miercuri, 7 noiembrie 2012

De ce mor revistele creştin-ortodoxe într-o ţară ortodoxă?

De un timp, mă tot frămîntă întrebarea din titlu. Nu pentru că nu aş avea un răspuns, dar mi-e greu să-l accept şi caut altele. Poate pînă la sfîrşitul acestor rînduri vi-l voi da. Poate am să vă las să-l găsiţi singuri. E atît de evident...
Dar mai întîi, să vă spun cum am ajuns la această întrebare. 
Mi-a încolţit în minte cînd a sucombat revista Gînd şi Slovă Ortodoxe, de la Vatra Dornei. A fost un semnal de alarmă pentru că se adresa unei mai mari părţi din publicul ortodox şi fusese susţinută de cel puţin o mănăstire misionară cu o influenţă majoră. 
Mi-am pus foarte serios problema cînd am aflat că Porunca Iubirii, de la Făgăraş, o veterană a presei creştine româneşti, va apărea numai în format electronic. 
Am avut diagnosticul acum două luni, cînd am fost silit să închid Rost. Şi m-am gîndit că trebuie spus tuturor azi, aflînd că se opreşte şi Orthograffiti. Cu atît mai mult cu cît ştiu că se află în acelaşi pericol încă două publicaţii.
Văd recensămintele şi sondajele de opinie, care spun că 87% dintre români se declară ortodocşi. Chiar dacă nu e aidoma cu trăirea, declaraţia e totuşi asumarea unei identităţi. Sigur, ar fi şi mai interesant dacă s-ar sonda ce e dispus să facă român în numele acestei identităţi. Pînă atunci nu ne rămîne decît să constatăm că sîntem o societate presupus creştină şi indubitabil coruptă - ca să-l parafrazez pe teologul Radu Preda. Asta nu mai trebuie demonstrat, căci o poate observa oricine trăieşte cîteva zile în România. E o realitate care spune ceva despre prapastia dintre identitatea afirmată şi identitatea asumată. La noi se minte enorm, se fură incredibil, se înşală sistematic, se ucide amarnic... Mentalitatea pervertită se vădeşte în scara de valori răsturnată, în modelele umane care marchează orizontul majorităţii românilor (escroci, dizeuze, saltimbanci...), în năzuinţele meschine ale populaţiei active (că de popor şi ideal nu poate fi vorba).
Cu toate acestea, măcar 18% dintre români (după cum spun sondajele de opinie) sînt duşi la biserică. Ei umplu, duminică de duminică, lăcaşurile de cult, ei suportă capriciile naturii şi ale semenilor în pelerinaje uriaşe la moaştele unor sfinţi veneraţi, ei au ridicat mii de biserici în ultimii douăzeci de ani, din ei s-au născut miile de monahi şi monahii cu rugăciunile cărora ne mai ducem zilele şi noi, cei mai păcătoşi... Aşadar, avem cîteva milioane de creştini români în România. Şi-aici apare întrebarea: cum de o astfel de comunitate nu poate ţine cîteva reviste cu tiraje modeste? De ce au fost nevoite să-şi tragă obloanele, una după alta, patru reviste în ultimul an? 
Să-şi fi pierdut cititorii interesul pentru ele? Mă îndoiesc, căci fiecare avea un public foarte bine delimitat, îşi creaseră nişe de cititori în marea masă a creştinilor ortodocşi, astfel încît satisfăceau gusturi, nevoie şi exigenţe diferite. În plus, ecourile aplauzelor de după fiecare număr nu s-au stins, cum nici exclamaţiile mîhnite de după tragerea heblului.
Să fie din pricina crizei economice, care i-au obligat pe cumpărători să renunţe la plăcerea de a citi ceva pe sufletul lor? N-aş crede. Pentru că aceste reviste nu aveau preţuri prohibitive şi apăreau lunar, lăsînd timp cititorului să-şi pună cîţiva lei deoparte. 
Să fie din cauza dezvoltării internetului? Nici asta, pentru că acele publicaţii aveau un conţinut care nu era livrat gratuit în mediul virtual. 
Să fie consecinţa jafului la drumul mare la care se dedau marii distribuitori de presă? Numai în parte, căci toate gazetele despre care vorbesc au articulat sisteme proprii de difuzare (prin abonament, prin voluntari şi prin contracte cu librării şi mici comercianţi locali).
Atunci?


LATER EDIT (8 nov. 2012)

Mă tem că recesiunea şi toate celelalte sînt bune numai pentru a scuza instalarea în masa de credincioşi a unei leni spirituale, a unei apatii civice, a unei lipse de înţelegere majoră, care nu ne lasă să vedem miza războiului cultural (o miză care se confundă cu cea a mîntuirii), a unei apetenţe pentru forma fără fond si pentru o gestică falsă, fără motivaţie interioară, a unei deznădejdi condamnabile, a unei lipse de trăire autentică pînă la urmă (creştinul adevărat trăieşte în orizontul unui optimism eshatologic)... Ăsta e răspunsul pe care mi l-am dat. Şi mă tem să am dreptate. 

20 Comentários:

Wecams live in Romania spunea...

Care sunt cele doua publicatii? Si Familia Ortodoxa?

cosmin spunea...

Deznadejdea e de vina, domnule Tarziu. Lumea nu mai are nadejde de mai bine si se restrange numai la activitati de baza. Nu mai e interesat aproape nimeni de ceva "extra". Eu asa consider

Claudiu Târziu spunea...

Wecams..., dacă voiam să dau numele acelor publicaţii, o făceam în articol.

Barbu Catargiu spunea...

Imi permit un raspuns.

Situatia este mult mai complexa si motivele valabile pentru disparitia Rostului, respectiv a revistelor din Vatra Dornei și Fagaras, difera.

Rost a fost o revista nationala, adresandu-se unui public urias - romanii de pretutindeni - si care avea nevoie de resurse pe masura. Si nu le-a avut. Problema revistei Rost a fost ca a fost putin inteleasa. Pentru cineva "la inceput de credinta", revista Rost era foarte greu de digerat. Nici intelectual nu era mai prejos. Practic se adresa unor oameni deja formati, ca sa zic asa, dar care sunt putini si saraci. Ori acum, publicul tinta al unei astfel de reviste este IN FORMARE. Daca-mi permiteti comparatia, revista Rost pe print ceea ce este siteul Razboi intru cuvant pe online. Doar ca mult mai greu accesibila. Si de-aici problemele.

In al doilea rand, insusi PRINTUL este un mediu de comunicare din ce in ce mai putin folosit. Va spun cu sinceritate ca, in afara de Familia Ortodoxa, nu am cumparat niciodata o alta revista crestina. Si sunt unul din acei 18% ( eu zic ca sunt mult mai multi) crestini practicanti. Dar sa stiti ca asta e valabil pentru orice fel de revista.

Pur si simplu, mediul on-line iti ofera posibilitati mult mai mari decat printul. Si este si mult mai accesibil financiar. Asta este o realitate.

In ceea ce priveste revistele din orase mici, acolo situatia este alta: acolo oamenii se cunosc intre ei si prefera sa auda pe viu cuvantul, decat sa-l citeasca. De ce sa dai bani, daca in 10 minute poti vorbi cu un parinte sau monah? In Fagaras si Vatra Dornei esti aproape de nenumarate manastiri, comori duhovnicesti. Si in conditiile de azi, a cumpara o publicatie este un lux. Asa ca, fara sa fi renuntat la credinta, oamenii se intorc, incet-incet, la contactul direct cu Biserica.

Poate ma insel, dar cred ca majoritatea actiunilor publicistilor crestini ar trebui mutata pe internet si la TV. Simt ca cei de varsta mea, am 29 de ani, vor sa creada si daca sunt abordati inteligent, se apropie de credinta. Vorbiti pe limba lor, incercati sa-i intelegeti si o sa vedeti ca aveti succes.

Modelul revistei Rost sau Puncte Cardinale corespunde unui model elitist, sublim, dar care apartine altei epoci. Acum e nevoie de cateheza, de un altfel de limbaj, cam cum face Cedry2k, canteretul, pentru a-i aduce la credinta. Si incet-incet, vom putea sa redevenim elitisti, cum erau cei din interbelic.

Daca ramaneti, e valabil pentru toti publicistii crestini, paralizati intr-un proiect pentru care exista prea putin public format, n-o sa reusim nimic.

Viorica spunea...

Imi pare rau despre cele ce se intimpla in anii zilelor mele,dar este un fel de "indolenta,sau nepasare,sau pur si simplu nu ne intereseaza).Si la slujbesint tot mai putini in biserica noastra.Va scriu ceva:Eu din 6 august pina in 25 octombrie,2012,mi-am propus,si am si purtat COCARDA TRICOLOR,la slujbe,in oras (nu la piata).Am avut priviri pozitive dar si care se uitau ciudat.Si ma priveau ciudat mai ales la Biserica.Si aceasta il pun la categoria "nepasatori".Ne este rusine,ne este frica,ne ascundem de noi insine etc.Gasim tot felul de scuze.Nu sintem curajosi in a MARTURISI.Eu Cu ajutorul Bunului Dumnezeu (am o virsta)nu ma voi lasa dusa cu presul,CITESC,duc la Biserica "Familia Ortodoxa"cu eticheta=citim si restituim=.Ma rog sa NE DESTEPTAM.Sa auzim de bine,Iertare.Viorica.

Claudiu Târziu spunea...

@ Barbu Catargiu:

Probabil ca in parte aveti dreptate, dar...
Problema este ca acum citiva ani erau mult mai multi cumparatori pentru toate aceste publicatii si n-au murit sau emigrat toti. (Apropo, revistele scoase la Fagaras si Vatra Dornei nu erau locale, ci tot cu raspindire nationala.) Mai mult, in afara de Rost, toate celelalte erau foarte accesibile din punct de vedere intelectual, chiar faceau cateheza pentru cei care inca n-aveau "dinti" duhovnicesti. Cit priveste Rost, nu cred ca nu exista in Romania macar 20 - 30.000 de crestini autentici si cu pregatire intelectuala peste medie. Care le sint preocuparile? De ce nu citesc? Ca nu cred in varianta ca se duc toti pe net. Pe internet nu poti citi texte grele. Dovada audienta mica pe care o avem la articole de mare substanta pe www.rostonline.ro. Si apoi mai conteaza si cum iti poate da un mesaj o publicatie scrisa, dupa o anumita structura (teme, subiecte, rubrici...), si cum ti-l da una online.

cosmin spunea...

@Barbu Catargiu
Razboi intru Cuvant echivalent cu Rost? Nu seamana nici ca preocupari, nici ca nivel intelectual si nici ca atitudine.

Anonim spunea...

Claudiu, nu ai avut niciodata, din pacate, promovarea necesara pentru a ajunge la intreg publicul tinta.

Si, din pacate, publicul tinta nu sta sa studieze prea mult cu atentie choscurile Rodipet, asa cum nu sta nici acum sa verifice oferta de reviste din pangare sau biserici.

Tot asa a sucombat si un alt zir preferat de mine, varianta romana a Le monde diplomatique, deoarece nu si-a facut promovarea bine.

Nu in ultimul rand, intelectualitatea veritabila, si aceea cu radacini ortodoxe, la noi este abia in formare. Dupa '47 am suferit un proces de diluare a criteriilor de stabilire a gradului de intelectualitate, asa ca marea majoritatea a 'telectualilor astazi este una de inculti cu diploma.

Daca nu mai trece un val de comunizare peste noi vom avea si noi intelectuali luminati si multi :)

Vlad (nu mai am cont Google)

Barbu Catargiu spunea...

Mea culpa, am inteles ca respectivele reviste erau cu raspandire locala.

Referitor la intrebarea cu cei 20-30.000 de crestini autentici cu pregatire peste medie...mi-e teama ca
oamenii citesc mai putin ca inainte. Acum, cantitatea de informatii zilnice este atat de mare, incat trebuie un efort supraomenesc pentru a discerne adevarul de minciuna. Spunea dl Virgiliu Gheorghe intr-o conferinta un mare adevar: cu cat omul este mai bombardat cu informatii, cu atat manipularea este mai usoara pentru emitator si durerea mai mare pentru receptor...

Nu caut scuze, exprim doar ce-am trait si am auzit de la cei pe care cunosc.

Cauzele sunt complexe. Dar nu mi-am pierdut nadejdea ca fibra noastra crestina va da roade.

ilie spunea...

Cred ca Vlad a identificat motivul principal: promovarea. In vremurile noastre e nevoie de asa ceva. Nu stiu cum a fost in alte parti, dar in cele cateva luni in care a fost la vanzare revista Rost, intr-o biserica situata intr-un campus universitar, promovarea a fost deplorabila. Pangarul e la subsol. Pe masa de vanzare si pe raftul principal revistele nu au loc. Desi raftul principal e, ingeneral, ocupat de carti imbatranite acolo. Revistele sunt "expuse" pe o bancuta. Revista Rost era la subsolul stivelor de reviste... Desi o aduceam pe "acoperis", o regaseam la subsol. Am facut un raft suspendat, dar revista Rost a ramas tot pe banca, la subsol...
Mi se pare ca exista o categorie de crestini practicanti, statornici, dar refractari la felul de cultura/lupta promotave de reviste ca Rost. De exp., au o parare preconceputa, proasta, legat de orice are legatura cu legionarismul. Am destui prieteni de felul asta.
Legat de promovare, cand parintele bisericii a anuntat de cateva ori ca anumite reviste f. bune au probleme financiare si ar trebui cumparate, numere puse la vanzare s-au vandut rapid.

Anonim spunea...

Hai sa ma bag si eu putin in seama. Cineva pomenea despre marketingul acestor publicatii si spunea foarte bine ca el este cam neexistent. Asa este. Nu e nevoie de bugete de sute de mii de euro pentru promovarea acestor reviste. Arvfivfost nevoie de marketing direct facut dupa strategii si planuri bine puse la punct (intalniri, conferinte, dezbateri etc. etc). Din pacate, la acest capitol a existat o anumita comoditate ( de inteles in contextul in care redactorii acestora trebuie sa traiasca din activitati complementare). Aceste reviste ar fi trebuit sa-si cunoasca bine publicul caruia se adresau (adica sa faca o segmentare a pietei si sa-si tina publiculvtarget aproape). Si la acest capitol lucrurile arata foarte rau. Crestinii peacticanti apartin unor categorii sociale foarte diverse de la persoane fara sriinta de carte la absolventi de MBA-uri imternationale. Interesele lor intelectuale difera foarte mult si revistele nu stiu foarte clar cui se adreseaza. A existat si un esec in constructia unor echipe redactionale dedicate si profesionalizate.

Acestea cred eu ca sunt o parte din cauzele esecului. Pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca azi Romania traieste intr-un ingrozitor desert cultural si intelectual. Cartea a murit pentru foarte multi semeni de-ai nostri. Daca pe foarte multi varstnici ii sperie calculatorul, pe foarte multi tineri ii sperie cartile. Cred ca am putea discuta luni de zile pe acest subiect. El este unul de importanta majora pentru viitorul Romaniei. Nu mai citim, nu investim in educatie, continuam sa visam ca putem trai la fel de bine ca nemtii, fara sa facem nimic. Avem nevoie de reviste, de ziare si de carti de calitate mai mult decat orice altceva.

Din pacate, viitorul nu suna bine daca nu decidem sa ne schimbam. Si schimbarea aceasta ar trebui sa inceapa la firul ierbii, cu sacrificii personale, fara o rasplata materiala imediata dar cu multe satisfactii pe termen lung.

Claudiu Târziu spunea...

Apropo de promovare, cel putin in cazul Rost va inselati toti cei care spuneti ca de aici i s-a tras. Sigur ca putea fi si mai bine promovata ( si ar fi fost, daca aveam fonduri pentru asta), dar Rost a fost o revista cunoscuta in mediile in care a tintit. Dovada ca este citata in lucrari de licenta, de master si de doctorat; citiva autori si-au facut carti din ce au publicat in Rost, iar informatii din revista se regasesc citate si in alte carti de specialitate si in diferite articole pe internet.
Rost a fost vinduta pe tarabe in toata tara ani de zile, prin Rodipet (pina societatea de stat a fost facuta cadou de Adrian Nastase unor arabi care au falimentat-o deliberat si ne-au lasat cu ochii in soare, punind mina pe bani si fugind in SUA) si prin Hiparion (alt mare distribuitor aflat acum cu un picior in faliment din pricina practicilor similare cu cele de la Rodipet). Se gasea in fiecare oras si in tiraj destul de acoperitor. In cel putin 20 de orase mari aveam promovare, in primii ani, prin evenimente in presa locala, prin afisaj stradal si fluturasi publicitari. Apoi, eu si alti citiva din echipa redactionala am fost prezenti in emisiuni de radio si televiziune si am sustinut zeci de conferinte in toata tara (unde am prezentat si am impartit revistele gratuit). Despre Rost au scris mai multe ziare centrale si locale au aparut de-a lungul anilor, in mod repetat, prezentarea revistei si interviuri cu unii dintre noi. Am avut o destul de buna raspindire si prin manastiri si prin unele biserici. Am fost studiati in facultatile de teologie si istorie. Clerul si ierarhia BOR ne stiau si ne si pomeneau, nu intotdeauna de bine :D Nu a fost nici o mare batalie in legatura cu credinta noastra de la care sa fi lipsit. Drept pentru care in jurul revistei s-a si constituit o grupare importanta. Revista a fost fermentul Gruparii Rost, care a pus la cale si atitea alte evenimente, de la marsul pentru familie (trei ani la rind), pina la prima Conferinta a Asociatiilor Laicatului Ortodox Roman. Mie unuia mi s-a mai intimplat si sa gasesc in virfuri de munte, in sate izolate, ori printre tot felul de oraseni cititori de Rost. I-am intilnit uneori in deplasarile pe care le faceam pentru Formula As. Si oamenii ma recunosteau si tineau sa-si manifeste admiratia pentru Rost.
Rost a avut un site destul de vizitat, apoi au fost blogurile mai multora dintre noi si, in fine, platforma online de reactie rapida. Prin toate acestea am promovat revista. Pe Facebook si prin email, de asemenea.
In aceste conditii, sa spui ca revista nu a fost suficient cunoscuta si ca nu a ajuns la publicul-tinta mi se pare fara legatura cu realitatea. Sa ma iertati!

Anonim spunea...

@Claudiu
Eu nu m-am referit la Rost cand am postat comentariul de mai sus. Chiar sunt 1000% de acord cu ce spui tu, atat in privinta promovarii Rost, cat si in privinta hotiei de la Rodipet (de Hiparion nu stiam dar nu ma mir dat fiind precedentul Rodipet). Mai exista cred o exceptie care se numeste Lumea credintei (sper sa nu fie printre cele doua reviste de care pomenesti imai sus). Cea mai importanta cauza a esecului publicatiilor crestine este faptul ca lumea nu mai citeste. Si mai este una: mafia din cadrul ierarhiei BOR care a exclus in timp multe publicatii din pangarele bisericilor si manastirilor cu scopul de a promova produsele proprii si a aspira resursele spre Patriarhie.

Barbu Catargiu spunea...

@ Claudiu

Imi pare rau, dar realitatea este ca nu a fost bine promovata. A face promovarea unui brand sau produs inseamna mult mai mult decat atat.

Daca tinta Rost a fost doar elita, asa cum spui, "Rost a fost o revista cunoscuta in mediile in care a tintit. Dovada ca este citata in lucrari de licenta, de master si de doctorat; citiva autori si-au facut carti din ce au publicat in Rost, iar informatii din revista se regasesc citate si in alte carti de specialitate si in diferite articole pe internet.", atunci da, a fost bine promovata.

Daca tinta era un public mai larg, ca mine spre exemplu, care nu ma consider intelectual, atunci a fost slab promovata.

Eu sunt din provincie si crede-ma, in orasul meu nu se gasea la niciun chiosc de ziare. Mai mult, majoritatea celor de la standuri nu pareau sa fi auzit de revista.

Tot ce spui tu este adevarat: Rost a facut multe, tu ai aparut la numeroase emisiuni la radio si tv, dar nu e suficient. Eu nu ma uit la tv, dar parintii mei o fac. Si ei n-au auzit de Rost, nici de tine. Despre asta este vorba. A face toate lucrurile astea, din cand in cand, nu este suficient. Promovarea inseamna comunicare integrata. Si mai ales continua.

Si aceasta comunicare trebuie facuta pe limba celui caruia te adresezi si mai ales, pe un canal de comunicare care ajunge la tinta. Ori de multe ori, comunicarea s-a facut pe "canale" care nu au ajuns la marele public. Stiu ca ai fost odata invitat la TVR info, la ora 10:30, la Razvan Bucuroiu. Consideri asta ca o promovare? Daca "da" atunci gresesti. Sa explic: canalul TVR info avea o audienta si o notorietate minima. Ora emisiunii era una cu totul nepotrivita, cand nu se uita nimeni la TV, daramite la TVR info. Si asa, impactul asupra notorietatii tale a fost minuscul. Degeaba strangi 100 de astfel de emisiuni..

Sper ca m-am facut bine inteles. Iertare

Claudiu Târziu spunea...

@ Barbu Catargiu:

Stiu prea bine ce inseamna promovarea unui brand si ca niciodata nu-i prea mult. Altminteri, Coca Cola, de pilda, nu si-ar mai face publicitate. Dar trebuie sa te adaptezi la resurse. "Rost" a avut resurse minime, pentru ca nu a fost gindita ca o afacere, ci ca o lucrare de misionariat, bazata exclusiv pe munca voluntara (deci, neplatita, ca sa fim bine intelesi). In conditiile astea, cred ca am facut cea mai buna promovare pe care am putut-o face.
In alta ordine de idei, da, noi am tintit o patura de intelectuali care erau lideri de opinie in grupurile lor de referinta (preoti, profesori, medici, cercetatori in diverse domenii, artisti etc), dar care erau si crestini si interesati de politic, cu dorinta de a schimba ceva in tara asta. Deci, nu ne-am fixat drept grup tinta o categorie larga de cititori, ci una ingusta, dar care, motivata si antrenata, ar fi putut disemina mai departe mesajul nostru. Am gindit asa tocmai pentru ca am pornit cu resurse foarte mici si stiam ca nu puteam face o publicatie pentru mase. Si din acest punct de vedere, “Rost” a fost o reusita.
Sint absolut convins ca orice intelectual crestin cu un minimum de interes de implicare in viata cetatii a aflat despre noi. Nu avea cum sa nu afle. Daca nu se uita la televizor (apropo, am aparut si pe TVR 1, TVR Cultural, Antena 1, Antena 2, Antena 3, Realitatea TV, B1 Tv si PAX TV, in mod repetat, pe subiecte legate numai de preocuparile noastre; e adevarat ca am refuzat Kanal D si OTV, dar nu erau in target-ul nostru :)), asculta radio (iar la Radio Romania - Actualitati si Cultural -, am fost de zeci de ori, in ani la rind). Daca nu asculta nici radio, trebuie sa fi citit presa (Romania Libera ne prezenta lunar revista, ca si Formula As, intr-o perioada; dar am aparut in multe alte publicatii, locale si centrale, de la Ziua si Evenimentul Zilei pina si in Observator Cultural - unde avem adversari ideologici ireductibili). Daca nu citea presa scrisa, urmarea site-urile nationalist-crestine de pe net. Si aici am avut o prezenta masiva si am dus razboaie lungi.
Daca nu citea nici aceste site-uri, macar trebuie sa fi mers la conferinte pe teme de interes pentru un crestin si un patriot. Or noi am facut conferinte, prezentari de reviste, lansari de carte si vernisaje ale unor expozitii itinerante in mai toate orasele mari (Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Sibiu, Craiova, Constanta, Ploiesti, Brasov, Suceava, Bacau, Oradea, Galati etc) si in destule din cele mai mici (de la Pascani si Tecuci pina la Slobozia).
- urmeaza -

Claudiu Târziu spunea...

@ Barbu Catargiu:
- continuare -

Ei, daca cineva nu a aflat despre noi intr-un deceniu de activitate sustinuta, inseamna ca nu facea nimic din toate astea si, imi pare rau s-o spun, nu era nici intelectual, nici un crestin normal la cap (care traieste, totusi, in lume) si, in general, nu se incadra in publicul nostru tinta. Deci, nu admit ca, in zece ani, cine era interesat de ideile, valorile,i principiile si informatiile pe care le nutream si le vehiculam noi nu a putut afla de noi.
Problema este ca oamenii vizati de noi au aflat de “Rost”, multi dintre ei au citit-o si si-au manifestat pretuirea pentru ea, dar prea putini au facut ceva pentru supravietuirea ei, pentru mai buna ei raspindire si pentru transmiterea mesajului ei. De aceea am ajuns s-o inchidem.
Cit despre prezenta "Rost" la chioscurile de ziare, a fost in etape, dar suficient de lungi si cu destula promovare ca sa poata fi gasita. Intre 2003 si 2008 a fost prezenta, luna de luna, aproape in toata tara (a lipsit din sate, evident, si din anumite orase mici, unde nu am vrut sa ajungem, pentru ca era cheltuiala mare si posibilitatea de a gasi public tinta cam mica). Din 2008, cind am fost inselati de Rodipet si Hiparion si aproape bagati in faliment, pentru ca nu ni s-au dat banii de pe revistele vindute, am trecut pe abonamente si prin chioscuri, librarii si pangare contractate direct. Iar lucrurile astea au fost anuntate si lumea, care chiar nu se putea lipsi de revista, s-a abonat. La relansarea "Rost", in toamna lui 2011, am facut o noua oferta pe chiosuri si am fost difuzati aproape peste tot. Si campanie publicitara (pe cit ne-au tinut resursele). Reactia publicului - slaba, cit sa ne scoata de pe piata, pentru ca am cheltuit mult peste ce puteam cu relansarea, in conditii editoriale de execeptie, si cu distributia. Asta e realitatea.

Anonim spunea...

Claudiu, stii si tu la fel de bine ca mine ca la romani cultura trece mai intai prin stomac (prin stomac inteleg "sediul tuturor afectelor de stanga" :) ).

Va mai trece timp si, cu voia lui Dumnezeu, poate se va mai ridica o intelectualitate care sa se ridice macar la nivelul celei din perioada interbelica (sper si eu din inertie, fara sa am semnale in acest sens).

Si la fel de bine stii ca metodele de promovare de care spui tu sunt total insuficiente in Romania (mai tii minte cand am sugerat ca revista sa vina impreuna cu un CD sau o carte la pachet, cum au facut ani la rand Adevarul si alte ziare?). Oricum, era necesara o promovare mult mai fatisa, mai subliminala daca vrei, la TV si in alte reviste.

Oricum, nu sunteti nici primii nici ultimii care va inchideti obloanele. Sunt n exemple de ziare si reviste culturale care au fost nevoite sa iasa de pe piata din lipsa de cititori.

Ceea ce ati facut insa in acest ani este cu totul laudabil si nu pot decat sa iti multumesc, ca reprezentant al Asociatiei Rost, pentru toata daruirea si talentul pe car ele-ai pus in longevitatea revistei.

Vlad

Anonim spunea...

Esti intre putinii tineri care da actualmente exemplu de ardere intre Hristos, si nu e putin. Pacat ca nu suntem multi ca tine (fara nicio ironie). Probabil ca altfel arata tara asta azi.

Vlad

Claudiu Târziu spunea...

@ Vlad:

Atit am putut. Si continui sa cred ca nu-i putin.
Cit despre celelalte, ma smeresti :)

ilie spunea...

Asa e, promovarea in sens uzual s-a facut, chiar mai mult decat era cazul, dupa cum ai zis. Faci promovare costisitoare la tv, radio, ziare daca ai sanse sa scoti profit, altfel, doar daca ai bani multi de dat.

Cand ma refeream la o promovare f. slaba sau inexistenta ma refeream la noi, ceilalti, la mine in primul rand, doar am dat exemplu. Si, acum imi dau seama, ajungem de fapt la altfel de motive :). Cum sunt cele prezentate, posibil si altele asemanatoare.