de moarte,
Deşi trăit-au împreună oarecînd,

Păşeau timid sau, dimpotrivă, clasic,
Cu fruntea sus şi ochii-nfipţi în vid,
Precum în codri-ar merge un cervid,
Cu pieptul prins în platoşă de plastic.

Amici de-o seară sau de-un veac,
Cu-acces direct la inimă şi pungă,
Voiau acum să îl străpungă,
Căzuţi între bidoane de vin vrac.

Şi primprejur se prăbuşeau castele
Şi statui, la care meşterise viaţa-ntreagă,
Iar din fîntîni curgea o apă neagră,
Străluminată vag de două stele.

Atât i-a mai rămas la cap de drum:
Un Christ bătut în cuie pe Golgota
Şi-un manuscris, suav ca pterigota,
Care-n dogoarea lămpii din salon se face scrum.

4 Comentários:

Răzvan Codrescu spunea...

Bună poezie! Îmi place și eticheta cu „Poeme tîrzii”...

Claudiu Târziu spunea...

Mulţumesc mult! Titlu de volum... :)

Crengu spunea...

Frumos, frumos! Asteptam volumul, asadar!

Claudiu Târziu spunea...

Mulţumesc! Acuş, acuş... :) (sper)