joi, 30 august 2012

RĂMAS-BUN!

                                            [Scrisoare către abonaţii revistei ROST

Am ajuns la capătul drumului. L-am vrut şi l-am sperat mai lung, pentru că îl cerea astfel însăşi misiunea noastră: coagularea unei elite tradiţionaliste, care să identifice problemele societăţii româneşi, să ofere soluţii şi să contribuie la schimbarea mentalităţii curente. Dar vremurile ne sînt mai potrivnice decît ne-am închipuit. Numărul 111 – 112 (iulie – august 2012) al revistei ROST este ultimul tipărit, aşa cum v-am avertizat că riscăm să se întîmple. După aproape zece ani, dintre care patru de criză economico-financiară globală – pe care i-am traversat în chip miraculos –, ne luăm rămas bun de la cititori.
Este o despărţire dureroasă, mai ales pentru că ROST este locul unde am cunoscut dragostea unor oameni pe care, în convîrşitoarea lor majoritate, nu i-am văzut niciodată, dragostea cititorilor noştri. Poate că abia de acum încolo am fi avut mai multă nevoie unii de alţii. Însă, deşi sîntem fideli primatului spiritual, o revistă nu poate supravieţui prin ignorarea materialului.
Dispariţia ROST probează, încă o dată, că la noi nici o revistă de cultură nu poate trăi din venituri proprii, fără sponsorizări constante. Pentru că nu există atîţia cumpărători cîţi sînt necesari pentru asigurarea finanţării. Chiar dacă suma trebuincioasă ROST era relativ modestă, întrucît a fost vorba numai de acoperirea cheltuielilor de tipărire şi de distribuţie, redacţia şi colaboratorii lucrînd gratuit tot timpul.
În aceste condiţii, am ţinut permanent un preţ de vînzare mic, sub cel al pieţei (faceţi comparaţie cu alte reviste tipărite în condiţii similare), pentru ca să aibă acces la ROST cît mai mulţi din cei interesaţi de o astfel de publicistică.
Pînă la urmă poate ne-am fi descurcat şi aşa, dar nu ne-am primit mare parte din banii pe care trebuia să-i încasăm de la firmele de distribuţie. [De altfel, toate publicaţiile din România au probleme serioase cu difuzorii.]. Sumele pe care ni le datorează sînt uriaşe în raport cu posibilităţile noastre şi aproape imposibil de recuperat. Asta ne-a dezechilibrat şi mai tare şi ne-a făcut dependenţi de ajutor periodic din partea unor persoane cu acelaşi crez ca al nostru dar cu posibilităţi financiare mai mari. Criza economică i-a lovit însă dur şi pe cei care ne-au sprijinit pînă de curînd, aşa încît, de la o vreme, n-au mai putut contribui la apariţia ROST.
Trebuie să ştiţi că niciodată nu am primit fonduri din partea statului sau a autorităţilor publice locale. Nu le-am solicitat şi nu ni s-au oferit. Am considerat că e mai bine aşa, pentru a ne păstra independenţa, căci astfel de finanţări sînt îndeobşte condiţionate.
În timp, datoriile noastre către tipografie s-au acumulat ameninţător şi astfel am ajuns cu spatele la zid. Acum, la aceste datorii se adaugă aceea faţă de abonaţii noştri. Dar vom căuta o modalitate de a vă despăgubi pentru restul perioadei de abonament care rămîne neonorată.
V-am scris toate acestea ca să ştiţi că nu oprim ROST din vreun capriciu, din plictis sau din îndoiala că ar mai fi nevoie de revistă, ci obligaţi de un mediu de afaceri viciat, de o criză economică fără sfîrşit şi de interesul unui număr de români prea mic pentru o luptă atît de mare.
Drept dovadă că am vrut să creştem răspîndirea, impactul şi influenţa ROST este faptul că, acum exact un an, am relansat revista, în condiţii grafice, editoriale şi de tipărire excepţionale. Am nădăjduit că, dacă va fi mai bună, mai frumoasă şi mai larg distribuită vom reuşi să-i asigurăm supravieţuirea. Dar nu a fost să fie. Şi noi sîntem cei mai necăjiţi din această pricină.
Totuşi, la capăt de drum avem şi o veste bună: în jurul ROST s-a strîns, în cei zece ani, o grupare semnificativă de intelectuali naţionalişti şi creştini, care va găsi mijloace de a se exprima şi de a influenţa evoluţia societăţii româneşti în continuare. Este important că am coagulat un pol de gîndire tradiţionalistă, aşa cum poate n-a mai fost la noi, în jurul unei singure reviste, din perioada interbelică, şi că rămînem uniţi în urmărirea scopului pe care ni le-am propus de la început: resurecţia morală şi spirituală a românilor de pretutindeni.
Pentru că e ieftin, la îndemînă şi cu un mare rol în formarea tineretului, ne vom continua activitatea publicistică pe internet, la adresa www.rostonline.ro – o platformă online de reacţie rapidă pe care am înfiinţat-o în urmă cu cîteva luni, ca produs separat al Grupării ROST. Internetul a căpătat o tot mai mare pondere în viaţa noastră şi a devenit foarte important inclusiv în dezbaterile culturale şi în lupta politică. Sîntem siliţi să-l folosim ca instrument, dacă ne pasă şi dacă mai dorim să ne implicăm în viaţa cetăţii.
Însă, desigur, nu vom fi de găsit numai în mediul virtual. Ca şi pînă acum, vom încerca să fim cît mai mult faţă către faţă cu românii care se regăsesc în discursul nostru: prin conferinţe publice, alte manifestări culturale, atitudini exprimate în mass media şi chiar prin acţiuni de stradă, dacă realitatea o va impune.
În final, vă mulţumesc pentru fidelitatea dvs. faţă de ROST şi vă împărtăşesc speranţa că ne veţi fi alături pe mai departe, dacă nu urmărindu-ne pe internet sau participînd la acţiunile noastre, măcar cu sufletul şi cu rugăciunea.
Doamne, ajută!
Cu drag şi urări de bine,
Claudiu Târziu

12 Comentários:

Anonim spunea...

Anul trecut, când ROST era la aniversare şi se reînnoia, nu mă gândeam că va mai avea doar 1 an de viaţă.
Din păcate realitatea este alta şi nu putem ignora partea financiară!
Am sperat totuşi că se vor găsi oameni cu dare de mână care să ajute ROST-ul sau ne vom mobiliza noi, cititorii. Dar nu a fost aşa...
Chiar dacă nu mai poate continua, revista aceasta şi-a arătat roadele: valoarea, neamul, credinţa, familia, dreapta măsură, bunul-simţ înseamnă mai mult şi datorită ROST.
Mulţumesc tuturor celor care ne-au dăruit revista! Doamne ajută!

Anonim spunea...

Mare pacat.Mai intai s-a dus Idei in Dialog,acum revista Rost.Trebuie sa recunoastem ca nu ne place cultura prea mult.Macar sa ne placa cultura pamantului,insa nici la asta nu prea dam semne de aderenta prea mare.

Spor in toate cele bune si felicitari pentru efortul depus in toti acesti ani.Nu a fost degeaba!

spritz cu beria spunea...

nu trebuie dramatizat..e o disparitie anticipata si asumata...tre vazuta ca o evolutie , un pas inainte, ...chiar daca dificil si care iti lasa un nod in gat...e ca si cum ti-ar fi crescut copiii si ar fi plecat de acasa...oricum sunt bine-crescuti...deci nu aveti de ce sa va fie rusine cu ei. :)
Rost in toate!

Anonim spunea...

Slăvă Domnului pentru toate.
Să mulțumim pentru tot ce-a fost, să nu deznădăjduim, să ne întărim și să ne regăsim în alt timp/loc cu același Rost.
Alice

E. spunea...

N-ar fi rău sa daţi numele distribuitorilor rău-platnici, de la care nu vă puteţi recupera banii sau vi-i recuperaţi mult prea greu. Oricum, probabil că nu-i veţi da în judecată şi că veţi aştepta să vă plătească. Dar aşa, ca aviz amatorilor.

Claudiu Târziu spunea...

Pe primele două locuri, cu sumele cele mai mari, sînt Rodipet (falimentată) şi Hiparion (aflată deja cu un picior în groapă, cu datorii de zeci de milioane de euro la marile trusturi de presă). Dar aţi fi surprins(ă) să aflaţi că sînt printre datornici, şi nu cu puţini bani - din punctul nostru de vedere -, şi eparhii ortodoxe şi firme care au ca principal scop vînzarea de publicaţii creştine.
Nu le dau încă numele, pentru că sper să recuperez sumele pe cale amiabilă, fie şi în ceasul al 14-lea.

Anonim spunea...

In Romania nimic nu merge; de ce ar merge tocmai difuzarea presei?! Ce se intampla in mic cu presa, se intampla in mare cu toata tara: blocaj si disparitie! Atata doar ca tara, spre deosebire de o revista, nu poate supravietui pe internet...

alexander spunea...

nu stiu daca esti de acord, dar eu vad putin altfel. A fost o "misie" pe care (acum) a trebuit sa o inchei, ai dus la capat ceva, ai/ati marturisit ceva despre niste marturisitori.
Pe de alta parte, o alta misie ai inceput. Grea, usoara...nu pot eu sa apreciez, dar cu siguranta "mai plina de responsabilitati" ;)

Claudiu Târziu spunea...

@ Anonim:
Aveti dreptate, din pacate.

@ Alexander:
Si tu ai dreptate. Pot fi lucrurile vazute si asa.

Marian spunea...

O mare pierdere aceasta intrerupere a revistei ROST .
Am convingerea ca intr-o buna zi se va continua cu aparitia acestei excelente reviste care pe multi dintre noi a bucurat sufleteste si a-si putea spune ca ne-a si dumirit !
Am aflat de revista in 2004 si un foarte mare Rost a fost pentru mine aceasta binecuvantare de afla adevaruri uitate despre neam si tara ,despre traditie si despre iubirea de neam si de Hristos !
Cu speranta intru reaparitia acestei reviste, inca odata onor fratelui Claudiu pentru minunata sa lucrare de un enorm ROST !
Fie ca Bunul Dumnezeu si Maica Sa ,sa te binecuvanteze in continuare si sa te ajute sa ai puterea de a continua pe mai departeapariria acestei reviste pe site-ul dedicat si poate ca intr-o buna zi si continuarea tiparirii !

Doamne ajuta si Mantuire !























































Doamne ajuta si Mantuire !

Anonim spunea...

Domnule Tarziu, imi exprim si eu parerea de rau si regretul pentru incetarea publicarii ROST-ului in format clasic. Ar fi fost in continuare pentru multi un reper si o raza de speranta intr-o lume in continua deriva.
Apreciez si eleganta gestului de a trimite fiecarui abonat cate o instiintare scrisa. Nu cred ca va va solicita nimeni vreo despagubire pentru abonament, precum nici eu nu o fac.
In speranta unei viitoare lamuriri si coagulari a dreptei nationaliste romanesti, raman al dvs. fidel cititor si sustinator
Nicolae P.

ioana spunea...

Ce emotionant si ce trist ramas bun.. Dumnezeu cu voi!