Un alt gînd
Cred că cea mai bună dovadă a credinţei profunde este smerenia. Nimic nu te vindecă de mîndrie mai bine decît cunoaşterea măreţiei lui Dumnezeu şi, implicit, recunoaşterea micimii tale.
Cred că cea mai bună dovadă a credinţei profunde este smerenia. Nimic nu te vindecă de mîndrie mai bine decît cunoaşterea măreţiei lui Dumnezeu şi, implicit, recunoaşterea micimii tale.
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)
Tare bun acest gand. Bine-ar fi de ne-am stradui nu doar sa cugetam mai des la cele duhovnicesti, dar sa le si punem in practica. Oricat ar fi de greu. Pentru ca, da, e greu sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti/insati, daramite vrajmasii?
Spor in toate-ti doresc! :)
@ Crengu:
Multumesc :) Si eu iti doresc toate cele bune.
Cit despre subiectul postarii, acest gind ma priveste intii pe mine, ca nici smerit nu sint (nu, aceasta afirmatie nu este vreo tentativa de smerenie, ci adevarul) si nici iubitor de dusmani. Dar nadajduiesc in mila lui Dumnezeu sa ma invredniceasca sa fiu.
Si pe cine (nume, prenume) ai vrea sa incepi sa iubesti, frate Claudiu? Nu spune "pe anonimii de pe net", ca asta e evidenta.
Trimiteţi un comentariu