duminică, 29 iunie 2008

Câteva lămuriri referitoare la “cazul Corneanu”

Mircea PLATON

Într-un recent text intitulat “12 mirări despre «cazul Corneanu»” şi publicat pe un site greco-catolic, domnul Cristian Bădiliţă lansează 12 capete de acuzare împotriva BOR şi a ceea ce alege să denumească “neghiobimea ortodoxistă”. Cum, printre altele, dl Bădiliţă se plânge că a primit, ca urmare a susţinerii pe care i-a acordat-o Înalt Prea Sfinţitului Corneanu, doar “apostrofări murdare”, lipsite de o “minimă argumentaţie, logică, teologică, istorică”, voi încerca în cele ce urmează să satisfac foamea de argumente a dlui Bădiliţă operând câteva incizii în “capetele” domniei-sale.

1. La punctul 3) al textului domniei-sale, dl Cristian Bădiliţă scrie că “neghiobimea ortodoxă” face: “Confuzia între romano-catolici şi greco-catolici. Dacă e să luăm lucrurile la bani mărunţi, atunci trebuie spus că între greco-catolici şi ortodocşi nu există nici o diferenţă de ordin ritual şi dogmatic. Singurul element care-i «desparte» este recunoaşterea, de către greco-catolici, a Papei de la Roma ca ierarh suprem. Aşadar toate «discuţiile» privitoare la filioque şi celelalte «erezii» catolice... n-au obiect.”

Mi-e teamă că aici dl Bădiliţă greşeşte, între ortodocşi şi greco-catolici existând diferenţe şi de ritual şi de dogmă. La 1697-1700, greco-catolicii, alături de recunoaşterea Papei de la Roma ca ierarh suprem, au acceptat de asemenea validitatea Crezului cu adaosul lui filioque precum şi existenţa purgatoriului. Din punct de vedere ritual, au acceptat împărtăşirea cu azimă. Pe parcurs, au acceptat, de vreme ce se află în “comuniune cu Papa”, şi hotărârile conciliilor Vatican I şi II (cu unele excepţii, referitoare la liturghia vernaculară, de exemplu). În plus, există ordine şi congregaţii conventuale greco-catolice precum Compania Fiicelor de Caritate Sfântul Vincenţiu de Paul, Surorile Minime ale Reginei Purgatoriului şi altele, străine de sfinţii şi duhul monahismului Ortodox. Ca să nu mai vorbim că în Vestitorul episcopiei greco-catolice de Oradea apare chiar şi un horoscop!
Există aşadar, încă de la 1700, diferenţe de dogmă şi ritual între cele două Biserici. Mai mult decât atât, distanţa dintre ele s-a mărit în timp, astfel încât între catolicii de rit oriental şi ortodocşi există astăzi o vestigială asemănare de rit şi o uriaşă deosebire dogmatico-liturgică. Pentru a lămuri şi mai bine diferenţele fundamentale dintre Ortodoxia patristică şi Catolicismul augustinian, îndemn pe cei interesaţi să citească operele teologului grec John Romanides. Netraduse în româneşte – şi poate ar fi timpul acum ca editurile teologice să facă acest lucru –, scrierile lui Romanides sunt un excelent îndrumar patristic ortodox.

2. Pentru a rămâne în sfera lui filioque, trebuie să mai precizez că, la punctul 9) al textului lui Cristian Bădiliţă, domnia-sa se declară dezgustat de “ignoranţa crasă” a teologilor ortodocşi care îşi dau cu părerea în privinţa lui filioque deşi, scrie dl Bădiliţă: “Nu cunosc o boabă din istoria acestei «erezii» (acceptată fără probleme de Constantinopol până în secolul XI, recitiţi-l pe bizantinul Blemydes, ca să vedeţi «ce părere are» ortodoxia!).”

Mi-e teamă că şi aici dl Bădiliţă greşeşte. În primul rând, filioque nu a fost acceptat “fără probleme” în Bizanţ până în secolul XI. Marea şi definitiva lucrare a lui Fotie despre Mistagogia Sfântului Duh e din secolul IX. Crezul Niceo-Constantinopolitan e din secolul IV. Inserţia adaosului filioque în versiunea latină a Crezului Niceo-Constantinopolitan s-a operat în sinoade apusene locale din secolele VI-VII, fără ecou în Bizanţ, şi a fost transformat în subiect de dispută între Apus şi Răsărit de către franci, în secolul VIII. Aşadar reacţia bizantinilor a fost destul de rapidă după standardele vremii, survenind nu în secolul XI, la vremea schismei, ci în secolul IX.
Apoi, Blemydes nu dă mărturie despre cum accepta Ortodoxia filioque până în secolul XI de vreme ce el a scris în secolul XIII, în contextul complicatelor negocieri politico-teologice între Bizanţ şi Roma care au urmat cuceririi Bizanţului de către cruciaţi în 1204, negocieri în cursul cărora împăraţii bizantini erau dispuşi să facă unele concesii Apusului.
În ciuda a ceea ce pare să sugereze dl Bădiliţă, Blemydes respinge explicit în scrierile sale formula filioque. Pentru Blemydes, ca şi pentru restul Ortodoxiei patristice, Sfântul Duh purcede doar de la Tatăl, fără “cauzalitatea mediană” a Fiului. Toate aceste chestiuni, precum şi înţelesul patristic al formulei per Filium folosite de Blemydes, sunt lămurite în volumul pe care, nu mă îndoiesc, îl avea dl Bădiliţă în minte atunci când ne-a îndemnat să-l citim pe Blemydes: Nicephore Blemydes, Oeuvres Theologiques, Paris, CERF, 2007, vol. I.

3. Dl Bădiliţă scrie că în rândurile celor care se opun “înfrăţirii” cu Roma se află “inşi care se vede limpede ca n-au avut niciodată în viaţa lor curiozitatea să studieze dogma în textul original”. Se poate. Dar, după cum o dovedesc erorile din textul dlui Bădiliţă, nu e de ajuns să ai “curiozitatea” de a citi dogma în original, trebuie să mai şi înţelegi ceva din ceea ce citeşti. Dacă dl Bădiliţă voia doar să-i înjure pe ortodocşii neînregimentaţi “ecumenic” nu cred că avea nevoie să-şi ia doctoratul la Sorbona, putea rămâne şi mai aproape de matcă.
Nu înţeleg cum poate fi dl Bădiliţă un avocat credibil al “unirii” cu Roma de vreme ce nici măcar nu cunoaşte istoria şi dogmele bisericii cu care ne vrea “uniţi”. Mă mir că, necatehizat (greco-)catolic cum pare, dlui Bădiliţă i se îngăduie să se împărtăşească la catolici. Dar probabil catolicii, ca şi masonii, nu mai sunt ce erau pe vremuri.

4. Cât despre “înfrăţire”, orice “înfrăţire” în afara Adevărului e doar o cârdăşie. O mafie. Şi mafie avem deja în România. E mafia vechilor securişti şi a noilor europeni ecumenişti. E mafia părinţilor nomenclaturişti şi a fiilor globalişti. E mafia care vrea să ne facă să credem că dacă nu vrem să fim cu Roma suntem sau trebuie să fim cu Moscova. E mafia intelectualilor societăţii civile şi mafia “elitei” care ne sfătuieşte să renunţăm la adevăruri de credinţă din raţiuni politice. Azi ne “întovărăşim” cu “fraţii catolici” în Uniunea Europeană, mâine cu “fraţii musulmani” în Uniunea Mediteraneană, şi tot aşa.
Dacă nu s-a făcut mare lucru în BOR în ultimii 20 de ani nu e din cauza lipsei de dialog ecumenic. Ci e din cauza a prea mult dialog ecumenic şi a lipsei de principii ferme. Din acest punct de vedere, fapta ÎPS Corneanu nu îmi apare drept profetică, ci drept o altă “şmecherie”, o altă “învârteală” politico-teologică prin nimic diferită de alte “şmenuri” bizantino-UEuropene din ultimii 20 de ani. Cât despre “termopanizare”, e doar un semn al “aggiornamento”-ului, şi nicidecum al fundamentalismului, ortodox. Unirea cu Roma, după cum ne-o sugerează uriaşele torturi şi discuri de beton ale catedralelor catolice cu altar dezorientat inspirate de eclesiologia conciliului Vatican II, nu ne va popula ţara cu fresce de Giotto, ci cu farfurii zburătoare. Care farfurii sunt menite probabil a emite în eter mesajul de pace şi prietenie al Papei către “fraţii” extratereştri.

5. Dacă vrea să menţină dialogul ecumenic intergalactic, l-aş sfătui pe Papă să nu-l includă pe domnul Bădiliţă în vreo delegaţie. Nu de alta, dar cică, spre deosebire de românii ortodocşi, omuleţii verzi nu suportă să li se reproşeze că nu ştiu greacă veche şi, când aud de Sorbona, pun mâna pe lasere.

27 Comentários:

Anonim spunea...

Iata un comentariu de pe greco/ catolica. org>28.06.2008 Komentariu de BA, DILITA!
Ce vorbesti, Franta! Esti "dus".... Pai daca Biserica e mireasa lui Hristos, cate mirese are Hristos, cu atatea biserici surori ale matale... La 15 ani, sa intrii la catolici si sa te impartasesti, e si asta o prospectiune a varstei.... Mai tarziu insa... Vai de crestinismul tau!.. Cei care au stat in puscarii, pentru tine si iliescu sunt legionaroizi, piata universitatii, fundamentalista... preotii obisnuiti, comunisti. Numai tu traduci patericul egiptean, te impartasesti la catolici, iei in raspar, si il urmezi demn pe william temple, scapnd de o secta nenorocita milenara. Arunca si o expectoratie..

Vania spunea...

Am tot nădăjduit ca domnul Bădiliţă să-şi revină, însă speranţele par a se nărui definitiv...
Se găsesc şi pe aici lingăi ai lui Corneanu...
Fără a intra în detalii canonice, aş aminti doar frumosul dosar al fostului ierarh, care circulă prin anumite cercuri...

Razboi intru Cuvant spunea...

Excelenta si spumoasa replica prompta lui Mircea Platon!

Poate ar trebui cineva sa dea o replica la fel de consistenta, dar si de acida ineptiilor si ereziilor proferate in "Lumina de duminica" de astazi de redactorul-sef Nicolae Hulpoi, care mai nou isi zice Pascal:

http://www.ziarullumina.ro/articole;595;1;11383;0;Traditionalistul-Petru-si-modernistul-Pavel.html

Razvan Codrescu spunea...

Constat că domnul Bădiliţă şi-a pierdut pînă şi graţia cu care bătea cîmpii în urmă cu un număr de ani, acum ajungînd să-i bată greoi şi împiedicat, ca într-un fel de balet cu ursul (mai tipic pentru un botoşănean decît pentru un sorbonnard).
Tot mai singur şi mai ulcerat, nemaireuşind să ţină pasul cu propria-i imagine despre sine, uimeşte în ultimele articole de gazetă, mai mult chiar decît prin reaua-credinţă, prin inepţiile teologice colportate cu aer savant, trădîndu-şi astfel, în furia oarbă a polemicii, impostura de fond în materie de creştinism, pentru că ori n-a citit de fapt sursele pe care le invocă, ori le-a citit neatent sau pe sărite, ori are pur şi simplu darul de a nu înţelege mai nimic din ce citeşte. În pofida aparenţelor, filologul din el n-a fost niciodată dublat de un teolog pe măsură, ci doar de un eseist filozofant certat cu dreapta credinţă, de un gnosticism eclectic şi resentimentar şi de o laxitate morală vecină cu mojicia.
Greco-catolicii să se mai gîndească înainte de a jubila: n-au de partea lor vreo "rara avis", ci doar un rătăcit ce le cîntă conjunctural în strună, crezîndu-i ce i-ar conveni lui să fie şi ignorîndu-i fără scrupule în ce pretind ei că sînt. Omul e la fel de străin - nu doar prin asumarea reperelor, dar şi prin structură - şi de greco-catolicism, şi de romano-catolicism, şi de ortodoxie, arătîndu-se mai degrabă de un intelectualism protestant fără angajare, cu care religios se află niciunde, iar confesional nu-l poate duce nicăieri.
D-l Mircea Platon a fost îngăduitor (sau n-a avut vreme), atacînd doar o mică parte din enormităţile celor "12 capete". Păcat că un teolog de talia lui Ioan I. Ică jr, în a cărui densă introducere la recentul corpus "Canonul Ortodoxiei" d-l Bădiliţă ar fi putut afla contra-argumente avizate la majoritatea propriilor elucubraţii, nu-şi foloseşte măcar din cînd în cînd autoritatea şi forţa condeiului pentru a desfiinţa, în numele dreptei cuviinţe creştine, cîteva false mituri intelectuale ce întreţin derute şi tensiuni dizolvante la nivelul elitelor culturale neduse la Biserică (şi uneori nici la doctor), dar care au cuvînt public înaintea sa (şi chiar îi pot presupune amăgitor... complicitatea)!
Nu-i mai puţin adevărat că, în cele din urmă, autoritatea care ar putea pune capăt întregului delir mediatic iscat de gestul recent al ierarhului Nicolae Corneanu, luînd măsurile care se cuvin luate şi făcînd precizările care se cuvin făcute, este Sf. Sinod al B.O.R., care poate constata şi cu acest prilej cît de riscantă este orice întîrziere sau orice ezitare în reacţia la astfel de provocări de maximă gravitate.

sceptik spunea...

http://sceptik.wordpress.com/2008/06/29/cristian-badilita-corigent-la-bun-simt/

http://sceptik.wordpress.com/2008/06/29/cristian-badilita-proaspat-iesit-de-la-reeducare/

Anonim spunea...

Iata ce scrie si un greco-catolic despre "teologia" lui Badilita, pe forumul siteului unde sia- publicat Badilita ratacirile:

"28.06.2008 Precizarea unui greco-catolic de Martin,papistasul
"Daca e sa luam lucrurile la bani marunti, atunci trebuie spus ca intre greco-catolici si ortodocsi nu exista nici o diferenta de ordin ritualic si dogmatic. Singurul element care-i „desparte” este recunoasterea, de catre greco-catolici, a Papei de la Roma ca ierarh suprem. "

Ei, nici chiar asa. Trebuie mentionat, pentru intreaga limpezime, ca Filioque, purgatoriul, Neprihanita Zamislire si Asumptiunea Sf. Fecioare nu sunt "optionale" pentru noi,catolicii de rit estic. Ele sunt un bun al intregii Biserici catolice. Greco-catolicii nu sunt TINUTI sa foloseasca Crezul roman in Liturghie--dar Filioque e articol de credinta pentru TOTI catolicii,indiferent de rit.Acelasi lucru e valabil pentru restul dogmelor, pronuntate de catre oricare dintre Papii Romei,fie acestia Bonifaciu, Pius IX sau Pius XII.Tezaurul dogmatic al Bisericii catolice e UNUL pentru toti catolicii,indiferent de rit;astfel, greco-catolicii beneficiaza si ei de invatatura despre purcederea Preasfantului Spirit de la Fiul.Greco-catolicii nu sunt "ortodocsi cu Papa". Ei au aceeasi credinta si aceeasi dogmatica cu toti catolicii,indiferent de rit,incat,din Peru in China si din Ucraina in Egipt dogma purcederii Sf. Spirit e la fel de valabila si de necesara pentru toti catolicii. Cuceririle dogmatice ale Bisericii Romei apartin in chip egal si nedivizat patrimoniului intregului catolicism.In acest sens,nu e nici o diferenta intre a te impartasi cu un greco-catolic sau cu unul de rit roman.

Admir si gust tonul de civilitate al articolului Dlui. Badilita, si buna credinta cu care a fost scris, dar nu trebuie indusa ideea dupa care pe greco-catolici i--ar desparti de ortodocsi "numai" primatul papal, iar de romanocatolici TOT RESTUL--Filioque,o notiune clara a Purgatoriului,ultimele doua dogme mariane,etc.."

Remarcati ca "papistasul" cu pricina admira si gusta "civilitatea" lui Badilita! O fi Badilita analfabet teologic, dar ce manere are!

gheorghe fedorovici spunea...

Prin articolul său, dl. Mircea Platon a adus Sfinţilor Petru şi Pavel o cinstire frumoasă şi dreaptă, pe măsura hramului de astăzi. Aşa cum ne-a obişnuit, răspunsul lui reuşeşte să fie de fiecare dată riguros logic, impecabil teologic, elegant şi savuros stilistic – adică tocmai aşa cum adversarii Ortodoxiei, care ne acuză de primitivism în cultură şi de barbarie în maniere, nu reuşesc să fie niciodată.

Bădiliţă e de părere că ortodocşii condamnă gestul lui Corneanu fiindcă sînt din principiu potrivnici unirii Bisericilor. Această împotrivire s-ar explica fie prin ignoranţă teologică, fie prin obedienţă faţă de Moscova. Motivul real al acestei împotriviri, Bădiliţă îl ignoră cu bună ştiinţă: ortodocşii resping ideea unirii ca revenire la Roma, singura formulă de unire pe care Vaticanul o admite. Ca şi catolicii, şi noi, ortodocşii, credem că ne aflam în Biserica deplină şi adevărată a lui Hristos. Catolicii însă nu pot sa creadă acelaşi lucru decît în măsura în care sînt convinşi că Biserica a luat fiinţă o dată cu Vatican I. Fiindcă din punct de vedere istoric si simbolic, cardinalul Humbert este cel care a ieşit din Sfînta Sofia. Cu alte cuvinte, noi am rămas acolo unde eram deja, încă de la Rusalii.

Este amuzant de amintit, în context, că dacă este vorba de ignoranţă teologică, cardinalul Humbert este acela care, printre punctele care constituiau actul de excomunicare din 16 iulie 1054, a notat şi erezia grecilor care ar fi şters filioque din Crez! Iar chestiunile de rit, pe care Bădiliţă le consideră secundare, au constituit partea principala a actului de excomunicare redactat de catolici.

Dar bănuiesc că ce-l infurie pe Bădiliţă cel mai mult este faptul că nouă ne pasă de probleme pe care el le-a depăşit de mult. Omul nu vrea decît o catedră acolo, dacă nu la Gregorianum, atunci fie şi la „Sf. Tereza”.

Anonim spunea...

mesajul papei> urbi et martianis, venusianis, luciferianis..... "Orbii"

Iulian spunea...

Raspunsul D-lui Mircea Platon este incomplet (din lipsa de timp, mai mult ca sigur) dar, atat cat este, are un rafinament, o eleganta devastatoare. Badilita are o structura feminina, erinica, iar in furie (care incepe sa se eternizeze) sufera de incontinenta intelectuala. Ceea ce il deranjeaza pana la paroxism este faptul ca s-a (auto)pozitionat ca un personaj excentric, cu o credibilitate secata; gesturile lui de acum inainte vor fi doar pentru galerie. Aici se apropie de Mitropolitul Corneanu, care se hraneste din epatarea publicului, din aplauze. Dar daca viitorul "Sfant" al Bisericii Unite Nicolae are siretenia sa stea in penumbra dupa ce a aruncat piatra in lac, Badilita secreta mizerii otravite pe care la improasca pe toata lumea, chiar si pe Biserica, pe care o confunda cu un salon de studii teologice. Cunoastem toti si deploram neimplinirile ierarhiei din ultimii ani, dar nu avem nici o vina ca Badilita n-a ajuns un Richelieu pe Deal, ci numai un hughenot pe malul Argesului. Este trist ca dintr-un potential ganditor crestin de vasta carura a ajuns un tantar isterizat de propriul bazait.
Iulian Capsali

Iulian spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

oameni buni, badilita nu stie greaca, sunteti dusi in eroare. Se lauda si el. Intrebati Pe Adrian tanasescu ori Dan Slusanski despre greaca lui Badilita. Astia chiar stiu greaca si sunt intru totul in duh ortodox.... Greaca lui Badilita e gen Editura Sthepanus....

Anonim spunea...

de acord, dar comentariile acestea ar trebui postate acolo, la locul faptei, pe greco-catolica.org, de unde se simte duhoarea neadevarurilor si a calomniilor lui Bad-Ilitza.
vad oricum ca se simte la adapost in familia unita din moment ce este si avocat si casnic al acestor voci pro-uniatie.

Anonim spunea...

O analiza profesionista si obiectiva facute de jurnalista Ramona Balutescu asupra acuzelor aduse Mitropolitului Nicolae Corneanu ca s-ar fi impartasit cu ereticii o gasiti la adresa:

Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008?

Anonim spunea...

Ramona cer' ca e sora lui Badilta mai mare si cea mica a lui zubashcu1

Anonim spunea...

Badilita, vajnicul aparator al greco catolicilor, despre Sinodul BOR > "Din punctul de vedere al oricărui om cinstit, Sinodul BOR nu încarnează nici o valoare. Acest Sinod este nedemn de a reprezenta mesajul evanghelic".

Razvan Codrescu spunea...

Fraţilor, o dată pentru totdeauna: aici problema nu este dacă catolicii sînt sau nu sînt eretici. Ei pot să fie eretici, sau pot să nu fie: fapt este că nu sînt ortodocşi, că între Ortodoxie şi Catolicism (incluzînd aici şi greco-catolicismul, a cărui evoluţie istorică a fost una spre asimilare, prin cedări succesive, silite sau benevole) există încă ireductibile diferenţe de ordin dogmatic şi liturgic. Şi atîta vreme cît aceste diferenţe există, comuniunea liturgică, fie că ne place, fie că nu, nu este şi nu poate fi cu putinţă. Comuniunea de credinţă precede şi întemeiază comuniunea liturgică. Prin urmare, o comuniune liturgică nu poate fi - oricîtă bunăvoinţă sau deschidere spre dialog ar exista - atîta vreme cît n-au fost depăşite divergenţele de credinţă. Deocamdată, în urma ridicării anatemelor reciproce, sîntem în faza în care noi le recunoaştem catolicilor Tainele lor pentru ei, iar ei ne recunosc nouă Tainele noastre pentru noi. Atît.
Prin urmare, aplicîndu-ne la cazul Corneanu, dacă catolicii sînt eretici, atunci discuţia nici nu mai are rost. Dacă nu sînt eretici, atunci discuţia se poate purta la nesfîrşit, dar identitate de credinţă tot nu este, şi atunci gestul rămîne oricum culpabil din punct de vedere teologic.
Tot ce s-ar putea spune este că, dacă catolicii sînt eretici, gravitatea gestului e mai mare, iar dacă nu sînt eretici, gravitatea gestului e mai mică. Oricum, gestul rămîne unul grav şi nelegitim, fără acoperire teologică şi mistică, reclamînd o sancţiune în consecinţă, de competenţa forurilor îndrituite. Punctum.

Vania spunea...

Am primit şi eu linkul către obiectiva Ramona, dar a intrat direct la spam... Avantajele wordpress, îi ştie pe papistaşi după miros.

Claudiu Târziu spunea...

pt. anonimul care o promoveaza pe Ramona Balutescu pe toate site-urile si blogurile posibile:

Daca dupa cit s-a scris, chiar la modul profesionist, cu argumente solide si trimiteri la surse dincolo de orice discutie, poti sa iei in seama un articol ca asta, inseamna ca esti un mare nefericit. Si ma opresc aici, ca sa nu strigi "talibanii e huligani"!

Cit despre autoarea textului veninos, obraznic si mincinos din Timpolis, pot spune doar atit: in afara de faptul ca nu pare a intelege cu adevarat nimic din subiectul pe care incearca sa-l trateze, face un joc POLITIC (si nu, nu e o contraditie in ce spun, poti face jocuri si la ordin, fara sa pricepi in ce te bagi, dupa cum se vede des in presa noastra).
Asta nu inteleg "ortodocsii" necatehizati dar grabiti la "unire", ca si onorabilii catolici (inclusiv greco...), ca azi nu mai se poate comuniune de credinta si comuniune liturgica prin negociere politica sau prin ukaz, ca la 1700.
Eu ii pot respecta pe catolici pentru credinta lor, dar nu accept sa fiu silit sa-mi abandonez credinta mea, pentru ca asa e evropeneste corect. Pot, de asemenea, sa am un dialog si colaborari punctuale cu catolicii, dar nu ma obligati, "fratilor", sa ma impartasesc cu ei, de vreme ce avem credinte diferite.
In fine, daca vor cu adevarat unitate, catolicii au o solutie foarte simpla: sa revina la Biserica pe care au parasit-o. Odata credeam in aceleasi lucruri, dupa aceleasi reguli, si nu noi, ortodocsii, ne-am schimbat credinta.

gheorghe fedorovici spunea...

Ortodocşii care consideră că gestul lui Corneanu este firesc au o percepţie pur sentimentală a situaţiei. Iar la această perspectivă a contribuit, pe fondul unor lacune grave în materie de istorie şi teologie, kitsch-urizarea vieţii liturgice ortodoxe, promovarea unui pietism care l-a depăşit pînă şi pe cel catolic. Întreţinerea mediocrităţii în cultul ortodox nu reprezintă doar o comodă sursă de venit, ci urmăreşte formarea unui tip de sensibilitate religioasă care să recepteze favorabil situaţii de genul celei petrecute la Timişoara.
Si acest gen de ortodocsi, si catolicii (inclusiv cei in format „greco”) sint de parere ca gestul lui Corneanu este firesc mai ales in context transilvanean, unde, sustin ei, bi-confesionalismul este o practica frecventa. Replici mai vechi arata insa ca aceasta practica exprimă mai degrabă un tip recent de perversiune eclezială. Cei care ar avea curiozitatea sa citească cărticica părintelui Stăniloae, „Uniatismul din Transilvania”, ar afla că românii (ortodocşi, care alţii?) preferau să se împărtăşească de Paşti cu muguri de stejar decît să meargă în bisericile unite. Iată însă cum îi îndemna Sf. Martir Constantin Brâncoveanu pe ortodocşii braşoveni să-şi păstreze credinţa la puţin timp după realizarea uniaţiei:
„Înţeles-am că şi părinţii de la Făgăraş şi alţi creştini pravoslavnici, iarăşi asemenea nimic nu s-au lunecat cu firea, ce ş-au păzit cinstea legii sale, care şi de aceasta mult ne-am bucurat, măcar că aşa li s-au căzut a şi face, de vreame ce noi acea sfîntă besearecă o am rădicat şi o am făcut cu acea nădeajde că o închinăm preasfinţitei săborniceştii a răsăritului Beseareci şi cît va fi prăn putinţă preoţii şi creştinii lăcuitorii, de acea pravoslavie să nu să lipsească şi noi iar zicem, cu ceia ce ne va fi prin putinţă a-i căuta şi a-i păzi nu vom lipsi. Aciasta acum şi Dumnezeu pururi să vă fie într-ajutor.” (5 iulie 1701). Pentru domnitorul mucenic, a trece la uniaţi însemna „a te luneca cu firea”. Ceea ce, pentru acei ortodocşi hrăniţi estetic cu o artă creştină de tip „Fuego” şi informaţi de o teologie panteistă este absolut firesc: firea lor a trecut deja într-o stare lichidă.

Anonim spunea...

Ridicarea reciproca a antemelor, iata un subiect aprins de discutie. Daca papa a ridicat anatema aruncata in 1054 asupra ortodocsilor, Patriarhul Athenagora nu avea cum sa ridice anatema aruncata asupra catolicilor in numele intregii Biserici, din simplul motiv ca el nu era Papa, ci doar "primul intre egali". Aveti cunostiinta de sinoade ale Bisericilor autocefale, de aprobare ale acestui gest?...

Anonim spunea...

Excelenta replica lui Mircea Platon. Domnul sa-i dea sanatate si putere multa in cuvantul lui!

Vlad spunea...

Din punctul meu de vedere e clar: atunci cand esti cu adevarat credincios, mai arunci un ochi si printr-o carte de invatatura, vreo dogmatica daca esti mai rasarit. Si atunci nu poti sa spui ca intre ortodoxie si catolicism nu exista diferente semnificative dogmatice. Daca nu ar fi existat, de mult eram uniti.

Cei care botezati ortodox fiind, iau apararea lui Corneanu sau a apropierii fara discernamant de catolicism, habar nu au despre adevarata credinta si dogmatica. Parafrazandu-l pe Gheorghe, sunt un soi de crestini "fuego", telenovelistici.

Anonim spunea...

Argumentele de bun-simt ale dl. Platon sunt chestiuni elementare pentru cineva care studiaza sau este preocupat de teologie. Se pare ca dl. Badilita a lipsit de la lectia introductiva. Una peste alta,in privinta dl. Badilita cred ca cel mai bine ar fi sa fie ignorat. Suporta cu greu o astfel de lovitura, dar poate fi o solutie salvatoare pentru el. Am convingerea ca are o placere nativa pentru cearta, iar raspunsurile pe care el le cauta nu sunt de natura teologica, ci psihiatrica. Ganditi-va numai la faptul ca de cativa ani tot scrie prin ziare impotriva parintelui Staniloae. Argumentul principal este legat de vesnica obsesie a dl. Badilita: greaca veche. E posibil ca parintele sa fi facut greseli de traducere, orice om face, dar sa ataci prin intermediul mass-media un om care este mort de 15 ani imi pare de domeniul psihiatriei. Contesti stiintific pe cineva intr-o lucrare, studiu, articol, orice de acest fel, dar nu intr-un cotidian, unde ar trebui sa poti citi si replica celui criticat.
In fine, faceti tot efortul si ignorati-l. Nu merita sa va raciti gura. Argumentele teologice ale celor 12 anatematisme badilitziene m-au convins de cata profunzime teologica da dovada domnul in cauza.

Florin Cristian spunea...

interesant motto:ul de pe site-ul domnului Badilita "Omul trebuie sa stie sa se binecuvanteze si singur". Asta spune foarte multe!

Florin Cristian spunea...

interesant motto:ul de pe site-ul domnului Badilita "Omul trebuie sa stie sa se binecuvanteze si singur". Asta spune foarte multe!

Anonim spunea...

Apreciez efortul de argumentare al lui Mircea Platon. Din pacate, astfel de eforturi sunt putine, fapt care ii lasa pe cei mai putin stiutori cu ochii in soare. Nu poti aduce argumentul ortodoxiei doar pentru ca asa a zis parintele cutare. Putin stiutor intre acestea, incerc sa ma informez si la Badilita am gasit cate ceva argumentat. De ce nu e bun Badilita?...Argumentare
http://www.greco-catolica.org/a407-Ereziile-catolice-revizitate-de-un-istoric-crestin-ortodox-1.aspx

Alex spunea...

@anonim: daca asta e eretic si dupa "standardele" unei organizatii care crede ca are neste frati zburatori prin spatiu, atunci clar, sa fiu in locul lui m-as ingrijora...