Pr. VASILE IOANA: "Cele mai grele încercări pentru creştin sînt bogăţia, gloria şi boala"

Deseori, cuvintele trec greu de mintea noastră, pentru a ajunge la inimă. Eu unul mă cutremur de cîte ori realizez că mi se întîmplă. Aşa a fost şi după dialogul cu părintele Vasile Ioana, de la biserica "Sfîntul Nicolae" - "Dintr-o zi", din Bucureşti, căci, deşi m-au bucurat învăţăturile lui şi am crezut că le-am înţeles, nu le-am asimilat imediat sensul în sufletul meu. Poate nici acum nu asum cu adevărat rostul cuvintelor sfinţiei sale. Dar am început să mă căiesc.

Părintele Vasile Ioana: 

"Sunt păcate pe care nu realizăm că le facem. O vorbă rea aruncată cuiva sau despre cineva poate pro­voca multă suferinţă, de care să nu ştim. Critica făcută fără dragoste şi bârfa sunt dăunătoare, din acest punct de vedere. Apoi, un gest sau un act al tău poate avea urmări nebănuite. De exemplu: o tânără care se îm­bracă provocator îi stârneşte pe anumiţi bărbaţi, slabi de fire, să păcătuiască în vreun fel anume, iar păcatele lor sunt şi ale ei. Sau: scrii un articol ori o carte, prin care răneşti pe cineva sau prin care îndemni la păcat... Păcatele făcute de alţii, care au citit acele scrieri şi au crezut în ele, sunt şi ale tale. 

Pe de altă parte, şi faptele bune ale altora, făcute sub influenţa ta, ţi se socotesc şi ţie. Aşa încât, vedeţi, că nu e indife­rent cum trăim în societate. Fiecare e liber să trăiască aşa cum vrea, dar să nu ne amăgim că modul nostru de viaţă nu are consecinţe asupra noastră şi a altora."

Şi încă: "Din perspectivă duhovnicească, în această lume, cel mai greu de gestionat sunt bogăţia, gloria şi boala. Fără o relaţie vie cu Dumnezeu, când ai bani mulţi, devii suspicios, ţi se pare că toată lumea îţi vrea răul, te autoizolezi, te înnegurezi, suferi şi poţi face mari păcate pornind de la această stare. Când ai faimă şi succes, dacă nu eşti bine aşezat în credinţă, crezi că tu eşti "dumnezeu" şi că poţi face lucruri mai mari decât ţi-a îngăduit El să faci. Orgoliul este alimentat de aprecierea celor din jur şi nu mai primeşti nici un cuvânt care nu te glorifică. Atunci te poţi rătăci foarte grav şi iarăşi apare suferinţa. În fine, şi când te îmbolnăveşti, dacă nu înţelegi sensul pedagogic al suferinţei, te ridici contra lui Dumnezeu. 

Toate acestea sunt examene pentru noi, ca să ajungem la Dumnezeu. Şi sunt foarte greu de trecut. 

De aceea, să nu-i invidiem pe semenii noştri bogaţi şi celebri, căci mari ispite au. Şi să nu lăsăm fără ajutor şi mângâiere bolnavii, pentru că, pe lângă sănătatea trupească, le este ameninţată şi cea sufle­tească şi le este, deci, primejduită mântui­rea."

Vă invit să citiţi un interviu de folos, în Formula As.