Prioritate pentru normalitate

Aglomerația de candidați la președinție pe partea dreaptă, eliberează banda stîngă pentru unicul candidat al Stîngii. Monica Macovei, Cristian Diaconescu, Klaus Iohannis (dacă nu e declarat incompatibil de instanță) sau Cătălin Predoiu și Călin Popescu Tăriceanu au de împărțit o zestre de vreo 30 de procente. Tăriceanu e favorizat de sprijinul masiv și disperat al Antenelor, candidatul ACL – care va fi acela – are o susținere partinică mai mare, deci aceștia doi vor obține cele mai multe procente. Dar suficiente pentru ca unul dintre ei să ajungă în turul doi? Puțin probabil. Iar dacă în turul doi vom avea de ales între Ponta și Tăriceanu, e ca și cum am avea de ales din nou între Iliescu și Vadim, între două boli incurabile. 

Ponta are asigurate vreo 43% deja, iar dacă mai plusează cu populisme ”de dreapta”, ar putea să-și asigure victoria din primul tur. Văd că nici un scandal nu-l șifonează în ochii electoratului; se menține în topul preferințelor la vot, în ciuda tuturor ticăloșiilor făcute în trei ani de guvernare.

”Dreapta” comite aceleași greșeli care au mai costat-o în istoria post-decembristă. Motivate de aceleași beteșuguri: vanitate excesivă și nejustificată, interese subterane, prostie crasă. Dacă mai punem la socoteală și trădătorii…

În aceste condiții, nu pot să am nici o simpatie pentru cei care candidează deși știu că n-au nici o șansă, chiar dacă le pot aprecia unele calități personale și realizări de interes public.

Prioritatea pentru toți oamenii normali la cap din țara asta este acum să-l oprească pe Ponta. Indiferent cine va ajunge la Cotroceni în afară de el, va fi mai bine. Nici unul nu e atît de iresponsabil, de rău-intenționat, de corupt moral și de lipsit de orice repere că omul ăsta. Nici unul nu ar avea cum cumula toată puterea în mîna lui.

Candidatura lui Ponta este ultima mare carte pe care o mai are de jucat mafia comunisto-securistă. Dacă o pierde și pe asta, în cîțiva ani, se va face mare curățenie în România. Totodată, acum este în discuție, la fel ca la începutul anilor 90, direcția de mers a României. Nu fiți surprinși! Drumul spre Vest nu este ireversibil. Știu, Vestul nu e raiul. Totuși, Estul e iadul! Fără nici o îndoială.